800 matches
-
-i ciută, iar tu o ții de coarne! Susțin neadevărul fiindcă nu le placi Sau pentru că ei nu pot face ce tu faci? Cu sufletele mici de spumă-înveninate Ades- ajung stăpâni pe vorbe-ți și pe fapte! Cu mintea un grăunte și fără de rușine Tupeul îl orbește și strigă dur la tine! Ei nu știu că te doare și că ai merge-n munți Decât să îi rănești de-ai vrea ca să-i înfrunți! Ei nu pot înțelege că nu ești
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
Ghillu poartă 12 nume, în unele variante 12 și jumătate (61, p. 19). Versiunea română (cf. 40) a - Sisinie este singur; b - Numele diavoliței este Avestița; c - Avestița fură șase copii; d - Avestița intră în lăcașul Melintiei sub formă de grăunte de mei; e - Avestița poartă 19 nume în toate variantele. Exemplele ar putea continua. Mă opresc la încă două. Nici numele Ghillu, nici celelalte nume purtate de demon în versiunea greacă nu apar ca atare, sau măcar în forme corupte
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
în cele mai neînsemnate treburi, în fapt n-aveau habar de politică. La capătul a peste șaizeci de ani de activitate misionară, iezuiții dobândiseră la Nagasaki biserici cu autonomie atât administrativă, cât și juridică, semănând astfel în mintea autorităților japoneze grăuntele îngrijorării și al îndoielii. „Dacă aș fi fost eu episcop, n-aș fi îngăduit o asemenea nesăbuință. Să fi fost eu episcopul Japoniei...” Se îmbujora ca o fetișcană de cum i se înfiripau în gând aceste cuvinte, fiindcă își dădea seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
precum Spania, Portugalia, Anglia sau Olanda. Privind oceanul învolburat, samuraiul se gândea că domeniul Stăpânului unde trăise el până atunci era nespus de mic pe lângă această lume. Iar de pe domeniul Stăpânului, și valea, și pământurile de la Kurokawa semănau cu un grăunte de nisip. „Cu toate astea, familia mea a mers la război, s-a luptat și a trăit până astăzi de dragul acelui grăunte de nisip.” În ziua plecării din Tsukinoura, când scârțâitul parâmelor și țipătul ascuțit al pescărușilor răsuna pretutindeni în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de mic pe lângă această lume. Iar de pe domeniul Stăpânului, și valea, și pământurile de la Kurokawa semănau cu un grăunte de nisip. „Cu toate astea, familia mea a mers la război, s-a luptat și a trăit până astăzi de dragul acelui grăunte de nisip.” În ziua plecării din Tsukinoura, când scârțâitul parâmelor și țipătul ascuțit al pescărușilor răsuna pretutindeni în jurul său, samuraiul avusese sentimentul straniu că era târât către o nouă soartă, iar în timpul călătoriei pe mare, ca și în Nueva España
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
lor. — Dar și în Japonia se găsesc creștini, ce e drept, puțini. Sunt creștini care în vreme de prigoană își lasă casele, își lasă avutul și se ascund în mine și în creierii munților ca să-și apere credința până la ultimul grăunte. În timp ce-i răspundeam, mi-am adus aminte de chipul de cerșetor al omului care a venit odinioară șovăitor la mine să-l spovedesc pe șantierul din Ogatsu. Nu știam dacă mai trăiește sau dacă a murit. Dar de dragul oamenilor trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Egipt, și care nu ne costau nimic, de castraveți, de pepeni, de praji, de ceapă și de usturoi. 6. Acum ni s-a uscat sufletul: nu mai este nimic! Ochii noștri nu văd decît mana aceasta." 7. Mana semăna cu grăuntele de coriandru, și la vedere era ca bedeliumul. 8. Poporul se risipea și o strîngea, o măcina la rîșniță, sau o pisa într-o piuă, o fierbea în oală, și făcea turte din ea. Mana avea gustul unei turte făcute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
morților: Dar va zice cineva: Cum înviază morții? Și cu ce trup se vor întoarce? Nebun ce ești? Ce semeni tu, nu înviază, dacă nu moare mai întâi. Și când semeni, semeni, nu trupul care va fi, ci doar un grăunte cum se-ntâmplă, fie de grâu, fie de altă sămânță. Apoi Dumnezeu îi dă un trup, după cum voiește; și fiecărei semințe îi dă un trup al ei. Nu orice trup este la fel; ci altfel este trupul oamenilor, altul al
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
culmea grozăviei, își ia singur viața, spânzurându-se de creanga unui copac. În realitate, am văzut din dosarul analizat mai sus, lucrurile sunt ceva mai colorate. Fiecare evanghelist propune versiunea lui asupra lui Iuda și istoricul trebuie să discearnă atent grăuntele de adevăr istoric (probabil niciodată pur sută la sută) de aluviunile tendențioase. În primul rând, trebuie să reamintim sensul justificat filologic și teologic al termenului paradidomi, impropriu tradus în românește prin „a vinde” sau „a trăda”. O traducere corectă, netendențioasă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Și hotărî că era preferabil să se Împace cu tânărul Yoezer, care va sta la acest geam peste o sută de ani și va privi spre șopârla sa, iar eu voi avea În ochii lui mai puțină importanță decât un grăunte de sare. Poate ceva din mine, o moleculă, un atom, un neutron, va fi totuși prezent atunci În camera asta, poate tocmai Într-un grăunte de sare. Cu condiția ca În timpurile ce vor veni oamenii să mai folosească sarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
spre șopârla sa, iar eu voi avea În ochii lui mai puțină importanță decât un grăunte de sare. Poate ceva din mine, o moleculă, un atom, un neutron, va fi totuși prezent atunci În camera asta, poate tocmai Într-un grăunte de sare. Cu condiția ca În timpurile ce vor veni oamenii să mai folosească sarea. Și adică de ce nu ar mai folosi-o? Doar cu Dimi ar putea eventual vorbi despre aceste viziuni. În orice caz, mai bine să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
extrasenzoriala neobișnuită. Atunci mi s-a întâmplat nemaiântâmplatul. În acea transmisie catodica atât de neomeneasca, denumită tehnic „zgomot alb“, eu, Dementie Futurescu (cunoscut de profani că Florin Dumitrescu), am văzut semnul: era un mare E, ivit de trei ori printre grăuntele mișcătoare, ca o epifanie: E... E... E... Cele trei dare orizontale ale literei mi-au străpuns de trei ori ochii că un trident țâșnit din învolburarea oceanului de particule-unde. Solicitarea extremă a întregii ființe m-a adormit la loc (sau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
dificilă; Nu prea știe înmulțirea; Se încruntă, de ți-e milă, Când spre el întorci privirea... LITERA ,,Î’’ Încă n-am putut pricepe: ,,I’’-ul ce și-a pus pe frunte? E-o căciulă ce începe De la gât sau un grăunte? Are o umbrelă veche, Că e vreme înnourată? Învățat, făr’ de pereche, Fața-i e îngândurată. Îmbrăcat e cam subțire; Doar căciula i-o vezi sus. În cuvinte, să înșire Litere acum s-a pus! Întunericul îl poartă; Înmulțirea socotește
ALFABETUL by CĂTĂLINA ORŞIVSCHI () [Corola-publishinghouse/Journalistic/529_a_927]
-
ipocriți, gen Adrian Păunescu, oameni care știu că e bine să mergi totdeauna cu „valul“ și să nu i te opui. Vorbesc de însuși „valul“ de români pentru care mai degrabă te îndoiești de Iisus decât de Mihai Eminescu. În grăuntele lor de sentiment al valorii, zona literaturii e acoperită, artificial, doar de faptul că au auzit de Mihai Eminescu și că pot să-ți recite pe de rost două versuri din Somnoroase păsărele. Și, până la urmă, reacția lor isterică e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
fie umplut cu ceva Încă necunoscut. Crezuse mereu că o veste despre moartea lui Karl ori certitudinea că n-avea să se Întoarcă niciodată În viața ei i-ar fi adus o liniște, o ușurare, o profundă eliberare. Acel mărunt grăunte de speranță sădit În ea ar fi dispărut, iar ea ar fi putut să adoarmă fără mâinile lui subțiri și fără mersul lui inegal În minte. Nu se simțea Însă nici calmă, nici eliberată. Îl pierduse, asta era sigur, Însă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
fără să știe ce se întâmplă. Nasul însă știa. Nasul ghicise, în boarea aceea de căldură ivită din senin, care topea ghețurile și inunda noaptea rusului cu pulbere de cretă adevărată și de mirodenii închipuite, ei bine, el, nasul, dibuise grăuntele unic, aproape imperceptibil între faldurile de aromă sărată și solzi umezi, grăuntele acela inconfundabil, rotund, micronic, de vanilie. — Trebuie. — Nu. — Nu avem de ales... — Îmi pare rău. — Nu trebuie să-ți pară rău pentru că o să urci pe vasul ăsta. Amândoi
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
boarea aceea de căldură ivită din senin, care topea ghețurile și inunda noaptea rusului cu pulbere de cretă adevărată și de mirodenii închipuite, ei bine, el, nasul, dibuise grăuntele unic, aproape imperceptibil între faldurile de aromă sărată și solzi umezi, grăuntele acela inconfundabil, rotund, micronic, de vanilie. — Trebuie. — Nu. — Nu avem de ales... — Îmi pare rău. — Nu trebuie să-ți pară rău pentru că o să urci pe vasul ăsta. Amândoi o să urcăm. — Îmi pare rău pentru tot... pentru tot, pentru absolut tot
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Nu vorbește cu tine? — Nu... Nu vorbește cu nimeni. Nu vorbește deloc. 51. înapoi Dispariția mea a fost o întâmplare bizară. Premeditată, s-ar putea spune, în măsura în care premeditezi o gură de ceai fierbinte, care-ți opărește cerul gurii, sau un grăunte de praf, care, odată ce-a fulguit înspre omușor și i-a gâdilat, ca o părere, vârful, atrage după sine avalanșa de neoprit a unui strănut. Să facem cunoștință. Eu sunt Alex. alx Coos van Bruggen Fratele mai mare Primul
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
fac o injecție și totul va reveni la normal. Închipuie-ți că sînt veterinar!” Nu mai am putere să zîmbesc. Să revină a spus? Ce nenorocire! Durerea trupului lovit crește și asta mă bucură ca și cum suferința sa ar consuma un grăunte de ispășire. Chinul meu se prăvale în amintire ca avalanșele succesive. Pare a lăsa, tremurînd, loc pentru o naștere: o geană de speranță. „-Doare?”-întreabă Doctorul atingîndu-mi rănile. „-Nu doare destul”-îi răspund eu. „-Nu îndeajuns pentru cît aș merita
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Îmbătrînim. Doar așa simțim timpul. Și nu ne dăm seama cum de fapt, prezentul impalpabil e zidul de sticlă al eternității. Dar eu sînt, totuși, mulțumit. „-Fie!”-îmi spun. „-Fie și așa căci simt în mine, chiar dacă abia pîlpîind, un grăunte de cer. Zvîcnește acolo de cîte ori îmi umplu sufletul cu binecuvîntarea aerului. Căci binecuvîntarea asta e a sa. Că, dincolo de a mă naște, de a mînca și de a mă înmulți, pot spune despre mine că sînt eu. Mă
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
privilegiat, ce împarte perspectiva asupra universului în destrămare cu unul dintre autorii ce marchează imaginarul lui Pratt. Jack London este corespondentul de război ce descoperă, odată cu Corto, alchimia marțială a codului samurailor japonezi. Intertextualitatea lui Pratt extrage din documentabilul istoric grăuntele în jurul căruia se cristalizează ficțiunea. Temerar și inocent, sedus de himera acțiunii în aceeași manieră în care și Malraux va fi atras de revoluție și de rezistență, Jack London asistă la ridicarea unui mit pe care îl va celebra, prin
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
și bandiții solitari. Cronică a războiului anglo-bur de la 1879, textul lui Pratt refuză cheia narațiunilor hollywoodiene ce exaltă eroismul cuce ritorilor europeni. Demitizant și dezabuzat, discursul rea lismului magic al lui Pratt este în căutarea sâmburelui netrucat de umanitate, a grăuntelui pe care triumfalismul colonial nu l-a pervertit și degradat. Simbol al neînțelegerii ce domnește în mijlocul războiului, destinul prințului imperial, fiu al lui Napoleon al III-lea, este dominat de sensul datoriei și al eroismului. Obsesia moștenitorului dinastiei bonapartiste este
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Hugo Pratt omagiază tradiția din care se nutrește propria sa imaginație. Asemenea lui Stevenson, Pratt este unul dintre cei pe care destinul îi aduce pe lume spre a umple singurătatea noastră stearpă cu povești, adăugând, cu fiecare istorie scrisă, un grăunte de miracol care lucește peste ani și ani. Proza grafică a lui Pratt închide cercul care se deschide odată cu Stevenson. În Pratt, sensibilitatea scoțianului tulburat de vedenii și măci nat de boală își are un echivalent ilustru. Dipticul gândit de
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
faptele lor; să cereți ajutor de sus, din toată puterea sufletului vostru; - să cereți să vi se acorde șansa spiritului vostru aici, cât mai sunteți pe pământ; să cereți șansa aceasta și pentru alte spirite întrupate. și, dacă aveți un grăunte de credință adevărată și răbdare, veți căpăta tot ce vă doriți. Rețineți bine ce v-am spus acum, ca să nu uitați niciodată, că aveți la îndemână armele necesare ca să învingeți. Am spus că vă mai dau exemple ale unor forme
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
cearșafuri, prin săli de așteptare, în gări din care doar se pleacă, în pântecele șotronului, în uterul locomotivelor, în sângele șinelor de cale ferată? Ce-i mai dezgustător decât să ascunzi în buzunarul de la piept un fir de vis cât grăuntele de nisip, să crezi în el, să aștepți rodirea și, apoi, când lumea trâmbiță deșteptarea, să te ascunzi ca un laș la umbra lui, criptă goală, închisă pe dinăuntru, închisă pe dinafară? Cine-i mai vierme ca viermele: cel care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]