3,612 matches
-
siguranță, îl dobândise, ca mulți alții, sub trecutul regim. Vorbise cu privirea neîntoarsă, preocupat să-și studieze labele picioarelor, pe care le flexa cu greutate, îi rămăseseră la soare, dincolo de limita umbrei protectoare a streșinii sub care ședeam. Una din glezne îi era vizibil tumefiată. Mi-am scrântit-o, îmi explicase, mișcând-o anevoie, am călcat strâmb într-o groapă scobită în nisip de dracii ăștia de copii. Că părinții îi lasă de capul lor!... Ce nu mi-a mai spus
MEDEEA DE PE ISTRU (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366789_a_368118]
-
habar n-are de astea și te ia de cizlic! Dar e fată bună, nu vorbește cu răutate, trebuie s-o cunoști!... S-o fi văzut cum mi-a doftoricit aseară piciorul!... Uite-l, ce zici, nu arată mai bine? Glezna lui Cucaras parcă se mai dezumflase, dar căpătase într-o parte o destul de pronunțată tentă violacee. N-ar strica o radiografie, totuși, îmi dădusem eu părerea. Pe naiba, radiografie, n-am nici pe dracu, se grăbise să mă liniștească, de parcă
MEDEEA DE PE ISTRU (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366789_a_368118]
-
știu eu de ce, n-o puteau reconstitui nicăieri. Cucaras inspirase adânc, apoi dăduse iarăși a lehamite cu mâna, de data asta mai energic, încât îi trosniseră încheieturile palmei. Se aplecase să-și pipăie din nou, cu o grimasă pe obraz, glezna învinețită. Voise să mai ia o gură din paharul de plastic pe jumătate îngropat în nisip, dar pesemne gustul lichidului din el se alterase. Atunci își deșertase, cu un gest de nervozitate, restul conținutului peste încheietura bolnavă. Și cum îți
MEDEEA DE PE ISTRU (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366789_a_368118]
-
revista oștirea și-i ceartă chiar și pe cei mai viteji generali că nu-i sunt, în Artă, asemeni, Egali, și se pierd, înainte de lupte, cu firea - . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . în patria Eudomoniei moșnegii se plậng ca li-s sandalele vechi și la glezne îi strâng! Referință Bibliografica: ELOGIU SANDALELOR / Ion Mârzac : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 211, Anul I, 30 iulie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Mârzac : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
ELOGIU SANDALELOR de ION MARZAC în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366893_a_368222]
-
piciorul sub lanț și norocul a fost că, scăpând din mână drugul de fier, lanțurile s-au desfăcut și au alunecat fără să-mi rupă piciorul, accidentul soldându-se doar cu o porțiune mare de piele luată de lanț de sub glezna piciorului meu. Aveam vreo 16 ani la acea vreme, cam la vreo doi ani de când îl băgaseră pe tata cu arcanul în colectiv. Era în perioada de vacanță a liceului și trebuia să merg la G.A.C. în locul mamei mele
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366835_a_368164]
-
și cu mișcări unduitoare a urcat deasupra mea, cu pletele legănându-se într-un dans necunoscut mie, însă adorabil. Mâinile îmi alergau pe corpul ei pe toată întinderea lui, căutându-i sânii, pe când ale ei se sprijineau cu încredere pe gleznele mele, iar trupul își concentra atenția asupra baghetei mele magice, pe care o frământa, căutând noi și noi senzații. Cu ochii închiși, parcă dorind să nu vadă toată această transfigurare a simțurilor, se opintea, într-un ritm drăcesc, cu suspine
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
femeia are mult de luptat dar cu feminitate și un caracter puternic. A devenit un clișeu în exprimare, că femeia TREBUIE să fie puternică. Atunci bărbatul cum trebuie să fie? Feminin? Din cauza asta bărbații umblă în colanți cu vedere la glezne și fără șosete sau cu tricouri decoltate? Femeia trebuie să fie puternică și bărbatul își face sprâncene Nike, freză de cocoșel și haine cu trei numere mai mici ca să-i stea mulate? Într-o lume normală, femeia e femeie, bărbatul
FEMEIE ... FII BĂRBATĂ de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367722_a_369051]
-
moment ași avea nevoie de flanele și pături, dar nu primesc nici o satisfacție, nici de la Armată, nici de la Marele Cartier General. [...] Ministerul de război a găsit cu cale să adopte pentru trupă chiloți în locul izmenelor lungi de pânză care acopereau gleznele. Ministerul a făcut această substituire ca să facă economie, fără să se gândească că soldații vor tremura de frig. Am găsit soldați care și-au tăiat mânecile de la cămăși pentru a-și înnădi chiloții, ca să-și acopere gleznele”. Cei cu decizia
SI EU AM FOST LA STALINGRAD. MEMORII DIN REFUGIU SI RAZBOI. 1940-1945 de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 88 din 29 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366978_a_368307]
-
pânză care acopereau gleznele. Ministerul a făcut această substituire ca să facă economie, fără să se gândească că soldații vor tremura de frig. Am găsit soldați care și-au tăiat mânecile de la cămăși pentru a-și înnădi chiloții, ca să-și acopere gleznele”. Cei cu decizia (luată la căldură)! Ceilalți - cu povara și cu rezistența. La fața locului: „În dimineața următoare trebuia să fim pregătiți cu tunul ori de înaintare, ori de retragere, iar servanții să aibă tot echipamentul aranjat în ranițe. Nu
SI EU AM FOST LA STALINGRAD. MEMORII DIN REFUGIU SI RAZBOI. 1940-1945 de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 88 din 29 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366978_a_368307]
-
se va întoarce sufletul acasă lumea cu rănile ei îl face uneori să alerge pe mai multe cărări până când cineva o să-i dea un semn bun iscoadele pământului îi tot țintesc fruntea cu praștia așa încât ea se apropie încet-încet de glezne îngerul îl ridică iarăși și iarăși ca pe un copil împiedicat - lăstar udat cu veșnicie... Referință Bibliografică: Exil în inimă / Alexandru Mărchidan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 192, Anul I, 11 iulie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Alexandru
EXIL ÎN INIMĂ de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 192 din 11 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367097_a_368426]
-
speria-i „că acuma te înhață!”, scormonindu-ne cu privirile reci și imobile intențiile, poze, haine și de „paznic-vânător” și de „vânat”, cătușe, chei și lacăte pentru lanțuri de prindere a picioarelor, monitoare prinse în zalele groase ale lanțurilor de la glezne, care urmăreau pretutindeni deplasarea condamnaților, în orice loc și timp s-ar fi aflat, bonete, caschete, scrisori ale condamnaților pentru cei dragi și pentru lumea de-afară și cu atât mai mult m-a nedumerit și întristat întâmplarea nefericită a
ALCATRAZ-UL DESTINELOR NOASTRE!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 174 din 23 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367024_a_368353]
-
pescuiască, de aceea și-a luat mingea și a început să joace fotbal. S-a tot driblat de unul singur, până a reușit să scape mingea în baltă. I-am recuperat-o cu greu, după ce am intrat în apă până la glezne. Nu i-a prea păsat când maică-sa l-a dojenit și a rămas în continuare să-l asiste pe tatăl său la grătar. Scandal mare în jurul sculelor de pescuit. Andrei țipa ca din gură de șarpe că a prins
PICNIC de STAN VIRGIL în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367113_a_368442]
-
transmitea curent viu, de la un om la altul, frisonul trecea, ca un val, ca o briză din marea caldă, ochii se întunecau și din pupilele adânci ieșeau fulgere iuți, primeau răspunsuri alte fulgere, tot iuți și fierbinți. Valul bătea la gleznă, stângul și dreptul schimbau între ele rolul de vânt și de val. Freamătul urca până la genunchi iute, trecea în frison, de la umăr la umăr, valul cuprindea mijlocul, iuți și fierbinți, țipau fulgere și grindina deasa, măruntă, cercul strângea și strângea
MARIANA BRĂESCU: „ÎMI AMINTESC ŞI-MI IMAGINEZ” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367269_a_368598]
-
Erau țesute, cusute și brodate de fecioare, apoi înălbite la ger. Pe deasupra cămășii se încingeau cu bete, iar peste ițari trăgeau ciorapi din lână albă, apoi se încălțau cu opinci. Ceea ce le sporea farmecul erau clopoțeii care se legau deasupra gleznelor și a căror muzică, în timpul dansului, înfiora inimile celor prezenți. Ceva magic se petrecea și...părea că înșiși strămoșii le transferă energia acumulată de milenii pe acest pământ. În toiul dansului, călușarii dădeau senzația că zboară, că plutesc în aer
CĂLUŞARII DIN PURANI DE VIDELE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368683_a_370012]
-
de către unii „liberali” a fuziunii, a contribuit din plin la degringolada partidului. Nu se mai poate defila cu lideri compromiși. Atât la nivel local, cât și la nivel național. Orice lider compromis păstrat e ca o ghiulea ce atârnă de gleznele partidului. Reînnoirea liderilor, nu înseamnă neapărat întinerirea cadrelor sau aducerea de pe aiurea a unor oameni, ci folosirea resurselor umane carismatice din partid, adevărate capacități intelectuale, cu o mare disponibilitate de comunicare. Recentele evenimente care au scos în stradă sute de
TABLETA DE WEEKEND (187): REPORNIREA MOTOARELOR de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368775_a_370104]
-
avut, nu este târziu. Mulți au minți criminale, dar nu îi ascultă brațele. Moralitatea brațelor. Iosif Hitler nu a ucis pe nimeni. Nici Bleichmann. Arendt avea dreptate. Dar de ce fuma? Bătrânii sunt ai nimănui. O pisică își freacă blana de glezna morții. Miniminciunele cadou. Cerul nu are o limită jos, doar sus. Azi noapte am dormit cu Albă ca Zăpada. Minune. A rămas un ou de șarpe pe cearșaf. Dumnezeu nu iartă orice, dar uită. Asta e. Toți uităm, în special
IMPOSIBILA IUBIRE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363616_a_364945]
-
1. ERUDIT (carte școlară, științifică și enciclopedică): 1.1 Adina Voica Sorohan - Textul liric: abordare transdisciplinară (nivel liceal); 2. LIRIK (poezie): 2.1 Andreea - Maria Dănilă, Femeia de zăpadă; 2.2 Ionel Marin - Picături de timp; 2.3 Speranța Miron - Glezna Timpului; 2.4 Capricii Efemere - antologie de poezie Cleopatra (Casa Gândului). 2.5 Emil Druncea - Insula de cuvinte; 3. EPOSS (proză, eseu, jurnal, roman): 3.1 Aga Lucia Selenity - Domnișoara Kitty (poveste); 3.2 Ion Lazăr da Coza - Apusul îngerilor
COLECŢIA EXEGESIS, A EDITURII ARMONII CULTURALE, ANUNŢĂ O NOUĂ APARIŢIE EDITORIALĂ: GHEORGHE A. STROIA [Corola-blog/BlogPost/364647_a_365976]
-
Acasă > Versuri > Frumusețe > IUBESTE-MA ACUM Autor: Nuța Istrate Gangan Publicat în: Ediția nr. 239 din 27 august 2011 Toate Articolele Autorului Iubeste-ma acum, când încă primăvară Mi-atinge gleznă dulce cu ierburi și ninsori Cât mai e timp de verde, iubeste-ma năvalnic Și-am să te las să pleci ,cu voia ta ,în zori. Iubeste-ma acum când încă nu mi-e teamă De tandra risipire a zilelor
IUBESTE-MA ACUM de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364676_a_366005]
-
nicio fată ce i-a desfătat orgoliul său de armăsar. Încet, încet pierzându-se în îmbrățișări și sărutări pasionale, cei doi tineri se apropiau de impozantul pat atrași ca de un magnet. Andrada când simți marginea patului lovindu-se de gleznele sale, se lăsă să alunece ușor pe spate ca într-o plutire.Salteaua din fulgi de gâscă primi cele două trupuri încleștate scufundate acum în moliciunea ei. Atenția lui Cris se mută de pe sânii fetei pe pulpele ce tresăreau nervoase
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1299 din 22 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349459_a_350788]
-
îi zărim perechea-n noapte - un tablou de Grigorescu. Parodie la poezia ‘galop de cai' de Casandra Adam câmpuri largi cu iarbă crudă,câmpuri largi de iasomie, noaptea crește din pământuri respirând cu aripi de vânt.. trec prin ea cu gleznă udă, călătoare ce nu știe să-și mai pună somn pe gânduri și răbdare pe „curând”. și alerg pe cai de noapte ce frâng stele sub copite iar cu luna prinsă-n coamă intră-n ape răscolind cerul nopții frânt
GALOP DE ARMĂSARI STELARI de DAN NOREA în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349558_a_350887]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > ORPHEU SI EURIDICE Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1806 din 11 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului orpheu și euridice râuri curg din părul tău, râuri de platină, râuri de stele și de lumină, din glezna ta răsar păduri de tei din ochii tăi țâșnesc laseri de dor, din gura ta, izvoare zdrumicate, din inimă, un fulger orbitor. îmi culc obrazul meu pe coasta ta ca pe un portativ de oase vii, ascult cum cântă sângele
ORPHEU SI EURIDICE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1806 din 11 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/349631_a_350960]
-
Ars poetica” a lui George Roca: „Pe sânii-ți proaspeți de fecioară/ Am pus doi crini, sub brațzorele,/ Pe pântece inimi din frezii/ Însăgetate cu lalele./ Mai jos întins‐am o garoafă/ Iar pe genunchi, pusu‐ți‐am roze,/ La glezne albe flori de nufăr,/ și între degete, mimoze!/ Pe alba pernă pus‐am cale/ Și mândre flori de paradis.../ Păreai o zână minunată/ Parcă venită dintr‐un vis./ Așa impodobită‐n flori,/ Ești cea mai splendidă mireasă/ Privindu‐te eu
GEORGE ROCA POET... de IOAN LILĂ în ediţia nr. 108 din 18 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349666_a_350995]
-
viața e doar un rol? Poate, dar în acele momente aș fi fost gata să jur că e mult mai mult decât atât. I-am simțit mâinile delicate pe trupul meu, i-am sărutat cu voluptate spatele, gâtul, apoi picioarele, gleznele, acele locuri care tânjeau după atingerea buzelor mele, deși nu-mi dăduse explicit de înțeles aceasta. "Aș vrea să am un copil... Hai să facem un copil...", rosti, sărutându-mă pătimaș. M-am albit la față. "Iubito...", am început, nesigur
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (III) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350228_a_351557]
-
ceea ce ar fi putut avea, dar nu va reuși să atingă niciodată... În cele din urmă, să danseze, alături de regina țiganilor, ultimul dans... De data aceasta, chiar ultimul... Apoi să se sinucidă". "Atât? Atât îi mai rămâne?". I-am sărutat gleznele, spatele, gâtul, apoi am posedat-o într-un act primitiv, sălbatic, dezlănțuit, strigându-i numele, la fel cum o făcusem și ultima dată. "Da... Atât îi mai rămâne", am repetat, la sfârșit. "Semeni atât de mult cu ea... dar nu
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (II) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350227_a_351556]
-
te dezbraci în fața mea?”, am rostit, amețit de parfumul ei. „Nu sunt o femeie ușoară... Dar știu să-mi recunosc alesul”, rosti, debarasându-se lent, înnebunitor de lent de hainele pe care le purta. I-am sărutat pielea moale, coapsele, gleznele, în gesturi precipitate, pătimașe. Am vrut să-i ofer plăcere... cât mai multă plăcere. Apoi am întors-o cu spatele în sus, pentru a-i sorbi din nou pielea minunată... Pe spate avea multe cicatrice mari, ca și cum pe acolo ar
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]