25,515 matches
-
roșind ușor. - Să purcedem atunci, exclamă Alina teatral. Dincolo de ușa camerei timpul s-a comprimat dintr-odată. Nu știu prin ce miracol și cum, hainele noastre lejere de vară s-au volatilizat pur și simplu de pe noi. Ne-am trezit goi, înlănțuiți unul de altul, un singur trup îmbibat în dorințe și nevoi. Dacă cineva mi-ar fi spus vreodată că într-o noapte senină ca asta - la mare - voi ține o zeiță în brațe, l-aș fi trecut pe tip
EXISTENŢA SPIRITUALĂ DUPĂ DISPARIŢIA TRUPULUI FIZIC (NU CREZI, NU CITI ! GREU ÎŢI VA FI ÎNSĂ CÂND, VRÂND-NEVRÂND, TE VEI LOVI DE ASTA …) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1459544892.html [Corola-blog/BlogPost/369308_a_370637]
-
de tot felul. Bune sau rele, frumoase sau urâte. - Acum ... aici ... te doresc cu ardoare ! Cuvintele ieșeau șuierate printre buzele ei ocupate cu sărutatul trupului meu, metodic, parte cu parte, bucată cu bucată. Palmele mele îi frământau și remodelau trupul gol, poposind cel mai adesea pe zonele ei cele mai erogene: pulpele, fesele, sânii și organul genital, care devenise o cavitate ce te implora să te prăbușești în ea. O dată, iarăși, din nou și încă o dată. După un timp - relaxați și
EXISTENŢA SPIRITUALĂ DUPĂ DISPARIŢIA TRUPULUI FIZIC (NU CREZI, NU CITI ! GREU ÎŢI VA FI ÎNSĂ CÂND, VRÂND-NEVRÂND, TE VEI LOVI DE ASTA …) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1459544892.html [Corola-blog/BlogPost/369308_a_370637]
-
am adus aminte de experiența prin care trecusem și eu în timpul operației din anul 1989, luna decembrie. - Povestește-mi, iubire. Sunt numai ochi și urechi. Alina se întoarse pe o parte, către mine, lăsând la vedere o pereche de sâni goi, defel mici și foarte rotunzi. - Acum cinci ani eram asistentă pe o mașină SMURD. La una dintre intervenții un bolid de mare putere ne lovi în plin, deși trebuia să ne acorde prioritate conform legii. Mașina noastră se răsturnă și
EXISTENŢA SPIRITUALĂ DUPĂ DISPARIŢIA TRUPULUI FIZIC (NU CREZI, NU CITI ! GREU ÎŢI VA FI ÎNSĂ CÂND, VRÂND-NEVRÂND, TE VEI LOVI DE ASTA …) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1459544892.html [Corola-blog/BlogPost/369308_a_370637]
-
întorci. Ai închis ochii și ... gata ! Merita să încerc s-o conving că nu are dreptate ? N-aș fi reușit. O priveam cu plăcere când, satisfăcuți ambii-amândoi (scuzați-mi pleonasmul intenționat), mereu se ridica ea primul din pat, trupul ei gol asemuit de mine cu o trupul unei Afrodite (Maria făcea sport de performanță, atletism), drumul către baie, după care rămâneam singur. Singur cu mine însumi. Viața este complicată, dragii mei ! Mi-s convins că mulți dintre voi îmi dați dreptate
EXISTENŢA SPIRITUALĂ DUPĂ DISPARIŢIA TRUPULUI FIZIC (NU CREZI, NU CITI ! GREU ÎŢI VA FI ÎNSĂ CÂND, VRÂND-NEVRÂND, TE VEI LOVI DE ASTA …) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1459544892.html [Corola-blog/BlogPost/369308_a_370637]
-
ce înseamnă iubirea. Și acum am o relație minunată cu toți membrii familiei - atât cât a mai rămas din ea, cu care pot să vorbesc câte-n lună și-n stele. Iubirea e esența vieții! Fără iubire, ești un om gol. Nici un om nu poate trăi așa, amputat emoțional, iar dacă te plângi că nu știi sau nu poți să iubești, atunci dai dovada de imaturitate. De când cu internetul acesta, nu mai poți spune că ești singur. Este fascinant cât te
TAINA SCRISULUI (47) – FIECARE DINTRE NOI ESTE O POEZIE de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 829 din 08 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Georgeta_nedelcu_taina_scris_georgeta_nedelcu_1365427432.html [Corola-blog/BlogPost/345774_a_347103]
-
29 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului ...în secunda fărâmării și lasă-mi, Te implor, pe pajiștea sufletului meu, dalta pe muchia căreia, a mai rămas o fărâmă de timp din ochiul Hidrei, înainte ca otrava să-i împodobească acea cochilie goală a vederii. în talpă, lasă-mi iarba amară să-mi vindece rănile iar drumul de jad, drumul... lasă-i nodurile să-mi atingă tâmplele, de câte ori noaptea ființei mele se adâncește în banal. voi scăpăra cremenea cuvântului printre pașii sămânței de
DĂRUIEŞTE-MI, DOAMNE, GRAŢIA PIETREI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Daruieste_mi_doamne_gratia_pietrei_anne_marie_bejliu_1327877818.html [Corola-blog/BlogPost/360569_a_361898]
-
pe domnul Mirodan. M-a onorat, stabilindu-mi aici o întâlnire. Privesc în jur. Nu-i. Nici mai în spate, în sala cu mesuțe ce-mi amintește genul de cofetărie provincială din România - nu-i! Ma uit și pe terasă. Goală. Mirodan nu-i nici aici. Mă-ntorc să plec. Dar... cine-i tipul ăsta dintr-o parte a sălii, aplecat peste masă, astfel că nu i se vede fața, având deja a doua ceașcă de cafea și câteva file desprinse
„ÎNTÂLNIRILE” MELE CU AL. MIRODAN.. de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 by http://confluente.ro/Roni_caciularu_intalnirile_m_roni_caciularu_1340640875.html [Corola-blog/BlogPost/358033_a_359362]
-
nu i se vede fața, având deja a doua ceașcă de cafea și câteva file desprinse de prin diferite publicații străine?! Citește absorbit, cu pixul în mână, transcriind ori traducând ceva pe un caiet de lucru. O ceașcă e deja goală. Da, e el! Ne salutăm, foile rupte și caietul intră repede în servietă. Comand și eu una neagră, mică . Discuția se leagă repede, e antrenantă, cu Mirodan nici nu poate fi altfel. Mă gândesc - amintindu-mi că în chenarul redacțional
„ÎNTÂLNIRILE” MELE CU AL. MIRODAN.. de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 by http://confluente.ro/Roni_caciularu_intalnirile_m_roni_caciularu_1340640875.html [Corola-blog/BlogPost/358033_a_359362]
-
pînă în ziua de astăzi îi contesta divinitatea și refuză să creadă că Misia, anunțată de Dumnezeu și materializata în Vechiul Testament, este Isus Cristos, Salvatorul și Mîntuitorul nostru. EL reprezintă simbolic această distanță; care poate fi infinită în cazul sufletului gol și, inexistentă cînd acelaș suflet este plin de iubire, pentru Cel care ne ascultă, ne curată cu sîngele Sau divin păcatele, de zeci de ori pe zi. Oare cîți dintre noi am crescut cu El în suflet încă de la naștere
INTRE CER SI PAMANT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Intre_cer_si_pamant.html [Corola-blog/BlogPost/357052_a_358381]
-
de țară, s-ar trezi și-n cimitire, (că doar le ajunge somnul, în tămâie afumați), toți iobagii ăstei nații care au cerut pământ și le-au dat pe săturate, le-au dat țărnă până-n gât, parcă țara asta-i goală, parcă nici români nu sânt, parcă toată plebea doarme, doarme, doarme și... atât! Referință Bibliografică: ÎNTR-O LUME AIURITĂ... / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 886, Anul III, 04 iunie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 George Safir
ÎNTR-O LUME AIURITĂ... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 886 din 04 iunie 2013 by http://confluente.ro/Intr_o_lume_aiurita_george_safir_1370348079.html [Corola-blog/BlogPost/346240_a_347569]
-
20. Norii în schimb încă își mai caută un loc unde să-și plaseze petele indecise pe harta Europei din spatele clasei. Mai multe mâini, albastre, portocalii și roșii imploră zadarnic atingerea aproapelui. Alte trei flori echidistante împart singurătatea unui raft gol. Dulapul din colțul opus sobei (ultima în hibernare permanentă, indiferent de anotimp) pare burdușit cu problemele insolubile ale matematicilor superioare gimnaziale.Enigme păstrate, pentru siguranța elevilor, sub cheie. În stânga, lângă ceasul care arată deja orele 12 trecute fix dormitează alene
DEŞERTUL DE CATIFEA (39) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 860 din 09 mai 2013 by http://confluente.ro/Desertul_de_catifea_39_costel_zagan_1368084276.html [Corola-blog/BlogPost/344755_a_346084]
-
Acasa > Versuri > Visare > SPINI Autor: Viorel Birtu Pârăianu Publicat în: Ediția nr. 2248 din 25 februarie 2017 Toate Articolele Autorului SPINI era frig și era iarnă ningea acut în noi, pe lângă noi era atât de frig în camera goală afară, pe două rămurele ruginite înflorise un trandafir roșul aprins era culoarea lui în albul pur, din jur soarele se risipea pe aici, pe undeva jos cădeau petale una câte una era ploaie și vânt și cețuri plângeau prin crâng
SPINI de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 by http://confluente.ro/viorel_birtu_paraianu_1488029969.html [Corola-blog/BlogPost/380370_a_381699]
-
e sprijinul meu la bătrânețe!” Fără nici o introducere, cu teama că nu va reuși să spună tot visul, bătrânul a început precipitat, cu vocea abia auzită să povestească: - Mă aflam undeva, într-o cameră foarte mare. Încăpera aceea era complet goală. Pe lângă pereți o mulțime de scaune pe care ședeau niște bărboși îmbrăcați cu straie albe. Și pereții acelei camere erau tot albi. Eu stăteam pe un scaun în fața lor. Fiecare îmi punea întrebări despre toate câte am făcut în viață
DIN ANUL ACELA CRIZANTEMELE NU AU MAI ÎNFLORIT de DORINA STOICA în ediţia nr. 1662 din 20 iulie 2015 by http://confluente.ro/dorina_stoica_1437421137.html [Corola-blog/BlogPost/380527_a_381856]
-
ești oamenii Lumea în care sunt, ești tu Dar tu nu ești lumea În orice loc mă întorc, te simt Și tu nu ești în ele Unde să te mai caut ? Că nu dau decât de tine Unde-i locul gol în care nu-mi ești ? Să-l pot recunoaște pe al meu mine în TU Referință Bibliografica: De la mine la tine / Borchin Ovidiu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1611, Anul V, 30 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015
DE LA MINE LA TINE de BORCHIN OVIDIU în ediţia nr. 1611 din 30 mai 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_borchin_1432968646.html [Corola-blog/BlogPost/367974_a_369303]
-
și a început să se plimbe prin odaie, admirând obiectele de artă, expuse cu bun simț. Lua statuetele în palmă, le studia, apoi vorbea despre impresiile ei... În clipa când s-a întors era să leșine de surpriză: tânărul stătea gol pușcă lângă canapea... soldatul în termen, din fața lui, era roșu peste tot și sus, și jos. S-a roșit și ea de supărare, de șocul neplăcut al imaginii. -Dacă nu te îmbraci în minutul acesta, eu am plecat! Băiatul speriat
SOLDATUL CU PĂR ROŞU de SUZANA DEAC în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Soldatul_cu_par_rosu.html [Corola-blog/BlogPost/356307_a_357636]
-
care pică; mi-am lepădat, pe rând, piele cu piele, toți pe lângă mine-au trecut, am auzit orele în mări născându-se și-un cutremur prin toate; nimic cu mine n-am luat, și-acum m-am întors cu mâinile goale. „Poezia este un veșmânt în care ne îmbrăcăm iubirea și moartea.” - scrie undeva Lucian Blaga. Așa este. „Apele trec, pietrele veșnic rămân” - exclamă și autorul de față. Un poet fără vârstă, care își restitruie și se restituie sieși, venind către
LAZĂR LĂDARIU- SECUNDA DE PĂMÂNT , CRONICĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 by http://confluente.ro/Lazar_ladariu_secunda_de_p_al_florin_tene_1364451583.html [Corola-blog/BlogPost/345468_a_346797]
-
aveam chef de nimic. Și mai ales, nu mai doream să vin la servici. Nu mai puteam suporta această absența. Nimic nu-mi pria, nimic nu-mi plăcea. După un foarte lung timp, m-am ridicat că din lehuzie. Eram goală pe dinăuntru, dar trăiam, fără pofta de viață. Multă vreme mi-a bântuit sufletul. Ani și ani. Îl căutăm în fiecare chip întâlnit ori abia zărit pe stradă, prin toate peregrinările mele. Ciudat. Toate mi-au venit mult prea târziu
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 666 din 27 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Dragoste_veche_tableta_cezarina_ada_cezarina_adamescu_1351327898.html [Corola-blog/BlogPost/346541_a_347870]
-
mi te-alături, Prin vastele-anotimpuri, să vrei să faci ocol. De nu-ți va fi ușor, să știi...nu-mi e nici mie, Căci eu am fost milenii în gândurile tale... Iar dacă-s obosite, în ton de gri sau goale, Să nu te-nvinuiești...Așa a fost să fie. Eu am să mor un pic, nu mult... cât o mirare Și-am să mă nasc, albastră, sub cer de primăvară, Tu să nu lași uitarea de mine să te doară
FLORI DE NEUITARE de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/silvia_risnoveanu_1483555536.html [Corola-blog/BlogPost/372686_a_374015]
-
Este vorba de acele fântâni denumite odinioară de Odobescu „puț cu furcă”, adică fântâni cu cumpănă, semne neschimbate în schimbătoarele peisaje. Aceiași furcă seculară, aceiași cumpănă înălțată spre cer, de la care cere îndurare și...apă pentru izvoare, ca să umple ciuturile goale. Nu cerșesc apă pentru ele, ci pentru însetații Bărăganului. Dar, mai întâi, pentru pământul său veșnic pârjolit de arșiță. Așa le vezi în zare, de la mari depărtări. Cumpene rugătoare cu ciuturile mereu goale. Cumpene încremenite în fundalul siniliu din străvechile
FÂNTÂNA BĂRĂGANULUI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1438201163.html [Corola-blog/BlogPost/350318_a_351647]
-
și...apă pentru izvoare, ca să umple ciuturile goale. Nu cerșesc apă pentru ele, ci pentru însetații Bărăganului. Dar, mai întâi, pentru pământul său veșnic pârjolit de arșiță. Așa le vezi în zare, de la mari depărtări. Cumpene rugătoare cu ciuturile mereu goale. Cumpene încremenite în fundalul siniliu din străvechile timpuri...Doar burduful acelor vremuri a fost înlocuit cu ciutura contemporană. Din păcate, adâncul Mării Sarmatice, bogat în săruri, a dat gustul sălciu apelor din fântâni. Doar animalele însetate o beau, însă oamenii
FÂNTÂNA BĂRĂGANULUI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1438201163.html [Corola-blog/BlogPost/350318_a_351647]
-
Doamne, cât amar și chin e În această toamnă sumbră...! Nu sunt toamne câtă lume Gata-i să mi te sfășie Ca pe-un fir de fum și fum e Inima-mi, ca o fâșie ... Frunză sunt pe-o creangă goală, Luat de vânt adus în calea-ți, Mă strivi-vei cu sfială, Eu cu dor jelindu-ți jalea-ți... Și din ploaia ca de spumă Strop cu strop m-oi descompune, Ia-mă-n suflul tău și du-mă În
CÂND PLÂNGI TOAMNA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 984 din 10 septembrie 2013 by http://confluente.ro/Cand_plangi_toamna_romeo_tarhon_1378761841.html [Corola-blog/BlogPost/365686_a_367015]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > USCATUL GOL AL OASELOR Autor: Luminița Cristina Petcu Publicat în: Ediția nr. 284 din 11 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului S-ar putea spune că-mi trăiesc absurdul în fiecare zi, singura realitate de altfel în stare să-mi spele zidurile de
USCATUL GOL AL OASELOR de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Uscatul_gol_al_oaselor.html [Corola-blog/BlogPost/364473_a_365802]
-
realitatea acestor fapte, ori de exactitatea lor în acest moment, ca de niște oase care mă strîng pe dinăuntru. Și toate pentru că travellingul, la fel ca și logica din timpul treziei, marmorează sticla cu trucuri de prestidigitator. Referință Bibliografică: Uscatul gol al oaselor / Luminița Cristina Petcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 284, Anul I, 11 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Luminița Cristina Petcu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
USCATUL GOL AL OASELOR de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Uscatul_gol_al_oaselor.html [Corola-blog/BlogPost/364473_a_365802]
-
-n curcubeie. Ne-nvelește cu frunze În toamna desculță... Când arborii-s năluci, Și gândesc în culori visătoare, cărunte Iar luna înflorește a toamnă târzie. Iubește-mă acum, în octombrie, Când Dumnezeu pictează în roua aurie... În noiembrie, copacii rămân goi și singuri... Ce departe-i lumina, care trimite alte frunze! Iubește-mă acum, când pădurea se transformă În viori și în vise cu plete în vânt de lumină Și poți să-mi ridici o liră pân’ la bolta-nstelată Cântând
ELISABETA IOSIF by http://confluente.ro/articole/elisabeta_iosif/canal [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
cu giuvaereAprinse-n curcubeie. Ne-nvelește cu frunzeîn toamna desculță... Când arborii-s năluci,Și gândesc în culori visătoare, cărunteIar luna înflorește a toamnă târzie.Iubește-mă acum, în octombrie,Când Dumnezeu pictează în roua aurie...În noiembrie, copacii rămân goi și singuri...Ce departe-i lumina, care trimite alte frunze!Iubește-mă acum, când pădurea se transformăîn viori și în vise cu plete în vânt de luminăși poți să-mi ridici o liră pân’ la bolta-nstelatăCântând a iubire în tăcerea
ELISABETA IOSIF by http://confluente.ro/articole/elisabeta_iosif/canal [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]