5,849 matches
-
păsărele - un buchet de șikse, o ghirlandă de copile creștine. Sunt atât de căzut în adorație, încât dorința mea e mai presus de erecție. Puțulica mea circumcisă e pur și simplu zgârcită toată de-atâta venerație. De vină o fi groaza. Cum de reușesc să fie atât de superbe, de sănătoase, de blonde? Disprețul meu pentru obiectul credinței lor este mai mult decât neutralizat de sentimentul de adorație pentru înfățișarea lor, pentru felul cum se mișcă și râd și vorbesc - pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de gazare. — Locul e ocupat. — Doar pentru un moment, spuse domnișoara Warren. Doar cât să-mi odihnesc picioarele. Îmi pare atât de bine că vorbiți englezește. Mi-e Întotdeauna teamă să călătoresc În trenuri În care nu-s decât o groază de străini. Poți să ai nevoie de ceva În toiul nopții, nu? Îi rânji cu subînțeles: — Cred că sunteți doctor. Am fost cândva doctor, recunoscu omul. — Și mergeți la Belgrad? El o privi scurt, cu un sentiment de neliniște, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
pe fata din fața ei, revăzu imaginea doctorului Czinner, obosit și ponosit, așa, de modă veche, cu gulerul Înalt și cravata lui Îngustă și cu nodul strâns, stând În colțul compartimentului cu mâinile Încleștate pe genunchi, În timp ce ea Îi spune o groază de minciuni despre Belgrad. „Doctorul Czinner trăiește“, se gândi ea, compunând titlurile, dar nu acesta va fi cel mai de sus, căci trecuseră cinci ani și nu vor fi mulți cei care Își vor aminti numele lui. „Întoarcerea Omului Misterios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și goală. Dr. Czinner Îi explică: — Au acționat cu trei zile mai devreme. Domnișoara Warren se oțărî la el: — Ce-ați fi putut face dumneavoastră În plus? — Oamenii m-ar fi urmat. Au uitat de dumneavoastră. Cinci ani Înseamnă o groază de timp. Tinerii erau copii atunci când ați plecat. Cinci ani, se gândi ea, văzându-i cum cad inevitabil peste ea prin zilele care urmau, ca o ploaie nesfârșită Într-o iarnă umedă. Văzu cu ochii minții fața lui Janet Pardoe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
stânjenelii. — Păi, Herr Kolber, vedeți cum devine situația... Eu și cu Anna suntem prieteni. — Anna, vino Încoace! Ușa se deschise Încet și Anna ieși la vedere. Își pusese fusta și Își aranjase părul. — E adevărat, Herr Kolber. Ea privi cu groază dincolo de el, la seiful expus vederii. — Ce s-a Întâmplat cu tine? La ce te holbezi așa? Frumos Îți șade, zău! O femeie la vârsta dumitale. Da, Herr Kolber, dar... Ea ezită și Josef o Întrerupse Înainte de-a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
scurt, fără pălărie și cu ochii roșii, care se lupta cu ușa cabinei telefonice. Poșeta Îi căzuse la picioare, iar ea o ținea cu amândouă mâinile de curea. Era puțin beată, se gândi el, și, fiind străină, avea probabil o groază de bani În poșetă. Pentru Josef Grünlich toată treaba era un joc de copii. Ușa se deschise și Mabel Warren se găsi În fața aparatului negru, care de zece ani Îi fura cele mai bune clipe și cele mai bune fraze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
atingea cutiile și cuferele stivuite dincolo de tejghea. Ninici ridică paharul și funcționarul de la mesagerie rămase cu un deget pe pachetul de cărți, așteptând. — Alo, alo! mugi Lukici cu voce aspră. Cu cine doriți? Telegraful? N-am auzit nimic. Am o groază de lucruri de făcut În stația asta. Spune-i femeii să-și trimită telegramele la ore rezonabile. Ce anume? Vocea lui se schimbă brusc. — Vă rog să mă scuzați, domnule. Nu mi-am imaginat... Funcționarul de la mesagerie chicoti. — Evident. Imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
limpede și supărată din spatele lui Ninici. Sigur că da, domnule maior, zâmbi colonelul Hartep și se Înclină, dar sunt sigur că nu există motive să-ți ceri scuze. — Omul acesta este de pază la prizonieri. — Cred că ați capturat o groază. Felicitările mele. — Doi bărbați și o femeie. — În cazul acesta, Îmi imaginez că un lacăt bun, o santinelă, o baionetă, o pușcă și douăzeci de cartușe au rezolvat probema. Maiorul Petkovici Își trecu limba peste buze. — Evident, poliția știe mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
bătut-o? — Ei, dacă-l Întrebi, va Încerca să-ți spună că s-a Întâmplat o chestie misterioasă. Când s-a defectat trenul, a bătut cu mașina tot drumul Înapoi, până la ultima gară, și a căutat-o. A lipsit o groază. Și ce legendă Încearcă el să facă din toată povestea! Cică a ajutat pe cineva să evadeze de la vamă. — Dar fata? Întrebă domnul Stein, aruncându-i lui Myatt o ocheadă șmecherească. — A fugit cu un doctor, spuse domnul Savory. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
te face să te simți ca și cum ai fi Învelită bine cu o pătură de iubire, declară Marci, râzând copios după ce a spus aceste cuvinte, cu ochii sclipindu-i. „Oare chiar toată lumea din New York lua pastile“, m-am Întrebat eu cu groază. „Oare de-aia arăta Phoebe Întotdeauna atât de țanțoșă? Cum altfel să reușești să te descurci cu trei copii și cu o afacere care impunea un anumit stil de viață? Dumnezeule“, m-am gândit eu, „poate că și Kate Spade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
l-am Împrumutat Sophiei, ca apoi ea să mă trădeze În felul ăsta, furând soțul uneia dintre cele mai bune prietene ale mele, când eu am avut atâta Încredere În ea? Îți dai seama? M-am uitat la Marci cu groază. —Știu. Și eu rămăsesem fără cuvinte. Să tratezi pe cineva așa după ce ți-a dat cu Împrumut Sfântul Graal al ținutelor vestimentare pentru zăpadă. —Bine, păi, hai că mă duc acasă să... meditez, ce știu eu, am oftat nefericită. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
zgomotul. Ceilalți dau și ei muzica mai tare, ca s-o acopere pe a ta. O dai din nou mai tare. Toată lumea își cumpără boxe din ce în ce mai mari. E ca într-o cursă a înarmărilor. N-o să câștigi doar cu o groază de note înalte. Aici nu e vorba despre calitate, ci despre volum. Nu e vorba despre muzică, ci despre cine iese învingător. Sfidezi concurența cu bașii. Zgâlțâi ferestrele. Lași baltă linia melodică și te apuci sa zbieri versurile. Vorbești urât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
noi și mai performante. Până să inventeze Oppenheimer bomba atomică, era ceva de domeniul imposibilului. Acum avem bomba atomică, bomba cu hidrogen, bomba cu neutroni, iar oamenii merg din ce în ce mai departe pe aceeași idee. Suntem aruncați într-o nouă paradigmă a groazei. În cazul în care Duncan e mort, a fost o victimă necesară. Pentru mine, a fost testul nuclear în atmosferă. Pentru mine, a fost Trinity. Hiroshima. Dar Palmer, de la corectură, este convins că Duncan e în tehnoredacție. Jenkins, din tehnoredacție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mâna spre ușa bibliotecii și spre parcare și zice: — Singurul motiv pentru care n-am omorât-o pe Mona de o sută de ori până acum e că omor în fiecare zi pe câte cineva. Și mai iau și o groază de bani pentru asta. O întreb cum rămâne cu ideea Monei. De ce nu-ți poți controla puterea iubindu-ți semenii atât de mult încât să nu-ți poți dori să-i omori? Aici nu-i vorba de iubire sau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
a rupt într-o parte, dezgolindu-i umărul. Sandalele i-au căzut din picioare. Ochii ei acoperiți de șuvițele încâlcite, ochii ei reflectând luminile bâlciului, țipetele din depărtare ca un ecou nesfârșit al țipetelor ei. Arată ca o făptură de groază. O vrăjitoare rea. O iasmă. Sucită. Nu mai e fiica mea. Acum este o ființă pe care s-ar putea să n-o înțeleg niciodată. O străină. Și zice printre dinți: — Aș putea să vă omor. Să vă omor. Și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cerc deschis de ștergătorul din fața sa. O mare albă se întinde, pierzîndu-se în întuneric, pornită chiar de la baza parbrizului. Deasupra ei cad fulgi mari și deși, învăluiți de rafalele scurte ale vîntului. În tăcerea din cursă, un "Doamne!" șoptit cu groază tremură pe buzele tuturor. Fascicolul de lumină se plimbă într-o parte și-n alta: întreg botul mașinii a pătruns în sulul de zăpadă. Șoferul lasă cu zgomot lampa de control pe bord, îndreptată spre înainte, și se prăbușește în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
șoptește studenta. Cum să se rupă?! E din beton armat. Armat cu idei și întărit cu rapoarte de depășire a economiilor la metal. Mă mir cum de nu sîntem în șanț! ripostează Lazăr cu glas tare, născînd un fior de groază. Te rog să nu faci panică! se înfurie arhitectul. Sînt arhitect și știu ce-nseamnă un pod pe o șosea internațională! Iar eu știu din ce materiale răsar peste noapte atîtea case frumoase, armate mai ceva ca o cazemată! își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
a început să scadă. Vîntul, în schimb, s-a întețit, amplificînd senzația de pustiu, și cum nimeni nu se mai mișcă, de teamă să nu risipească puțina căldură adunată în jur, întregul vagon pare gol, ca într-un film de groază. Aura se strînge mai bine în haină, înțelegînd că în curînd va începe să tremure, dacă nu de frig, sigur de teamă. Ce bine c-ai venit! se bucură Doina, conducîndu-l pe Mihai în salon. Tăticul tocmai a întrebat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Sadoveanu despre prostie dacă ar durea, ai auzi o mulțime de urlete. Incultura, băiete, doare, cînd devine agresivă. De-aceea te iubesc! Băiete, încă două! spune chelnerului care aduce vodca lui Mihai. "Dumnezeule! Cum să mă topesc?! gîndește Mihai cu groază. A trecut la declarații de dragoste; nu-i sănătos..." Luați și paharul ăsta cu apă, s-a încălzit arată Mihai chelnerului spre paharul în care a răsturnat vodca la un moment de neatenție al lui Muraru. Te iubesc pentru finalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
s-ar lua la întrecere cu viscolul de afară, care zgîlțîie în furie ferestrele dinspre șosea. Așezat lîngă sobă, ca un copil, Dorin plînge în pumni, murmurînd o dojană: Trebuia să mă fi dus cu trenul... *** "Ce stupid! Scap de groaza bolii și ajung aici, între două maluri ale căii ferate, unde s-a împotmolit păcătoasa de locomotivă; stau și tremur de frică iar dacă nu pornește curînd, voi dîrdîi de frig; deja geamurile au înghețat" gîndește Aura, strîngîndu-și picioarele sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de intelect a creierului? Hai că-mi placi! rîde Ion. Slavă Domnului! bate el în birou n-am avut nici măcar astenie. Eu am avut, provocată de un curs idiot, ținut de un fost politruc, despre un capitol fundamental al Fizicii. Groaza că aș putea pierde bursa politrucul era un zbir la examene, un fel de robot, n-am reușit niciodată să-l înțeleg în numele cărei finalități se purta astfel -, am muncit mult, silabisind în cărți străine ai să rîzi, dar am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
navetă cu sticle goale și-o smulge, îndreptînd spre fată capătul în care se vede ieșind jumătatea unui cui: Toată te găuresc, să te saturi! Văzînd-o pe chelneriță cum se repede un pas spre ea, fata scoate un țipăt de groază, pe care și-l înăbușă la timp cu palma făcută căuș. Te omor și te arunc în iaz! Am doi copii, ai auzit ce spun!? Fata încuviițează, scuturînd afirmativ din cap. Ești bolnavă? Nu, geme fata nu-s. Jur! Juri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
coborît de pe cele trei scaune, apucînd să mai comande una din ultimele porții de brînză, merge la bar să-și ducă farfuria, oprindu-se o clipă lîngă cățel: Ce botișor frumos! exclamă, continuîndu-și apoi drumul, urmărit de privirea plină de groază a femeii, care-și strînge cățelușa mai bine în brațe. Iancule, spune țăranca du-te și taie ceva, pentru foc, uite ce frig s-a făcut. Vîntul zgîlțîie cu putere una din ferestrele centrale, căreia, din cauza vibrațiilor, i s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
fețe fiecare cuvînt..." Și-n centrul zbuciumului, din albul zăpezii de dincolo de ferestrele mari crește chipul unei fete la brațul căreia a coborît scările de marmură ale Teatrului de Operă, îndreptîndu-se spre garderobă. Uite ce-i afară! a șoptit cu groază fata, arătînd prin ușa deschisă. Cum mai ajung acasă?! Trebuie neapărat să ajungi? a surîs el și fata a întors ochii mari în sus, fixîndu-l. Ar dori să se poată ridica acum din scaunul acesta incomod, să iasă și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
lozinci, o făptură de coșmar, cu niște ochi mari, de jivină hăituită, aceiași ochi care au tăiat în două întunericul camerei sale cu sclipirea lor -, îl trage în umbră: Vincențiu, vreau să-ți vorbesc; să m-ajuți..., un sfat... ...Și groaza lui imediat ce și-a eliberat mîneca din strînsoarea degetelor firave, pe care nu le-ar fi putut bănui de o asemenea forță... Zgomotul cu care ușa mare, încărcată de fier forjat, a căzut în urma sa... Fuga spre tramvaiul hodorogit, amestecul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]