1,109 matches
-
de împărțire a timpului înainte și după nașterea lui Hristos, ceea ce nu este chiar de la sine înțeles pentru toată lumea. În formatul cărții, datele importante au fost reluate pe marginea paginilor, într-un aide-mémoire practic și concis, însoțit adesea de ilustrații grăitoare. Prin gruparea grafic distinctă a informațiilor "științifice" se evita restrângerea povestirii în perimetrul legendei, cea din urmă fiind percepută ca o formă de ficțiune plasată în decor de epocă, dar neargumentată istoriografic, așa cum apare în cărțile lui Dumitru Almaș. Apelul
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Dumnezeu toate le cercetează, toate le vede, nu-i nici o nelegiuire care să poată fi tăinuită de Judecătorul a toate, „Care cunoaște toate înainte chiar de a se fi petrecut ele. Dar de ce să tot spunem vorbe? Rănile sunt mai grăitoare: rănile, chiar dacă le acoperim, cicatricea, chiar dacă o extirpăm, totuși credința n-o putem ascunde. Așa încât nu te poți lăuda că, tăindu-mi limba, faci cu neputință mărturisirea laudei. Destul L-am lăudat până acum pe Domnul prin cuvânt<footnote Din
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
Ștefan nu vedea ploaia de pietre, pentru că se uita la Hristos cu ochii credinței (Fap. 7, 55-58); în loc de pietre, număra răsplățile și cununile”<footnote Idem, Cuvânt la Sfinții Mucenici, I, în vol. cit., p. 450. footnote>. Așa au dat mărturie grăitoare și cei patruzeci de mucenici care se încurajau unul pe altul și ziceau acestea: „«Aspră-i iarna, dar dulce-i paradisul! Dureros e înghețul, dar plăcută odihna! Să suferim puțină vreme, și sânul patriarhului ne va încălzi! Să schimbăm o
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
zilele noastre, există încă o neînfricată reprezentare a sa în teatrul de umbre turcesc Karagöz. Covârșitor rămâne, pentru drama satirică, rolul jucat de reprezentații în determinarea caracterului parodic al scrierilor respective. Iar literatura romană oferă, la acest capitol, un exemplu grăitor prin prezența atellanelor literare, reprezentații comico-parodice urmând textelor tragice, față de care stabileau raporturi de strictă corespondență. Înzestrate cu aceeași funcție ca drama satirică, acestea și-au făcut apariția în perioada lui Sulla, când erau jucate imediat după încheierea tragediei, în
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
veșnică, dar care se clatină la numai doi ani după moartea lui Stalin. Se schimbă completul de judecată și se conturează amenințarea că urmează să se fie eliberați din lagăre cei care au ajuns acolo în urma denunțurilor. Justificarea lui este grăitoare pentru orbirea și lașitatea comune, de altfel, tuturor funcționarilor din sistem: "Nu eu condamnam! Și nici ancheta n-o conduceam eu! Eu semnalam doar bănuielile [...]. Eu nu făceam decât să-mi îndeplinesc o simplă datorie cetățenească"380. Zbuciumul reflectat în
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
răspândit la Dunăre de la castrele raetice din Regina, până la cele scitice din Noviodunum. Prezența creștinismului pe teritoriul țării noastre este anterioară anului 270, datorită existenței sirienilor, galatenilor și locuitorilor din provincia Asia etc. printre coloniști sau soldați romani. Cel mai grăitor izvor despre prezența creștinismului daco-roman, după jumătatea secolului III, îl constituie terminologia creștină din limba vorbită. Termenul specific creștin ecclesia, folosit de toate popoarele romanice, lipsește în limba noastră: încercarea diferiților misionari de a-l introduce în limba vorbită a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
vedea legătura pe care autorul o realizează între arta divinatorie idolatrică și acțiunile de război și violență. Pentru primele două secole, deși avem puține luări de atitudine împotriva serviciului militar, totuși nici una nu este explicită. Opinia atotcuprinzătoare a Bisericii este grăitoare: tinde să valorifice mesajul evanghelic pe tema iubirii față de dușmani și să arate împlinirea profețiilor lui Miheea și Isaia despre actualizarea păcii în lume. Se subliniază astfel valoarea blândeții și a nonviolenței, ca rod al convertirii săvârșite de către Cristos în
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
iar unele femei pentru a-l evita se aruncau în fluviu. Chiar și Maxentius (306-312) la Roma și Maximinus la Alexandria și în Gaza, s-au purtat față de tinerele creștine cu o sălbăticie libidinoasă. Literatura patristică este plină de episoade grăitoare despre curajul soldaților creștini implicați sufletește, pentru salvarea surorilor creștine din brațele proxeneților. O ultimă situație: vigilența gărzilor judiciare creștine, care acționau în secret pentru ca cei supuși proceselor să rămână statornici pe durata judecății, pentru a nu cădea în apostazie
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
fapt contestat de unii istorici, care consideră că epurarea s-a efectuat diferențiat atât cronologic cât și procedural. Cazul lui Maximian Hercule care nu a acționat simultan, cu Galerius și Dioclețian, în trupele sale, din sectorul occidental, este un exemplu grăitor în acest sens. Pentru poetul latin Prudentius (348-413), actele martirice ale acestor soldați creștini au fost distruse de călăul blestemat, odată cu distrugerea arhivelor bisericilor de la începutul persecuției generale; existența actelor lor martirice pentru anul 303, pare să fie de dată
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
o opinie, o alegere, o persoană. Credem că atașamentul nostru este de nezdruncinat și credem că acesta exclude orice îndoială. Dar experiența dovedește că drumul inflexibilității poate fi alunecos... Cealaltă atitudine este cea a convingerii, adoptată deoarece a primit dovezi grăitoare. Aceste dovezi pot fi și imaginare, ca în cazul individului convins că a întâlni o pisică neagră aduce ghinion. Convingerea ne duce la certitudine, deoarece aceasta este bazată pe o convingere intimă. Capitolul 10 Criteriile unei judecăți "bune" Am afirmat
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
vedem în titlurile școlare, decorațiile, nominalizările, diferitele anuare care îi cuprind pe membrii acestui grup. De fiecare dată, a aparține listei aleșilor înseamnă a fi confirmat, în deplinătatea persoanei, ca membru cu drepturi depline. Exemplul cercurilor este printre cele mai grăitoare. Cooptarea noilor membri se înscrie în logica învestirii cavalerilor. Doi nași prezintă candidaturile, suficient de pregătite dinainte ca să nu fie probleme: refuzurile sunt foarte rare, în măsura în care prezentarea candidaților trece prin filtrul sever al nașilor. Nașii, garanți ai protejatului lor, nu
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
totul nepotrivit în acest caz. Se vorbește despre Casă și pentru a desemna o familie de viță nobilă. Această ambivalență semnalează socialul obiectivat în zidurile castelului, și în același timp socialul incorporat în fericiții săi locuitori. Aceste teritorii multiple sunt grăitoare în ceea ce privește dubla inserare în societate: în profunzimea unei memorii familiale și în modernitatea unei vieți mondene pariziene [Mension-Rigau, 1999]. Multiteritorialitatea participă la definirea pozițiilor dominante. De altfel, cei recent îmbogățiți își etalează rapid reușita socială cumpărând mai multe reședințe, la
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
vol. 21, EIBMBOR, București, 1987, p. 365. footnote> aceste duhovnicești merinde spre mântuire, păstrăm neschimbată frumusețea chipului sădit în noi, devenim mai tari în lupta cu ispitele, învățăm să ne dovedim împlinitori ai cuvintelor dumnezeiești și nu numai auditori sau grăitori ai lor, pentru ca „viața noastră să fie pe măsura învățăturilor iar învățăturile să predice viața”<footnote Ibidem, omil. a II-a, V, p. 44. footnote>; învățăm că „Dumnezeu ne-a dat multe căi de mântuire și să nu le nesocotim
Actualitatea şi folosul învăţăturilor Sfinţilor Părinţi. In: Biserica Ortodoxă Română by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/120_a_155]
-
expatriați fie oameni politici, fie de afaceri etc. au fost integrați de-a dreptul în guvern, la niveluri foarte înalte; și au fost acceptați. S. A.: Da, până la nivel de prim-ministru și președinte. La fel, în lumea culturală. O anecdotă grăitoare: Andrzej Walicki, marele istoric polonez stabilit în America, mia povestit prin 1994 că institutul de la Academia poloneză de științe în care lucrase i-a păstrat postul și după ce "fugise"; Walicki figura în statele de plată ale institutului cu 1/32
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
nu cere de la putere decât să fie lăsat să scrie și să publice literatură"158. De fiecare dată, succesul unui scriitor din exil este taxat de cenzura din România, de sistemul ale cărei pârghii concurează în discreditarea autorului. Un exemplu grăitor este al lui Vintilă Horia, candidat al Premiului Goncourt, cel mai prestigios și popular premiu literar anual din Franța. Premiul îi este acordat pentru Dumnezeu s-a născut în exil, dar în scurt timp, după ce ziarul comunist L'Humanité menționează
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
nostru; victime ale unui proiect de pură megalomanie și de desfigurare a Bucureștiului [...] cultura acestei țări se află probabil în cel mai mare pericol din câte le-a avut de înfruntat. Buldozerul a devenit astfel figura ultimă și cea mai grăitoare a unei campanii anticulturale"304. Desigur, anticampania pariziană nu-l oprește pe Ceaușescu să-și continue planul. Mii de locuințe și monumente sunt demolate pentru a face loc ideilor "primului fiu al poporului". Ion Mihai Pacepa amintește și el de
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
apare în nr.66 al revistei ,,Arheologia Moldovei “ o lucrare, redactată în colaborare cu prof. Emilia Zaharia intitulată ,, Figurina de bronz de la Dănești “. Cunoașterea vieții și muncii neobosite a învățătorului C. Buraga din Dănești înseamnă o pildă dintre cele mai grăitoare a ceea ce însemnă un om însetat de informație, pasionat de munca ce o desfășoară în satul pe care l-a îndrăgit și unde cunoște cele mai depline satisfacții. Virgil CUłITARU scriitor Vremea nouă Iulie 1968 Un amator pasionat Poezia pe
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
asupra eului liric - construct textual convențional -, ci asupra autorului concret, desemnat prin numele real, asupra căutărilor și opțiunilor estetice ale poetului. 7. Prin comparația din versul incipit (mut ca o lebădă) se sugerează criza limbajului, ideea că tăcerile sunt mai grăitoare decât orice cuvânt. Se schițează astfel mitul poetic al „tăcerilor bune“, întemeiat pe un detaliu biografic - faptul că Lucian Blaga nu a vorbit până la patru ani. În același timp, asocierea poetului cu lebăda semnifică și capacitatea artistului de a esențializa
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
logică, înlănțuirea ideilor, precum și rezumatul de la sfârșit, fac din această lucrare un adevărat catehism cu privire la deoființimea Duhului Sfânt cu Tatăl și cu Fiul. 5. De Symbolo este una dintre cele mai vechi tâlcuiri ale Simbolului de credință și o dovadă grăitoare a măiestriei catehetice a Sfântului Niceta. Deși se inspiră uneori din Catehezele Sfântului Chiril al Ierusalimului, acest tratat poate constitui și în zilele noastre un model pentru explicarea Simbolului de credință. Substanțial, clar, sistematic și atrăgător, tratatul a fost unul
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
încreștina, ci el însuși, împreună cu ucenicii săi, a mers la ei, departe de liniștea scaunului său eparhial. În activitatea sa misionară, Niceta s-a folosit, cu mare succes, de cântarea bisericească în comun. Predica sa despre folosul cântării psalmilor este grăitoare în privința folosirii cântării în comun pentru aproprierea credincioșilor și comuniunea lor într-o singură laudă înălțată lui Dumnezeu. Vrednicul misionar din Remesiana cultiva cântarea în comun în Biserică într-o vreme în care și alți misionari precum Sfântul Ioan Gură
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Romei vechi) și fratele și împreună-slujitorul vostru (episcopul Romei noi), stăpânul și patriarhul nostru, să fie asigurată pacea tuturor Bisericilor. Ajutorul spiritual dat de un frate altui frate este ca un zid inexpugnabil, ca o cetate întărită”. Avem aici o grăitoare expresie a ecumenismului interortodox, a dorinței de înțelegere dintre Apus și Răsărit, redată prin aceeași limbă latină cultă. Cuvintele lui Paternus, venerat și printr-o inscripție, contrastează cu tonul și cuprinsul epistolelor schimbate între același papă Hormisdas și Ioan Maxențiu
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Viața din El. Iar dovada învierii Lui sunt faptele Lui”. (Sf. Atanasie cel Mare, Tratat despre întruparea Cuvântului și despre arătarea Lui nouă, prin trup, cap. IV, XXXI, în PSB, vol. 15, p. 127) „Îndrăznirea fericitului Petru este cea mai grăitoare dovadă a învierii! Ce dovadă mai mare decât aceasta poți să ai, când cel care înainte de răstignire nu putea îndura amenințarea unei slujnice (In. 18, 17), iar acum el singur se ridică cu atâta îndrăznire împotriva întregului popor iudeu? Și
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Moscova a pretins că i s-a rănit grav "onoarea", care va fi invocată ca un laitmotiv și despre care am luat cunoștință prin Joseph de Maistre încă de la 1810. Vorba prozatorului basarabean Ion Iachim, dintr-o carte cu titlu grăitor, O istorie a expansiunilor rusești: "Rusia se simțea jignită că pământurile românești aparțin românilor!"24 Din păcate, răul din afară va continua să se solidarizeze cu cel din interior. După Unirea de la 1859, metehnele boieriei degradate au supraviețuit în sânul
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
La numai doi ani de la campania ziaristică de la 1877-1878, în februarie 1880, îi scria Veronicăi Micle: "eu sunt unul din oamenii cei mai nenorociți din lume". De ce? "Și tu știi care este acea nenorocire. Sunt nepractic, sunt peste voia mea grăitor de adevăr, mulți mă urăsc și nimeni nu mă iubește afară de tine. Și poate nici tu nu m-ai fi iubit câtuși de puțin, dacă nu [era] acest lucru extraordinar în ființa mea care e totodată o extraordinară nenorocire. Căci
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
care tronează și azi, cu mare cinste, Chișinăul, nu departe de Academia de Științe a Republicii Moldova), a adresat, la 4 februarie 1924, Comitetului Central al Partidului Comunist (bolșevic) un Memoriu cu privire la necesitatea înființării Republicii Autonome Sovietice Socialiste Moldovenești. Iată partea grăitoare a acestui memoriu: "Republica Moldovenească ar putea juca același rol de factor politico-propagandistic, pe care îl joacă Republica Bielorusă față de Polonia și cea Karelă față de Finlanda. Ea ar focaliza atenția și simpatia populației basarabene și ar crea pretexte evidente în
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]