1,078 matches
-
după săptămâni și săptămâni de chin visceral se transforma într-o sfâșietoare solitudine metafizică, de parcă toți zeii te-ar fi batjocorit, repudiindu-te pentru totdeauna fără izbăvire". De-aici și până la iertarea torționarilor nu e decât un pas spre mlaștina grotescului uman. Tabori nu-l va face, căci avea încă acel necontenit, halucinant dar: tabla de șah, credința unică a partidei unice, pe viață. Eficiența stilistică a sondării profunzimilor psihice, dicțiunea gravă a meditației și revoltei cioraniene, am zice, nestridente în
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
alienării și psihozei. Paula, fetița bucătăresei, înfiată și crescută de o femeie cu suflet mare, este vizitată de Domnu, sosit în oraș în fruntea alaiului său grobian de polițiști și gărzi de corp. Ceremonialul primirii oficialilor în Alcacer decade în grotesc și propagandă penibilă, iar comunicarea între "părinte" și copil eșuează lamentabil, în ciuda subvențiilor masive de care se bucurau atât Paulinha, cât și mama adoptivă. Subvenții ce se întrerup subit, după detronarea Domnului Ministru, și care se întorc împotriva beneficiarei, acum
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
în siajul cinic-sentimental al unor Henry Miller sau Philip Roth, Esterházy nu evită narațiunea cu conotații freudiene (a se vedea rememorarea unor episoade ce-l implică pe copilul-narator și pe mama sa) și nici caricatura obezității diforme, pusă în abisul grotescului. Stilist impenitent, cu riscul de a dezlănțui cascade de sinonimii cu elan paremiologic, Esterhazy focalizează imagini și detalii siderante ce-l persecută, spre a le converti aforistic într-un fel de moralitați tip ars amatoria, menite să anihileze întreaga noastră
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
prinse în mașina ritmică a naturii și învălmășite de roțile istoriei, dar luminate de credința nestrămutată în Dumnezeul creștin, altul decât cel al rusului ateu Mukta, generator de însingurare și rătăcire, de putreziciune și pulbere, de frig și tristețe, de grotesc și animalitate. Omniprezentul filon spiritualist al Olgăi Tokarczuk insuflă romanului o aură rapsodică, din lumina căreia provine vraja epică și eficiența corală a personajelor, memorabile prin eternul uman convertit în istorie, vocație și destin. Ultimul vernisaj Ludmila Ulițkaia (n. 1943
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
și primitivismului condiției de fantoșe belicoase, ridicole, dezgustătoare, prinse în mâzga unor dispute de mortăciuni cu ifose. Mascaradă, bufonadă, carnaval al măștilor turpitudinii, toate acestea explică deșănțarea limbajului, abolirea comunicării în favoarea ritualului mecanic, al caraghioslâcului într-o multiformă tehnică a grotescului fizic și fiziologic, după cum arată și numele actorilor: Krispipin, Skakapin, Kangrenino, Mercebufonario ș.a.m.d. La polul opus se află Alexandru, o victimă nu numai a acestor măști truculente, dar și a propriului program estetic, acel ecumenopolis sau cetatea ideală
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
neantului. Din impudoarea și prefăcătoria căruia Alexandru refuză să se smulgă, deși avea toate datele. Puterea de a-și imagina proiectul magic cedează în fața imensității farsei ce i se joacă. Un picaro explorator al haosului, învins de măștile violente ale grotescului. Frazeologia războiului, pe cât de malefică pe-atât de găunoasă, este detaliată de Florin Șlapac într-o partitură de zile mari, poematic, prozastic, caricatural, cu tehnicile unui mare jucător epic și dramatic în postmoderna rezervație fără frontiere a scriitorului total. Ultimul
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
cărții de debut a lui Ovidiu Nimigean, într-o debandadă căutată, grație căreia întunecatele universuri epice dostoievskiene și camusiene se învecinează bine mersi cu Dimineața luminoasă a poeților autohtoni, drama exilatului tomitan consună cu suferința claustraților din Oran, iar desenele grotescului caragialesc sau arghezian cu reveriile suave ale neoromanticilor ori cu cele învălurite ale cerchiștilor. Coabitarea nu este însă deloc pașnică, din vina exclusivă a regizorului acestui spectacol sumbru al literaturii. El își contaminează (voit!) reprezentarea cu toate maladiile sale. Bolile
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cele mai bune rezultate estetice, tehnica decupajului domestic. Faptul cotidian, cu atât mai mult cu cât pare nu doar autentic, ci și selectat oarecum întâmplător, reușește să traducă, mai ales când este tras în pasta groasă a abjectului sau a grotescului, o imago mundi vecină cu infernul existențial. Cele mai reușite secvențe ale cărții sunt acelea în care stenahoria cinică, adesea regizată, din trecut este substituită de o disperare autentică, declanșată de coparticiparea, ca martor cu mâinile legate, la o dramă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
românesc, fie că este de-poetizat și figurează că antieroină (termen mai pertinent la feminin decât la masculin). Destinul altădată elevat și romantic regresează. Flaubert este cel care preia poetica bipolarității, care structura viziunea romantică, sensibil la frumusețe și la grotesc totodată. Iată de ce eroinele lui, care poartă amprenta căutării de ideal și infinit, sunt înghițite de banalitatea cotidianului. Această combinare de romantism și scientism duce la omniprezentă confuziei și a paradoxului, prin prezentarea părții inverse a valorilor. Emma Bovary este
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
copilărie, cu ajutorul televizorului, calculatorului și al unei educații "adecvate" și continuă, desigur, la maturitate. În ficțiunea (?) lui Huxley, oamenii trăiesc o viață secularizată și bine "securizată". Orice urmă de spiritualitate autentică, valorile și simbolurile sunt deturnate și distorsionate pînă la grotesc, golite de sens și, pînă la urmă, înlocuite. Nu-i așa că forma de globalizare pe care o trăim seamănă mult, tot mai mult, cu cea anticipată de scriitorul britanic? De aceea am considerat interesantă această paralelă între Huntington și Huxley
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
structuri construite din două serii paralele este dat de prezența sinecdotică sau doar imaginată a viorii. Instrumentul muzical nu este vizualizat, dar sunetul este perceput cu precizie, iar instrumentistul este portretizat cu risipă de detalii, care desăvârșesc în convergența lor grotescul tabloului. (H5a) Dintr-o crâșmă deschisă s-auzea o vioară (s.n.) schigiuită.[...] Un băiet de țigan cu capul mic într-o pălărie a căror margini erau simbolul nimerit al nemărginirii, cu ciubote în care ar fi încăput întreg și într-
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
avion. Ultima apariție în spațiul artistic poesc, oferită de Liviu Cotrău, e Masca Morții Roșii și alte povestiri (Polirom, 2003, 2005), o antologie vastă din ficțiunea scriitorului american, redactată între anii 1826-1842 și intrată, estetic, în faimoasa panoplie tipologică a grotescului și arabescului, care l-a consacrat pe creatorul lui Pym în literatura universală. În Studiul introductiv, Liviu Cotrău sublianiază particularitatea lui Poe în contextul veacului al XIX-lea peste Ocean. Subiectele lui "grotești" nu au fost întotdeauna pe gustul publicului
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
și premeditare (mai ales naratorii lui Poe au această capacitate cum s-o numesc? "epică", de a distorsiona adevărul, manipulîndu-și auditorii, inclusiv pe cititor, în scopuri bine determinate, deși obscure), ucid și devin, fără menajamente, complici la crimă, au voluptatea "grotescului" și revelă complexități psihologice și intelectu-ale, de extracție mai curînd "arabescă". Se află în derulările lor narative suficiente detalii care să-l includă pe autor în galeria romanticilor (deopotrivă europeni și americani), însă există, concomitent, și o doză vizibilă de
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
care să-i poată alerta pe vecinii sau pe amicii presupusului răposat. Sicriul a fost expus în 1843 în orașul New York" (p.19). Pe acest fond cultural, autorul aventurilor lui Arthur Gordon Pym își începe propria investigație estetică asupra morții. Grotescul capătă pentru el valențe burlești, iar morbiditatea dezvăluie, subtil, un umor subiacent, intuit (de Poe), înaintea multora dintre contemporanii săi, cu acuitate. Ediția de față a ficțiunii poești conține, pe lîngă alte texte importante, totalitatea capodoperelor epice redactate între 1826
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
ego-ului), a ajuns în postura neverosimilă de a fi reprimat. Ca atare, el se recompune în însăși negația sa, identificîndu-se drept nefamiliar. Morbiditatea povestirilor lui Poe nu reprezintă altceva, măcar în plan strict psihic, decît această "răsturnare" axiologică, proiectînd în grotesc ceea ce, în faza inițială a percepției, era frumos și acceptabil, probabil chiar sublim. Angoasele general umane, incomprehensiunile, rutinele, automatismele și derutele noastre sînt cuprinse în prozele lui Poe într-o manieră sintetică (sublimată), și, categoric, parabolică. Diotima modernă sugerată în
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
de Elvira Sorohan. Iași: Junimea, 1988, 648 p. (Scrieri românești esențiale) Elvira Sorohan: Postfață, p. 593 648. CREANGĂ, Ion. Povestiri. Povești. Amintiri. Postfață de Elvira Sorohan. Iași: Junimea, 1990, 470 p. (Scrieri românești esențiale; 4) Elvira Sorohan: Postfață. Rîs și grotesc în opera lui Ion Creangă, p. 368-463. Măștile puterii. Traducere din italiană de Nina Façon, traducere din franceză de Lăcrămioara Petrescu. Ediție îngrijită și prefațată de Elvira Sorohan. Iași: Institutul European, 1996, 233 p. (Civitas; 2) Cuprinde: Principele; Discursuri / Niccolo
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
înaintași. Ediție bilingvă. Iași: Junimea, 2009. SOROHAN, Elvira. Cozerii colorate erudit și poliglot de Șerban Foarță. În: Convorbiri literare, 143, mai 2009, nr. 5, p. 27-29. Șerban Foarță, Iolanda Malamen. Cozerii în lila. Iași: Eis Art, 2008. SOROHAN, Elvira. Estetica grotescului. În: Vitraliu (Bacău), 17, nov. 2009, nr. 3-4, p. 5. SOROHAN, Elvira. Humorul ca artă de a trăi. În: Convorbiri literare, 142, febr. 2009, nr. 2, p. 31-34. Harald Höffding. Humorul ca sentiment vital. Traducere din limba germană de Val
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Iași: Universitatea "Al.I. Cuza", 2002, 333 f. MORAR, Ovidiu. Lecturi în palimpsest: Avatarurile suprarealismului românesc: teză de doctorat. Conducător științific: Prof. univ. dr. Elvira Sorohan. Iași: Universitatea "Al.I. Cuza", 2003, 279 f. PETRACHE, Gabriela. Forme și funcții ale grotescului în proza românească (sec. XVIII-XIX): teză de doctorat. Conducător științific: Prof. univ. dr. Elvira Sorohan. Iași: Universitatea "Al.I. Cuza", 2005, 236 f. CREȚU, Bogdan. Utopia negativă în literatura română: teză de doctorat. Conducător științific: Prof. univ. dr. Elvira Sorohan
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Este vorba despre un principiu pe care în fond, l-am aplicat și eu, la modul intuitiv necesar. De exemplu, am avut unele cursuri opționale care se pretau la asemenea abordări. La un moment dat, am predat un curs despre grotesc în literatură. Am făcut atunci vaste incursiuni în artele plastice, veneam la cursuri cu tot felul de albume... Era o formă de a arunca punți între literatură și artele plastice, după cum mai târziu am făcut un curs special despre ironie
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
moto precaut al criticului foarte conștient de cele două biografii ale sale una a operei, cealaltă a omului. Toți acești autori au în comun categoriile revoltei, revoltă prezentă explicit în titlul Ipostaze ale revoltei la Heliade Rădulescu și Eminescu: ironia, grotescul, fantasticul, comicul, urâtul, absurdul sunt semnele concrete ale acestei atitudini de regăsit la nivelul discursului. Revolta se îndreaptă succesiv și simultan împotriva societății, a literaturii consacrate și, în cele din urmă, împotriva existenței și condiției umane înseși. Categoriile revoltei nu
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
examinării microscopice nu exclude perspectiva larg desfășurată. Evaluările nu se produc în afara contextului, ci, neapărat, în "cheia epocii" și, într-o extensie rareori forțată, în "flux european". De aici jocul spumos, dar riguros de asocieri și disocieri ("tipul și funcția grotescului" la Cantemir, Creangă, Urmuz), care, iarăși, au menirea să pună în lumină unicitatea unui gest creator, precum și eventualele priorități (Dimitrie Cantemir e plasat, astfel, "în avangarda prozei românești de analiză psihologică", iar Urmuz, la rându-i, inspiră o pledoarie: "De ce
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
dată când împrejurările vieții m-au adus în apropierea doamnei Elvira Sorohan am avut acest sentiment puternic că altitudinea spirituală și intelectuală a d-sale este similară cu a lui Cantemir și a dublului său ideal, Inorogul. Cursul opțional despre grotesc susținut de doamna profesoară în ultimul an de facultate, m-a făcut să mă îndrăgostesc definitiv de rafinamentul și subtilitatea intelectuală a Elvirei Sorohan. Stăteam în banca a doua, și ascultam la fel de fascinată ca și în primul an cum își
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
m-a făcut să mă îndrăgostesc definitiv de rafinamentul și subtilitatea intelectuală a Elvirei Sorohan. Stăteam în banca a doua, și ascultam la fel de fascinată ca și în primul an cum își desfășoară doamna profesoară demersul academic despre conceptul estetic de grotesc. La unul dintre primele cursuri, vorbind despre potențialul grotesc al lumii pe dos în Evul Mediu, doamna profesoară mă întreabă direct, spunându-mi pe numele de familie, dacă îmi amintesc despre o astfel de imagine răsturnată în romanul lui Umberto
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
le descopăr mecanismele creației. Experiența de doctorand încheie imaginea pe care o am despre Profesorul Elvira Sorohan. În primii mei ani de învățământ, doamna profesoară mi-a sugerat să încep un doctorat pe care să îl construiesc în jurul conceptului de grotesc reflectat în proza românească. Ceea ce m-a impresionat profund este faptul că nu a lăsat nimic la voia întâmplării: sugestii bibliografice și de demers academic, citirea tuturor referatelor și apoi a fragmentelor de teză și a tezei propriu-zise "la virgulă
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
de material și aplecați cu toată energia spre sensibil și imediat, ideea sfințeniei și a performanței în domeniul ascetic e redefinită în raport cu acest viciu de fond. Așa se face că scopurile cele mai înalte ale monahismului apar imaginate în expresiile grotescului. Asceza radicală e cultivare deliberată a murdăriei (D. Micu), iar adâncirea în lumea spiritului, pentru că trebuie arătată, nu poate îmbrăca decât expresiile burlescului. Memorabile sunt paginile grotești dedicate protosinghelului Macarie sau protosinghelului Visarion, caracterizat scurt și nemilos: Nu-i plăcea
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]