1,226 matches
-
întrebări? Bolnavul era deprimat? Fugea de lume? Refuza să mănânce pentru ce? Credea că ar fi comis ceva fapte? Avea idei de sinucidere? Pentru ce motiv zicea că are să se sinucidă? A încercat să se sinucidă? A avut idei de grandoare? Se credea bogat? Se credea a fi persecutat de vecini? părinți? de persoane străine? Și pentru care motive? Avea idei religioase exagerate? Se credea stăpânit de diavol? Avea idei bizare (îndoială exagerată, frică etc.)? Vedea persoane sau lucruri ce nu
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
crede cineva sau vreo tendință de acceptare a laudelor ce-i puteau adumbri ființa reală, tot așa ca și searbădul lucru de a fi încovoiat de onoruri inutile. Tadeusz Pirozynski a parcurs o specialitate dificilă, dar sublimă și plină de grandoare și a reușit o deschidere permanentă a ei către sporul de sensibilitate necesar de adus lumii actuale. A slujit cu o vocație antropologică această specialitate a sufletului, în care a protejat pe cei rătăciți și printr-o firească continuitate a
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
activitate legăturile ontologice ce guvernează viața și care-l unesc pe om cu misterele nebănuite ale lumii. A promovat astfel ideea că nu există cultură și civilizație fără participare sufletească, chiar dacă, cu discreție, a disimulat puterea sa de gândire și grandoarea sa sufletească. Datorită lecturilor sale mereu reînnoite, într-o civilizație în care bunătatea și bunul-simț par a dispare, el a reușit să-și consume viața ca pe o epopee, nelăsându-se antrenat de stări intraumane, nefăurindu-și existența pe seama cuiva
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
bucură de-o înflorire estraordinară; pe un pământ de mică întindere se află mai multe averi decât în Rusia întreagă. Astfel suntem aproape siguri că în cumpăna economică Rusia, câtu-i de mare, trage mai ușor decât mica Belgie."144 În spatele grandorii spațiale, Eminescu zărește nimicul: "De aceea ni se pare că din nefericire rușii sunt sub dominarea unui deșert sufletesc, a unui urât care-i face să caute în cuceriri ceea ce n-au înlăuntrul lor. Nouă ni se pare că cercurile
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
că prin realizările logicii moderne cercetarea filozofică a căpătat o metodă care o pune, pentru prima dată, pe o bază sigură. Epoca romantică a filozofiei, o epocă de încercări aventuroase, de mari inițiative cu rezultate întotdeauna contestate, s-a încheiat. Grandoarea întreprinderii se pierde, ce-i drept, dar se câștigă ceva esențial în privința stabilității și a consensului. Filozofia se apropie astfel, sub acest aspect, de științele cel mai bine asigurate. Filozofii încetează să fie „mari“, dar devin „îndemânatici“. În toamna anului
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
prefigurând insurgența. A trăi plenitudinar în clipă e un mod de a sfida Marea Trecere: "Nu veșnicia rece și arhetipul, ci clipa vie ce-mi sculptează chipul / mă fac zi de zi biruitor". În lipsa omului-faptă plăcut poetului (Omul cu compasul), grandoarea universului ar fi un non-sens! Un solitar într-un turn, lângă un "divin orologiu" (Orologiul de gheață), aspiră să descopere în lucruri, la miez de noapte, "tiparul măreț, / modelul dintâi, Adevărul". Fundal crispant, spectacol refrigerat: "bat cleios adormitele ore"; "cad
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
golul în care va-ncepe să-noate..." Muntele, observa Dan Botta în Unduire și moarte (1995) -, fusese considerat "de mii de ani un templu tragic, un sediu al iluminației" (Spiritul munților). La Nietzsche, la Eminescu și Blaga, muntele, arhetip al grandorii și treaptă spre celest, e învestit cu atribute sacre. La Ileana Mălăncioiu, Urcarea muntelui (1985), act de transcendere, presupune analogii de subtext cu ascensiunea pe Golgota: Și-acum când ninge cât de trist îmi pare". Simbolistica din Dormeam lângă-acel munte
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
modurilor de inserție diferențiată a statelor-națiune europene în sistemul mondial, Alain Milward a găsit o formulă paradoxală dar remarcabil de adecvată : "salvarea statului-națiune prin Europa". Astfel, Europa ultimelor decenii a constituit spațiul în interiorul căruia s-au putut acomoda resturile vechii grandori naționale, exigențele reconstrucțieii și voința de a conta mai departe în afacerile economice. Statele-națiune au știut să-și regleze marea majoritate a schimburilor lor în cadrul comunitar, impunîndu-se în exterior ca mari puteri comerciale mondiale. În acest mod, Statul nu se
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
în care trăim, după derapajele americane. În era Putin, Rusia și-a recăpătat încrederea în sine. Este greu să rezolvi astăzi o problemă internațională majoră fără Rusia. Cel puțin așa consideră Anne de Tinguy în lucrarea Moscova și lumea. Ambiția grandorii: o iluzie ?, apărută la Editura Minerva, București, 2008, în traducerea lui Dan Stancu. Într-adevăr, Rusia își apără interesele într-un mod mult mai pragmatic decît în era Elțîn, chiar cu o anumită brutalitate și renunțînd la ideologie. Văzută de la
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
tapaj pe tema independenței și a suveranității, se denunță hegemonia occidentală, reclamîndu-se o nouă ordine internațională, mai justă, mai favorabilă noilor puteri, al căror avocat Moscova se pretinde. Foarte rapid, Rusia și-a rambursat datoriile externe, după care începe "ambiția grandorii". Ministrul de externe Serghei Lavrov spunea în acest sens că "puterea și grandoarea se sprijină astăzi pe o "soft power" definită ca fiind ca-pacitatea de a juca în echipă, de a fi pregătit să promovezi o agendă pozitivă asupra unei
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
nouă ordine internațională, mai justă, mai favorabilă noilor puteri, al căror avocat Moscova se pretinde. Foarte rapid, Rusia și-a rambursat datoriile externe, după care începe "ambiția grandorii". Ministrul de externe Serghei Lavrov spunea în acest sens că "puterea și grandoarea se sprijină astăzi pe o "soft power" definită ca fiind ca-pacitatea de a juca în echipă, de a fi pregătit să promovezi o agendă pozitivă asupra unei largi game de probleme internaționale, de a-ți putea păstra identitatea culturală și
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
nu? Dar este într-adevăr Rusia dispusă să coopereze, este ea un furnizor de securitate, este ea gata să se ia de piept cu toate problemele lumii? Mă îndoiesc. Raporturile Rusiei cu lumea, arată și autoarea, sunt mult mai complexe. Grandoarea nu e o chestiune de discurs, ea trebuie de-monstrată prin fapte. Or, dacă luăm numai criza gazului din iarna lui 2009, ne-am lămurit. Prima provocare majoră la care Anne de Tinguy crede că Rusia trebuie să răspundă este "ieșirea
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
nu poa-te fi un partener fiabil, stabil și previzibil. De ce? Tocmai din cauza aroganței pe care o afișează. Acum și renta petrolieră s-a cam subțiat. Elanul țării lovită de criză nu e prea mare. Și atunci pe ce se bazează grandoarea visată? Pe iluzii? Pe arme? Problemele de fond ale Rusiei (sărăcia, demografia, autoritarismul ș. a.) rămîn, iar tensiunile cresc. Totuși, Rusia este, din nou, o țară care contează, care și-a recăpătat încrederea în sine, își apără interesele cu mai multă
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
Šljukić, Slobodan. (2002). Sociological Aspects of Peasant Cooperation in Post-socialist Romania. New Europe College, Bucharest. http://library.nec.ro/papers/regional2001-2002/ssljukic/ssljukic paper.htm Soda, Giuseppe, Usai, Alessandro. (1999). „The dark side of dense networks: From embeddedness to Indebtedness”, în Grandori, Anna (ed.) Interfirm Networks : Organization & Industrial Competitiveness. Florence, KY, USA: Routledge. Swain, Nigel. (2000). „The Rural Transition in Post-Socialist Central Europe and the Balkans”. Working Paper 9, Max Planck Institute for Social Anthropology. Halle/Saale. http://www.eth.mpg.de
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
îi amintește regizorului de o alta mai veche: „În timpul războiului, pe peronul unei gări, așteptam cu aceeași înfiorare întoarcerea lui Ulise din Troia...” Modernul Ulise, soldat întors de pe front, dar și fantomă venită din teritoriile morții. Camera memoriei: precaritatea amintirilor, grandoarea unei „alte lumi” Soldatul din Clasa moartă, numeroșii Ulise ai vremurilor noastre ce alcătuiesc „Infanteria cenușie” din Wielopole, Wielopole nu sunt doar niște „halucinații istorice”, ci și fantome care se întorc să bântuie „camera memoriei”. Căci „Infanteria cenușie” pătrunsese deja
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
coboară în realitatea cotidiană și se confundă cu ea. Căci momentul decisiv al artei sale a fost și el acela când, ca și în copilărie, a pus în realitatea de zi cu zi, săracă și lipsită de măreție, ceva din grandoarea lumii de dincolo, a lumii aflate de cealaltă parte. În Lecțiile de la Milano 2, Kantor consacră ultima prelegere importanței „acestei micuțe camere a copilăriei”, forței și valorii ei de adevăr, făcând din ea spațiul emblematic al artistului de astăzi, ce-
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
de morți care se vor recunoaște în acea creație”. „Nu”, insistă Genet, „opera de artă nu este destinată generațiilor de-abia născute. Ea e închinată oastei, câtă frunză și iarbă, a celor plecați dintre noi”. Ideea unei opere a cărei grandoare e strâns legată de moarte are la Genet un dublu aspect. Ea privește mai întâi relația dintre sentimentul pe care i-l inspiră statuile lui Giacometti și teroarea resimțită în fața statuii lui Osiris din cripta de la Luvru: „Mă cuprinsese frica
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
plictiseală și mai ales de vid. Invers, a se privi pe sine ca pe propriul său ideal poate provoca stări de jubilație, de excitare, sentimentul că este „grandios”. Oscilațiile frecvente între aceste momente în care adolescentul trăiește un sentiment de grandoare și aceste momente de vid exprimă elaborarea propriului său sistem de valori ideale. Totuși, pe perioade lungi, adolescentul poate fi invadat de această senzație de vid, de această plictiseală, care amenință travaliul psihic ce este pe cale de a se efectua
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
în direcția depresiei cât și în cea a excitației. În final bolnavul devine incapabil să desfășoare orice activitate, chiar și atunci când este agitat, datorită instabilității sale mentale și a unui optimism care se manifestă uneori prin apariția unor idei de grandoare. În perioada depresivă, el este trist fără motiv, are dorința de a plânge și este lipsit de orice voință, de orice inițiativă”. În sfârșit, Deny (1908), într-o lucrare destul de clasică asupra ciclotimiei, face precizările următoare privind debutul afecțiunii: „În
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
descrieri. Autorii atrag mai întâi atenția asupra faptului că este mai dificil de a identifica o patologie gravă la un tânăr care pare fericit și surâzător decât la un copil sau adolescent trist; ei se referă apoi, ca exemplu de grandoare tipică, la faptul că acești subiecți: - nu încetează de a critica modul în care profesorii își țin cursurile; - dezvoltă judecăți care ignoră regulile logicii; - comit acte de delincvență (furt în special) având foarte clar conștiința naturii ilegale a acestui comportament
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
explica orice prin orice este faza de retrogradare a științei la neștiință, când forma cunoașterii dată prin vorbire se originează în entuziasme obscurantiste și explozii verbale ale ignoranței, în expunerea beției cuvintelor care ies direct din beciurile ignoranței, în delirul grandorii inspirate de ultima lectură. Economia este pândită, pe de altă parte, de mecanicizarea analizei venită pe calea excesului de preferință a expertizei, forțată să dea soluții miraculoase la bolile cauzate de decizii inadecvate, dar care, în regim de viteză amețitoare
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
Universitate, Templul Rațiunii hegeliene, trece de cele mai multe ori drept o „știință a logicii”. Cei aflați la putere n-au a se teme pentru supraviețuirea lumii lor prospere: după Pitagora, Phaidon al lui Platon îi învață nemurirea sufletului, ura față de trup, grandoarea morții, disprețul față de dorințe, plăceri, pasiuni, libido, viață; Cetatea lui Dumnezeu propovăduiește ad nauseam o aversiune similară față de lumea reală, bineînțeles, în numele unui Dumnezeu al iubirii și al mizericordiei; să nu ne așteptăm ca Summa Theologiae a (sfântului) Toma d
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
aparenței și adevărului - subiectivitate și individualitate -, de vreme ce făcea din porc un model etic? Nu cred... Interzicându-le hedoniștilor să-și apere teza, atribuindu-le o inconsistență teoretică a priori, caricaturizându-i, prinzându-i în capcane retorice făcute pe măsură, nerecunoscând grandoarea, excelența și calitatea filosofică a interlocutorilor săi, reducându-i la personaje ridicole, uzând de sofisticării puse la punct pentru lupte trucate și câștigate dinainte, Platon ne arată un chip mult diferit de ceea ce ne spune tradiția. Cel care voia să
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
megalomanic, delirul erotoman, delirul de gelozie, delirul de autoacuzare și vinovăție. În fiecare din aceste forme de delir, „frustrația” capătă o coloratură specifică, care merită să fie relevată, fie și numai sub forma unor considerații succinte. Delirul megalomanic, sau de grandoare. În mod curent, se apreciază că în dezvoltarea normală a personalității, nevoia de expansiune a „Eului” propriu, de stimă de sine, de recunoaștere de către ceilalți a valorii proprii, de realizare socio-profesională, reprezintă aspecte motivaționale normale, ce se manifestă pe tot
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
un nivel de aspirație corespunzătoare, care să stimuleze „personalitatea”, nu există într-adevăr valorificare de sine și, implicit, o dezvoltare normală a personalității. Prin urmare, un anumit coeficient de vanitate sau de orgoliu este justificat și considerat normal. Ideile de grandoare devin patologice gând când, prin amploarea și intensitatea lor afectează discernământul asupra propriei persoane și asupra interrelațiilor cu cei din jur. Drept urmare, „ideile megalomanice” nu se mai reduc la niște crize de orgoliu, de îngâmfare sau de trufie, ci ajung
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]