799 matches
-
singură. A adus În calea-mi zbuciumată un OM de o valoare fără seamăn: M. Borger, regretatul și neprețuitul prieten, căruia i-am dedicat cel de-al treilea volum de poeme, “Două lacrimi de cer”. Mi-a purtat pașii prin hățișul cuvântului cu grijă, cu răbdare, dăruire și iubire. “Ai citit: „Cum am devenit scriitor” de Panait Istrati? Dar sublima operă a lui Holderlin - „Hyperion”?...” . “Sincer! Nu...”. “Să nu-mi spui că nu te-ai delectat cu scrierile lui Anton Dumitriu
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
mine un aliat Împotriva suferinței, putând să depășesc astfel multe perioade dificile. Nu cunoșteam drumul spre Cetate. Dar D-zeu mi-a scos În cale un Om de o mare valoare spirituală - M.Borger - care mi-a Îndrumat pașii prin hățișul cuvântului. Astfel, am Început să scriu și să citesc cu o voință de care nu mă știam În stare. Am Început cu: Homer, Platon, Hegel, Schopenhauer, Baudelaire, Schiller, Nietzsche, Pușkin, Goethe, Goga, Nichita Stanescu, Lucian Blaga, Kafka, Camus, Esenin, Dostoievski
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Calitatea vorbește de la sine. Cred că aveți dreptate. — Vedeți, așadar, că trebuie să ne străduim cu toții, continuă bătrânul, să facem o asociație cooperatistă... sentimentul de fidelitate... economiile dumneavoastră vor fi în deplină siguranță. Vă garantez, și-și flutură mâinile peste hățișul de scaune tubulare. Charlot nu reuși să afle ce producea firma, dar la un etaj mai jos, pe palier, dădu de o ladă deschisă în care, în mijlocul paielor, stătea o lampă de birou oribilă cam de un metru înălțime, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
auzi ce a urmat... ― Mă fraților! Mai aveți ceva rămășițe de udătură pe fundul glajelor? Hai s-o dăm de dușcă, că omul ista ne-o aprins sufletele cu povestea lui... Ne-o urcat și ne-o coborât pe toate hățișurile, de ne-o ajuns inima în gât... - a intervenit omul cu afinata. ― Ar mai fi ceva... - a răspuns povestitorul, ridicând sticla cu o boare de rachiu pe fund, pe care l-a sorbit dintr o înghițitură... La vederea unei asemenea
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
mine cale lungă Prin unda ce coboară din izvor Și nu-i clipită care să m-ajungă Făr-a-și goli cuprins clocotitor... Mă însoțești și-ncerci ades prin visuri Să mă îndrumi spre tot ce e lumesc, Să rătăcesc, ascuns printre hățișuri, Și universu-n noapte să-l privesc... Înmugurești în mine cale lungă Precum sămânța-n rana unui zid, Zbătându-se zadarnic să-l străpungă Și-l va lăsa...tot rece și perfid...
CALE LUNG?... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83754_a_85079]
-
cu creierul pe bigudiuri, mai bine declară că pe ei, politica nu-i interesează. Bine, bine, te înțeleg nene struțule, că nu vrei să ai dureri de cap, dar atunci de ce te iei de mine, care încerc să întrevăd prin hățișurile ascunse și perfide ale politicii, direcția în care merge societatea omenească. Eu sunt un fel de nimeni, coborât trudnic de prin codrii Curseștilor, în ițarii mei rupți și peticiți cu necazuri, adunate de veacuri, nu pot să mă pun cu
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
coasta muntelui. Dincolo de ea se vedea vârful golaș al muntelui. Defrișarea fusese făcută de ceva timp deoarece printre buturugile albite de trecerea timpului, apucaseră să crească tulpini tinere de brazi. Rugii de zmeur și muri încă nedați în pârg formaseră hățișuri de nepătruns. Soarele strălucea cu putere scăldând totul într-o lumină puternică. Era foarte cald, nu bătea nici un firișor de vânt. De pe fruntea lui Cristi prinseseră a curge broboane de sudoare. Pe acolo nu putea trece, tufele pline de țepi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Și ce ai vrea să fac cu ei, să-i duc la mine în cameră? N-am unde să-i las. Constituie totuși o probă, nu-i pot arunca. Traversară și se afundară în pădurea de dincolo de drumul forestier. După hățișul de copaci tineri crescuți în zona de lizieră, acum mergeau pe sub coroanele înalte ale fagilor și stejarilor bătrâni. Nu se vedea nici o cărare croită pe acolo, pădurea era neumblată, covorul de frunze veștede întinzându-se neatins sub picioare. Urcau fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
voi, să nu mai conteze cum curge viața, să trăiți din inerție de pe o zi pe alta fără să vă mai gândiți la ce a fost, să nu mai conteze ce va fi, să călcați nepăsători ca niște umbre prin hățișul timpului și să vă cărați după voi sufletul aproape ucis, ca pe un camarad de front? Aveam timp din belșug, dar părea să numi mai aparțină, devenisem un simplu spectator la tot ce se întâmpla în jur, fără să particip
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
așa că între spiritele noastre exista o puternică comunicare, de aceea probabil îmi înțelegea durerea vieții, deși eram crud pentru griji. Îmi povestea multe de ale vieții și despre lume atunci când lumea pentru mine, în înțelesul meu, nu era decât un hățiș în care aveam să intru de curând. Dumnezeu să-l ierte de păcate ca sufletu-i să nu sufere iar spiritul să lumineze între aștri, că multă dreptate a avut și de la dânsul am învățat că unui suflet i se
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
neglijent și mai nesatisfăcător, și în care veac încă nu s-a ivit nici măcar una dintre acele două-trei minți de geniu, care, prin limpezimea gândirii sale, să îl lumineze și să îl aducă pe făgașul potrivit, după cum se cuvine. Ah, hățișurile vieții culturale de astăzi sunt imposibile! Însă toate acestea sunt doar abateri de la subiect (scrise, totuși, cu un rost). Acum, odată sfârșită introducerea, la treabă! Domnul Eugen - a mi se îngădui să-i tăinuiesc numele cel mare, din respect și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
chiar până la atacuri de apoplexie. Iar mintea-i sclipitoare, pe care odinioară toată lumea i-o lăuda cu entuziasm, acum psihiatrii i-o socoteau a fi doar o cauză pierdută... Și astfel, pas cu pas, se adâncea tot mai mult în hățișul suferințelor sale sufletești, uitat de toți, pierzând treptat, punct cu punct, legăturile ce-l uneau cu comunitatea umană, fiindcă, deși trăia în mijlocul ei, aproape că ajunsese să nu mai facă parte din ea! „Pentru fapta mea, atunci când am săvârșit-o
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
în visurile ce au transformat Hollywoodul într-un fel de Eldorado aparte. Chiar și eșecurile artistice sunt privite cu gelozie dacă au adus notorietate. La aeroport, Doru mi-a adus copia unei scrisori mai vechi, care s-a rătăcit prin hățișurile poștei. O deschid după ce decolăm. Avem un fel comun de a fi absenți. Sentiment de generație?" se întreabă el, adăugând că a trecut, la rândul său, printr-o "febră a miturilor". Undeva, în galeriile memoriei, se luminează imaginea noastră, în-tr-o
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
dormi, ce mai face Yanar? - Conduce nava. Gosseyn îi făcu semn lui Yanar. - Te urmez, zise scurt. Discuțiile ulterioare cu Leej puteau să mai aștepte. În timp ce examina nava, Gosseyn se duse cu gândul la ceea ce spunea Leej când alergau prin hățișurile insulei Discipolului: "Rulotă", spusese. O aerulotă. Își reprezentă viața ușoară dusă de acești prezicători de atâția ani pe această lume de insule și mări. Să plutești alene prin aer, să aterizezi când ai chef, unde dorești; să îmbarci pe oricare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
tău de la o poștă și numai greutăți îți vor face, nu vei putea trece de valea umbrelor de marțipan, unde dacă intri, nu mai ieși un an. șase în al patrulea loc: apar deja capcanele tinereții tale, drumul trece prin hățișurile de liane ale adolescenței, oștirile dușmane au întins curse cu slăbiciunile și pripelile primei părți a vieții tale, cugetă bine înainte să pășești mai departe la toate prinzătorile pe care le știi din trecutul tău, în care ți-ai rănit
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
salvează, ci dragostea ta, deschizi ochiul cu care ai învățat să vezi cerul tău, de deasupra cerului celorlalți, și te agăți de steaua cea mai strălu citoare din cele șapte constelații, ea este o stea căzătoare, te trage afară din hățișuri, poți din nou respira, poți păși. șase deasupra: înaintezi fără strigăt, fără plânset, adormi și visezi în mersul tău lin, precum soldații, ți se arată înainte prințesa ta strălucitoare, luo na, care înfață cuibușorul ei cald, în care te așteaptă
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
ia în sus, urci pe ea, ținându-ți echilibrul cu o tulpină lungă de bambus, faci pași buni înainte, îți pocnesc urechile, semn că ai ajuns la ceva înălțime, în inima muntelui, treci printre tufișuri pitice și pini înalți, prin hățișuri de liane crude, până ajungi să te strecori, circumspectă, prin zidurile pline de mușchi ale unei cetăți multifațetate, surprinzătoare, părăsite. șase în al patrulea loc: ajungi în turnul de sus al cetății, privești printr-un crenel lunguieț și zărești, de
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
îi datorează primarul Franței? Mai bine-ar fi asta. Peste măsură de revoltat și gata să facă o faptă necugetată, Ionel este năpădit totalmente de obsesiile care-l bântuie de-o viață. Nici nu se mai poate controla. Sătul de hățișul uriaș de abstracțiuni în care s-au încurcat Fiii Omului, deloc dispus să mai accepte fie și o singură clipă responsabilitatea programării acestui monstru și nu în ultimul rând dornic să-și repare greșeala, Ionel se îndreaptă hotărât spre calculator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
faptul că oamenii descifraseră cumplita aritmetică a morții. Dar ce disprețuia încă și mai mult era neputința lor de a o învinge. Atunci de ce se mai chinuiseră? La ce bun? Tot gândindu-se astfel, Bogdan se pierdea, se pierdea în hățișul unor gânduri cu care își dădea seama că mai bine nu ar fi avut niciodată de a face... nu cumva nu era totul decât o desfășurare ciudată de calcule și algoritmi care formau însăși povestea universului și pe care oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
am citit câteva zeci de cărți în acest domeniu sau care au legatură cu el plus nenumărate articole și materiale din ziare, reviste și de pe internet. Această carte se vrea a fi o mică „lanternă” care să vă călăuzească prin hățișurile acestui domeniu, permițându-mi însă să adaug și idei despre viață, de unde și titlul ei. Am scris această carte nu numai din dorința de a arăta ce și cum ar trebui mâncat, dar și pentru a puncta și alte aspecte
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
ghips aflată în salonul de terapie intensivă. în ceea ce îl privește pe fiu, Doug - în ceea ce îl privește pe Spunk Davis - motivul pentru care se ține scai de heroina sindicatului e următorul: trebuie să-și hrănească patimile ce-l mistuie, hățișul sufocant și orbitor al dependenței de narcotice, care îl costă o mie de dolari pe zi. Fumător înrăit, jucător împătimit, băutor disperat și (ce o fi vrut Doris să spună) un maestru neîmblânzit al luatului la labă, Spunk se dovedește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
al hărniciei, din multiple cauze. O ierarhizare a acestora este o întreprindere dificilă datorită multitudinii lor, pe de o parte, și întrepătrunderii cu fel de fel de factori aleatori și perturbatori, pe de altă parte. Încercăm, totuși, să desprindem din hățișul interferențelor care se produc în procesul educativ, câteva dominante. Lucrurile se complică și apar greșeli în educație mai ales în familiile cu un singur copil și cu resurse materiale deosebite, care își permit să angajeze tot felul de personal ajutător
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
mașina la magazinul de antichități, depozitul unde mutilase atâtea piese de mobilier. E întuneric și depozitul este închis, dar atinge cu mâna un zăvor și spune o scurtă poezie, iar ușa se deschide încetișor. Fără nici o alarmă. Nimic. Hoinărim prin hățișurile labirintului de mobile, pe sub candelabrele întunecate, fără fire. Lumina lunii pătrunde prin acoperișul vitrat. — Vezi cât e de ușor? zice Helen. Putem să facem absolut orice. Nu, zic, ea poate să facă orice. Helen zice: — Mă mai iubești? Dacă vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
prea mult de ceva sau de cineva; dezamăgirea poate fi fără de margini. Când vântul spulberă razele de soare, florile se umplu de lacrimi amare. Viața își începe mersul pe genunchi și coate. Speranțele și disperările vin mai târziu. Rătăcirile prin hățișurile vieții încarcă sufletul, înarmează spiritul, pune temelii solide ființei, întruneființă. Speranța-i virtute, dragostea servitute. Știința adevărată duce la progres. Mânuită cu nepricepere și rele credințe ucide omenirea. Neștiința, necunoscutul naște vise. Când visele se împlinesc și toate cele devin
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
se vedea, cizmele tari de piele nu le plăcuseră lupilor flămânzi, care în rest devoraseră cu lăcomie tot ce se putuse devora și sfârtecaseră cu gurile lor hămesite, pline de bale, tot ce se putuse sfârteca, împrăștiind prin văgăunile și hățișurile pădurii bucățile sângerânde de trupuri omenești, cu haine cu tot. Neașteptata și macabra descoperire o făcuse un pădurar bătrân, care trecea întâmplător în acea dimineață pe acolo. Așa ceva nu i-ar fi trecut nimănui prin minte că s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]