878 matches
-
În caraiman mai puține scame ca chibrite, s-a dispersat la primu viraj, doar i-o târcoli Împrumutu lu Rancherita, da a luat-o la goană, și Încă cum, c-o fumegantă Vulcan, pe care mi-a racolat-o dân gingii. Mandea, fără să mă vreau ostentativ și ca să-mi dau niscai talente, schimonoseam botu ca să trag primu fum dân fumigenă, când, dântr-un foc, Pirosanto mi-a capturat-o, iar Morpurgo, ca să-mi Îndulcească pilula, a luat chibritu care-mi aurea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ele piața fină, semnate dă oameni dă letere, ca să nască producții d-alea pă cai mari, fără concesiile dă rigoare la factoru belete. Mi-a zis, da mandea nu i-am crezut-o până când n-a spus-o chiar cu gingiile lui. Și mai mult. Mi s-a jurat pân-a obosit, pă ghijulețu care ne supărase potop cântând Sole mio, că dă data aia n-avea să-mi deie de lucru, ca nainte, fără alte roade decât un butoi dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cavitate. A tret să accept chestia. Am priceput că noile generații - domnu cu bivolii, poștașu - au văzut În mine un Învechit d-ăia care aduc vorba dă rarități dă când iera bunica fată și m-am redus la tăcere. Când gingiile tac, creierii ferb. Am spus că, dacă poșta nu fonționează, opinia ar primi bine mesageria privată, rapidă, fără prejudecăți, În stare să canalizeze răvașe, și mi-ar aduce parai căcălău. Alt element pozitiv iera, după mine, că mesageria aia pusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
puie o vorbă bună la donșoara Locarno, pântr-o comisie care o să-l Întereseze. Nici nu și-a tras suflengăru. A făcut vira la nouăjde grade și s-a dezlegat la limbă cu Monsenioru De Gubernatis. Și-a dat drumu la gingii și i-a esplicat șozu, l-a trimis În vezetă la Locarno, cu aucatu lui, doctoru Kuno Fingermann, și i-a zis că, de să lăsa cu nuntă, o să-i deie cerimonia pă mână, fără să-i pretandă reduceri dân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
profilactice, cînd simte că e gata să răcească ori cînd n-are somn. Și bea dintr-o cană de tablă smălțuită șampanie Mott, clănțănind cu dinții pe buza cănii, simțind băutura cum îl înțeapă ușurel în cerul gurii și pe gingii. Zghihară nu băuse pînă atunci niciodată și nici cu Radul Popianu nu mai băuse în acea odaie. La crîșmă, în Cramă chiar, acasă la Hariton, chiar la Vila Katerina se întîmplase, însă în cămăruța lui, pe pereții căreia lipise afișele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
delict, a cerut ofițerului de serviciu să nu lase pe nimeni și a studiat îndelung bucățica de os gălbui care făcea parte din corpul său, era o frîntură moartă din organismul său viu. Era foarte intrigat că nu-l durea gingia, nu sîngera locul. Ca și cum o parte din sine a devenit brusc străină de restul corpului, indiferentă. "Ca un agent uitat." Existau și asemenea agenți, nu dintre aceia "puși la păstrare", care urmau să dea colț la momentul potrivit, ci pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
răcit, niponului nu i-ar trece niciodată prin minte să ia, de capul lui, o aspirină, ci își face programare la doctor (de fapt, cunosc japoneze care nu au auzit în viața lor de cistită, de pildă). Dacă își zgârie gingia, nu așteaptă câteva zile, pentru ca aceasta să se vindece de la sine, ci merge rapid la dentist. Asigurarea națională de sănătate, care îi acoperă, prin lege, șaptezeci sau chiar optzeci la sută din nota de plată, precum și răsfățul exasperant din cabinetele
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
blidul cu rămășițe. În timp ce-și fumau țigările, japonezii Își zîmbeau unul altuia, urmărindu-l pe Jim cum devorează bucățelele de orez gras. Era prima mîncare caldă, de cînd părăsise spitalul, iar fierbințeala și gustul de grăsime Îi Înțepau gingiile. Ochii i se umplură de lacrimi. Japonezul căruia i se făcuse milă de Jim, dîndu-și seama că băiatul murea de foame, Începu să rîdă cu bunăvoință și scoase dopul de cauciuc de la gamela lui cu apă. Jim bău lichidul limpede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Un nume nou pentru o viață nouă. CÎnd Jim se așeză lîngă el, acesta Întinse o mînă pudrată și Își apăsă blînd degetul mare pe buzele lui Jim, În colțul stîng al gurii. Jim rămase nemișcat În timp ce Basie Îi dezgoli gingia și Îi cercetă cu pricepere dinții. — SÎnt niște dinți bine Întreținuți. Cineva a achitat multe note de plată pentru gurița asta dulce. Frank, ai fi surprins să afli cîți oameni neglijează dinții copiilor lor. Basie Îl bătu pe Jim pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
plin de subînțeles, Frank ridică o cheie de șuruburi, murdară de ulei, și atinse bărbia lui Jim. — E bine că nu ai dinți de aur, altfel... Îl lovi peste Încheietura mîinii. Jim se ridică, amintindu-și cum Îi cercetase Basie gingia. Zgomotul scos de motorul camionului vibră prin cabina metalică. Se purta cu băgare de seamă cu acești doi marinari din marina comercială, care scăpaseră cumva din plasa japoneză din jurul Shanghai-ului și Își dădu seama că trebuia să se teamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Jim și-i Închipui pe cei doi marinari americani cercetînd noaptea bancurile de nisip cu cheile lor de șuruburi, Frank vîslind printre golfulețele Întunecate, iar Basie În barcă, ținînd o lanternă, agățînd cadavrele care treceau pe lîngă ei și inspectîndu-le gingiile... 12 Muzică de dans Această imagine Înspăimîntătoare domină cele trei zile pe care Jim avea să le petreacă Împreună cu marinarii americani. Noaptea, În timp ce Basie și Frank dormeau amîndoi sub pătură, el stătea treaz, Întins pe grămada de saci de orez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Cu mîinile În buzunare, bărbații se Înapoiară la barăci și se așezară pe trepte lîngă femei. Roiurile de muște tăbărîră asupra camionului și se așezară pe bălțile murdare care acopereau podeaua. Se Învîrtiră În jurul gurii lui Jim, hrănindu-se din gingiile lui inflamate. Timp de zece minute, soldații japonezi se certară Între ei În timp ce șoferul așteptă Împreună cu doctorul. Își făcură apariția doi prizonieri britanici mai importanți, care intrară În discuție: — Lagărul Woosung? Nu, nu, nu... — Cine i-a trimis? În starea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pe față, Încălzindu-i obrajii reci. În ciuda ploii, mii de muște se așezară pe deținuți. Jim șterse muștele de pe gura domnului Maxted și Încercă să-i spele fața cu apă de ploaie, dar acestea se Înfruptau din buzele lui, Înțepîndu-i gingiile. Jim urmări respirația slabă de pe buzele domnului Maxted. Se Întreba ce-ar putea face pentru el și regreta că Își aruncase bagajul. Faptul că Își Împinsese lada de lemn În rîu fusese un gest sentimental, dar fără sens, prima lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Înghețat, un curent electric care aproape Îi opri inima În loc. Înainte ca japonezul să-i ordone să plece, Jim Își făcu repede mîinile căuș și duse apa domnului Maxted. În timp ce turna ușor apă În gura domnului Maxted, muștele ieșiră de pe gingiile lui. LÎngă el, zăcea trupul mai vîrstnicului maior Griffin, ofițer În rezervă din armata indiană, care ținuse la Lunghua o conferință despre armele de infanterie În Marele Război. Prea slăbit ca să se ridice În capul oaselor, arătă spre mîinile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
care părea să implice națiuni Întregi de pești minusculi. Se Învîrteau prin apă, fără se le pese de suprafața luminată de soare, atacîndu-se feroce unii pe alții. Curățîndu-și gura, Jim se aplecă și dădu drumul unui ghem de puroi din gingiile lui infectate. Acesta căzu ca o bombă grea printre pești, care intrară pe loc În panică. În cîteva secunde, În apă nu mai era nimic În afară de puroiul care se dizolva. Pierzîndu-și interesul față de peștișori, Jim se Întinse printre ierburi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
o iau pe doamna Vincent...! Trecu pe lîngă doctorul Ransome În Întuneric, dar mîinile medicului Îl apucară de umeri. — Stai, Jim... M-am gîndit că trebuie să fii aici. Își scoase masca, strînse la piept capul lui Jim și inspectă gingiile băiatului, ignorînd sîngele care Îi păta materialul proaspăt al cămășii armatei americane. — Părinții tăi te așteaptă, Jim. Sărmanul de tine, tu n-ai să crezi niciodată că războiul s-a terminat. PARTEA a IV-a 42 Orașul Îngrozitor Două luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Scoase periuța de dinți dintr-un etui de argint, presără pe ea o pulbere neagră și își frecă bine dinții. Curând simți gustul amar al pâinii arse. Cu ajutorul unei raclete de argint, îndepărtă depunerile albicioase de pe limbă, apoi își frecă gingiile cu sare. În final, turnă într-un pahar cu apă câteva picături dintr-o esență concentrată de mentă și își clăti de mai multe ori gura. În dormitor, feciorul îi pregătise deja hainele și îl ajută să se îmbrace. Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
piperate. ― Mmm! gemu Ledoulx luând paharul și înghițind praful alb. Au! De ce mi-ai adus apa asta atât de rece? Acum mă doare și mai tare. Mmm! Ce mă fac? Luă cu degetul arătător din praful negru și își frecă gingia. Eu zic să mai așteptăm. Data trecută mi-a trecut. Ai văzut doar! ― Cheamă repede doctorii, Julien! interveni Toinette. Dacă știi cumva unde locuiesc, du-te repede și roagă-i să vină. ― Nuuu! Parcă mă simt ceva mai bine acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cerneală și, după ce i mai șopti ceva la ureche, fata zâmbi și deschise gura, hotărâtă. Marcu îi prinse măseaua în clește și trase de ea până îi se umflară vinele de la tâmple. De scos, tot a scos-o, însă cu gingie cu tot. Sângele țâșni, roșu și abundent, din gura fetei în ligheanul de tinichea, ca din beregata unui porc înjunghiat. Era fercheș bărbierul. Cam mărunțel la trup, dar mereu proaspăt bărbierit și dat cu pudră multă. Avea o mustață galbenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
risipit timiditatea cu un surâs blajin pe o gură întinsă ce-i descoperea un șir de dinți prea albi, de porțelan, lungi la colțul drept al buzelor și tot mai scurți spre stânga, unde șeaua protezei de cauciuc îi acoperea gingia de sus, din ce în ce mai scăzută. Seara aceia mi-a rămas bine întipărită în memorie. Îmi amintesc de toată lumea pestriță, venită prin antreul spoit, în care abia avea loc mașina de bucate de-a lungul peretelui din fund. A intrat fata tinichigiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de „adormitul” cu biblioteca în sacul de merinde. Căram pretutindeni, printre galeții sfărâmați, pe Wilde, gigantul reîntors din Reading la Paris să-și negocieze dantura pentru o coajă de pâine, pe care desigur nu a mai putut-o mesteca între gingiile stâlcite; pe Baudelaire, care a distins Franța, trecând prin Paris mai rece și mai elegant decât însuși versurile sale; pe epilepticul acela, numit Feodor Dostojewski. Îi luam pe toți cu mine între încărcătoarele cu gloanțe, din care nu am trimis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Din josul străzii, venea șontâc, izbindu-și proteza de lemn a piciorului amputat, de asfaltul lustruit al trotuarului, curva bătrână cu perucă roșie, ciocănind cu cheia raiului în butucul care-i sprijinea șoldul retezat și rânjindu-și mizeria din rana gingiilor fără dinți. Și iată că de după cotitura drumului îngust și palid luminat de strâmbul felinar, ne apăru Omul cu ciocul de aramă. Venea spre mine cu mâinile la spate, cu gâtul întins din care pornea faimosul cap de păstârnac bătrân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
obiectai indiferent, dar mi se pare că ai uitat culoarea cea mai importantă: lipsește „negrul”. Ferdinand Sinidis tresări și aruncându-mi în obraji un hârdău de dispreț cu rânjetul său tragic și confuz, își scoase abil protezele întregi ale ambelor gingii și mă aplaudă frenetic, ciocănindu-le cu entuziasm. „Dar să revin la pricina plecării mele de acasă”, făcu el, după ce băgă în gură cele două mașini infernale. „Într-una din zile, pe când mă credeam încă ceva mai răsărit decât măruntul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Cu temelia măcinată de puhoaiele anilor zvârliți în cazanele cu clocot ale marilor orașe, urc singur pe creștetul muntelui înzăpezit. De acolo trimit jos, spre turmă, pulsația chinuită a unui dinte găunos, înfipt în suflet ca o rădăcină într-o gingie goală și inflamată. Din gând peste gând, mi se înalță furnalul. El străpunge goluri de întuneric, de unde sirena infinitei dezolări cobește prăbușiri. O explozie cu salt în aer a cuptoarelor enorme, din care se va împrăștia sânge, va fi urmată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ai retezat mustața?” - „Ca să nu o mai mestec cu mâncarea”, răspunde el cu gândul aiurea. Îl privesc mai îndeaproape: are nasul roșu ca un gogoșar. Sub mustața cu breton, groasă și decolorată, îi rânjesc niște buze ca o rană crudă. Gingiile stâlcite îi sunt însemnate pe alocuri cu câte un dinte strâmb și galben. Când are de spus ceva, își dezlipește buzele, ca să întindă între ele o ață de scuipat. De când nu ne-am văzut, ciuperca din spatele urechii i s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]