967 matches
-
țară. Viața adevărată. La timpul de calitate. Din partea celorlalți s-a auzit un murmur de aprobare. —Să te joci cu îngerașii tăi în lumina soarelui, sub florile de măr. Chestii de genul ăsta, a adăugat Amanda expunându-și din nou grimasa cea roșie. Murmurul s-a încheiat cu o lejeră bâlbâială. Unii dintre participanți i-au aruncat priviri surprinse. Așa că amândoi suntem încântați să fim aici, a concluzionat Amanda cu grația unui cap încoronat aflat doar în vizită. Nu-i așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
milă de mine când mi s-a telefonat de la creșă că Isabel este bolnavă și că trebuie să mă duc s-o iau acasă. A trebuit să anulez o întâlnire importantă. Barbara a făcut o pauză. A continuat cu o grimasă. — Dar ce poți să faci? Ești între ciocan și nicovală, între casă și carieră... A înghițit cu greutate. — Ce vrei să spui, i-a zis Hugo cu blândețe. Nu mă înțelege greșit, i-a dat înainte Barbara, cu ceva mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
tras blugii pe picioarele lungi și palide. Apoi a început să-și încheie cămașa. Și-a trecut o șuviță de păr după ureche și i-a surâs lui Hugo stânjenită. — Ar trebui să plec. Sigur, a spus Hugo cu o grimasă, blestemând câinele. Vorba ceea: caninus interruptus. —Ai un număr de taxi? — Da. Stai puțin. Nenorocit, Hugo s-a dus în bucătărie. Știa că erau niște numere de la câteva companii de taxi pe meniul de la Taj Mahal. —Eu dau telefon, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
la 5, ca toți sclavii, și făceam o oră dus cu tramvaiul 16 și o oră Întors, timp suficient ca să studiez Întregul material uman aflat la dispoziție pe traseu. Vedeam fețe brutalizate de muncă și de oboseală, fețe schimonosite În grimase subumane, exprimând diferite ipostaze ale evoluției omului Înce- pând cu stadiul de reptilă. le studiam cu o curiozitate ameste- cată cu frică și cu dezgust. Trăiam Într-un tablou de Bosch. Îmi pierdusem treptat orice chef de hârjoneală. Trecute pe
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
la 5, ca toți sclavii, și făceam o oră dus cu tramvaiul 16 și o oră întors, timp suficient ca să studiez întregul material uman aflat la dispoziție pe traseu. Vedeam fețe brutalizate de muncă și de oboseală, fețe schimonosite în grimase subumane, exprimând diferite ipostaze ale evoluției omului începând cu stadiul de reptilă. Le studiam cu o curiozitate amestecată cu frică și cu dezgust. Trăiam într-un tablou de Bosch. Îmi pierdusem treptat orice chef de hârjoneală. Trecute pe veci erau
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
a tresărit așa, cum să mă explic io pe mine..., așa am simțit mai mult decât am văzut... O încordare așa, domnu’ doctor, de parcă ar fi dorit să deschidă ochii, să miște ori să vorbească, nu știu cum să spun... Privindu-i grimasele, am avut senzația că băiatul acesta fie visează, fie își amintește ceva care l-a marcat în viața lui și se chinuia să strige... Io cred că m-a auzit și m-a înțeles, zău așa! - Cum să spui mai
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
te bată, de n-o să te mai recunoască nici mămica ta... de o să-și vândă, ca să-ți plătească amenzile, toți nădragii rudele tale... ... Atunci o să te mai jelești și o să te smiorcăi, tot că natura? - Evident, recunoștea Sinistratul c-o grimasă, vrând parcă să dovedească faptul că, oricât de păgubitor i se părea să rostească adevărul, totuși buna educație nu-i dădea pace și-l obliga. Pe la unu, unu și jumătate, picii deveneau o pradă lesnicioasă pentru bunicii urniți din gospodăriile
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
se apropie furișîndu-se c-un cuțit de bucătărie și tăie, dintr-o singură despicătură, și îi mai și fură cercelușul cărnos al urechii (agresorul permițîndu-și până și răgazul de a-l pansa cu vată și leucoplast), Doru nu schiță o grimasă, nu-l învrednici pe mutilatorul său nici cu un strănut. Dormi, în continuare, neobosit și pasionat, ore întregi. Răsuflarea sa era suavă și parfumată, făcîndu-te să te gândești că ar putea semăna cu cea a îngerilor, dacă îngerii ar fi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
stinși. O tristețe ce nu știe să râdă, o tristețe fără mască este o pierzanie ce lasă-n urmă ciuma și, fără îndoială, de n-ar fi râsul, râsul oamenilor triști, societatea supunea de mult la penalități mâhnirile. Până și grimasele agoniei nu sânt decât încercări nereușite de râs, care trădează însă natura echivocă a acestuia. Așa se explică de ce astfel de accese ne lasă un gol mai amar decât o beție sau o noapte de dragoste. Pragul sinuciderii e un
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Michelle. Chiar și fiica mea, ascultându-ne conversația, a ținut cu „opoziția”. „Și, dacă vrei să știi”, a mai spus ea, „când nu zâmbești, pari a fi oarecum nervos”. În noaptea respectivă am stat În fața oglinzii, făcând tot felul de grimase ca să-mi dau seama ce voiau să spună. În cele din urmă am ales o grimasă pe care o consideram neutră. Am rămas surprins. „Ia te uită”, m-am gândit, „chiar par nervos”. Totul transmite un mesaj Puțini manageri conștientizează
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
știi”, a mai spus ea, „când nu zâmbești, pari a fi oarecum nervos”. În noaptea respectivă am stat În fața oglinzii, făcând tot felul de grimase ca să-mi dau seama ce voiau să spună. În cele din urmă am ales o grimasă pe care o consideram neutră. Am rămas surprins. „Ia te uită”, m-am gândit, „chiar par nervos”. Totul transmite un mesaj Puțini manageri conștientizează impactul nonverbal pe care Îl au asupra gândurilor și opiniilor angajaților. Orice-ar fi, nu poate
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
sunt lucruri ce pot să te intereseze, acum e vârsta când sufletul e apt de cele Bietul Ioanide mai puternice emoții cerebrale. Cere-mi cărți, orice vrei, ești liber să alegi. Ai curiozitatea ideilor, nu-i așa? Tudorel făcu o grimasă. - Cărțile sunt lucruri moarte, e mai interesantă viața. - E un sofism și ăsta. Cărțile sunt mortăciuni pentru GonzalvIonescu, care se mulțumește sa le citeze la bibliografie, dar pentru noi sunt viața surprinsă în ceea ce are ea mai acut. A ridica
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Elvira era singura ființă din casă în care avea încredere încă nestrămutată. Spre a-i face hatârul, o chestionă în prealabil: - Și zici că e bună? - Infailibilă! - Dacă zici tu, așa o fi.Și arhitectul bău tizana astringentă, făcând o grimasă, privit cu aere victorioase de Elvira. Totuși, incorigibil, Ioanide, ridicîndu-se de la masă, spuse aceste vorbe enigmatice, fixând teribil pe Tudorel: G. Călinescu - E adevărat că mă doare capul, însă nu mă doare capulmeu. Plictiseala pe care i-o pricinui Doru
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
un Conțescu, pe conferențiarul de patologie generală, cumnat cu Ermil și care era nu numai priceput, dar autoritar cu bolnavii recalcitranți. Ioanide, doctorul și madam Ioanide irumpseră pe neașteptate în odaia lui Tudorel, care se săltă în pat cu o grimasă de suferință. - Ce-i cu dumneata, stimabile, zise doctorul cu bonomie profesională, faci pe lăuza în pat? Și cu dosul mâinii pipăi un obraz împurpurat al lui Tudorel. - Puțină febră, constată conferențiarul scoțând untermometru din trusă; ia să luăm temperatura
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Trăgând plapuma, doctorul înfipse mâinile în părțile de jos ale abdomenului, încercînd să surprindă dureri. - Te doare când te apăs aici? Întrebă el. - Nu. - Nici nu poate să-l doară, ar sări în sus. Parcă te doaretotuși undeva, de ce faci grimasa asta? Conferențiarul mai reflectă puțin tactic și mereu în cea mai deplină bună dispoziție. Apoi comandă: - Întoarce-te și pe spate, să văd, poate ai, Doamne ferește,vreo piatră la rinichi, deși nu e cazul la vârsta dumitale. La această invitație
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
motorii excesive, ca de exemplu mișcări nefirești ale mâinilor, tropăit, clătinat de pe un picior pe altul, toate aparent fără nici un scop. Uneori aceste activități pot fi destul de ciudate, incluzând mișcări repetitive stereotipe ca și mișcări largi ale mâinilor în aer, grimase bizare sau imitații spasmice ale comportamentului celorlalți, făcute aparent involuntar. În cele din urmă, bolnavii cu catatonie e posibil să prezinte tulburări în vorbire, să devină complet muți sau doar să reproducă spusele altora. Catatonia poate apărea atât în manie
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
războaie. Prostia ca încremenire în proiect este prostia care face istorie și care explică bună parte din istoria noastră. Prostia ca încremenire în proiect se naște deci în spațiul libertății; ea nu este o insuficiență mentală, ci o distorsiune, o grimasă a gândirii, o judecată strâmbă care își are explicația în temeiuri active, într-o experiență anume de viață, într-o opțiune greșită, de care, pentru că este a mea, nu mă mai pot desprinde. Ea este tocmai această opțiune care devine
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
să nu ascult muzică, să nu-mi administrez, prin insidia sunetului,, o supradoză de otravă. (De ce muzica mă înfundă mai tare?) Să scriu, să scriu... Dar ce să scriu mai departe? Cuvintele mi s-au terminat și, odată consemnată această grimasă a durerii, nu mai urmează decât căderea în propriul meu gol." Medicii numesc această stare depresie. Eu o înțeleg mai bine ca dezagregare a sistemului de iluzii în virtutea căruia înaintăm, făptuim, ne agităm, dăm contur clipei următoare și zilei de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
dat pentru trădarea care era pe cale să se petreacă. Dar mai era ceva: Heidegger reprezenta puntea cea mai onorabilă ― și, odată pătruns în el, cea mai seducătoare ― pentru a-ți pregăti evadarea din filozofie. Aș vrea să fiu bine înțeles: grimasa rămânea a filozofiei, dar resorturile care o produceau erau altele, pregătite de Augustin, de teologia lutherană, de Aristotelul Eticii și Retoricii, de "existențialismul" paulian, de Kierkegaard și de literatura rusă. Numai că "bietul" Heidegger încerca să capteze Viața (ceea ce însemna
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
răutatea, maliția și tristețea. Existența ei mi-a sugerat că, într-o asemenea specie, oamenii ar muri cu chipul tânăr. Pentru că dacă trupul, așa zicând, îmbătrînește cu de la sine putere, fața, în schimb, ne-o alterăm singuri, prin valurile de grimase negative la care o supunem zilnic. Nu poți vorbi de rău și nici ironiza rămânând nepedepsit. Iar melancolia, pentru că este un atentat la adresa eternității vieții, fiind sceptică în fața nemuririi, este păcatul suprem. Așadar, pentru că transformase buna dispoziție în conduită și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
o supunem zilnic. Nu poți vorbi de rău și nici ironiza rămânând nepedepsit. Iar melancolia, pentru că este un atentat la adresa eternității vieții, fiind sceptică în fața nemuririi, este păcatul suprem. Așadar, pentru că transformase buna dispoziție în conduită și pentru că încremenise în grimasa bunătății, chipul lui Bibi Cajal rămăsese tânăr. Aș adăuga că buna dispoziție era suprema ei politețe și, pentru cei foarte apropiați, un fel comunicativ de a le declara iubire. Zâmbetul care o însoțea în permanență era replica naturii ei iubitoare
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Antonello da Messina, Ghirlandaio, Pisanello, Piero de la Francesca erau numele canalelor prin care istoria se revărsa peste noi. Aș fi rămas singur față în față cu epocile lumii. Din tablourile atârnate pe pereți s-ar fi desprins, venind către mine, grimasele infinite ale strămoșilor mei, metamorfozele speciei mele și ale propriului meu chip: supliciat, contorsionat, trufaș și crud, ucigând și implorând, în adorație sau supunere. Am ieșit auzind în urma mea gratiile care se închideau și mi-am imaginat cum sălile își
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
subiect); Testul arborelui (KOCH) oferă următoarele semne specifice schizofreniei: - semne de degenerescență, când tabloul psihopatologic psihotic este avansat și apar note de organicitate; - semne de sciziune (trăsături contrarii și inversate, în desen); - antropormofizări (o parte a arborelui este transformată în grimasă umană sau în element corporal dezarticulat în ansamblul desenului ; Tesul persoanei (Machover, Human Figure Drawing-HFD) se pretează unei analiza formale (mărimea desenului, amplasarea pe foaie, finalizarea, precizia trăsăturilor, simetria, proporțiile, perspectiva) și unei analize de conținut (tema, atitudinea personajelor, proporția
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
pot să apară acte bizare și impulsiuni paradoxale; - agitația catatonică: caracterizată prin violență clastică însoțiță de violență verbală, verbigerație - habitus catatonic sau "comportamentul catatonic minor - catatonismul (Ey)"- manifestat prin "micile semne catatonice " (refuzul mâinii întinse, refuzul contactului vizual cu examinatorul, grimase, manierisme comportamentale, vestimentare sau grafice s.a.). Traducând, în opinia autorului, elementul disociativ în sfera psihomotorie și prin aceasta fiind caracteristic schizofreniei. 3. Forme subacute de debut. Aceste forme reprezintă manifestari atenuante ale formelor acute. Uneori preced aceste forme acute, alteori
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
brusc! Acesta prinse sfatul din zbor și îl puse în aplicare imediat. Se pare că a rămas, nu plăcut ci, foarte plăcut impresionat de cele văzute. Mama mia! exclamă încet ca pentru sine. Apoi se întoarse spre Bidaru cu o grimasă abia vizibilă la coada ochiului, clipi discret a complicitate, după care se îndreptă direct spre fete. Erau trei, la doi pași în urmă. La una din ele se vedeau din geantă capetele mai multor lumânări suficient de groase și care
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]