5,896 matches
-
îngerii mei păzitori. Dorința de a-l încropi îi dă valoare întregului și țelul meu e ca și atins. Sunt călită, Autorule! Tehnica de a te căli e să urmezi metoda mea. Ți-o însușești, nu călăuzit de întrebări, ci golit de răspunsuri. Privește în jur ca în primii ani de după naștere. Înghite gândul, bea depărtarea, spală-te pe față cu ziua, îmbracă-te cu noaptea, ridică-ți cerul în cap, îmbrățișează Pământul. Cărarea ți se va așterne pe măsură ce vei merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
la nuntă, le așeză la loc în cutie, fără să se grăbească, adună câteva scame de pe covor, singurul din toată căsoaia cu șapte camere, și, cu mâinile în poală, se așeză pe scaun, cu fața lipsită de expresie, cu ochii goliți de gânduri, cu un ușor tremur al mușchilor gambei de emoția așteptării. Era 22 aprilie, ora 11 fix. Sună telefonul. Îl privi ca pe ceva străin și ciudat de care i se făcu milă atât de tare, încât i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
nu se mai sfârșea. Dar realitatea visa că sunt elev, cu Gustav colegul de bancă, împreună cu o șleahtă de netrebnici la fel de goi și îndobitociți de rigorile educației și respectul pentru profesori. Privesc de pe fereastra etajului 100 cu telegrama în mână, golit de sentimente, la obeliscul înalt până la Lună, la culoarea verde a lanternei impiegatului semnalizând cu paleta mecanicului de locomotivă. Un fluier și trenul se puse în mișcare. Abia atunci, la lumina stroboscopică a neonului defect, am înțeles textul telegramei sosită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Any Palade pe trotuare și scări rulante. Își adaptau branhii la Oficiul de Închiriere a Branhiilor și înotau prin lichidul amniotic al uterului Lumii Noi. Dar expulzați înainte de termen în viața de elevi de liceu, pentru că tuburile de tempera se goliseră și Hugo nu mai avea rezervă. Odată, a încercat pe o vreme ploioasă dispariția profesorilor. Dar pe măsură ce întindea cu pensula vopseaua invizibilă, ploaia o scurgea toată pe noi. Profesorii rămâneau intacți, râzând de noi, vizibili pe bucăți. Din Samaliot se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cu gura plină. -Olaf nu e cu dumneavoastră? Nu am avut reflexul să-i spun că eu eram acela. -Nu, făcui ridicând din umeri. Versiunea aceasta i se păru normală. Ieși din bucătărie și urcă la etaj. Descumpănit, mi-am golit farfuria. Nu auzisem niciodată vorbindu-se despre ospitalitatea suedeză, dar eram epatat: această tânără persoană dădea în bucătăria ei peste un necunoscut și nu se ofusca din pricina asta. Părea chiar să creadă că nimic nu e mai firesc. Ceea ce mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
autoritate: nu eram mândru, însă nu vizam decât eficacitatea. Surprinsă, nu mai comentă. Comisesem o gafă, am conchis. -O să vă las, pesemne că sunteți obosită -Nu. Trebuie să terminați sticla asta cu mine. Doar n-ați vrea s-o golesc singură. Vorbiți-mi despre dumneavoastră, Olaf. Era pentru prima oară că eram numit - că ea mă numea - așa. Neliniștea prinse rădăcini în rotulele mele, urcă apoi până în firele de păr și efectuă traseul acesta de mai multe ori. Anumite cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
de mai multe ori. Anumite cuvinte își capătă deplinul înțeles abia în gura celorlalți. Mai cu seamă prenumele. Vrăjit și confuz, nu găsii nimic de zis. -Iertați-mi indiscreția, se scuză ea. Nu-mi stă în fire. Șampania e de vină. Goli sticla în cele două cupe și ținu un toast: -Pentru întâlnirea noastră! -Pentru întâlnirea noastră. Bău tot dintr-o singură sorbitură. Când ajunse la fundul cupei, mi se păru că ochii săi își dublaseră volumul. -Șampania e așa de rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
ea. Vine să-și ceară cina. Avea un aer imperial, iritat că trebuie să-i aducă aminte unui slujitor care îi este datoria. Ea se duse în bucătărie, desfăcu o cutie de pateu pentru pisicile de lux pe care o goli într-o farfurie adâncă. O puse pe podea. Ne terminarăm sticla de șampanie privindu-l pe Biscuit cum își devorează tainul. -Eu l-am cules pe Biscuit acum doi ani, la fel cum m-a cules Olaf pe mine. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
pe Sigrid cu Biscuit. Umplu din nou cupele aburite. -În seara asta, pentru cine toastăm? întrebă ea. -Pentru Sigrid. Pentru identitatea pe care ți-o atribui. -Pentru Sigrid, zise ea înainte de a bea cu o voluptate plină de ușurare. Am golit paharul dintr-o sorbitură ca să-mi fac curaj: -Înainte de ne întrerupe pisica, îmi povesteai ce faci cu zilele dumitale. -Nu e o poveste prea lungă, spuse ea. -Dar nici măcar n-ai început. -M-ai văzut adineauri întorcându-mă acasă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
Râsei din toată inima. -Nu trebuie să te simți obligată. O să termin eu porția dumitale, dacă asta nu te șochează. -De unde știi c-o să mai rămână ceva? -Intuiția. Într-adevăr, mai rămase mult. Îmi întinse farfuria pe care o golii fără fasoane. -Mi-ar plăcea ca mâine să mă însoțești, spuse ea. -Ai nevoie de cineva care să-ți ducă pachetele? -Mă duc la muzeu. Era cât pe ce să o întreb de ce. Îmi reveni în minte misiunea mea telefonică. -Vai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
-Ce oroare! -În vreme ce nouă ne este suficient că suntem împreună. Totul se petrece ca și cum am transforma șampania în intensitate în chiar clipa în care o bem. -Cum să analizezi un fenomen așa de straniu? -Nu știu. Să mai golim o cupă care ne va ajuta să vedem limpede. Se scurseră așa câteva ore. Eram prea absorbit de observarea efectelor șampaniei ca să mai număr sticlele. Continentele posedă o linie de cumpănă a apelor, loc misterios începând cu care fluviile hotărăsc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
este frică, cred că face parte din viață. -Și numai șampania risipește această frică. Șampania conține etanol care scoate cel mai bine petele. Trebuie să conchidem că frica este o pată. Să bem, Sigrid, ca să ne spălăm de ea. Am golit cupa. Dușca glacială mi-a făcut capul mare. -Și dacă frica era păcatul originar, Sigrid? Și dacă beția era mijlocul de a regăsi lumea dinaintea căderii? -Umblă puțin, Olaf. Mă ridicai, făcui un pas și mă prăbușii. -Vezi, e lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
îți aduc micul dejun la pat, răspunse ea. Liniștit, mă dusei să mă stropesc cu apă înghețată. Am auzit deschizându-se ușa care dădea în stradă. M-am năpustit la fereastra camerei mele și am văzut-o traversând grădina și golind cutia de scrisori, fără a-i observa pe cei doi indivizi care o priveau insistent. Se întoarse în casă și încuie ușa cu cheia. Respirai. Mă întinsei la loc în pat. Sigrid aduse un platou. -Pâine prăjită cu dulceață de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
nici măcar o clipă nu le va trece prin cap în viitor să opereze o schimbare majoră de sistem, zîmbește brusc, arătîndu-și dinții ascuțiți, ca de lup. Mai cere un pahar cu rachiu, și de data asta îl duce la buze golindu-l dintr-o înghițitură, simte rana palpitîndu-i, cu asta am închis și capitolul ăsta, se gîndește simțindu-se dintr odată părăsit, neluat în seamă, pierdut printre ceilalți bețivi. Mai dorește domnul un rînd? aude vocea bărbatului care îi umple din
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
era un ger de-ți jupuia obrajii, țin minte că erai înfășurată într-un șal gros de nu ți se vedeau decît ochii, însă nici n-a fost nevoie de mai mult, mi s-a părut că Piața Roșie se golise brusc de lume și că, miraculos, privirea ta începea să-mi topească sloiul de gheață pe care-l aveam în suflet. Oare de ce pînă în acel moment îmi trăisem viața într-un frig cumplit și de ce a fost nevoie să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
un colț al camerei. Cine și-ar fi închipuit c-o să avem parte de un ger ca în toiul iernii? se întreabă domnul Președinte, afundîndu-se cît poate de tare în scaunul din dreapta șoferului, privind afară la plopii din marginea șoselei goliți de frunze și încărcați cu chiciură. — Să fie după mine, aș rămîne aici la căldurică și aș lăsa-o naibii de revoluție, zice Sena sorbind primul cu mare atenție ca să nu se ardă, e prea frig afară. Dacă o ține
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
din gura lui în ultimele discuții pe care le-am avut, reia Roja. Ce minte diabolică!. Haț! și rața cade, Dendé, n ai nevoie de cine știe ce talente înnăscute ca să ți hipnotizezi audiența. Un ziarist adevărat n-ar scrie niciodată lucruri golite de conținut, reia Bătrînul, în timp ce Poștașul își toarnă cafea în ceașca fără toartă, pe care nu știe de unde s-o apuce. Așa este, recunoaște, dacă pe ăștia-i avem, pe ăștia trebuie să-i citim, vrea să-i explice căutîndu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
atît mai mult trecutul său, uniformele sale, care nu făceau decît să-i readucă aminte de viața pe care o trăise pînă atunci. Mai mult ca sigur, ți ar fi spus că poți să le iei pe toate, să-i golești dulapul, să-i faci curățenie peste tot, să i lași doar pereții și patul pe care să se întindă, de restul n-o să mai aibă nevoie, trecuse de-a lungul timpului prin tot ce putea trece un om de vîrsta
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
interioară și așa mai departe. Asta l-a împins să se țină de lucruri slabe după ce s-au luat, fără doar și poate, dom’ Roja. Adică tot o femeiușcă l-a prostit și pe el să facă revoluție, spune Roja, golind pe jumătate paharul, încleștîndu-și maxilarele. Luați-o cum vreți, zice Gulie, ce vă pot spune sigur e că nu-l prea trăgea ața acasă, era mai frumos la Politehnică, înconjurat de studențele drăgălașe care aveau nevoie de note mari. Ce-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
politice, care indiferent de culoarea politică a partidelor care o compuneau, a știut să-și unească de fiecare dată forțele atunci cînd a fost nevoie pentru a-și atinge interesele nenorocite, chiar dacă asta însemna să treacă țara prin război, să golească tezaurul național sau să lihnească de foame populația. Acum ar fi fost momentul să deschidă ochii lumii și să îi scuipe pe toți în față, să le spună că Războioul de Independență nu a arătat nici pe departe așa cum este
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
-i vină în ajutor ca să se potolească mai repede. Se ridică încet de la locul său, intră în baie și se întoarse cu un pahar cu apă. I-l întinse să bea, iar Angelina îl apucă cu amîndouă mîinile și îl goli pe jumătate fără să-și ridice privirea din podea. Înainte să se așeze la locul său, îi mai veni o idee și băgîndu-și mîna în buzunarul de la pantaloni scoase la iveală un pachețel de șervețele parfumate. Îl desfăcu, trase unul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
podea ținîndu-și mușchii încordați în reprize de cîteva secunde. După ce-și trăgea sufletul, punea mîna pe geanta care îl aștepta alături, și înainte să-i desfacă chingile, verifica dacă coșul de gunoi era la locul său și dacă fusese golit între timp. În sfîrșit apuca cu ambele mîini geanta și o întorcea cu gura în jos deasupra mesei, scuturînd-o bine pînă ce o golea de tot. Foarte rapid, sub ochi i se aduna o movilă de plicuri și tot felul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
să-i desfacă chingile, verifica dacă coșul de gunoi era la locul său și dacă fusese golit între timp. În sfîrșit apuca cu ambele mîini geanta și o întorcea cu gura în jos deasupra mesei, scuturînd-o bine pînă ce o golea de tot. Foarte rapid, sub ochi i se aduna o movilă de plicuri și tot felul de alte hîrtii care alunecau unele peste altele, riscînd să-i cadă pe jos. Ca să împiedice asta, trebuia să facă un fel de barieră
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Nu uitaseră nimic? Pe lîngă toate astea de ce mai aveau oare nevoie? Curaj și discreție, pentru a se putea coordona perfect. Nu c-ar fi cine știe ce, dar trebuia să fie forte grijulii să nu dea nimic de bănuit. Să-și golească dulapurile și să împacheteze totul pe ascuns, să renunțe la mărunțișurile de care nu aveau neapărată nevoie. Pe cît posibil, totul să fie bine ambalat în cutii mici, gentuțe sau valijoare care să nu cîntărească prea mult, ca să poată fi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ați tras voi concluzia că din cauza mea afacerile soțiorilor voștri începuseră să se ducă de rîpă? — Umblau vorbe că le-ai fi speriat clientela cu tot felul de amenințări, zise Tușica. Că atunci cînd îți făceai tu apariția sala se golea într o clipită de parcă în mijlocul lor și-ar fi făcut apariția un ciumat. Sînt numai invenții, zise Roja. Îmi face impresia că se cam săturaseră de voi de la o vreme și nu mai știau ce minciuni să îndruge. Părințelul de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]