14,967 matches
-
Marina Constantinescu Mă grăbesc să vă prezint, provocîndu-vă, să citiți, de fapt, ultima carte a Ilenei Mălăncioiu, Vina tragică, apărută în vara asta la Editura Polirom, directorul editurii, Silviu Lupescu optînd, încă o dată, pentru numele și opera autoarei. Vina tragică - Tragicii greci, Shakespeare, Dostoievski
Hamlet și cartea utopiei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15875_a_17200]
-
cîte observații, critici și acuzații demascatoare aveau să-și aducă unii altora. Pînă cînd zeii, înțelegînd că toate acele făpturi suferinde și nefericite, propriile lor creații, păcătuiau prin prea multă sinceritate, cauza principală a înveninării relațiilor dintre ei, s-au grăbit să repare ceea ce mai putea fi reparat, inoculîndu-le oamenilor în sînge licoarea ipocriziei. De atunci totul s-a schimbat ca prin farmec. Zidul singurătății s-a prăbușit, bărbații, femeile, ba chiar și copiii au început să se apropie unii de
Elogiul ipocriziei by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15872_a_17197]
-
ani, atitudinea ostilă? Greu de crezut, dacă mă gândesc la ultima din însemnările sale asupra mea, din 16 aprilie 1973 (pagina 265). Autorul povestește cum ne-a întâlnit, la București, pe Dan Laurențiu și pe mine: "(...) Ilie Constantin s-a grăbit să-mi reproșeze că n-am scris despre volumul său de versuri (Celălalt). Mereu preocupat doar de sine, acest poet și critic. Nu-mi place factura lui interioară; are ceva frivol și vulgar. Un mascul încrezut.". E limpede, Victor Felea
Despre jurnalul lui Victor Felea by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15860_a_17185]
-
pe buzele d-nei Nicholson, însă tare mi-e teamă că ele n-au virusat și calculatoarele de la Bruxelles, unde numele marilor securiști români sunt bine arhivate în computere sigure. Ca și cum abia ar fi așteptat un semnal, Ion Iliescu s-a grăbit să scoată din rezervația proprie de securiști persoane care, vorba lui Roșca-Stănescu, fac să piuie demențial "hard"-urile serviciilor secrete occidentale. Adunătura de la vârf își închipuie că dacă românul necăjit nu știe cine-a fost Alexandru Tănăsescu, de pildă, nu
Spre NATO, cu securiștii-n frunte! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15881_a_17206]
-
-lea. Ne aflăm la Viena. O ploaie măruntă. Una din acele ploi de toamnă care-l udau pe Mozart atunci cînd, bolnav, se ducea să dea lecții în oraș, se revarsă acum asupra unei persoane încă tinere, care iese foarte grăbită de la poștă. Ține în mînă un plic pe care se poate citi: Mademoiselle Miallaret. Post restant. Foarte nerăbdătoare, domnișoara Miallaret deschide scrisoarea și o citește din mers, fără însă a încetini pasul. Este așteptată. Familiei care a angajat-o (și
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]
-
ambasadei române. Că ar fi fost să i se aducă o ofensă, dacă s-ar fi trecut peste voința ei. Regret, regret, făcea colonelul distins, salutându-ne și lipindu-și călcâiele cu un pocnet ușor. Ne-am făcut că ne grăbim, că vom lua un taxi și ne vom repezi la ambasada noastră, să rezolvăm cazul pe loc. Nici pomeneală; dar țineam sus capul. Când ne-am întors de pe linia a cincea înapoi, spre linia a patra, halt! Nu ne lăsau
Berlin by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15909_a_17234]
-
femeilor adunate ciorchine, cât e ziulica de lungă, pe băncile de la stradă și a cioporului de bărbați care bat zarurile în curtea interioară. Astfel încât deplasarea cu încetinitorul a administrației pedeseriste spre Europa e aproape de înțeles. în fond, de ce să ne grăbim? Doar suntem un popor vechi și glorios! Și cam obosit, e drept. Dar nu foarte obosit: să ne vezi cum țâșnim cu virilitate din această apatie măcar o dată pe lună! Adică atunci când vine poștașul cu pensia.
Român, o dată pe lună by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15916_a_17241]
-
prea puțin - în timp ce în Franța, spre exemplu, toate scandalurile făceau vîlvă în cele mai înalte medii culturale, la noi, avangardiștii abia se auzeau, constituiau o �"marginalitate" insuficient de zgomotoasă". Mai toți criticii au privit cu suspiciune aceste mișcări - lovinescienii sau grăbit să-și dea verdictul necruțător: �extremism literar". O altă problemă �falsă" care a epuizat forțele teoretice ale interbelicilor a fost �tradiționalismul". Cine e tradiționalist, cine nu e? Neconcordanțele sînt deja comice. Amintesc doar confuzia din Istoria lui G. Călinescu: avangardiștii
O combinație rară by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15919_a_17244]
-
Traian Ștef în comentarea dialogului dintre d-nii Adrian Marino și Sorin Antohi intitulat Al treilea discurs. Carte incitantă și contestabilă, care merita, pe lîngă laude, obiecții serioase. Cronicarului îi sună încă în urechi afirmații precum acelea că noi ne-am grăbit a vorbi despre canon fără să fi avut unul sau că am devenit postmoderni fără a fi încheiat modernismul. Asemenea aserțiuni nu pot fi luate nici măcar sub beneficiu de inventar! Cum, adică, n-am avut canon? Cum, adică, modernismul nostru
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15927_a_17252]
-
au în casă, după care își condamnă victimele la moarte prin înfometare, sau - pentru a fi siguri că vor scăpa mai curînd și de grija de a-și hrăni victimele din cînd în cînd - îi bat științific, pentru a le grăbi moartea, fără urme de violență. Culmea e că legea nu pedepsește asemenea păcăleli sinistre, iar bătrînii care sînt furați astfel nu se mai pot plînge decît bunului Dumnezeu. Dacă acest gen de ticăloșie n-ar fi căpătat o amplaore rușinoasă
Banii pentru săraci by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15975_a_17300]
-
carte, la Paris firește, însă în 1908 (Les nuits paradise), a publicat, apoi, destule altele, fiind, deci, o literată. Cunoștea bine lumea literelor pariziene, printre care chiar și pe Marcel Proust, bun prieten cu un cumnat al prințesei. Dar, mă grăbesc să adaug, nu era cunoscută numai în lumea literaților de frunte ci, deopotrivă, în mediile diplomatice și ale oamenilor politici din cîteva capitale europene. Femeie de lume și de spirit, avusese numeroase și variate legături amoroase, printre care, chiar în preajma
Martha Bibescu în 1915 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15983_a_17308]
-
muniție din Anglia. Pînă la urmă, asaltul Dardanelelor de către englezi a eșuat. Și din memoriile fostului ambasador al SUA, Morgenthau, în acea vreme, la Constantinopole (SUA nu se angajaseră încă în război) aflăm că trupele engleze nu s-au prea grăbit să se retragă, pentru că, de fapt, turcii (ajutați de nemți) epuizaseră total armamentul și căderea strîmtorilor era iminentă. La 7 mai găsim în jurnal următoarea, semnificativă, mărturisire: "Seara, după cină, vine contele Czernin. Mă ia deoparte și-mi spune următoarele
Martha Bibescu în 1915 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15983_a_17308]
-
era de părere regizorul. Viața lui, spectacolele lui conțin glasul nebuniei, al aventurii. Lopahin spune la începutul ultimului act din Livada: Trenul pleacă în 20 de minute". Vlad Mugur a încercat să monteze actul exact în acest timp. Personajele se grăbeau, fugeau în culise, ca în presupusele camere. Spectacolul se mutase în culise. Personajele aproape nu se mai vedeau, vorbeau în întuneric, iar cuvintele, replicile deveneau tot mai acute. Pentru Vlad Mugur, reflectoarele s-au stins. Zgomotul bulgărilor de pămînt din
In memoriam Vlad Mugur: Toate drumurile duc la München by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15988_a_17313]
-
la excese. În orice caz, în aceeași carte în care se vorbise cu căldură despre nobila origine a românilor sau despre însușirile hotărîte, cum ar fi cea de bravură, în aceeași carte în care pledează parcă pentru români, Cantemir se grăbește, fără temei adesea, să-i și critice. E ceva inconsistent, e o lipsă de armonie în sufletul său înstrăinat. Inima, elanurile lirice ale gîndului îl îndreaptă spre înțelegerea țării sale așa cum este, spre justificarea stării ei de inferioritate; conștiința lui
Oscilațiile lui Constantin Noica (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15981_a_17306]
-
Dar tocmai de aceea, o discuție în jurul conceptului de autonomie a literaturii e extrem de utilă și interesantă, pentru că în subteran ea ascunde o altă discuție, pe o temă veche de cînd lumea: ce este literatura? Nu am un răspuns -mă grăbesc să precizez ca să spulber orice suspiciune de prea mare naivitate din partea mea - după cum nici autorul cărții pe care o comentez, The Autonomy of Literature, nu se încumetă să propună unul. Atitudinea lui Richard Lansdown în acest volum e mai degrabă
Autonomia literaturii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/15991_a_17316]
-
pe-o singură carte, - demnitatea - neavînd nimic altceva, ajută... De atunci, nu ne mai văzurăm. Singurul reproș pe care aș fi putut să i-l fac, atunci, dacă ne-am fi cunoscut, era că fusese primul scriitor român care se grăbise să scrie în contra revoluției din Ungaria, imediat a doua zi, după ce avusese loc, în ziua de 24 octombrie a anului 1956... S-a spus că scrisese deoarece, maică-sa, de viță nobilă, era unguroaică. Et pourtant!... Printre atîtea neamuri proaste
Exerciții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16003_a_17328]
-
că exagerez, cartea aceasta a lui Mircea Florian este, de departe, cea mai importantă de cînd există filosofie în România. Și cînd, la lectură, constați astfel de goluri deconcertante parcă îți vine să pui la îndoială întregul demers. Dar, mă grăbesc să adaug, că dl. Brădățan nu analizează texte (opere) ci e atras exclusiv de contextualitatea lor, de climat și de caracteristicile generale care se degajă din evoluția filosofiei românești în veacul nostru. Și aici, recunosc, tînărul nostru autor izbutește să
Între originalitate și citare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16000_a_17325]
-
ținea încleștate mădularele nației" 8). Nu fără insolență, ei se vor autoproclama campionii civilizației moderne și singurii în stare să o articuleze. Restul era reacțiune. Acestei viziuni maniheiste Eminescu i s-a opus cu toată ființa. Analiștii ce s-au grăbit să diagnosticheze "ferocele antiliberalism eminescian", ignoră faptul esențial că în epoca sa liberalismul era în stare fluidă și nu realizase fuziunea dintre opinii și convingeri. Concordanța dintre acestea nu putea fi apanajul claselor sociale tinere ci, de regulă, al aristocrației
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
după, transmite efectele nihilismului, aducând vestea că Dumenzeu a murit? Moartea lui Dumnezeu desființează orice interdicție, e o gaură neagră care înghite totul, inclusiv valorile iluministe (întemeiate pe morală, liberalism, umanism secular). Apostol al consecințelor morții divinității, Nietzsche s-a grăbit să anunțe prăbușirea moralității europene, întemeiate pe credință. Noi, acești buni europeni ce suntem: prin ce ne distingem...? Mai întâi, prin faptul că suntem atei și imorali, dar sprijinim înainte de orice religiile și sistemele morale ale instinctului de turmă... Întreaga
Politicienii: fericiți și virtuoși by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15616_a_16941]
-
le procura soția sa, secretară la ESPLA și la Editura pentru Literatură Universală, pe care o știam și îmi tot dădea știri despre Lemnaru, pe care l-am văzut la Spitalul Colentina, bolnav incurabil. Așadar, dacă Al. Rosetti nu-l grăbea să-și adune prozele în volum, rămînea cu ele risipite prin Facla lui Ion Vinea și N.Carandino sau în Revista Fundațiilor Regale, condusă de Camil Petrescu, ori în Viața Românească a lui Ralea, ca și fragmentul din Adonis hîdul
Insolitul Oscar Lemnaru by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15645_a_16970]
-
speranța de bine și de liniște a întregului popor, sculptată pe marmura unei cruci: VASILE RĂGĂLIE (1955-1999). ȘEFUL BANDIȚILOR. Bănuiesc că nu doar a celor de cartier. Titulatura e prea mare. Mi-am luat o piatră de pe inimă și mă grăbesc să le-o iau și conducătorilor. De orice culoare. Răsuflu ușurată. Reînvie în mine dorința și cheful de viață. Bandiții au făcut armistițiu cu politicienii. Drumul spre UE și NATO e liber. Se cuvine în aceste condiții ca Răgălie să
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15662_a_16987]
-
înfățișează o frăgezime, o suavitate chiar, rezultînd nu din negarea (falacioasă), ci din asumarea (esteticește reală) a lumii sensibile: ,,seara adeseori cînd pe străzile bucureștiului se văd plutind sicrie luminoase e bine totuși să fi știut că marii poeți se grăbesc/ către mormintele lor încăpătoare și fascinante" (răspunsurile nu știu cu siguranță niciodată plăsmui adevărul). Ca și: ,,dona juana face baie în capul meu ca-ntr-un eleșteu plin ochi cu delfini și pui de delfini/ dona juana mă zidește în
Un postavangardist (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15692_a_17017]
-
refrenelor "Katiușei" și ale lacrimogenului "Sulico". Pentru un neinițiat e uluitor că guvernul ezită să profite de vîntul în pupă primit de dincolo de Atlantic. Mesajul anti-euforie al premierului a lăsat presei române o impresie excelentă. În cor, condeierii s-au grăbit să exclame: "Ce om înțelept!" Dar nu înțelepciunea vorbea în domnul Năstase, ci teama. Spaima că nu va putea îndeplini ceea ce și-a asumat. În fond, la Washington d-lui Năstase nu i s-a dat nimic, în schimb i
Zgomotul și euforia by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15706_a_17031]
-
a unui cuvînt șocant, pe care nu ai nici o șansă să le descoperi dacă pui lectura pe același plan cu alergarea. Apoi, cînd cititul este o meserie, disponibilitatea vizuală și spirituală trebuie să fie maximă. Să ai timp, să nu grăbești sau să expediezi lectura. Să ai mintea limpede pentru a te concentra asupra cărții. Politețea datorată oricărui autor, celebru sau nu, fie că îl admiri sau nu, cere să-i stai la dispoziție ca unui musafir pe care tu l-
Bernard Pivot - Bună dispoziția ziaristului de cursă lungă by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/15702_a_17027]
-
dar și culturale), oricît de competenți ar fi în această întreprindere. Cred, așadar, că ziarist este cel care, măcar o perioadă din activitatea lui, a realizat materiale subsumate cel puțin unuia dintre genurile publicistice propriu-zise: reportaj, anchetă, interviu, știri. Mă grăbesc să precizez că această încadrare nu suferă de partis-pris, mai exact nu încearcă să tragă o linie între generații. Chiar dacă o bună parte dintre cititori nu știu asta, în marea lor majoritate editorialiștii și conducătorii de azi ai publicațiilor au
A fi ziarist în România by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15689_a_17014]