5,621 matches
-
pe care cultura nu se dezvolta aproape deloc. Era găurit tot, plin de râpe și gropi făcute de ploi și de oamenii comunei care săpau să-și facă chirpici și cărămizi ori să-l ducă în bătătură ca să-și spoiască grajdurile și casele. A făcut contestații și plângeri. Au venit la fața locului oameni din Comisia județeană care se ocupa cu rezolvarea cererilor de împroprietărire. Primarul și cei care salvaseră o parte din actele Cooperativei Agricole de Producție de focul pus
EPISODUL 10, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1437259028.html [Corola-blog/BlogPost/377388_a_378717]
-
pornească într-o aventură de mai mare amploare, cum ar fi mersul prin pădure după ciuperci, zmeură, fragi sau mure, sau să caute ouă și pui de cioară prin liziera de la marginea pădurii. Nu era zid din piatră de la vreun grajd să nu se cațere pe el, după cuiburi de vrăbii. Genunchii lor erau mai tot timpul plini de julituri de la cățăratul pe asperitățile pietrelor din zid. Dar ce-au pățit când baba Ionașcu i-a prins cocoțați în meri! Vai
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2135 din 04 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/stan_virgil_1478261901.html [Corola-blog/BlogPost/343120_a_344449]
-
Dănilă a plecat grăbit, Căci el știa unde s-o ducă. / Deci de căpăstru o apucă Și la pădure-o duce dar, / Să-și ia adio de la car Precuim și de la cei doi boi. Când frate’ său merse apoi La grajd să-și vadă iapa lui, / Ia-o de poți, de unde nu-i! De mult, Dănilă o luase / Și spre pădure se-ndreptase. Când lângă iaz el a sosit / Ca din senin și-a amintit De ce-a zis frate’său
DĂNILĂ PREPELEAC de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 by http://confluente.ro/ioan_ciorca_1449202252.html [Corola-blog/BlogPost/343155_a_344484]
-
la cum Domnul Isus a... coborât. A lăsat slavă cerească și a coborât smerit printre noi. A venit într-un mod atât de smerit! S-a născut într-o iesle, nici macar într-o casă de oameni obișnuiți, ci într-un grajd. Ce umilință! A mâncat la masă cu vămeșii și oamenii roși de păcate. “S-a dezbrăcat de Sine”, spune Cuvântul Domnului. “El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuși n-a crezut că un lucru de apucat să fie deopotrivă cu
SINGURA SI ADEVARATA IMPLINIRE A VIETII NOASTRE de ADINA SAS-SIMONIAK în ediţia nr. 41 din 10 februarie 2011 by http://confluente.ro/Isus_hristos_singura_si_adevarata_implinire_a_vietii_noastre.html [Corola-blog/BlogPost/349008_a_350337]
-
nou. Asta e: leul nu este conștient de vechimea sa după cum nici de valoare sa reală, nu prea... Eu am telefon mobil cu antenă de ceapă laminată. Pe același telefon am numere pe trei sisteme... L-am instalat pe acoperișul grajdului unde m-am lungit pe o rogojină în care mă pot propti cu unghiile de la picioare. Ca să evit a o lua de vale și să ajung, în acest fel, victimă a unui accident de muncă! Cine naiba ar suporta spitalizarea
MODERNIZĂRI LA CENTRALE TELEFONICE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 305 din 01 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Modernizari_la_centrale_telefonice.html [Corola-blog/BlogPost/357266_a_358595]
-
rostit vorbele cu spaimă, care-i sunau în cap precum un clopot dogit. - În ciutura din beci. - În ciutură?!... - E părăsită demult... de cînd trăia tata, care a pus peste ea un grătar de lemn și a ridicat deasupra ei grajdul vacilor. O mai păstra să scoată apă cu găleata pentru vite, că pregeta să le ducă la adăpat tocmai în Vâlceaua Ursului. - Vecinii... crezi că nu știu că ați avut ciutură în bătătură? - Cine crezi că-și mai aduce aminte
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A DOUA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 959 din 16 august 2013 by http://confluente.ro/Partea_a_ii_a_ultima_spovedan_marin_voican_ghioroiu_1376630680.html [Corola-blog/BlogPost/344726_a_346055]
-
mai păstra să scoată apă cu găleata pentru vite, că pregeta să le ducă la adăpat tocmai în Vâlceaua Ursului. - Vecinii... crezi că nu știu că ați avut ciutură în bătătură? - Cine crezi că-și mai aduce aminte că-n grajdul nostru a fost o ciutură. Oamenii au uitat, Ei cred că a fost astupată cu pământ. Când te-ai mutat la mine, tu știai de ciutură? - Nu... Mai bine aș fi murit când am plecat din casa lui neica Mitru
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A DOUA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 959 din 16 august 2013 by http://confluente.ro/Partea_a_ii_a_ultima_spovedan_marin_voican_ghioroiu_1376630680.html [Corola-blog/BlogPost/344726_a_346055]
-
Leanei, se uita în colțul sobii cu olane, numai să nu vadă mortul. - Mișcă-te omule!... Nu e timp de pierdut. Fără să scoată un cuvânt, ca un somnambul, ajutat de Leana, l-a aruncat pe Costică în ciutura din grajd, așa îmbrăcat cum era. Cînd mortul a căzut în apă, s-a auzit un zgomot înfiorător, iar lui Andrei i s-a părut că a scos un horcăit de porc înjunghiat, că s-a retras înspăimântat câțiva pași înapoi, rezemându
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A DOUA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 959 din 16 august 2013 by http://confluente.ro/Partea_a_ii_a_ultima_spovedan_marin_voican_ghioroiu_1376630680.html [Corola-blog/BlogPost/344726_a_346055]
-
era. Cînd mortul a căzut în apă, s-a auzit un zgomot înfiorător, iar lui Andrei i s-a părut că a scos un horcăit de porc înjunghiat, că s-a retras înspăimântat câțiva pași înapoi, rezemându-se de uluca grajdului. - Ce stai, omule? Să-l acoperim mai repede, Andrei. Acum se face ziuă... Au aruncat coceni, paie, resturi de lemne, iar deasupra au umplut cu bălegarul adunat, pe care trebuia ca la primăvară să-l ducă pe locul din Țarină
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A DOUA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 959 din 16 august 2013 by http://confluente.ro/Partea_a_ii_a_ultima_spovedan_marin_voican_ghioroiu_1376630680.html [Corola-blog/BlogPost/344726_a_346055]
-
copil le consideram deștepte, pentru că fiecare cârd își cunoștea singur casa la care revenea o dată cu apusul soarelui. Pe găini le găseam proaste, nu făceau decât să ciugulească toată ziua, fie prin curte, fie prin grădina mare, care se întindea de la grajd până spre fundul curții. Cel mai mult iubeam grajdul. Mirosul de fân vara sau de coceni uscați iarna, amestecat cu mirosul de transpirație al vacilor, îmi dădea o senzație de ireal. Tot spre grădina din fundul curții era și cotețul
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_mihaela_arbid_stoica_1335121990.html [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
singur casa la care revenea o dată cu apusul soarelui. Pe găini le găseam proaste, nu făceau decât să ciugulească toată ziua, fie prin curte, fie prin grădina mare, care se întindea de la grajd până spre fundul curții. Cel mai mult iubeam grajdul. Mirosul de fân vara sau de coceni uscați iarna, amestecat cu mirosul de transpirație al vacilor, îmi dădea o senzație de ireal. Tot spre grădina din fundul curții era și cotețul porcului; acesta mă speria. Pe cât eram de fericită când
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_mihaela_arbid_stoica_1335121990.html [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
vara sau de coceni uscați iarna, amestecat cu mirosul de transpirație al vacilor, îmi dădea o senzație de ireal. Tot spre grădina din fundul curții era și cotețul porcului; acesta mă speria. Pe cât eram de fericită când mă strecuram în grajd pe lângă coada vacii, la locul unde erau caii, la început, pe urmă calul, ca în final niciunul, pe atât eram de nefericită când mă apropiam de cotețul porcilor. Nu aveam nimic împotriva lor, dar egoismul meu de copil era mai
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_mihaela_arbid_stoica_1335121990.html [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
în final niciunul, pe atât eram de nefericită când mă apropiam de cotețul porcilor. Nu aveam nimic împotriva lor, dar egoismul meu de copil era mai puternic decât compasiunea pentru animale; vaca o puteam duce de lanț din drum până la grajd, calul se lăsa purtat de ham, numai de prezența porcilor nu puteam profita. Nu făceau decât să guițe toată ziua după mâncare. Cu ce puteau să bucure un copil?! Gardurile între vecini erau făcute din plasă de sârmă sau din
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_mihaela_arbid_stoica_1335121990.html [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
aveam voie să mă apropii de poartă. Trebuia să mă joc în mijlocul curții, „la vedere”, cum spunea tataie. După mai bine de o oră, plictisită, dar totuși mulțumită că ar fi putut fi și mai rău, m-am îndreptat spre grajd, unde mamaie mulgea vaca. Îmi plăcea mirosul de lapte cald. Mamaie stătea pe un scăunel și micuță cum era, părea intrată toată sub burta vacii. M-am așezat pe vine lângă ea, dar cum o știam supărată nu îndrăzneam să
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_mihaela_arbid_stoica_1335121990.html [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
și de acolo în bucătărie, unde cana mea din tablă smălțuită, albă cu floricele roșii, era agățată sub o policioară. La fel de repede m-am întors, dar cum în ziua aceea totul îmi mergea „de-a-ndoaselea”, am alunecat cum am intrat în grajd și m-am oprit în mamaie, care se rdica cu găleata în mână. După câteva balansări pe care le-am făcut amândouă, m-am oprit cu piciorul în găleată, iar mamaie a căzut înapoi pe caunul șubred, care trosnind sub
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_mihaela_arbid_stoica_1335121990.html [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
starea de șoc pe mamaie iar pe mine, din cea de frică. Cu inima bătând să-mi spargă pieptul așteptam să vorbească ea întâi. -Te-ai lovit? m-a întrebat cu o voce grijulie. M-am bucurat că era întuneric în grajd și nu mi-a văzut zâmbetul; atunci în mod sigur și-ar fi schimbat culoarea timbrului. Am oftat mulțumită și am răspuns cu un mârâit care însemna mai mult „da”. Mamaie speriată m-a împins de pe ea, cu un oarecare
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_mihaela_arbid_stoica_1335121990.html [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
bine morților ei dragi. -Să le fie! i-am răspuns cu un aer convins că acesta ar fi adevărul. Repede m-am gândit dacă într-adevăr cunoscusem pe cineva care murise, bucurându-mă astfel de laptele vărsat. Am ieșit din grajd fericită. O cunoscusem pe baba lui Fane Matei, care murise în timpul iernii și știam că fusese săracă și șchioapă. Eram mulțumită, dacă nu chiar mândră de întâmplarea cu laptele. Atâția morți aveau ce bea în seara aceea! Nu am mai
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_mihaela_arbid_stoica_1335121990.html [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
răspundea de padocurile unde erau ținute junincile. - O să fiu nevoită să fac ceva schimbări pe aici. Nu prea îmi place cum sunt îngrijite vițelele și nici spațiu de plimbare văd că nu au, așa că trebuie să vă solicit ca în fața grajdului să construiți un țarc în care junincile să se plimbe libere în timpul zilei, când starea vremii le permite. - Bine, voi vorbi cu domnul director de propunerea dumitale. Mi se pare corectă. Săndica își luă la revedere de la inginerul-șef, veselă
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. XVII COŞMARUL ADEVĂRULUI PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 by http://confluente.ro/Cat_de_mult_te_iubesc_ro_stan_virgil_1392803913.html [Corola-blog/BlogPost/362124_a_363453]
-
spală ugerele la vaci și le mulg direct în găleată fără sidilă din tifon. Cred că am să-i pedepsesc, dar dacă pleacă de la fermă, unde găsesc imediat alții? Cine crezi că preferă să stea în mizeria și mirosul unui grajd zootehnic, când la fel de bine poate lucra la tine la câmp? - Da, dar la tine sunt mai bine plătiți ca la sectorul agricol. - Bine, ne vedem acasă. Te pup. - Și eu! Și se sărutară scurt pe colțul buzelor. Ambii au plecat
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. XV DIN NOU IN DOBROGEA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 by http://confluente.ro/Cat_de_mult_te_iubesc_ro_stan_virgil_1392551058.html [Corola-blog/BlogPost/364076_a_365405]
-
înseamnă familie. În cel mai bun caz pot însemna prieteni, dar nu familie. - Ai și tu dreptate. Bine atunci, mai vorbim. Eu am plecat. Mă bucur că v-am văzut. Părăsi imediat biroul, se urcă în șaretă și dispăru după grajd. - Hai, Săndica, să ne facem câte o cafea până ne apucăm de treabă. - Nu a spus soțul tău că sunt bună de cinste? Atunci fac eu cinste cu o cafea. Am luat din București cafea bună. - Bine, atunci te aștept
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. XV DIN NOU IN DOBROGEA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 by http://confluente.ro/Cat_de_mult_te_iubesc_ro_stan_virgil_1392551058.html [Corola-blog/BlogPost/364076_a_365405]
-
lor, mai ales că străbunicul era la război. Se auzea, că ar fi fost violate de către soldații ruși, fete de prin alte localități. În timpul războiului armata rusă era găzduită obligatoriu prin curțile oamenilor. Ofițerii dormeau prin case, însă soldații prin grajduri și magazii. Comandamentul era stabilit pe la chiaburii, care aveau case mai frumoase și mai multe acareturi, sau pe la primării. Cât stăteam la vie, o auzeam pe bunica toată ziua cântând, ca să nu se plictisească. Când se coceau strugurii mai bine
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 by http://confluente.ro/stan_virgil_1471183685.html [Corola-blog/BlogPost/343105_a_344434]
-
s-ar fi dorit în atenția sa de blestem, la acea vârstă centenară. Până la urmă, tata a fost nevoit să se resemneze, însă nu aceasta a fost jalea cea mare, ci aceea când au venit să-i ia caii din grajd căruța și tot ce avea el agonisit pentru lucrarea pământului, alături de vaca, care ne dădea laptele de zi cu zi nouă copiilor, că eram trei frați. Ne-au lăsat doar vițica tânără de vreun an jumătate. Cotorișcă poate numai ca să
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 by http://confluente.ro/stan_virgil_1471183685.html [Corola-blog/BlogPost/343105_a_344434]
-
să ne așteptăm la o iarnă foarte grea, cu multă zăpadă și așa a și fost. În acea iarnă zăpada așezată peste sat a fost și de peste doi metri. Tata a fost nevoit sa sape tunel de la ușa casei, spre grajduri, să poată da de mâncare la animale și să le asigure aerisirea. A trebuit să iasă din casă prin pod și apoi pe cucuveaua casei. În acea iarnă, s-au întrerupt toate legăturile cu orașul. Nu mai funcționa nimic. Nici
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 by http://confluente.ro/stan_virgil_1471183685.html [Corola-blog/BlogPost/343105_a_344434]
-
de lângă Rădăuți, și era un unchi mai pe departe cu Anuța, soția pădurarului. Moș Mihuț avea treburile lui foarte bine statornicite în gospodăria cea mare a pădurarului. Trebuia să îngrijească de vite, să le dea fân, să facă curat în grajd, să scoate la adăpat vitele, de două ori pe zi. Când era nevoie, trebuia să ajute și la cărat fân pentru vite, din țarină. Mai trebuia să taie calaburi de lemn, pe care-i lua din șură, apoi trebuia să
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 by http://confluente.ro/Casa_padurarului_5_ultima_viorel_darie_1393577212.html [Corola-blog/BlogPost/362822_a_364151]
-
pe la casele lor. Când oaspeții se risipiră, cei ai casei se puseseră pe sforăit adânc, până se lumină de-a binelea a ziuă. Copiii dormeau duși în continuare, în timp ce Moș Mihuț se sculă ușurel, se îmbrăcă și se duse în grajd să îngrijească animalele. La fel de harnic ca și Moș Minuț, era și vătuiul, care se trezi primul, și se uita după Moș Mihuț să-i dea niște otava de ronțăit. (sfarsit) PS - Acest foileton ar fi putut să continue indefinit, însă
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 by http://confluente.ro/Casa_padurarului_5_ultima_viorel_darie_1393577212.html [Corola-blog/BlogPost/362822_a_364151]