9,375 matches
-
deși nu doresc să fiu macabră) că Uniunea Scriitorilor din România mai are încă posibilități să achite costul coșciugelor și, uneori, costul integral al înmormîntărilor membrilor ei? Dar, oare, premiile Uniunii Scriitorilor nu au ajuns să însemne, mai mult decît glorie și valoare, o bătălie pentru bani peșin? Oare culisele premiilor de orice tip nu mai ales așa ceva au ajuns să reprezinte? Dintr-un premiu generos, un autor gratificat astfel își mai poate petrece, încă, vacanța de vară, la mare, își
Sărăcia scriitorului by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/17137_a_18462]
-
nesăbuință în atacarea Afganistanului. Dar să zicem că dl Mihăescu e un artist care are reacții ciudate în însingurarea lui artistică. Nimic mai fals. Acest domn reprezintă România la UNESCO, nu e un caricaturist oarecare, visînd să se umple de glorie scuipînd împotriva vîntului. În calitatea lui oficială, dl Mihăescu trebuia să-și țină gura. Dacă voia să-i înjure pe americanii care l-au primit și l-au plătit pe vremea cînd a trăit la New York, dl Mihăescu trebuia ca
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15806_a_17131]
-
întîi să demisioneze din funcția lui de reprezentant al României. Fiindcă dl Mihăescu n-a ajuns ambasador al României la UNESCO prin concurs, ci prin expediere. Ce vrea dl Mihăescu scuipîndu-i pe americani în timp ce președintele României se alătură necondiționat Statelor Unite? Glorie personală? Scandal? Cronicarul nu-și permite să-i facă proces de intenție dlui Mihăescu, dar își pune întrebarea ce caută ca ambasador al României la UNESCO o persoană care face altă politică decît România? Dacă are poftă dl Mihăescu să
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15806_a_17131]
-
de ani, pe masa de operație a unui spital parizian, uitat și sărăcit. Fusese un orator strălucit și un discurs al său mai important putea să creeze lesne un răscolitor cutremur parlamentar. Și asta nu numai în vremea sa de glorie de sub domnia lui Cuza Vodă ci și mult mai tîrziu, nimicindu-și efectiv, prin verbul său persuasiv și patetic, adversarul sau adversarii. De aceea, tocmai, era temut chiar cînd era ținut în planuri de rang secund. Cum e îndeobște știut
Kogălniceanu, orator și literat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15830_a_17155]
-
de asexuata, de nevîrstnica femeie în crepdeșin negru", dansînd cu ea, "cel mai frumos tango" (În clipa aceea). Exercițiul visului se prelungește pînă în starea de trezie, spectacolul preferat fiind nu, cum ne-am aștepta, ipostaza devoratoare de vînător al gloriei, precum la un Baconsky prea puțin înclinat spre proiecția în vital, deși argumentele nu îi lipseau, ci aceea de uz curent la care, de la Faust încoace, proximitatea senectuții incită: "Mă plimb pe bulevard/ fumez maiestuos flutur batista parfumată/ în luciul
Ultimul Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15855_a_17180]
-
Violonistica Marianei Sârbu este cea care ridică ștacheta ținutei profesionale, a interesului artistic, în realizarea concertelor ce poartă semnătura lui Antonio Vivaldi sau Pietro Locatelli. O legendă a vieții muzicale europene pare a se întreține astăzi sprijinindu-se pe o glorie a trecutului. În plus, actualul context al festivalului enescian oferă spectaculoase juxtapuneri de mentalități, de abordări ale ideii de cânt în ansamblu. Mă refer la cântul conștient corelat, la educația cântului în ansamblu, aspecte pe care le probează prioritar instrumentiștii
Recepții și concerte by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/15877_a_17202]
-
lături, pe ici, pe colo, de la mai mari sau mai mici pungășii prin care să-și burdușească buzunarele și așa ultra-pline: te crezi lumina secolului, deținător al pietrei filozofale, împărțitor de dreptate și făuritor de destine literare. Obsesia persoanei și gloriei tale factice, cumpărate cu monedă sunătoare și plecăciuni pe unde trebuie, revărsate în tripla-ți bărbie, în șuncile suplimentare ale abdomenului tău care nu-și mai încape în cureaua pantalonilor, în căutătura ta arogantă, nu înșeală pe nimeni. Vino-ți
Elogiul ipocriziei by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15872_a_17197]
-
de hotărîtoare pentru mine. Bergson era de părere că forțele spirituale ale unei ființe dotate cu o reală măreție sînt atît de mari, încît ea nu are nevoie să se desprindă de opera sa pentru a profita sau a obține glorie de pe urma ei. După părerea lui, adevăraților savanți, adevăraților poeți, adevăraților îndrăgostiți de infinit, gloria și averea le vin de la sine. Ceea ce ni se pare nouă întîmplare în viața lor nu e decît apariția vizitatorului radios care le bate la ușă
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]
-
dotate cu o reală măreție sînt atît de mari, încît ea nu are nevoie să se desprindă de opera sa pentru a profita sau a obține glorie de pe urma ei. După părerea lui, adevăraților savanți, adevăraților poeți, adevăraților îndrăgostiți de infinit, gloria și averea le vin de la sine. Ceea ce ni se pare nouă întîmplare în viața lor nu e decît apariția vizitatorului radios care le bate la ușă purtînd mereu alte haine. Ceea ce e miraculos în destinul acestor ființe vine din interiorul
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]
-
de românism, cu intenția de a ne propune o definiție posibilă. Și asta pentru că, socotește dl Preda, "înainte de comunism, trebuie să luăm în calcul românisul. Iată adevăratul responsabil atît pentru ideea că trecutul nostru național este, ca să zic așa, supus gloriei, cît și pentru sentimentul că prezentul e dezolant". Firește, românismul e un tip de discurs, mult vehiculat de curentele de idei și personalitățile care au optat pentru tradiționalism neaoșist. Începe cu B.P. Hasdeu care, încă în 1870, a întemeiat societatea
Despre liberalism si românism by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15903_a_17228]
-
omul lui Vadim (în sfârșit, ceva coerent pe lumea asta!) e ușor de presupus că informațiile deținute de șeful minerilor vor fi folosite cu maximă eficiență în viitoarele bătălii politice. Ceea ce n-a spus la proces, ademenit cu funcții și glorie, "ortacul" va spune în viitoarea campanie electorală. Or, după patru ani de guvernare de pe acum sortită eșecului, dezvăluirile sale-ar putea dinamita edificiul, ce pare acum atât de solid, al pedeserimii. Dacă promisiunea că va folosi mitraliera ca instrument de
Grațiere și greață by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15930_a_17255]
-
ar fi distrus însemnările de tinerețe. Pentru scriitorul care și-a limpezit conștiința de sine jurnalul nu e o îndeletnicire inocentă, ci un gen literar ca oricare altul. Și așa cum există cititori de romane și jurnalele își au cititorii și gloria lor. În afară de asta sînt lucruri care nu pot fi comunicate convingător decît prin intermediul jurnalului, într-o operă care se susține și prin alte genuri. Jurnalierul sau memorialistul nu mă interesează ca producător de document, ci precumpănitor prin subiectivitatea lui. N-
"Curățeniile" lui Stendhal by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15944_a_17269]
-
contează e dezvăluirea personală, adică întoarcerea la forma primară a jurnalului, tocmai el e privit cu mefiență sau chiar cu dispreț. În această perioadă, în care datul cu părerea despre toate cele, într-o formă cît mai agresivă, a produs glorii noi și a ruinat reputații mai vechi, jurnalul onest publicat de un autor de primă mînă, cu obsesiile lui și cu problemele lui particulare, e atacat sau respins pentru că nu e decît un jurnal personal. Mă întorc la mult-citatul și
"Curățeniile" lui Stendhal by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15944_a_17269]
-
în Senat și îi trăgeau de bărbi pe bătrânii romani neclintiți în măreția lor, purtându-se cu ei ca și cu niște jucării?... Cuvinte tipice ale unui perdant, de când lumea. Și care nu va câștiga niciodată nimic. Decât faima, decât gloria... Ce gafă însă... La Praga, în 1969, ceva obscur, o pornire subconștientă mă făcuse să intru într-o mică ceasornicărie din centrul orașului unde, vorbind prin semne, stânjenit, îi dădusem de înțeles patronului că vreau să cumpăr un ceas de
Praga în 1969 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15923_a_17248]
-
sau cronichete o face Al. Cistelecan în Top-ten (recenzii rapide), Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2000, invocînd din capul locului "bovarismul sintezei" din oricare "culegere de recenzioare" și "vanitatea" foiletonului. Precaut, autorul nu se lasă purtat prea tare de "metonimicul" "vis de glorie al recenziei", dar conștient că există o regulă și în acest joc, așa cum sînt și limite, admite și chiar jubilează în fața virtuților foiletonisticii. Foiletonul presupune "discernămînt veloce", "verdict imediat", el "nu stă la taclale", e atent la unic, la noutate
Aproape totul despre "recenzioară" by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/15939_a_17264]
-
pe secțiuni inteligent gândite (și e firesc să fie așa, întrucât Director artistic este - de ani buni de zile - Eva Zaoralova, cunoscut critic de film); gale de inaugurare sau închidere, evenimente speciale sau recepții în "Grand-Hotel"-uri, ce au făcut gloria și strălucirea Karlsbadului de odinioară și unde, acum, mondenitățile capătă un aer bonom și cordial; un generic - logo al Festivalului, pe care realizatorii și-l doresc, de la an la an, mereu altul și cât mai original posibil; săli tot timpul
Previzibilul Karlovy Vary... by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15956_a_17281]
-
place muzica de operă, fără discuție, cum îmi place muzica clasică, în general, și asta îmi completează în mod fericit fisurile care există, cîte există, în mica mea existență. E o pasiune care vine din anii liceului, acei ani de glorie ai operei clujene, cu Ion Piso, Lya Hubic, Octav Enigărescu, David Ohanezian, încă tineri, plini de vitalitate, care făceau spectacole extraordinare. Era atmosfera aceea entuziastă pe care o trăiam atunci, cînd stăteam și la galerie, cînd sala arhiplină aplauda frenetic
Ion Pop: "Criticul ideal este cel care trăiește textul" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15952_a_17277]
-
Și Franklin este poet și prozator, mai ales. Cartea lor este dedicată Lygiei și lui Gellu Naum, cu o dedicație tipărită. Cum vă simțiți astfel apreciat de străini? Chiar și la noi, acum, sînteți în mare vogă. Cum vă suportați gloria? Vă deranjează, vă încîntă? Da, mă deranjează, n-am nimic a face cu ăia care zic că eu sînt sau nu sînt. Am auzit cîntece din astea ani de zile, pînă la înjurătură și pînă la... Doar aprecierea străinilor m-
Gellu Naum - "Cred că poeții s-au născut pe lume așa cum specia își naște o a treia mînă" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15986_a_17311]
-
într-o dublură efemeră, alegând drumul spinos, autentic, al artei. În momentul în care ia hotărârea aceasta, ea se află pe scena goală, după spectacol, înaintea teatrului pustiu. Amantul bogat (însuși Diavolul) plecase învins după ultima tentativă. Ea a respins gloria facilă, pentru calea justă... Când părăsește scena goală, sala, pustie și ea, începe să aplaude cu frenezie: de peste tot, de la galeria populară, de la balcoanele lumii bune, de la parter, ropote puternice nu mai contenesc. M-a înfiorat!... Deși conflictul etern dintre
La scara umană by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15663_a_16988]
-
lor suspectă. Cineva care îți rade una peste buci și atît. Rămîi și tu și el cu atît. Foarte mult, nu, foarte chic pentru o damă sofisticată. Iar pentru un plebeu, cu labele lui groase de pinguin, ce satisfacție, ce glorie!". Că o palmă peste fund, pe stradă, e de preferat unui viol, nu s-ar putea pune la îndoială. Dar că o femeie rafinată ar putea găsi asta "chic" e un alt exemplu de wishful thinking machist, din larga și
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
magnificul însămînțez pătimaș frumusețea stranie am geniul de-a rîde de mine însumi/ de-a jupui minciuna teribilă de fulgi și de blănuri de-a scuipa în nămolul ochiului pe cel încrezut/ de-a viola umbra catedralelor răscoapte de-o glorie putredă infectă bolnavă înșelătoare ca un vin prefăcut/ mi-e bine paradoxal în fața oglinzii ceea ce pe alții i-ar ucide pe mine mă hrănește mă sprijină/ cîteodată cînd mă-ndrăgostesc de cine știe ce destrăbălată infantă pletele mi se albăstresc pînă la
Un postavangardist (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15692_a_17017]
-
vecină cu huliganismul. Ce văd cu claritate e substratul lor naționalist - or, aflăm dintr-un număr recent al lui "The New York Review of Books", sub semnătura regretatului Isaiah Berlin, - naționalismul nu e decît arareori rezultatul lăcomiei și al setei de glorie; cel mai adesea el provine dintr-o mîndrie rănită. Or, aici e buba: chiar atunci cînd au reușit să-și facă un rost în străinătate, intelectualii români - cu rarissime excepții - sunt plasați în poziții oarecum subalterne sau cu totul precare
Trista viață a naționalistului de nicăieri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15722_a_17047]
-
de rău" despre Nichita Stănescu. Complet irelevant. Și acum poți fi persecutat dacă scrii acid împotriva unei mari personalități. Dintotdeauna critica a fost și un risc, pe care ți-l asumi sau nu. Atunci riscul era mai mare, ca și gloria, de altfel. Acuzarea conformistului capătă nu de puține ori accente transistorice. Pentru Gheorghe Grigurcu, individul conformist este aproape însemnat genetic. Situația istorică specială l-ar transforma pe conformist într-un odios. Aici intervine și o distorsionare gravă de perspectivă, prezentă
Revizionistul numărul unu by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15725_a_17050]
-
Însă chiar și deranjul acela era un ingredient magic al verii noastre fericite. Ideea de a angaja o guvernantă nemțoaică nu i se putea năzări decât tatălui meu, scriitor din Caraibi cu mai multe pretenții decât talent. Obsedat de cenușa gloriilor din Europa, părea mereu prea dornic să i se treacă neobservată obârșia, atât în cărți, cât și în viața de toate zilele, și-și impusese fantezia ca în fiii lui să nu mai dăinuie nici o urmă din propriul său trecut
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
buzele ei se crispară până prinse a se împrăștia fumul exploziei, și lentilele ochelarilor i se aburiră de lacrimi. Și-i scoase, îi șterse cu șervetul și, înainte de a se ridica, îl puse pe masă cu amărăciunea unei capitulări fără glorie. - Faceți ce poftiți. Eu nu mai exist. Se închise de la șapte în camera ei. Dar înainte de miezul nopții, când ne credea adormiți, am văzut-o trecând în cămașa de noapte de școlăriță și ducându-și în dormitor o jumătate de
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]