1,698 matches
-
mici sau pe post de prăjiturele din alea colorate. Eram profund mișcată de sprijinul lor. Sigur, nu toată lumea a participat. Mike n-a făcut corp comun. A stat, cu o expresie de nepătruns pe fața aia urâtă, făcută parcă din granit. Majoritatea persoanelor în vârstă, care erau la Cloisters de mai bine de o lună, se uitau cu buzele strânse, într-un gest de dezaprobare. Frederick, care atinsese măreața vârstă de șase săptămâni, a scos o exclamație de dezaprobare, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
penelul, împăratul s-a aplecat să-l ridice. Împăratul! Cea mai înaltă putere lumească. S-a recunoscut trecător, în fața lui Tiziano. — Da, nu-i puțin. La curte, eticheta era la mare preț. — Nu eram savantul Leonardo. Nici fermecătorul Rafael, nici granitul Michelangelo. Neglijam regulile compoziției, prezentam pânze neterminate, așa se spunea. Dar culoarea! Ei, culoarea... restabilea unitatea. Intensitatea, asta e, intensitatea. Pe Pesaro l-ai cunoscut? Ai auzit de Pesaro? — Păi... cum să... eu, cum să... — Un donator, dom’le. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ăsta. Mai dau o foaie și mă străbate un fior de Încântare. Ăsta are și parchet și obloane ! De când mă știu mi-am dorit o casă cu parchet și obloane ! Și uite ce bucătărie de vis are, cu blaturi de granit... Vai, o să fie nemaipomenit. Abia aștept ! Iau fericită o gură mare de vin și tocmai mă las confortabil pe spate, când Connor zice : — Ce zici de chestia asta cu vizita lui Jack Harper ? O, Doamne. Te rog. Nu mai vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
săgeată prin inimă. Ceea ce e total ridicol. Cât se poate de ridicol. Connor e prietenul meu. E viitorul meu. Mă iubește și eu Îl iubesc și mă mut cu el. Și vom avea parchet, obloane și bucătărie cu blaturi de granit. Na. Na. Când ajung acasă, o găsesc pe Lissy În genunchi În sufragerie, ajutând-o pe Jemina să intre În cea mai strâmtă rochie neagră de piele de căprioară pe care am văzut-o vreodată. — Uau ! spun, lăsându-mi geanta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
petrecerea împreună! Nu știu unde e bucătăria, dar toți chelnerii se îndreaptă spre unul dintre colțurile camerei. Îi urmez dincolo de niște uși batante și mă trezesc într‑o bucătărie pentru care mama ar face moarte de om. Peste tot numai marmură și granit, un frigider cât o navă spațială și un cuptor de pizza zidit în perete! Un du‑te‑vino de chelneri cu cămăși albe care intră și ies cu tăvi și doi bucătari care stau în picioare la plita din centru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
pe anumite porțiuni, lacul. Printr-un pod, sunt legate de țărm pavilioanele în diverse stiluri construite în timpul dinastiilor. Locul e ornat cu stânci și e înconjurat de plopi, piersici și caiși. Faimosul Pod Rupt e construit din marmură albă și granit, o structură semănând cu o curea subțire, arcuită. Nu mai e nimeni în afară de noi doi. Mao pare absorbit de frumusețea care ne înconjoară. După un răstimp, își ridică în sus bărbia, ca să simtă soarele pe față. Mă năpădesc amintirile. Vremurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
au îndrăgostit și s-au măritat cu același bărbat. Ce era și mai uluitor era că bărbatul respectiv se îndrăgostise și se însurase cu două femei atât de diferite. —Bună ziua. Vocea lui Deborah era catifelată, dar privirile îi erau de granit, iar Julia a realizat imediat că femeia din fața ea nu avea să fie ușor de manevrat. Îți mulțumesc că ai venit, a răspuns ea atacând unul dintre cele mai seducătoare zâmbete ale ei, însă zâmbetul i s-a evaporat de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
mai departe - nu-i nici o problemă. Mergînd În Întuneric pe Gran Via, călcam pe multă sticlă spartă de curînd pe trotuare și În urma bombardamentului se adunase și o grămadă de rumeguș. Era Încă fum și mirosul puternic de explozibil și granit spulberat umplea strada. — Unde mergi la mîncat? mă-ntreabă John. — Am niște carne pentru toți, putem s-o gătim În cameră. — Eu o gătesc. Eu gătesc bine. Mi-aduc aminte, odată, cînd gătesc pe vapor... — O să fie cam tare, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
printre copacii Întunecați. În bucătĂrie mai erau două mese - pe una mîncam și pe cealaltă spălam vasele. Amîndouă erau acoperite cu mușama. Mai erau două găleți - una de tinichea cu care luam apă din lac pentru boiler și alta din granit, cu care luam apă de băut. Pe ușă era agățat un prosop și pe rafturi mai erau niște ștergare de vase. În colț țineam mătura. Cutia În care țineam lemnele era pe jumătate plină și toate tigăile erau agățate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
de lichid pe care am băut-o și cred că e cel mai bun moment s-o întind la toaletă. Mă furișez prin mulțime și cobor la subsol, spre toaletă. Aici totul e foarte șic, gresia neagră și chiuvetele de granit în formă de boluri te fac să te gândești că au fost proiectate pentru orice altceva, numai pentru spălat pe mâini nu. E liber și toate ușile sunt larg deschise. Nu, m-am înșelat. E cineva, totuși. Îl văd pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
mai mult decât onorabilă poziție erectă, corectă, ortostatică! Gura de limax i se dezlipește, cleioasă, într-o grimasă de zâmbet tâmpesc, cabalin, emanând o halenă alcoolică înfiorătoare, atunci când șoptește: Am visat..., am visat..., o scară..., o scară de piatră..., de granit..., de travertin..., dracu' s-o știe..., o scară mare..., o scară la Cer..., și era o aglomerație..., și o vânzoleală..., pe trepte, măi..., ca pe timpurile alea bune, la noi..., la stadion...., unii urcau..., alții coborau..., destui..., fiecare cu treaba
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
domnișoare foarte fardate, trăgând cu ochiul la toți bărbații, ucenici și elevi de liceu hîrjonindu-se și izbindu-se de oameni și de ziduri, bragagii, bulgari de lux cu clopoței de alamă, turci cu acadele... În vreme ce trăsura alerga pe cuburile de granit, Grigore Iuga, ca totdeauna când sosea de la țară în București, privea furnicarul de oameni de pe străzile zgomotoase cu un simțământ de sfială. După viața molcomă de la moșie, forfoteala aceasta îl obosea și-l întrista, cel puțin în primele momente, până
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
vândută unei familii tinere. Casa fusese zidită înainte de 1900 de către bunicul dinspre tată, ridicată din nuiele cu vălătuci și acoperită cu stuf. Marile cutremure din 1940 și 1977 au lăsat-o tot în picioare de parcă ar fi fost zidită din granit. Familia care a cumpărat-o nu i-a schimbat nimic din înfățișarea ei. Aceleași geamuri și uși vopsite în albastru, acoperișul cu stuf schimbat din când în când, căci astfel de case acoperite cu stuf pe timpul verii țin camerele răcoroase
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
umed și strălucitor, învîrtejiți în mirosul acela de cruditate, până și lepra atelierelor de pe Venerei, și galbenul de closet al școlii Silvestru ni se părea că au farmecul unei lumi noi și curate. Din curți auzeai tropot de copite, iar granitul lucios al caldarâmului începea să reflecte strâmb albastrul cerului; în locul beznei prin care-o condusesem toată iarna pe Gina spre casă, acum înaintam amândoi printr-un crepuscul de vis, cu miros de iarbă și calcar vechi, cu ferestre purpurii și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
o piață aproape infinită, cețoasă; în mijlocul ei se ridica o clădire cu armături de metal, cu o cupolă de sticlă viorie, în cupolă zvâcnea ceva, cum zvâcnește fetusul de pește în icra. Am urcat o scară monumentală, aspră ca de granit, și-am intrat pe o ușă rotativă. Construcția imensă era goală pe dinăuntru. Nervurile subțiri ale bolților păreau coastele unui torace gigant. Lumina venea în dungi violete prin cupola în care se zbătea leneș acel ceva hidos, translucid. Marmura mozaicară
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
care i se Întorc priviri sticlind de nerăbdare. Ce ar putea să nu fie clar? Taci din gură și mai fă o țintă, Începe distracția. SÎnt soldat servant 3. SÎnt un soldat care, pe lîngă faptul că este făcut din granit, e responsabil cu deplasarea țevii tunului de calibru 100 (ceva enorm, din materialul lui se pot construi vreo trei poduri peste Olt) În plan vertical, urmărind ca indicatorul de pe scala pe care o operează el să fie sin cronizat În
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de acasă, dar se dusese în primul rând la canal. Era un canal scos din uz. S-ar fi cuvenit să înfățișeze o priveliște frumoasă, așa cum se curba în jurul orașului, cu drumul pietros de la țărm, cheiul pavat cu dale de granit, și cu inelele mari de oțel, în locurile unde pe vremuri acostau bărcile colorate. Podețul elipsoidal, reflectat în oglinda apei, era reprodus pe cărți poștale ilustrate, iar mica cisternă elegantă (aflată încă în uz) a uzinei de gaz din apropiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cea mai mare parte, terenul era impracticabil și fusese botezat „Țara Pustie“. Pe lângă gardurile ruginite care mărgineau drumul, creșteau cele mai urâte bălării; iarba încolțită printre pietrele mobile era fleșcăită și tristă, iar petele strălucitoare care împestrițau dalele pătrate de granit păreau a fi mai curând simptomul unei boli postindustriale. Când George a ajuns la canal, se pornise din nou ploaia. Câțiva curioși stăteau pe mal și se uitau la mașină. (Firește, drama fusese semnalată în Gazette.) Deși știa că va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în prundișul mobil. Parcă își amintea, foarte vag, că-și coborâse puțin palmele pe geam, ca să-și echilibreze mișcarea de pârghie. Pe urmă căzuse. Dar dacă a căzut, nu înseamnă că nu a împins mașina? Cercetă cu privirea pietrele de granit de pe jos și lespezile de granit de la marginea canalului, care scânteiau în lumina felinarelor. Simțea pietrișul jucându-i sub tălpi, împiedicându-l să-și aducă aminte. Noaptea călduță de vară era catifelată, iar luna, pe trei sferturi rotundă, care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
foarte vag, că-și coborâse puțin palmele pe geam, ca să-și echilibreze mișcarea de pârghie. Pe urmă căzuse. Dar dacă a căzut, nu înseamnă că nu a împins mașina? Cercetă cu privirea pietrele de granit de pe jos și lespezile de granit de la marginea canalului, care scânteiau în lumina felinarelor. Simțea pietrișul jucându-i sub tălpi, împiedicându-l să-și aducă aminte. Noaptea călduță de vară era catifelată, iar luna, pe trei sferturi rotundă, care se ridica de pe câmpul întunecat, dincolo de „Țara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pe ideea de eternitate prin putere și eroism: -pe 1 martie 2010 s-a descoperit la Luxor, capul unei statui a lui Amenhotep al III-lea, bunicul lui Tutankamon (1387-1348 î. H.), cap din piatră, perfect alcătuit, capul surâzător din granit arată că, în Egiptul antic, exista o societate perfect articulată social, cu o imagine eternă a corpului conducătorului, transformat în frumusețe, care domină timpul: -alături punem imaginea tristă a dansatorului pe gheață, sportiv de excepție, Evgheni Plușenko, dezamăgit la a
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
de asemenea, imaginea iubirii ca sentiment nepereche, cu obârșie demiurgică: Culorile de fulgere se aprind / Curgând pe noi prin cuiele de miere...; De cât am mers cu spinii toți în rană / Zăpezile sunt roșii de atâta coborât...; ...se odihnește fulgeru-n granit / Adumbrind răpita spinilor coroană. Legată de dragoste este și obsesia zidirii - Mitropolii de iarbă vor răsări deodată / Din trupurile noastre secundelor ce mor...; Se subțiază varul sub caldă umbra ta...; Te port în mine ca și cum te-aș naște / Și te-
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Vorbesc singur și mă întreb: mai poartă tumultoasele valuri, în Marea lor Trecere, ceva din liniștea grea a Adâncurilor? Fără răspuns Omul acesta este mai tare ca piatra prin ceea ce spune, dar mai ales, prin ceea ce face. Mai dur decât granitul în credința sa; până și prietenia mea este o lucrare a Domnului; nu s-a abătut de la regulă nici în cele lumești niciodată, cred în el, mai mult decât în mine! Dar de ce îl găsesc atât de rar pe acasă
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
atinge viața veșnică, Raiul sau Nirvana, este adevărat. Dobridor plânge după ideile utopice grecoromane, după legendele lor însuflețitoare, paleative la greutățile vieții, și condamnă revoluția ideilor care au zdruncinat stâlpul nădejdilor omenești, arătându-ne că, de fapt, nu era din granit, ci din nisip. Ce vrea să spună creștinismul prin mântuire? A mântui înseamnă și a termina, a sfârși. Omul oricum se sfârșește. Ce nevoie are el de religia creștină sau musulmană, sau mozaică, sau budistă? Dar a mântui înseamnă și
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93028]
-
de ea, gîndindu-mă la vestita replică a voievodului moldovean. Îmi trebuia răbdare și perseverență. Nu se poate să nu învingă cineva cu aceste arme. Perseverența picăturii de apă roade stânca și o prăbușește de pe culme. Or, oare femeie are dârzenia granitului ori a marmurei, afară de... Venus din Millo? Frământat de aceste gânduri, purtam în minte imaginea ei, mereu trează. La facultate, pe stradă, la restaurant, la cinema, ea era în centrul preocupărilor mele. Îi simțeam prezența, întrețineam imaginar conversații aprinse, nesfârșite
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]