1,082 matches
-
comun; dacă ar fi să mă refer la același spirit al epocii, aș spune că Valjan reușește să îmbine patetismul unor scene din Idolul și Ion Anapoda sau Jocul de-a vacanța cu verva din Gaițele și Ultima oră, cu grotescul din Titanic vals și delicatețea ce străbate uneori Omul cu mârțoaga sau Capul de rățoi. Văzute însă în efervescența anilor dintre războaie, de altfel foarte asemănătoare celei din tulburile noastre vremuri, Generația de sacrificiu, Ce știa satul, Nodul gordian își
Comediile lui I. Valjan by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16874_a_18199]
-
Peiu. Există un farmec indicibil al prostiei, iar el atinge un climax în momentul în care fraternizează cu kitschul. Într-un fel, lumea explorată de Tudor Giurgiu există în interstițiul momentului privilegiat, realizînd o utopie definibilă printr-o supralicitare a grotescului, grotescul fericirii. Limitele ridicolului sunt depășite cu ușurință, însă pentru ridicolul ca atare nu există organ, micul filmuleț vrea să eternizeze fericirea, iar aceasta este concepută după o rețetă infailibilă. O trecere în revistă a obiceiurilor de nuntă tradiționale așa cum
Caseta cu însurăței by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7834_a_9159]
-
Există un farmec indicibil al prostiei, iar el atinge un climax în momentul în care fraternizează cu kitschul. Într-un fel, lumea explorată de Tudor Giurgiu există în interstițiul momentului privilegiat, realizînd o utopie definibilă printr-o supralicitare a grotescului, grotescul fericirii. Limitele ridicolului sunt depășite cu ușurință, însă pentru ridicolul ca atare nu există organ, micul filmuleț vrea să eternizeze fericirea, iar aceasta este concepută după o rețetă infailibilă. O trecere în revistă a obiceiurilor de nuntă tradiționale așa cum le
Caseta cu însurăței by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7834_a_9159]
-
într-un fel din breaslă, de aceea nu sesizăm nicio clipă vreo notă de sarcasm. În definitiv, ceea ce filmează Tudor Giurgiu presupune colaborarea între două instanțe, cameraman și miri, ceea ce presupune acomodările într-o ecuație de gust. Aș zice că grotescul trebuie în mod onorabil împărțit între însurățeii care evoluează în filmografia roz-bombon, de un burlesc-rococo a regizorului și acesta din urmă care nu numai că și-a creat un renume, ci și echivalentul unei case de producție și un "stil
Caseta cu însurăței by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7834_a_9159]
-
echivalentul unei case de producție și un "stil". Filmul lui Tudor Giurgiu redeschide documentarul către un cotidian care-și are rezervele sale nebănuite de spectaculos și expresivitate, părăsind domeniul "reconstituirilor" și rapelurilor istorice și surclasînd reportajul tip "actualități" care selecționează grotescul după rețeta infailibilă a ororii și execrabilului. Un merit în plus, filmul lui Giurgiu investighează un fenomen care fără să aibă factorul de impact care-l recomandă facil exportului de imagine proastă pe piața europeană, gen underground-ul mizerabilist al copiilor
Caseta cu însurăței by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7834_a_9159]
-
măsoară cu "răceală", cu reticența unei fibre septentrionale. Compensația unei astfel de "răceli" e ironia ce impune o autoritate pe care sentimental refuză a și-o aroga. Iar "cumințenia" conștiinței se contrabalansează prin fantezia grotescă. Avem a face cu un grotesc șugubăț, de sorginte poporană, care, înrudit cu facețiile medievale, s-a ivit și pe meleagurile noastre sub chipul unor snoave, "povești" ce nu ocolesc licențiosul sau chiar în epopeice cadențe. Satira lui Mircea Petean e copios inventivă, de-o veselie
O sensibilitate transilvană by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7337_a_8662]
-
fi redus la un scop pur utilitar. Nu toți cei aproximativ zece milioane de cititori de pulp fiction, dintre anii ’20 și ’40, cumpărau publicațiile - de altfel foarte ieftine, pe hârtie de proastă calitate și având adeseori coperte de-un grotesc insuportabil - pentru a-și planifica pașii ascensiunii sociale. Mulți dintre ei dobândiseră gustul literaturii „populare”, nepretențioase, încă în deceniile anterioare, când așa-numitele dime-novels invadaseră piața datorită unor editori precum Baedle & Adams ori Street & Smith. Aceștia din urmă s-au
Fabrica de ficțiuni by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5094_a_6419]
-
nerușinat? Din om în curvă? Mă întreb, de vreo cincisprezece ani, ce-i împinge la delirurile, individuale sau colective, pe oameni care, altminteri, ar avea lucruri mai bune de făcut decât să-și ridice în cap poalele nesimțirii și-ale grotescului? Ce mobiluri o fi având toată această schelălăială dizgrațioasă, care-i transformă pe politicieni, o dată la patru ani, în pețitori ai unui popor pe care-l consideră oligofren, din moment ce se agită în fața lui ca scăpați de la balamuc? Proastă părere au
Amurgul graseiaților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12845_a_14170]
-
leșin, sunt înfometați pînă la nebunie, li se scot dinții, li se strivesc degetele, - și cu toate acestea aerul care domnește e de circ pitoresc. În loc să te înfiori ca în fața unor atrocități, te delectezi de spectacolul unor întîmplări enorme în grotescul lor. E ca și cum umoarea flegmatică a autorului le împrumută o tentă iremediabil nostimă, alinînd cruzimea actelor și îndulcind monstruozitatea personajelor. Pavlovici e un erudit cu inteligență caustică, fără coardă emotivă, al cărui comentariu în marginea cruzimilor place prin viteza asociațiilor
Hiperbola cruzimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3347_a_4672]
-
din aceeași sursă. Însă climatul social al acestei țări a transformat creația artistică într-o întreprindere esențialmente competitivă. Pe listele de bestselleruri autorii sunt cotați asemenea acțiunilor la bursă. Puteți concepe oroarea unei asemenea situații? Și puteți sonda prăpastia de grotesc căreia îi cedează un Hemingway - cel mai mare romancier american în viață - atunci când vorbește de una din cărțile sale ca despre un mijloc de a-și apăra titlul de campion? Știu bine c-a vrut să glumească, dar ce contează
Portretul boxerului la tinerețe by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5717_a_7042]
-
angoasa lipsește cu totul din filmele lui Tarantino, care scot în evidență două mecanisme esențiale ce-i înscriu producția regizorului într-un demers postmodern: 1) denudarea procedeului și 2) arta simulacrului. Trailer-urile care deschid filmul propriu-zis sunt de un grotesc absurd, ele creează cadrul pentru o istorie similară, precizează convenția la care aderă regizorul. Ca și într-un western spaghetti, o intervenție oricît de exotică nu tulbură pe nimeni, însă inserturile exotice ale lui Tarantino nu sunt deloc inocente, iar
On the Road cu Tarantino by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9551_a_10876]
-
nu te lași copleșit de emoție. S-ar putea ca Pirgu să fie sincer afectat de situație, dar, chiar și așa, el pare mai preocupat de mijloacele prin care să nu iasă în evidență, atrăgând atenția în schimb asupra părții grotescului comportamental. El trebuie să fie același față de prietenii săi, nu poate să își schimbe modul de a fi nici chiar având un motiv atât de îndreptățit și preferă să rămână ușor de recunoscut în ochii lor. Ovidiu Cotruș înțelege, însă
Pirgu și dandismul by Alina-Nicoleta Ioan () [Corola-journal/Journalistic/8053_a_9378]
-
ale autorului cu dublurile sale (umbre sau proiecții), dialoguri cu iubitele sale multiplicate artificios, o succesiune de texte și atitudini, cugetări despre iubire, adevăr absolut, cunoaștere, timp, actualitate etc. - alternând proza banalității (rătăcirea pe străzi, prezența într-un bar) cu grotescul și speculația filosofică hazardată. Rezultatul e o sumă incoerentă de reacții - toate negative - la mediul social și la mediul cultural. Singura valorizare pozitivă aparține unui eu hipertrofiat, ce tinde să se substituie oricărei alte teme sau probleme. Obsesia lui e
Un roman împotriva cititorilor by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10722_a_12047]
-
Teatrului Național Timișoara va ieși la rampă joi, 5 februarie, la ora 19, sub direcția de scenă a regizorului Ioan Ieremia: spectacolul cu piesa „Scaunele“ de Eugen Ionescu. „Între ludic și metafizic, între lumină și întuneric, spectacolul „Scaunele“ plonjează în grotesc, în căutarea unei poezii ontologice și, mai mult decât atât, în căutarea sensului primar al existenței umane“, dezvăluie din intenția spectacolului secretarul literar al T.N.T. , doamna Codruța Popov. Din distribuție fac parte actorii Luminița Tulgara, Călin Ionescu și Daniel Petrescu
Agenda2004-4-04-cultura () [Corola-journal/Journalistic/281976_a_283305]
-
bibliotecă spre a lua taurul de coarne chiar în arena realului exploziv moderează ispita literalității pure, a ficțiunii ca produs exclusiv al inteligenței artistice. Cruzimea ca viziune și limbaj de ghettou și sictir, cultivată de Radu Aldulescu ridică promiscuitatea și grotescul la rang de coșmar urban. Viața devine o capcană letală. Petre Barbu denunță un caz de întunecare a minții din senin. Mecanismele conviețuirii țin deja de psihopatologia vieții cotidiene. Spaima personajelor se face halucinație. Prin implozie sau explozie ea devine
Desant epic pentru 2000 by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17409_a_18734]
-
punând accentul pe existențial, pe absurdul existențial descoperit de regizori oriunde la Caragiale, în comedii, în Două loturi și peste tot. Interesant, orice s-ar spune. De ce însă tragerea lumii caragialiene atât de mult în sordid, în noroaie și în grotesc? Mahalaua Nopții furtunoase nu e totuși o Cuțaridă prevestită, ci una în care onorabilitatea câștigă teren. Jupân Dumitrache se ferește să vorbească urât în fața damelor, ca să nu le rușineze. Mahalagiii lui Caragiale nu scormonesc, oricum, prin gunoaie, nu fac parte
Însemnări despre anul cultural by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4048_a_5373]
-
praznic. Durerea înecată în vorbărie și în ritual ieftin (de cartier, nu de tragedie greacă); mortul, fiul colonelului, n-a sfîrșit eroic, ci stupid, electrocutat la o siguranță, pe cînd își monta mașina de spălat. Totul e pe muchie între grotescul cel mai pur (țîșnind, diabolic, din fiecare detaliu) și înduioșarea cea mai dezarmată (în fața derizoriului condiției umane). Culmea grotescului: cineamatorul familiei, care se erijează în regizor al înmormîntării, filmează cu sîrg, în buza gropii, drept care, ca să prindă cît mai bine
Viața în șapte zile by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13197_a_14522]
-
a sfîrșit eroic, ci stupid, electrocutat la o siguranță, pe cînd își monta mașina de spălat. Totul e pe muchie între grotescul cel mai pur (țîșnind, diabolic, din fiecare detaliu) și înduioșarea cea mai dezarmată (în fața derizoriului condiției umane). Culmea grotescului: cineamatorul familiei, care se erijează în regizor al înmormîntării, filmează cu sîrg, în buza gropii, drept care, ca să prindă cît mai bine scena, capacul sicriului va fi așezat și ridicat de trei ori la rînd! (microcosmosul reproduce macrocosmosul: aceeași e relația
Viața în șapte zile by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13197_a_14522]
-
spunem, o lecție a lui Tudor Vianu din anii ’50 la acordarea titlului de „cetățean de onoare” al Sibiului în anii 2000, dezvăluind un excelent portretist, sensibil la detalii și situații definitorii, dublat de un evocator de medii cu simțul grotescului moral. Printre personaje - tatăl poetului și Emil Ivănescu, prieteni ca Dinu Pillat, Alexandru Vona, Matei Călinescu sau Tudor George, colegi de liceu ca Sandu Ienibaci, cunoștințe stranii ca Ozias Starck, profesori de limbi străine ca faimosul latinist Frollo sau Ana
Măștile adevărului poetic by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4766_a_6091]
-
din aerul unui magician ce scoate dintr-o pălărie ba iepurași, ba cărți de joc sau chiar o întreagă herghelie de suflete aflate în devălmășie. Această virtuozitate pleacă întotdeauna de la exagerarea unor trăsături de caracter și prelungirea lor într-un grotesc bine temperat. Însuși artistul este construit din linii asimetrice, din unghiuri și spirale, ce se rotesc în aer, alcătuind o construcție bizară, care stârnește când râsul, când lacrimile, iar la sfârșitul prestației, aplauze și ovații ca pe stadion. Dacă publicul
Mălăele, omul orchestră by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2726_a_4051]
-
evident spre tragic: "E tînăr Homer/ și petrece/ Vestalele-l plac/ și-i așază dinainte/ flori felurite/ și pietre colorate// o dată pe an/ e voie să rîzi și de orbi" ( Ilustrată din Troia, p. 93). Ultimele două versuri transformă în grotesc peisajul bucolic din prima parte. De altfel, finalurile neașteptate sînt o marcă inconfundabilă a poeziei lui Ioan Morar. Versurile lui Ioan Morar sînt presărate cu un cinism fin, precum cele din Sangria, poem inspirat de o lume prin definiție antipoetică
Elegii de histrion by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14005_a_15330]
-
n-ar fi fost de ajuns, regizorul supralicitează cu un al treilea spectacol care intră în cadru. Circul se ivește oportun pentru a ruina întregul eșafodaj propagandistic închizînd într-un cadru funambulesc-baroc întreaga reprezentație ca theatrum mundi, unde nebunia și grotescul își au rolul lor. Tabloul devine suprarealisto-baroc, toate aceste "spectacole" se amestecă configurînd o heterotopie delectabilă. Devine ușor sesizabil pentru o persoană cît de cît familiriazată cu lumea rurală că vestimentația, muzica, romanța-tango în genul Christian Vasile, Jean Moscopol sau
Zgomotoasa nuntă mută by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7857_a_9182]
-
carnavalești ai lui Burton, Omida albastră are aspectul lichefiat al unei lipitori și fumează ca un împătimit bibliofil în biblioteca lui cu manuscrise rare, iar curtea Reginei Roșii (Helena Bonham Carter) conține personaje cu un deghizament la vedere de un grotesc pervers și care sunt „demascate" de către Pălărierul Nebun (Johnny Depp) care la rândul său are ceva din clownii demonici ai desenatorului, clowni al căror păr explodează într-un ignifer roșu acrilic al oxizilor de plumb. În acest context, dragonul Jabberwock
Imaginarium-ul „doctorului” Burton by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6411_a_7736]
-
un ignifer roșu acrilic al oxizilor de plumb. În acest context, dragonul Jabberwock cu care se va confrunta Alice Kingsley (Mia Wasikowska) apare ca un monstru clasic fără nimic spectaculos. În feeria burtonescă își face loc subversiv macabrul împins prin grotesc până la un comic absurd, psihedelic. Regizorul se joacă cu convențiile, cu formele, deformân-du-le, lăbărțându-le, cu zâmbetele transformându-le în rânjete, cu grația transformând-o într-un fel de balet sicofant cum este cazul cu Regina Albă (Anne Hathaway), atât
Imaginarium-ul „doctorului” Burton by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6411_a_7736]
-
dascălilor" marxism-leninismului, ceea ce probează că avem a face cu un simplu import din U.R.S.S. Mostră: "Alianța sacră a capitaliștilor din toate țările, deasupra intereselor patriei pentru a lupta împotriva celor ce muncesc - acesta este adevăratul conținut al cosmopolitismului burghez". Grotescul acestor primitive speculații se amplifică prin aceea că înșiși zelatorii specificului național sunt țintuiți la stîlpul infamiei în numele cosmopolitismului: Lucian Blaga, ale cărui teorii "ascund putregaiul cosmopolit în carapacea verbiajului despre specificul național" și Nae Ionescu, în ideile căruia "se
Cercul Literar între două manifeste (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7061_a_8386]