888 matches
-
semne certe ale faptului că Dumnezeu te veghează și poate îți păstrează un loc în viața cu adevarat veșnică. "Inteligență vieții se desfășoară sub acțiunea stimulanta a suferinței. În timp ce sănătatea omoară spiritul, boala instaurează în noi această separare pe care gnosticii o cred esențială și care ne impune evidență să: esență vieții umane este suferință și ruptură" spune Sylvie Jadeau 47. Plictisul devine o constantă în existența lui Cioran, care asociază primul episod de melancolie la numai cinci ani maturizării, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
partid întreține sentimentul exaltant al apartenenței la o elită revoluționară și al intrării în posesia unor legi științifice ale dezvoltării istorice. Pentru intelectualii europeni de la începutul secolului XX „orfani de dumnezeu”, comunismul constituie o religie* politică de substituție: milenarist și „gnostic”, el oferă o viziune globală asupra lumii, un sistem de decriptare a ansamblului realității sociale simplu dar garantat infailibil. Aflându-se în război cu lumea în care sunt condamnați să trăiască, acești călugări-soldați în slujba unei ideologii* se cred destinați
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
o concepție unică în ceea ce privește numele sau numărul treptelor către desăvârșire. Spre exemplu Sfântul Isaac Sirul vorbește de copilărie, adolescență și maturitate spirituală. În Comentarii la psalmi Origen propune o scară în trei trepte preluată, prin Evagrie (Tratatul practic 1 și Gnosticul 49), de misticii care leau urmat: 1) practica, 2) contemplarea naturală și 3) cunoașterea lui Dumnezeu. Sfântul Dionisie propune în Ierarhiaia cerească III,2-3, o scară în trei trepte care va deveni clasică: 1) purificare; 2) iluminare; 3) desăvârșire. Se
Comunicarea eficientă a omului cu Dumnezeu şi cu semenii săi by Ștefan Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/694_a_1168]
-
pe oameni, astrologia și farmecele. Acum, este rândul chaldeenilor să fie persecutați și să devină martiri; este rândul lor să sufere și să se ascundă în unghere, în pivnițe și în misticism. Dar odată cu astrologia era periclitată întreaga știință antică. Gnosticii din Alexandria și Atena - ultimele cetăți ale filosofiei astrale s-au ridicat la fel ca un șarpe lovit de moarte. Păgânii răspundeau cu mândria urmașilor unui trecut glorios, unei științe milenare, unui prestigiu imperial. Creștinii atacau cu patima neofiților, cu
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
diferența majoră între protologia și eshatologia care justifică sau chiar impun recursul la asceză în antropologia lui Clement Alexandrinul (150-215) și, respectiv, Irineu al Lyonului (120/140-203/204)1. Deși aparțin aceleiași perioade istorice, chiar răspunzând acelorași adversari ai creștinismului (gnosticii), cei doi Părinți ai Bisericii au articulat două perspective diferite asupra corporalității. Irineu este adeptul unei protologii incoative și a unei eshatologii dinamice; căderea lui Adam este un gest adolescentin de neascultare al omului aflat mereu în căutarea maturității, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
o necesitate pentru dezvoltarea subiectivității finite, pentru emergența virtuții”2. În Prelegeri de filozofia istoriei, Hegel mai pretinde că poate oferi o descriere a lucrării Providenței din perspectiva rațiunii discursive, transferată în tărâmul autocunoașterii infinite. Este o poziție care dizolvă „gnostic” tensiunea așteptării liturgice a vieții eshatologice 1. Hegel nu fixează ierarhii stricte ale moralei (cum este cazul lui Aristotel), ci postulează - într-un fel apropiat de filozofii politici scoțieni din secolul al XVIII-lea - o convergență transversală a multitudinii de
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
a eului liric - „întemnițat și temnicer” zidindu-se zilnic -, dar și, compensator, intervine întoarcerea lui către începuturi, cu valoare de repere pure și purificatoare în mitologia personală a poetului: „pădurile primordiale”, dealul copilăriei, lumina celestă, stelară, de la care, ca și gnosticii, se revendică poetul, el însuși un înger căzut în lume, căldura și inocența căminului unde cântărețul iubirii înalță encomionuri sau așteaptă ca iubita să-l împuște cu „tija unui crin” ori, amândoi, să părăsească „amarul Megalopolis” spre a acosta în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285911_a_287240]
-
vine, înaintează imperios spre privitor, ne invadează ochii cu o strălucire atît de apropiată încît aproape că pășim în ea. Istoria, socialul, viața terestră apar doar ca un scurt moment legitim, desigur, dar aproape depășit al mișcării verticale. în cazul gnosticilor din Antichitatea tîrzie, elanul către absolut este atît de teribil încît capătul de jos al distanței devine apăsător, carceral, demonic. Cînd religia se sedentarizează, ea produce teologii ale istoriei, cadre sociale, civilizație. Atunci distanța verticală își inversează întrucîtva vectorul dominant
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
dualist paradoxală, care accentuează, cîteodată pînă la exasperare, separarea și opoziția contrariilor pentru a înainta spre Inaccesibil e la ea acasă în demersurile, mistice ori contemplative, ale unei metafizici vii. Simone Pétrement a arătat că acest tip de gîndire căruia gnosticii și maniheenii i-au dat o frumusețe stranie e prezent la Platon, în Evanghelia după Ioan, în Epistolele pauline, că el a fost de o fastuoasă creativitate în Antichitatea tîrzie. Potrivit lui André Scrima, de la Părinții pustiei la Capadocieni, la Maxim
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
Tănase - Revoluția ca eșec 22. Nikolai Berdiaev - Sensul istoriei 23. Françoise Thom - Sfîrșiturile comunismului 24. Jean Baudrillard - Strategiile fatale 25. Paul Ricœur, J.L. Marion ș.a. - Fenomenologie și teologie 26. Thierry de Montbrial - Memoria timpului prezent 27. Evagrie Ponticul - Tratatul practic. Gnosticul 28. Anselm de Canterbury - De ce s-a făcut Dumnezeu om ? 29. Alexandru Paleologu - Despre lucrurile cu adevărat importante 30. Adam Michnik - Scrisori din închisoare și alte eseuri 31. Liviu Antonesei - O prostie a lui Platon. Intelectualii și politica 32. Mircea
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
unui «scopt» cu o femeie, ceea ce era nefiresc, pruncul era tăvălit În făină, străpuns cu cuțite, sângele absorbit de făină și apoi utilizat la o slujbă specială” <endnote id=" (261, p. 45)"/>. Alte secte eretice creștine (cu ritualuri de tip gnostic) erau persecutate de Biserica rusă pe motiv că omoară copii și folosesc lumânări făcute din grăsimea extrasă din trupul lor <endnote id="(254, p. 60)"/>. „Mărturiile [privind practica infanticidului] - constată Ioan Petru Culianu - sunt Îndreptate Împotriva unor grupări care par
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
temei în rațiune. „Degenerarea politică, în orice caz, depinde, potrivit viziunii sale, în principal de degenerarea morală (și de lipsa de cunoaștere)...”. Cuvintele își împlinesc (la Platon) travaliul esențial într-un registru pragmatico-istoric și numai în subsidiar, în plan strict gnostic. În această ordine a raționamentului putem admite că „adevărul” mitului poate fi de același rang și uneori de rang mai înalt decât adevărul istoriei. Tocmai de aceea Ideile lui Platon au căpătat „instinctul” perenității. Ispita „ieșirii de sub vremuri” expune Dialogurile
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
c) Revanșa victimelor târzII ale persecuțiilor ecleziastice prin intrarea în rândurile mișcării New Age; d) Atracția inițierii personale. Creștinismul a respins de la început tipul de religie-mister bazată pe ritualuri de inițiere secrete. Misterul creștin era asumat și aclamat deschis. Elitismul gnostic cu ritualurile sale secrete era stigmatizat. Creștinismul se adresa tuturor. Or, ezoterismul contem poran marca New Age oferă sentimentul că respectivul om este ales și valorizat ca personalitate din „mulțimea anonimă și stingheră”; e) Căutarea stării de comuniune ca reacție
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
discipolii preotului alexandrin arius, susțineau, nu fără o anumită logică, ideea că, dacă Fiul fusese zămislit de Tatăl (lucru admis de toți creștinii), el nu putea fi veșnic precum acesta din urmă, fiindcă astfel ar fi doi zei.” în viziunea gnosticilor, creația divină era de ordin spiritual, fiind actul gândirii lui Dumnezeu asupra lui însuși. Universul material - marcat pe vecie de imperfecțiune - este opera demiurgului rău. În concluzie, gnosticii refuzau dogma întrupării lui Hristos; b) adorarea lui Bafomet, un idol cu
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
precum acesta din urmă, fiindcă astfel ar fi doi zei.” în viziunea gnosticilor, creația divină era de ordin spiritual, fiind actul gândirii lui Dumnezeu asupra lui însuși. Universul material - marcat pe vecie de imperfecțiune - este opera demiurgului rău. În concluzie, gnosticii refuzau dogma întrupării lui Hristos; b) adorarea lui Bafomet, un idol cu cap de țap. Era arătat doar celor inițiați. Nu era propriu-zis idol, căci ar fi contrazis ritualul scuipării crucifixului; c) sărutul ca semn al homosexualității. Templierii interogați au
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
culori exprimă „unificarea tuturor tradițiilor, contopirea tuturor învățăturilor într-un adevăr unic și misterios, ținta tuturor inițierilor ezoterice (philosophia perennis)”. * Rubedo sau Iosis - este produsul final roșu. Mai este numit și Abraxas, termen „pe care alchimiștii l-au preluat de la gnostici, în special de la gnosa lui Basilide, unde este una din denumirile date arhontelui suprem...”. Metalul este pur, asemenea cinabrului sau chinovarului. Pe un plan mai subtil, procesul simboliza purificarea lăuntrică. Alchimistul putea ajunge la obținerea unor puteri speciale (siddhi). De
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
care insistă pe recuperarea dimensiunii abisale a miturilor antice și medievale, se prelungește în secolul al XX-lea, în ceea ce privește studiul mitului, în operele influente, controversate dar fascinante, ale unor Jung, Eliade sau Campbell, pe care Robert Ellwood îi compară cu gnosticii, care își elaborau propriile viziuni de asemenea într-o lume în permanentă și brutală schimbare.65 Cei trei au fost acuzați de conservatorism, de filo-fascism și chiar de antisemitism, dar toți își găseau rădăcinile intelectuale în același ambient al filozofiei
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
numai la nivelul viziunii extatice, dumnezeiești. Tot astfel, cel ce se pretinde Cristos înaintea parusiei nu este decât un avatar al lui Beliar, principe metafizic existent în afara umanității propriu‑zise. Teologia autorului Urcării la cer... este esențial mitologică, proprie creștinismului gnostic. Ea se reflectă și în eshatologie, fiind cu totul convențională și lipsită de consistență reală. Grupul profeților pare să aștepte sfârșitul lumii celorlalți. Doar ceilalți - cei necredincioși, cei ce au trădat adevăratul creștinism - vor învia pentru judecată. Ei însă vor
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
că mărturisirea de credință hiliastă a apologetului este provocată de o aluzie malițioasă a lui Trifon la grupurile de creștini care nu acceptau învierea cu trupul a celor morți și, în consecință, nu acceptau nici Judecata de Apoi (aluzie la gnostici). Din exces de zel, vrând să se delimiteze de acești pseudocreștini, Iustin cade în extrema opusă. Viziunea referitoare la a doua parusie (respinsă politicos, dar ferm de Trifon) este întemeiată pe un amplu citat din Cartea lui Daniel 7,9
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
a Scripturii și, implicit, de negarea importanței templului, văzut ca element accesoriu și caduc în istoria mântuirii. Irineu reacționează împotriva acestor tendințe, adoptând poziția tradiției reprezentate, în opinia sa, de Pavel, Ioan, Policarp și Iustin. El opune spiritualismului extrem al gnosticilor un materialism moderat, dictat de împrejurări, vizibil îndeosebi în doctrina sa milenaristă. Cartea a V‑a poate fi împărțită în trei secțiuni. Prima (1-15) se ocupă de mărturiile lui Pavel despre învierea trupurilor; a doua (15-24) insistă asupra identității dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
autorul fie a uitat pur și simplu aceste două cuvinte, citând din memorie, fie le‑a omis în intenția de a evita o polemică sterilă cu anumiți eretici. Această din urmă ipoteză ne pare foarte probabilă. Așa cum ne spune Origen, gnosticul Heracleon interpretează muntele ca pe un simbol al diavolului. Dacă Irineu va fi cunoscut această interpretare - fapt aproape sigur, dat fiind interesul său pentru gnosticism -, evitarea segmentului „din munte” în acest context este motivată tocmai de intenția de a nu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
care se vor transforma în tirani; regnum terrenum a fost instituit de Dumnezeu însuși, spre folosul păgânilor. Nu întâmplător teologia lui Irineu a fost caracterizată drept o „teologie optimistă”, spre deosebire de concepția gnostică marcată de un pesimism radical. Într‑adevăr, pentru gnostici, istoria se află sub dominația diavolului, singura soluție pentru a scăpa de această teroare existențială fiind iluminarea lăuntrică, personală. Nu este vorba doar de o atitudine de refuz față de lume, istorie și instituțiile omenești, ci de o adevărată ură față de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Adevăratele minuni sunt vizibile, se realizează întotdeauna sub ochii și cu participarea întregii comunități. Sunt vizibile, aceasta înseamnă că pot fi verificate concret, empiric. Învierile, spre pildă, sunt învieri ale trupului, ele nu au loc „la nivel spiritual” așa cum pretind gnosticii. Episcopul Lyonului nu neagă minunile în general (Origen va apăra aceeași poziție în C. Cels.), el pune la îndoială numai realitatea acestor minuni ale căror efecte nu sunt vizibile și, prin urmare, nu pot fi verificate în mod concret, material
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
inclusiv de Biserică și se închide în sine, ca într‑un fel de fortăreață interioară. Minunea nu se arată niciodată, ea se petrece în tăcere, discret, fără vreo manifestare exterioară. Prin spiritualismul lor care valorifică îndeosebi minunile interioare ale credinței, gnosticii constituie un real pericol pentru coeziunea trupului văzut al Bisericii. Al treilea aspect: adevăratele minuni sunt lucrarea întregii comunități creștine (in fraternitate). Întreaga comunitate este cea care validează, săvârșește și atestă minunea. În cazul ereticilor, în schimb, individul cere, săvârșește
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
potrivită tuturor, nevrând să admită că judecata lui Dumnezeu este dreaptă. Din această cauză ei născocesc un alt Tată, delăsător și lipsit de grijă față de ale noastre, ba chiar îngăduitor cu toate păcatele” (V, 26, 2). Un Dumnezeu milostiv, afirmă gnosticii, nu poate fi în același timp justițiar. Numai unui Demiurg răzbunător și vanitos îi place să își pedepsească propriile creaturi. În perspectiva adoptată de eretici, ideea de generozitate este ireconciliabilă cu cea de judecată. Fie Dumnezeu judecă și atunci nu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]