992 matches
-
nimic, pentru că ele umpleau casele noastre de fier cu bani naționali ai creștinilor, dar pentru statul nostru nu vor mai fi străini, astfel că nu va mai fi dat nimic afară. Noi am profitat de corupția administratorilor și de neglijența guvernanților pentru a primi sume duble, triple și chiar și mai mari, împrumutând guvernelor creștinilor bani care nu erau deloc necesari statelor. Cine ar putea să facă același lucru față de noi?... De aceea nu voi expune în amănunt decât împrumuturile interne
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
un accident istoric, care trebuie să dispară de îndată ce condițiile istorice specifice care i-au dat naștere vor fi eliminate. Astfel, Jeremy Bentham credea că rivalitatea pentru colonii stătea la baza tuturor conflictelor internaționale. „Emancipează-ți coloniile!” era sfatul său adresat guvernanților, iar conflictul internațional va dispărea în mod obligatoriu 6. Partizanii liberului-schimb, cum ar fi Cobden 7 și Proudhon 8, erau convinși că dispariția barierelor în schimburile comerciale reprezenta singura condiție pentru stabilirea unei armonii permanente între națiuni și ar putea
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
a secolului al XIX-lea a ajuns să identifice opoziția față de politica aristocratică cu ostilitatea față de orice tip de politică. După înfrângerea regimului aristocratic, clasa de mijloc a dezvoltat un sistem de dominație indirectă. A înlocuit tradiționala diviziune între clasele guvernante și cele guvernate cu lanțurile invizibile ale dependenței economice. Acest sistem economic a funcționat printr-o rețea de reguli legale aparent egalitare care au ascuns însăși existența relațiilor de putere. Secolul al XIX-lea a fost incapabil să remarce natura
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
voința unei puteri străine? S-a vorbit În acest caz despre neocolonialism. Pentru ca un teritoriu să fie considerat colonie, se Înțelege atunci că trebuie ca guvernământul acestuia să nu fie recunoscut drept independent. Este Însă de-ajuns să le recunoaștem guvernanților o independență de formă pentru ca teritoriul respectiv să Înceteze să mai fie colonie? Și cum se poate măsura independența? Conducătorii cubanezi, Înainte de căderea Zidului Berlinului, nu erau oare, mai mult sau mai puțin, sub influența sovietică? Iar conducătorii afgani, după
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
fi Înșelați de principiul suveranității populare atunci când reprezentanții lor proclamați Își pierd orice capacitate de intervenție. Nimeni nu mai este atât de naiv Încât să-și imagineze că politicile puse În aplicare sunt produsul voinței exprimate la urne,din moment ce asupra guvernanților se exercită zilnic presiuni exterioare. Logica de control politic pierzându-și complet eficiența, putem să considerăm că referința la popor devine o vorbă goală (Hermet, 1997). Observarea mecanismelor de control social poate completa această judecată. Un instrument de control social
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
mau-mau din Kenya era kikuyu, Însă modernistă și nedirijată Împotriva altor etnii; mișcările pantribale ale indienilor din America de Nord urmăresc o democrație participativă sau un pluralism cultural autogestionat. În Africa modernă, politicile de integrare s-au tradus prin ofensive violente ale guvernanților Împotriva puterilor tradiționale (Peul În Guineea lui Sékou Touré, „feudali” În Beninul lui Mathieu Kérékou, șefi mossi În Burkina Fasso pe vremea lui Thomas Sankara, Guébié În Coasta de Fildeș). Una dintre problemele majore ale statului african actual este legitimarea
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
reprezintă războaiele civile (Africa de Vest, America Centrală la Începutul acestui secol) și amplificarea criminalității ă sau cel puțin a sentimentului de nesiguranță, pentru că statisticile arată că rata criminalității În Franța era de trei ori mai scăzută În 1975 decât În 1825! Calculele guvernanților sunt influențate de capacitățile de a face rău ale unor grupuri mici, a căror periculozitate este adesea orchestrată de mass-media și de opinia publică, ceea ce sfârșește prin a banaliza acțiunea violentă. Anomică, proliferarea agresiunilor indică dereglementarea unei societăți sub efectul
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
preconizata majorare a pensiilor nu-i va costa pe salariați, nu va aduce noi taxe pentru ei. Ceea ce, la o primă impresie superficială, e de bine. Dacă angajații nu suferă, iar pensiile cresc, e perfect, n-avem nici o problemă, bravo guvernanților că au găsit alte soluții. Printre acele alte soluții însă, una mai puțin discutată, strecurându-se cumva prin spatele declarațiilor populiste, este cuprinsă tocmai în legea pensiilor. Iar ea vizează introducerea contribuțiilor de asigurări sociale (C.A.S.), pe 9,5
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
mai cunoscută lucrare de retorică a antichității, realizată de Aristotel, conține o teorie a argumentației, o teorie a elocinței și o teorie a compoziției discursului. Aici se disting trei genuri de discurs, deliberativ, judiciar și epidictic, iar genul deliberativ, specific guvernanților care sfătuiesc pe membrii unei adunări publice, urmînd criteriul utilității în raport cu cetatea, recurge frecvent la timpul viitor și la un mod de argumentare bazat pe exemple. Cînd a fost reluată retorica, deși nu au fost neglijate ideile lui Aristotel și
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
footnote> . Dar încă de înaintea congresului prin care Liga își schimba numele, se afirma fără ocolișuri „nevoia unei acțiuni imediate pentru dezrobirea ținuturilor românești din Austro-Ungaria“ <footnote „Adevărul“, 9 decembrie 1914. footnote> . Tonul ardeleanului devine vehement, încercînd să schimbe hotărîrea guvernanților de la București de a rămîne neutri față de conflictul armat declanșat, avertizînd în conferința Calvarul nostru, ținută la Ateneul român pe 15 ianuarie 1915, că „soarta românismului din Ardeal se hotărăște acum și la București [...]. Ori intră România în acțiune ca să
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
practicile pe care imperiul comunicării le exaltă și le provoacă au răsturnat întrucîtva rațiunea obișnuită. Nu planurile în două părți, ale facultăților de Drept, sau în trei părți, ale facultăților de Litere, sînt cele care ne guvernează. Ele erau armele guvernanților de ieri, ultimele avataruri ale dogmaticii medievale, pe nedrept discreditată, care permitea interpretarea, jocul între instanțe, într-un cuvînt, puțină libertate 131. Aceste procedee canonice sînt înlocuite astăzi, în păturile conducătoare, de o "nouă" rațiune. Putem enunța aici patrulaterul: rețea
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
sistemelor noastre republicane. Ne-am putea imagina că aici cauza și efectul sînt matricea separării reprezentate (cauză)-reprezentant (efect), sau invers, tipul care predomină în societățile noastre occidentale actuale: reprezentant (cauză), reprezentat (efect), alt mod de a spune, ca Duguit, guvernanți și guvernați. Nimic din asta aici: cauza este efectul, efectul este cauza, el este în totalitate în cauză. O singură mișcare care se desfășoară. Iată ce fondează o știință și o practică autogestionară, confederativă, în stare de conversație permanentă, pe
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
care le poți întâlni la Jakarta sau în unele orașe americane. De la statele-națiune la statele-metropole Aristotel era convins că un oraș trebuie să fie suficient de mare ca să-și fie suficient sieși, dar de talie modestă pentru a le îngădui guvernanților săi să se poată adresa tuturor cetățenilor deodată. În mod concret, el trebuia să aibă cel puțin 100.000 de locuitori, dar nu mai mult de 200.000. Această aserțiune era întemeiată, din câte se pare, pe compararea orașelor grecești
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
era bazată pe legitimitatea tradițională și nu pe etno-naționalitatea poporului. În secolul al XIX-lea, toate țările europene, cu două excepții, erau guvernate de monarhi. Spre finalul veacului, Papa Leon al XIII-lea proclama, în enciclica Immortale Dei, că "autoritatea guvernanților vine de la Dumnezeu și înseamnă mai mult decât demnitatea umană". Două decenii mai târziu însă, patru împărați unul catolic, unul protestant, unul ortodox și unul musulman și-au pierdut aproape simultan tronul, întrucât își pierduseră legitimitatea. În zilele noastre, în
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
de ilegitimitate. Acest criteriu a fost adoptat de anumiți sociologi și politologi, dar nu se poate presupune că un regim este legitim doar pentru că nu este contestat în mod deschis. În anumite țări, nu există nici acceptare, nici contestare a guvernanților, iar dezbaterea referitoare la legitimitate este limitată la câteva persoane. E vorba despre țările cele mai sărace de pe glob. În multe zone rurale din Africa sau din Asia, identificate de Banca Mondială, problema legitimității regimului este pur și simplu absentă
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
multe zone rurale din Africa sau din Asia, identificate de Banca Mondială, problema legitimității regimului este pur și simplu absentă din mintea maselor. Potrivit unor antropologi, sărăcia nu este percepută de cei care o îndură ca un efect al comportamentului guvernanților, ci e mai degrabă atribuită unei divinități sau fatalității. Pe scurt, acolo unde violența e absentă, legitimitatea nu e neapărat prezentă. Conceptul de legitimitate nu e aplicabil în majoritatea țărilor care cunosc sărăcia extremă. E greu să alcătuiești clasificări rigide
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
interveneau pe lângă puterea publică în favoarea societăților lor. Puteau obține astfel pentru ele contracte cu statul și municipalitățile (furnituri pentru armată, contracte de lucrări publice etc.). Este dificil de elucidat influența ocultă exercitată de grupurile de presiune financiare și industriale asupra guvernanților. Primul pas pe această cale este cel de a afla câți dintre marii oameni de afaceri dețineau mandate parlamentare. Al doilea, de a descoperi proporția parlamentarilor care, fără a fi în principal oameni de afaceri, erau legați de bănci, marea
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
răsturnării instituțiilor și vârfurilor statului polițisto-ceaușist, a apărut „trezirea” În aerul rece social, trezire ce nu era decât o anume incapacitate a aceleiași „intelighenții” de unire și de creare eficientă și consecventă a unui spirit civic apt de a impune guvernanților, presei, mass-mediei, ca și grupurilor de interese ce au năvălit, firesc, ca o haită, pe terenul rămas liber și vraiște al comerțului și finanțelor, un punct de vedere ferm, profesionist și calm - acel calm al unei vârste mature, responsabile! - apt
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
legarea, într-o logică plauzibilă a elementelor și evenimentelor politice ale epocii în caruselul cărora gazetarul, omul de cultură Eminescu, era implicat profund, atât de profund încât angajarea sa (și nu singulară), disturba, dejuca manevre politice de interes național ale guvernanților. Theodor Codreanu sintetizează rezultatele cele mai recente în privința reconsiderării diagnosticului referitor la boala lui Eminescu și terapeutica aplicată acestuia ("partea stranie începe de acolo că s-a decis pentru un tratament chiar contraindicat în asemenea afecțiuni" acceptând diagnosticul medicului Francisc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
valorile culturii naționale, susținând apariția unor articole care aveau să scoată din umbră evenimente și personalități ce erau lăsate sub tăcere" (p. 10). Sau: în 1977 "fondează hebdomadarul Literatura și arta, în care promovează valorile culturii naționale, care contraveneau politicii guvernanților în domeniul presei și literaturii în acel moment. În perioada în care a fost redactor-șef al săptămânalului Cultura/Literatura și arta, de câteva ori la plenarele și ședințele Biroului CC al PCM, I. Bodiul, primul-secretar al CC al PCM
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
au fost afectate largi categorii sociale care s-au văzut fie fără locuri de muncă, fie în imposibilitate de a-și mai respecta obligațiile financiare. Deși s-au luat unele măsuri compensatorii și de protecție socială, totuși, nemulțumirile față de politica guvernanților au erupt în 1929 și 1933 prin acțiuni greviste de amploare, care au degenerat în lupte de stradă, soldate cu morți și răniți. Atâta timp cât s-a aflat în opoziție, P.N.Ț. a criticat activitatea organelor de securitate națională, pe care
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
vedere asemenea exigențe, autorul identifică unele aspecte grave privind degenerarea parlamentarismului contemporan, aspectele pornind din tentațiile transformiste (mai ales în cazul Italiei), dar și exagerările formaliste, ba chiar și pragmatiste. Cînd un parlament tinde să se transforme într-un organism guvernant, el sfîrșește, în mod inevitabil într-un tip de degenerare care facilitează instalarea unui guvern de sorginte prezidențială. Tot la fel se întîmplă și atunci cînd parlamentarii adoptă comportamente transformiste fără a fi sancționați electoral, iar majoritatea se confundă cu
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
din secolul trecut și politologii contemporani, participarea electorală este numai una dintre modalitățile posibile de participare politică, dar este tot atîta de adevărat că, mai ales în regimurile democratice, consecințele sale sînt imediate și semnificative, în măsură să influențeze alegerea guvernanților la diferite niveluri și, în sistemele fie și parțial concurențiale, tipul de politici ce urmează a fi aplicate. E adevărat și că pot exista modalități de participare politică ce nu depind de comportamentul electoral, în regimurile nedemocratice și neconcurențiale, definite
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
uneori, modelează destine personale și colective, decid în privința atribuirii resurselor, își însușesc oportunitățile, cînd vor apărea antreprenori politici, cînd vor dispune de canale de acces și de influență politică, cererile lor vor deveni politizate, vor fi îndreptate către sau împotriva guvernanților, iar rata de participare va crește în mod corespunzător. Factorii politizării Problema empirică cea mai importantă privește explicarea pro-centelor diferite de politizare, deci cercetarea factorilor care îi conduc pe unii indivizi către o politizare mai mare, comparativ cu alții, care
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
acelei vieți de relații. Trebuie, în cele din urmă, subliniat că, dacă există componente stabile și privilegiate ale societății care participă mai intens și mai incisiv, întrebările lor vor fi ascultate și presiunile lor vor avea efect, așa încît răspunsurile guvernanților vor fi în favoarea lor și în defavoarea celor care nu reușesc să se facă ascultați și luați în considerare. După părerea celui mai prestigios cercetător al acestui tip de tematici, acesta este cazul SUA, ceea ce explică și procentul scăzut de participare
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]