6,255 matches
-
asta era Sonia, dar, de fapt, era mult mai mult decât atât. Era cea mai bună, cea mai frumoasă, cea mai dulce, cea mai orice; în cele șase luni petrecute împreună, fusesem la câteva petreceri, la zeci de baruri, întâlnisem grămezi de fete, și nici una nu îmi trezise vreo poftă. Sonia câștiga în fața lor la scor de forfait. Și văzând luminile de la McDonalds-ul de pe Polizu colț cu Buzești, mi-am dat seama (deși nu exista nici o legătură între M-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
mei, Baiazid și generalii lui... în fine, și Baiazid ăsta începe să mă ia la mișto: că ce bătrân sunt, că mă-mbrac ca un pensionar, că sunt chel, că armata mea nu-i bună de nimic, mă rog, o grămadă de prostii... dar l-am lăsat să vorbească. Și când a terminat, zic: „Gata?“. „Gata“, zice el. Și numa’ ce mă ridic, îmi dau jos pantalonii, îmi dau jos chiloții, și ce să spun: am sărit în sus ca la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
mai vor să plece, unii rămân chiar aici, în Stockholm, dar un număr surprinzător de mare se retrag în te miri ce sate din nord. Permisele de muncă se obțin foarte ușor... - Anca este pictoriță. - Cu atât mai mult. O grămadă de pictori au venit și au rămas în Suedia. Porcelinni, Emilio Chavez, Runo, Ana Limpari... - Credeam că Runo este norvegian... - Nu, spaniol. Leolo Sorraza, Verri, Chamagne și mulți alții. - Da, dar lucrurile ei... ar fi putut da un semn de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Ugurd, gustând din tigaie cu o lingură de lemn și adăugând puțină scorțișoară. Clipă de clipă descoperi apariția câte unui personaj nou, nu se știe câți sunt în bucătăria asta imensă; e inutil să numeri, la Kudgiwa erau întotdeauna o grămadă, într-un du-te-vino: socoteala nu se potrivește, pentru că nume diferite pot aparține aceluiași personaj, desemnat, după caz, cu numele de botez, porecla, numele de familie sau al tatălui, ba chiar și apelative ca „văduva lui Jan“, sau „argatul de la hambar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
o distrug, ca să nu cadă în mâinile lui Ponko, Brigd de care nu-mi închipuisem niciodată că eram îndrăgostit, și nu-mi închipuiam nici acum; dar o dată, o singură dată, ne rostogolisem unul peste altul, ca acum cu Ponko, pe grămada de cărbuni din spatele sobei. Acum simțeam că încă de pe atunci mă luptam pentru ea cu un Ponko ce avea să apară, că mă luptam cu el pentru Brigd și Zwida în același timp; încă de pe atunci încercam să smulg ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ai intrat înăuntrul romanului, vezi plaja aceea nordică, urmărești pașii unui domn firav. Ești atât de absorbit încât întârzii să-ți dai seama de o prezență lângă tine. Cu coada ochiului o descoperi pe Ludmila. E acolo, așezată pe o grămadă de volume in-folio, ascultând concentrată urmarea romanului. A sosit în clipa asta sau a auzit lectura de la început? A intrat pe tăcute, fără să bată la ușă? Era deja aici, ascunsă printre biblioteci? (Venea să se ascundă aici, spusese Irnerio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
așteptând să intervină ca să pună capăt glumei. Valeriano o privește pe Irina, dar privirea lui e pierdută, ca în transă: o capitulare absolută, de om fericit numai când se supune autorității ei. Intră un motociclist de la Comandamentul Militar cu o grămadă de dosare. Ușa, deschizându-se, o ascunde pe Irina, care dispare. Valeriano, de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic, își rezolvă treburile. — Spune-mi, îl întreb imediat ce putem vorbi, ți se pare o glumă bună? — Irina nu glumește, spune el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
practic în slujba fanteziei. Cineva s-ar putea, oare, îndrăgosti de tine numai văzându-ți bucătăria? Cine știe: poate Cititorul, favorabil dispus încă dinainte. Cititorul continuă cercetarea casei a cărei cheie i-ai dat-o. Ai acumulat în jurul tău o grămadă de lucruri: evantaie, cărți poștale, flacoane, coliere atârnate pe pereți. Dar fiecare obiect văzut de aproape se dovedește a fi special, într-un mod neașteptat. Relația ta cu obiectele e confidențială și selectivă: numai lucrurile pe care le simți ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
narațiunii: Pe scară, a evitat la mustață întâlnirea cu proprietăreasa. Cămăruța lui era tocmai sub acoperișul unei clădiri înalte, de cinci etaje, și semăna mai mult cu un dulap decât cu o locuință. Și tot așa până la: Îi datora o grămadă de bani proprietăresei și se temea s-o întâlnească. În acest punct, fraza următoare mă atrage așa de mult, încât nu mă pot împiedica s-o copiez: Nu pentru că era fricos și umilit, dimpotrivă: de o bucată de vreme, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
gândit eu. Bătrânul și-a ridicat pleoapele roșii și umflate ca de curcan. Un deget, un deget uscat ca așchiile folosite la aprins focul, a ieșit de sub poncho și s-a îndreptat către vila somptuoasă a familiei Alvarado, unica în grămada de noroi întărit care e satul Oquedal: o fațadă barocă, ajunsă acolo parcă din greșeală, ca un element de scenografie, într-un teatru părăsit. Cineva, cu secole în urmă, și-a închipuit probabil că asta era țara aurului; când și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
-mi și gătească, spuse domnul J.L.B. Matekoni. Îmi pregătește masa în fiecare zi, dar e întotdeauna același fel de mâncare. Nu mănânc decât tocană cu mămăliguță. Câteodată mai face mâncare de dovlecei, dar nu foarte des. Totuși, îmi cere o grămadă de bani de coșniță. — E o femeie tare leneșă, remarcă Mma Ramotswe. Ar trebui să-i fie rușine. Dacă toate femeile din Botswana ar fi fost ca ea, bărbații noștri ar fi pierit de mult. Domnul J.L.B. Matekoni zâmbi. Menajera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
cum făcea întotdeauna când ajungea în fața porții. Îi plăceau din mai multe motive vizitele pe care le făcea acolo. Îi plăceau copiii, firește, și, de obicei, avea asupra lui un pumn de dulciuri pe care le împărțea când se strângeau grămadă în jurul lui. Îi făcea, însă, plăcere s-o întâlnească și pe doamna Silvia Potokwane, care era șefa orfelinatului. Fusese prietena mamei lui și o știa de-o viață întreagă. Din acest motiv era firesc ca el să se ocupe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
O garnitură ruptă sau ceva de genul ăsta. — Și mai sunt și frânele microbuzului, zise domnul Potokwane. Scot un zgomot ciudat. — Plăcuțele de frână, conchise domnul J.L.B. Matekoni. A cam sosit timpul să le schimbăm. Pe vremea asta intră o grămadă de praf în ele și le uzează. O să mă uit, dar probabil va trebui să-l aduceți la garaj ca să le schimb. Încuviințară din cap, iar conversația o coti spre evenimentele de la orfelinat. Unuia dintre orfani i se oferise o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
drum, având în spate două fetițe îmbrăcate în rochițe albe, cu panglici în păr, care se uitaseră și ele la ea și-i făcuseră cu mâna. Și cum arătase cerul - plin de nori de furtună, nori roșiatici adunați claie peste grămadă - și de fulgerul din depărtare, deasupra deșertului Kalahari, care unise cerul cu pământul. Și de o femeie care, neștiind că pentru ea venise sfârșitul lumii, îi strigase de pe veranda spitalului: Intră înăuntru, Mma. Nu sta acolo. Vine furtuna. Intră repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
plăcea aranjamentul. E catolică și este foarte bogată. Tatăl ei are patru magazine acolo și a cumpărat o fermă întinsă. Apoi s-au făcut prospecțiuni și au deschis o mină pe terenul ei, așa că au trebuit să-i plătească o grămadă de bani. Așa a reușit să cumpere casa asta mare pentru soțul ei. Dar ei nu-i place la Gaborone. — E una dintre persoanele alea care n-ar pleca de la țară nici moarte, interveni servitoarea mai tânără. Sunt și oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
întâmplat în urmă cu mulți ani. Cu zece ani în urmă. Se holbă la ea. Atitudinea lui era precaută acum, iar ea simți în aer mirosul acela acru, inconfundabil, al unei persoane căreia îi este frică. Zece ani înseamnă o grămadă de timp. Oamenii uită. — Așa e, fu ea de acord. Uită. Cu toate acestea, sunt unele lucruri pe care nu le uiți cu ușurință. O mamă, de exemplu, nu-și va uita fiul. În timp ce vorbea ea, ținuta bărbatului se modifică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ocupe de treburile administrative. Mma Makutsi își unse mașina de scris și cumpără un ibric nou pentru prepararea ceaiului de rooibos. Mma Ramotswe le scrise vechilor ei prieteni și aduse la zi bilanțul, pentru sfârșitul anului financiar. Nu câștigase o grămadă de bani, dar nici nu lucrase în pierdere, în plus fusese fericită și se distrase bine. Asta era mai important decât o balanță rotunjoară. De fapt, cugetă ea, bilanțurile ar trebui să conțină o rubrică specială intitulată Fericire, pe lângă venituri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
nu alunecă pe gât. Apa are gust de clor. Îmi curge sânge de la o gingie. Înghit. E un miros de stătut în birouașul în care abia am loc să mă mișc. Cărți pe sus, pe jos, pe pervaz, îngrămădite. Ziare. Grămezi de ziare. Pătura pe care-am întins-o pe podea, să mă lungesc când amorțesc de tot, un prosop pe care mi-l trag pe ochi. Dosare în care nu m-am mai uitat de ani de zile. Tăieturi, sublinieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
iar focul dintr-una din ele cuprinse cu lăcomie salteaua care-i aparținuse căpitanului de pe Madeleine. Oberlus Încercă să fugă de flăcări Îndreptîndu-se spre ieșire, dar era ca și cum ai fi Încercat să pășești pe valurile unui ocean furios, și căzu grămadă ori de cîte ori Încerca să se ridice, căutînd Încă să se sprijine de scaunele și mesele care se răsturnau cu un zgomot asurzitor. A doua zguduitură i se păru și mai lungă, Întreaga insulă se cutremură ca o uriașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Îndemînă alte muniții și așteptă răbdător zorii zilei. Echipajul și pasagerii Încă mai dormeau cînd un proiectil șuieră pe deasupra capetelor lor. Al doilea pătrunse prin tribord, foarte aproape de provă, iar al treilea și al patrulea transformară fragila goeletă Într-o grămadă de așchii fumegînde. Indienii andini nu știau să Înoate și se scufundară pe loc, odată cu nava, și cu toate că doi marinari Încercară să ajungă pe mal cu tot dinadinsul, Îi hărțui cu lovituri de tun pînă le Împrăștie mațele la jumătatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
un pic mai încolo, cu valuri mici care vin unul după celălalt. Rondurile de flori de cealaltă parte sunt plantate așa încât să formeze cuvinte pe care nu le poți citi decât de la mare depărtare. De-aproape, nu-s decât o grămadă de begonii cerate, roșii și galbene. Nu-mi spuneți că n-ați văzut niciodată emisiunea noastră Miraculoasa lecuire creștină! zice Brandy. Își joacă pe degete cruciulița de aur de la gât. Dacă ați fi văzut măcar un episod, ați ști că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
uitându-se la noi. La fel ca-n talk-show-urile de televiziune, e-atât de ușor să fii sincer în fața unui public destul de numeros. Poți zice orice lucru dacă sunt destui oameni care să te asculte. — Evie, scumpo, ziceam. Sunt o grămadă de manechine nepricepute-n clasa noastră. Trebuie doar să-nveți să aplici fardul mai cu zgârcenie. Ne priveam în oglinda unei mese de toaletă, un rând triplu de nime-n drum observându-ne dindărăt. — Uite-așa, scumpo, ziceam și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
trage de oglinda retrovizoare până ce-mi vede reflexia și zice: — Bubba-Joan, dulceață? E evident că păsările din partea locului trebuie să-și construiască propriile cuiburi gata-de-asamblat folosind materiale pe care le au la-ndemână. Bețișoarele și frunzele sunt aruncate claie peste grămadă. — Bubba-Joan, zice Brandy Alexander. De ce nu te deschizi spre noi cu o poveste? Seth zice: — Ți-amintești de data aia în Missoula când prințesa s-a enervat așa tare c-a mâncat supozitoare Nebalino înfășurate în foiță aurie crezând că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
iubește, mititelule“. Viitorul e pur și simplu irosit pe unii oameni. Sari la puntea de observație din vârful Acului Spațial, de unde nu poți vedea picioarele de oțel, așa că e ca și când ai plana deasupra Seattle-ului într-o farfurie zburătoare cu o grămadă de suveniruri de vânzare. Totuși, cele mai multe nu sunt suveniruri ale viitorului. Sunt tricouri cu inscripții ecologiste și baticuri și chestii vopsite de mână din bumbac sută la sută natural, pe care nu le poți spăla împreună cu altceva pentru că se decolorează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
bezele și fulgi de cocos vopsiți în roz. Torturi de aniversare vechi rămase nevândute. Prăjituri râncede care urează Felicitări. O Zi a Mamei Fericită. Fii Prietenul meu de Sf. Valentin. Tata încă le mai aduce pe toate acasă, claie peste grămadă într-un morman dens, lipicios, sau încălzite de soare sub celofan. Asta-i partea cea mai grea, să deschizi miile alea de gustări vechi și să le arunci la porci. Tatăl meu, despre care Brandy nu voia să audă nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]