1,226 matches
-
pusese o șosetă neagră și una verde-Închis - ceea ce, chiar din momentul În care intrase În clasă, stârnise un val de veselie, care Încă nu se stinsese. — Bostan, strigă Mataloni. Rossi se ridică și râse. Proful părea cu totul pierdut. Jocul ghiveciului - care Începea În surdină, cu intervale lungi Între un apel și celălalt, și se termina cu toți În oală! sau mai bine zis toată clasa În picioare În aceeași clipă - era cel mai crud dintre toate jocurile posibile pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
neatent. Atunci Mataloni strigă cu voce tare „finocchio!“ și Abbate se ridică, iar toți Începură a râde. Proful rămase o clipă Împietrit În spatele catedrei, apoi spuse prostește: — Luați antologia. Dar o luaseră deja, chiar citeau din Camillo Sbarbaro când Începuse „ghiveciul”. Valentina observă că Încerca să se prefacă a nu fi auzit nimic, dar avea fruntea broboane de sudoare. Picăturile se Înmulțeau spre tâmple și se prelingeau pe lângă rădăcina părului. Un pârâiaș Îi curgea Încet pe obraz, ascunzându-se În cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
călcat? se miră necunoscuta, cine dracu’ era? În Italia avem fier de călcat măcar de o sută de ani! La târgul de binefacere din Parco dei Principi am cumpărat un fier de călcat din fier, de pe la 1800 - Îl folosim ca ghiveci. — Oricum pot să spun că poloneza mea știe să facă de toate, spală, calcă, șterge praful, casa Întreagă e oglindă, celelalte pe care le-am avut erau murdare, de altfel, când mergi În străinătate Îți dai seama că popoarele subdezvoltate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
același care ești și În dorințe? Shakespeare, Macbeth a douăzeci și una oră În fața intrării de la Palazzo Lancillotti, Într-o tăviță de aluminiu, strălucea o lumânare În formă de disc, cu parfum de lămâie sau de alte citrice fine. Fumul Învăluia un ghiveci imens care Împiedica accesul mașinilor În piață. În intențiile celor de la serviciul pentru parcuri și grădini publice, ghiveciul acesta, care cântărea cel puțin un chintal, trebuia să adăpostească o plantă de merișor, care Însă era de mult timp trecută În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
tăviță de aluminiu, strălucea o lumânare În formă de disc, cu parfum de lămâie sau de alte citrice fine. Fumul Învăluia un ghiveci imens care Împiedica accesul mașinilor În piață. În intențiile celor de la serviciul pentru parcuri și grădini publice, ghiveciul acesta, care cântărea cel puțin un chintal, trebuia să adăpostească o plantă de merișor, care Însă era de mult timp trecută În neființă. Un câine acrobat sau foarte Înalt depusese niște excremente cilindrice pe pământul ars al acesteia semănat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
aprobarea unor proiecte sau alte favoruri. În jurul lui Elio formau un fel de gard viu, care bâzâia ca un roi de albine. Emma Încercă să-și facă drum spre el, dând din coate. — Onorabile! Onorabile! Îl strigau fotografii, plasați pe ghivecele de flori ca niște babuini. Priviți În partea asta! Elio se supunea, satisfăcut să-și Încheie ziua printr-un succes personal, o zi ce fusese dificilă și amară. Știa că era Într-un stadiu de descompunere avansat: nu mai avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
străzii. Se Întrebase mereu ce putea fi clădirea aceea austeră și puțin lugubră. Nu văzuse niciodată pe nimeni intrând acolo. Pe balcon Încă mai era suportul de Întins rufe și mașina de spălat așezată Într-o nișă din perete și ghivecele de flori - chiar dacă erau toate moarte. Totul era ca Înainte, de parcă nu s-ar fi Întâmplat nimic. De parcă n-am fi plecat niciodată. — Vreți să locuiți iar aici? spuse tati venind lângă balustradă. Încă mai era grilajul de lemn pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
realitate. Mă întorc și văd o fată cu bentiță de catifea albastră uitându-se la mine prin geamul ferestrei. — Bună ! strigă. Ai comandat sandvișuri pentru douăzeci de persoane ? Totul se întâmplă foarte repede. Acum stau și mă uit deprimată la ghiveciul de firimituri și gem. Și o clipă mai târziu, în bucătărie intră două fete cu șorțuri verzi, cu farfurie după farfurie de sandvișuri făcute profesionist. Sandvișuri perfect tăiate, din pâine albă și neagră, aranjate în piramide îngrijite, garnisite cu buchețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
termin aici. Nathaniel îmi face semn să stau jos și mă așez cu grijă pe un scaun de lemn. Bucătăria se află în partea din spate a casei și e luminoasă și însorită. Peste tot în jur sunt flori în ghivece de pământ. Văd un aragaz din alte vremuri, o masă uzată de lemn și o ușă care dă spre curte. Tocmai când încep să mă întreb dacă ar trebui să încep o conversație, în cameră intră o găină, care începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
-ți și rozmarinul. Nathaniel îmi pune în brațe un mănunchi de plante puternic parfumate. Altceva ? — Îhm... da ! zic repede. Poți să-mi dai și niște mentă ? Mă uit la el cum se strecoară atent peste șirurile de ierburi spre niște ghivece uriașe de piatră, în care crește menta. — Adevărul e... Mă sforțez să-mi iau un ton jemanfișist. Adevărul e că n-a fost o relație chiar atât de nefericită. De fapt, cred că am reușit deja să-mi revin. Nathaniel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
prin față. Pământul către Samantha. — A... scuză-mă. Bună ! Reușesc cumva să schițez un surâs. Care e surpriza ? — Vino cu mine. Zâmbește și mă conduce la mașina lui, o broscuță antică decapotabilă. Ca întotdeauna, bancheta din spate e ocupată cu ghivece cu semințe și de undeva din spate iese coada une lopeți vechi de lemn. — Doamnă. Îmi deschide ușa galant. — Ce vrei să-mi arăți ? îl întreb când mă sui în mașină. — Turul magic. Îmi surâde enigmatic și pornește motorul. Ieșim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mînă. — Uită-te un pic pe alea, dacă vrei. Le-am descărcat de pe net. Îmi arată cu un zîmbet larg un dosar de pe masă. Îl deschid și mă trezesc uitîndu-mă la fotografia granulată, alb-negru, a unei camere cu canapea și ghiveci. — Detalii de apartamente ! zic, luată prin surprindere. Uau. Ce rapid ai fost. Nici măcar n-am apucat să-mi anunț proprietarul că plec. Păi, ar cam trebui să Începem să căutăm, spune Connor. Uite, ăsta are și balcon ! Și e și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
a fost pur și simplu chestie de ghinion. GÎndește pozitiv. Pot să fac asta. Încă Îl mai pot impresiona... — Nu știu ce s-a Întîmplat, spune Artemis cu o vocișoară de fetiță. O ud În fiecare zi. Îi arată lui Jack Harper ghiveciul cu olandezul ei zburător. — Te pricepi la plante, Jack ? — Din păcate, nu, spune el, apoi privește spre mine, cu o expresie foarte serioasă. Tu ce crezi, Emma, ce-o fi cu planta ei ? — ...uneori, cînd Artemis mă calcă rău pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
de mulți pereți despărțitori din sticlă avem. Și cîți oameni se vîntură Întruna Încoace și-ncolo. La ora unsprezece, a doua zi dimineață, Încă n-am reușit să fac planul de bătaie. În mintea mea, o făceam undeva În spatele unui ghiveci sau așa ceva. Dar, acum că mă uit mai bine la ele, ghivecele astea sînt chiar micuțe ! Și nici măcar n-au prea multe frunze ! E exclus să mă pot ascunde cu Connor În spate unuia dintre ele, darmite să riscăm... vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Întruna Încoace și-ncolo. La ora unsprezece, a doua zi dimineață, Încă n-am reușit să fac planul de bătaie. În mintea mea, o făceam undeva În spatele unui ghiveci sau așa ceva. Dar, acum că mă uit mai bine la ele, ghivecele astea sînt chiar micuțe ! Și nici măcar n-au prea multe frunze ! E exclus să mă pot ascunde cu Connor În spate unuia dintre ele, darmite să riscăm... vreo mișcare. Nici la toaletă n-o putem face. La toaleta fetelor e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
a zis că dă o țuică și treaba s-a aranjat, și-a luat șapte zile din concediu. Se ridică de la masă și deschide ușile servantei pe care șade televizorul. Nu mai funcționează de mult, dar e bun de pus ghivece pe el, de lămâiță, frunza-popii, ghirlande lungi și verzi, cu floricele mărunte. Vegetația îmbracă ecranul Rubinului cum îmbracă toți pereții. Garofița nu degeaba are nume de floare, tot apartamentul e mai mult locuință pentru mușcate și rododendroni decât pentru oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
batistuță de hârtie pe care o lipește de buzele prea lucioase pentru șoseaua Petricani. Un microbuz inscripționat București-Bacău-retur depășește maxi taxiul oprit în stație și Despina se întreabă dacă Bianca o fi plecat la Oituz. D-șoara Sorana Filip privește printre ghivecele de flori de pe pervazul de ciment al clasei. Directorul tocmai se suie la volanul Daciei Logan, așa că după ora asta poate să plece și ea. Perspectiva o înveselește. Se ridică de la catedră și întreabă: Ce e iubirea, copii? O fetiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
s-a refugiat imediat în spatele ficusului. L-am auzit cum începe să molfăie. Să stai după program nu e cine știe ce scofală. Am recuperat cartofii în douăzeci de minute, după care am aranjat scaunele și mesele și am curățat pământul din ghiveciul ficusului. Mi-am reamintit, nu fără o oarecare surprindere, că ficusul e din plastic, iar pământul e de fapt nisip de culoare închisă. Am continuat să-mi bag nasul peste tot și să zornăi cheile în buzunar, schimbând priviri cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
din nou în capul oaselor. După ce am terminat școla de arte am intrat ucenică la un fierar, care m-a pus să fac cârlige din fier forjat vreo lună, până le-am dat de cap. Cârlige pentru cuier, suporturi pentru ghivece... după aia, peste vreo lună am reușit să trec și de proba lalelelor pentru o poartă ornamentală. Plumb. Practic erau mai grele decât mine - ce-ți spun eu toate astea? — Probabil că sherry-ul îți răscolește amintirile. Mai spune. Din nu știu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pentru care să nu-ți poarte după aceea pică. Mai că-mi venea să închid ușa și s-o las în pace să-și revină în camera ei cea frumoasă, cu mochetă de culoarea piersicii, ilustrații pastelate și asortate și ghivece perfect îngrijite; dar voiam să aflu dacă știe ceva despre moartea lui Shirley Lowell. Așa că, am pășit în cameră, mi-am pus mănușile de lucru pe masă și m-am dus în bucătărioară ca să pun de ceai, leacul englezesc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
jovialitate doamna Duffield. Am numărat vreo cincisprezece în total. Le-ați depozitat acolo pentru cineva? Sau plănuiți să vă mai construiți cinci-șase băi? Jake părea îngrozit de sugestia soacrei. —Sunt reciclate. —Jake folosește unele dintre WC-uri pe post de ghivece. Masa a continuat în tăcere. —Cum merge revista? l-a întrebat tatăl lui Alice pe Jake după o vreme. Cred că e o afacere înfloritoare. În ultimul timp toată lumea e interesată de natură. Mușchii lui Alice s-au contractat instantaneu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Hugo mult mai încrezător decât se simțea. Din fericire, copilul amuțise, fascinat de locurile noi pe care le vedea și de mirosurile din primul birou în care intra. Nu-l interesa să creeze probleme. Era vrăjit de ficusul deprimat din ghiveciul prăfuit de pe biroul lui Neil. Hugo a luat loc, străduindu-se să-și țină în poală fiul pus pe explorări, în timp ce el își descria planul pentru întoarcerea la serviciu. — Deci, a încheiat el, numai diminețile ar fi fantastic. Neil și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
să mai aranjeze una-alta. Înăuntru era liniște și o atmosferă mohorâtă. Perdelele din sufragerie erau trase; mare greșeală, s-a gândit Hugo impacientat. Ceea ce-i împingea pe cumpărători să ia decizia corectă era o atmosferă frumoasă. O iluminare isteață, ghivece cu plante cu frunze lucioase și abundente, mirosul delicios de pâine proaspătă sau florile puteau face minuni. Aici, însă, dat fiind că timpul și circumstanțele scoteau din joc aceste artificii, Hugo trebuia să se descurce folosindu-se de posibilitățile care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
feluri, imaginabile și inimaginabile, de lucruri inutile. Între timp, afară, WC-uri, chiuvete și căzi de baie acopereau fiecare centimetru al grădinii. Și, contrar a ceea ce Alice îi spusese cândva mamei ei, nici unul dintre obiectele respective nu devenise un frumos ghiveci. Apoi mai erau și clopoțeii de vânt, care erau făcuți din cutii goale de fasole. Toată noaptea zăngăneau și o înnebuneau pe Alice. Zidurile exterioare ale casei gemeau de pantofi vechi atârnați de sfori și îndesați cu pământ- „sunt niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
apoi murmură: - Dacă ții neapărat... Lăsă haina din mână și își puse hamul. Scoase pistolul din sertarul noptierei, îl introduse în toc și o sărută lung pe gură. Încă mirosea a dragoste. - Da, țin. La aceeași oră. Las cheia sub ghiveci, ca de obicei. Vezi să nu te urmărească scriitorașul tău, în locul lui m-aș prinde de șmecherie oricât aș fi de ocupat cu agenți imobiliari norocoși peste care pică geamantane cu bani. Am auzit destule prostii, dar asta chiar trebuie
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]