1,331 matches
-
Graham stătuse lângă telefon toată ziua. Era deja înfometat și cerul albastru de iarnă devenise negru. Telefonul a sunat la șase și zece. Derulând înapoi banda pe aparatul stereo din mașină când se întorcea acasă în aceeași seară, a auzit: — Graham, îmi pare rău că te-am făcut să aștepți atât. — Nu-i nimic, nu-i nimic. — Unii s-au dus la masă și s-a prelungit un pic, din păcate. Nu, zău, nu-i nimic. Ați avut deci ce sărbători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
suflet. Știi, sunt câteva lucruri pe care le pot presa, care păreau cam... — Trebuie să plec. Mai vorbim. Bine, mai vorbim în zilele următoare. — În zilele următoare. Mulțumesc că ți-ai găsit timp. — Bine.Toate cele bune. Toate cele bune. Graham scoase caseta și reveni radioul. Era BRMB, cânta un vechi cântec al lui Huey Lewis. Nu era unul dintre preferatele lui. 28 aprilie 1989 — Văd că faci o mulțime de fotografii. Instantanee de vacanță pentru soția și copiii rămași acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
scoase caseta și reveni radioul. Era BRMB, cânta un vechi cântec al lui Huey Lewis. Nu era unul dintre preferatele lui. 28 aprilie 1989 — Văd că faci o mulțime de fotografii. Instantanee de vacanță pentru soția și copiii rămași acasă? Graham se răsuci așteptându-se să se afle-n fața unui jandarm în uniformă, dar se pomeni că i se adresase un bărbat brunet bondoc, cu un zâmbet suplu care-i dădea înfățișarea unui spiriduș binevoitor. Se prezentă cu numele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
dar se pomeni că i se adresase un bărbat brunet bondoc, cu un zâmbet suplu care-i dădea înfățișarea unui spiriduș binevoitor. Se prezentă cu numele de Louis și spuse că era vânzător de armament din Belgia. Îi întinse lui Graham o carte de vizită. — Sunt multe de văzut, spuse Graham. Vreau să-mi amintesc tot. Ai dreptate, e impresionant, nu? Aniversarea zilei de naștere a lui Saddam Hussein e întotdeauna o zi măreață la Bagdad. Toate autobuzele sunt acoperite cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
bondoc, cu un zâmbet suplu care-i dădea înfățișarea unui spiriduș binevoitor. Se prezentă cu numele de Louis și spuse că era vânzător de armament din Belgia. Îi întinse lui Graham o carte de vizită. — Sunt multe de văzut, spuse Graham. Vreau să-mi amintesc tot. Ai dreptate, e impresionant, nu? Aniversarea zilei de naștere a lui Saddam Hussein e întotdeauna o zi măreață la Bagdad. Toate autobuzele sunt acoperite cu flori și în școli copiii cântă cântece speciale de aniversare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
fabricare a aeronavelor - în timp ce Serge Dessault, fiul marelui Marcel Dessault, care construise singur industria aeronautică franceză, a fost primit cu ovații demne de un star pop când s-a apropiat de stand. — Am crezut că vor fi unele restricții, spuse Graham, care se îngrijorase pentru că-și luase aparatul foto în Irak și acum se blestema că nu-și adusese camera video. Louis părea surprins. — Dar de ce? Nu este o adunare secretă. Toată lumea trebuie să fie deschisă, să ne arătăm realizările cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
erau net superioare jalnicelor mașini unelte din anii ’60 oferite de polonezi, unguri și români. Făcu câteva aluzii în sensul că ar putea aranja o tranzacție cu cumpărătorii iranieni: dar rămase ceva vag. Între timp, părea că se atașase de Graham și îndeplini funcția de ghid neoficial în următoarele zile. Îl duse la standul de încercare al VIP-urilor să-i vadă pe piloții irakieni făcând în MiG-urile lor 29 cascadorii de ți se făcea părul măciucă, zburând atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
când un pilot egiptean a zburat din greșeală pe deasupra palatului prezidențial și a fost împușcat imediat de Garda Republicană, Alphajet-ul lui prăbușindu-se într-o zonă rezidențială din Bagdad și ucigând vreo douăzeci de civili.) Apoi l-a dus pe Graham să i-l prezinte colonelului Hussein Kamil Hasan al-Majid, una dintre vedetele în ascensiune ale partidului Ba’ath și gazda evenimentului, care și-a întâmpinat oaspeții într-un pavilion imens, amenajat pentru a semăna cu o tabără din deșert. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ele. Au fost daruri personale: o mare onoare, îmi închipui. Cred că foarte puțini oameni de aici, vreo trei, patru s-au bucurat ce o asemenea onoare. Probabil monsieur de l’Estoile. Și desigur, de la sine înțeles, domnul vostru, Winshaw. Graham încercă să-și ascundă valul brusc de interes. — Mark Winshaw de la Vanguard? — Sper că îi sunteți cunoscut domnului Winshaw. Ați făcut cu el afaceri în câteva rânduri. — Da, o dată sau de două ori. E acum aici. — O, da, puteți fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cu el afaceri în câteva rânduri. — Da, o dată sau de două ori. E acum aici. — O, da, puteți fi sigur. Dar îi place să stea retras. De fapt, iau cina cu el diseară. Să-i transmit salutări? — Vă rog, spuse Graham; apoi ezită înainte de a se interesa cu îndrăzneală: E o întâlnire de afaceri, presupun... — Într-un fel, spuse Louis. Aparțineam amândoi unei anumite organizații: un fel de club exclusivist. E legat de chestii tehnice. Ne întâlnim regulat să discutăm probleme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
o întâlnire de afaceri, presupun... — Într-un fel, spuse Louis. Aparțineam amândoi unei anumite organizații: un fel de club exclusivist. E legat de chestii tehnice. Ne întâlnim regulat să discutăm probleme de siguranță în fabricarea și distribuirea sistemelor de armament. Graham știa la ce organizație se referea: AESAR, Asociația Europeană pentru Siguranța Armelor și Rachetelor. Dar era surpins să afle că Mark făcea parte din ea. N-ar fi crezut că are timp pentru asemenea preocupări. — Oricum, spuse Louis, nu cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
crezut că are timp pentru asemenea preocupări. — Oricum, spuse Louis, nu cred că se va discuta prea mult despre afaceri astă-seară. Va fi mai mult o ocazie mondenă. Trebuie să veniți și dumnevoastră, domnule Packard. Veți fi cu adevărat bine-venit. Graham acceptă. O mică încăpere intimă fusese rezervată în spatele unui restaurant foarte liniștit și scump în centrul Bagdadului. Erau doar cinci invitați: Mark, Louis, Graham, un olandez sever și un neamț gălăgios. Mâncarea era franțuzească (condamnau toți cu vehemență bucătăria din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mult o ocazie mondenă. Trebuie să veniți și dumnevoastră, domnule Packard. Veți fi cu adevărat bine-venit. Graham acceptă. O mică încăpere intimă fusese rezervată în spatele unui restaurant foarte liniștit și scump în centrul Bagdadului. Erau doar cinci invitați: Mark, Louis, Graham, un olandez sever și un neamț gălăgios. Mâncarea era franțuzească (condamnau toți cu vehemență bucătăria din orientul mijlociu); șampania era excepțională (Roederer Cristal ’77) și din belșug. Fiecare invitat beneficia de atențiile unei micuțe chelnerițe filipineze, care chicotea și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și din belșug. Fiecare invitat beneficia de atențiile unei micuțe chelnerițe filipineze, care chicotea și se prefăcea încântată când o mână i se strecura pe sub minijupă sau sânii îi erau frământați grosolan în timp ce încerca să servească mâncarea. Pe chelnerița lui Graham o chema Lucila: din câte-și dădea seama, celorlalte nu li s-a cerut niciodată să spună cum le cheamă. Ședea între Louis și Mark, care părea mai puțin rezervat și reținut decât în ocaziile anterioare. Sporovăia liber despre munca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
le cheamă. Ședea între Louis și Mark, care părea mai puțin rezervat și reținut decât în ocaziile anterioare. Sporovăia liber despre munca lui și Târgul din Bagdad și ce dezvăluia el despre ambițiile lui Saddam cui avea ochi să vadă. Graham înregistra conversația pe un casetofon cu bandă subțire din buzunarul interior al sacoului: asta însemna că trebuia să fie atent la trecerea timpului, pentru că trebuia să se ducă la toaletă ori de câte ori banda trebuia întoarsă (își adusese cu el două C90
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
care a dispărut sus cu chelnerița lui între primul și al doilea fel. Au lipsit aproape o jumătate de oră. După ce s-au întors, a fost rândul olandezului. În timp ce se întâmplau toate astea, reușiseră să se consume, după socoteala lui Graham, opt sticle de șampanie. Simțea nedumerirea Lucilei față de faptul că nu se purta cu ea la fel cum ar fi făcut tovarășii lui. Nu era la fel de atrăgătoare în sensul convențional precum celelalte: piele era ușor pătată și ciupită de vărsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
făcut tovarășii lui. Nu era la fel de atrăgătoare în sensul convențional precum celelalte: piele era ușor pătată și ciupită de vărsat și nu știa să-și ascundă tristețea în spatele unei măști vesele. Era nervoasă și uneori vărsa mâncarea când o servea. Graham știa că dacă s-ar fi relaxat mai mult, ar fi ajutat-o să se simtă mai la largul ei, dar era dificil pentru că încerca să se mențină treaz. Exact când urma să fie servit felul principal - spată de vită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
se întoarse spre el și spuse: — Sper să nu ne consideri nepoliticoși, domnule Parckard, dar avem de discutat câteva afaceri personale. Cred că ar sosit momentul să vă retrageți. — Să mă retrag? Mark arătă spre Lucila și făcu cu ochiul. Graham dădu din cap și plecă de la masă. Au urcat la etaj într-un mic dormitor incomod, în care patul era nefăcut și recent folosit. Camera era curată, dar slab luminată și neelegantă. Pe covor erau pete de sânge, care păreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
patul era nefăcut și recent folosit. Camera era curată, dar slab luminată și neelegantă. Pe covor erau pete de sânge, care păreau a fi acolo de mult timp. De îndată ce se închise ușa, Lucila începu să se dezbrace. Păru uimită când Graham îi ceru să înceteze. Îi spuse că nu voia să facă dragoste cu ea pentru că era căsătorit și nu i se părea corect ca femeile să se culce cu bărbați aproape necunoscuți. Dădu din cap și se așeză pe pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
îi ceru să înceteze. Îi spuse că nu voia să facă dragoste cu ea pentru că era căsătorit și nu i se părea corect ca femeile să se culce cu bărbați aproape necunoscuți. Dădu din cap și se așeză pe pat. Graham se așeză lângă ea și își zâmbiră. Observă că era în același timp ușurată și jignită. Încercă s-o întrebe de unde era și ce făcea în Irak, dar vorbea prost engleza și, în plus, păreau s-o deranjeze asemenea întrebări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cărți. Nici unul nu știa un joc de cărți propriu-zis, așa că jucară câteva mâini de Snap. Mai era niște șampanie într-o sticlă de pe noptieră și în scurt timp chicoteau amândoi necontrolat. După toate strategemele, pânda, tensiunea permanentă din ultimele zile, Graham se simțea dintr-o dată eliberat: nu exista nimic pe lumea asta mai plăcut decât să joace acest joc stupid de cărți cu o femeie tânără, frumoasă și amețită într-o cameră necunoscută și dintr-odată simți un val de dorință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
lui certându-se gălăgioși, dar tachinându-se în timp ce desenau cercuri cu creionul pe șervețele și pe fața de masă. Fiecare cerc era împărțit în patru segmente inegale, având scrise în interior literele GB, D, NL și B. Cu puțin efort, Graham a reușit să scoată o explicație de la Louis, care se îmbătase: mai târziu, detaliile vor fi confirmate de proprii lui cercetări. AESAR n-avea absolut nici o legătură cu cercetarea măsurilor de securitate. Era un cartel neoficial al negustorilor europeni de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
în mod echitabil între fabricile lor. — Am hotărât că acestea sunt cifrele, spuse Louis întinzându-i un șervețel și arătând spre un cerc segmentat, care reprezintă comenzile noastre. Comenzile noastre pentru anul următor. — Dar nu fac sută al sută, spuse Graham. Louis izbucni în râs. — Astea nu-s procente, spuse el cu ochii strălucind. Sunt milioane de dolari. Râse și mai tare văzând uimirea nedeghizată a lui Graham și tot corpul i se zgudui când își întinse brațul într-un gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
noastre. Comenzile noastre pentru anul următor. — Dar nu fac sută al sută, spuse Graham. Louis izbucni în râs. — Astea nu-s procente, spuse el cu ochii strălucind. Sunt milioane de dolari. Râse și mai tare văzând uimirea nedeghizată a lui Graham și tot corpul i se zgudui când își întinse brațul într-un gest amplu care cuprinse camera, chelernerițele, cei trei prieteni și carcasa de vită devorată de pe platoul de argint. Ce hăcuială, ehe, domnule Packard! Ce hăcuială! În următoarea jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
într-un gest amplu care cuprinse camera, chelernerițele, cei trei prieteni și carcasa de vită devorată de pe platoul de argint. Ce hăcuială, ehe, domnule Packard! Ce hăcuială! În următoarea jumătate de oră, atmosfera de la masă deveni tot mai veselă și Graham își dădu seama că începuse să se simtă tot mai nelalocul lui. — Văd după buzele tale că dezaprobi, observă Mark Winshaw la un moment dat. Nu înțeleg de ce. Tocmai am asigurat compania dumitale de partea leului pe piața irakiană pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]