1,117 matches
-
Un părinte de copil trebuie să fie iubitor și sever... Cu prea multă iubire mă simțeam cu cătușe... Vreau să mă schimb, să fiu puternică în gând și faptă. Dumnezeu mi-a dat multe haruri, dar poate nu mi-a hărăzit darul căsătoriei...încă mai sper să port crucea căsătoriei... Vreau să fiu de folos altora și îmi este necesară munca. La pagina 188 scrie: „Mă rog, mă rog, mă rog continuu, cum mă învață duhovnicii mei și eu mă simt
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
interiorul orașului, diverse dughene în Iași pe Ulița rusească, înspre Sărăria Veche, pe Ulița Mare, în capul Podului Hagioaiei în jos și altele”<footnote Nicolae Grigoraș, op. cit., p. 16 footnote>. În cea de-a treia domnie (1678-1683), Duca Vodă a hărăzit Cetățuiei, Mănăstirea Hlincea, „cu toate ocinile, vecinii, morile, viile, dughenile, ca metoc. In acest fel, egumenul Cetățuiei era împuternicit să numească la Hlincea un epitrop”<footnote Idem, Două monumente de artă feudală din împrejurimile Iașului. Mănăstirea Hlincea și Aroneanu, în
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
mănăstiri. Printre acestea se numără și ctitoria lui Gheorghe Duca, Mănăstirea Cetățuia, amplasată pe colina de sud a orașului Iași, un așezământ de evlavie ortodoxă și cultură europeană. Ea se încadrează perfect în peisajul natural al vechii capitale moldave. Fiind hărăzită de la început Patriarhiei Ierusalimului, a avut o destinație specială de a avea călugări cărturari, care să transmită prin cărțile lor, învățătura de credință în toată lumea creștină, de aceea nu a avut o obște numeroasă, ci, cât să îndeplinească aceste idealuri
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
ci sunt niște sfinți galonați, care au atribuțiuni specifice în ceea ce privește securitatea raiului. Adică, mai pe înțelesul credincioșilor, ei sunt cei care conduc serviciile secrete și de pază, ale lui Doamne, Doamne. Se pare, că întreaga mea viață mi-a fost hărăzit să aud de această sărbătoare, fiindcă pe când eram în satul meu natal, de Sfinții Mihail și Gavriil era hramul bisericii din sat, iar după ce am plecat de acolo, am și eu o Gabrielă în familia mea, fapt care îmi amintește
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
ale unui film de acțiune sau de cortina muzicală ce cade/se ridică, introducând momentul publicitar. Începând cu Portia, care văd că îmi mai ocupă nervii, se pare că toți părem nemulțumiți cu locul pe care Dumnezeu ni l-a hărăzit sub soare. Dumneaei parcă n-ar mai vrea să se întoarcă de la Tropice - eu, în schimb, am nostalgia Nordului, deși nu sufăr iarna, frigul, totuși văd acolo un fel de curățenie. (E unul dintre motivele pentru care relația cu Zenaida
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
și nedemnă de respect ar fi fost această muncă. în plus, Gacel știa că ura, ca și tulburarea, teama, iubirea, sau orice alt sentiment profund nu sunt tovarăși buni pentru omul deșertului. Pentru a supraviețui pe meleagurile unde îi fusese hărăzit să se nască, era nevoie de mult calm; de sânge rece și o stăpânire de sine care să domine întotdeauna orice sentiment ce l-ar împinge să comită niște greșeli care, acolo, rar se mai pot îndrepta. Acum Gacel știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
mult de spada și brațele lui Gacel decât pe propriile-i picioare, și când celălalt își scoase spada, sfârtecându-i pântecele, rămase ghemuit pe nisip, hotărât să îndure în tăcere, fără să se plângă, lunga agonie pe care i-o hărăzise soarta. După câteva clipe, pe când călăul feciorului ei se îndepărta încet, nici fericit, nici mândru, spre cămila care îl aștepta, bătrâna cea știrbă intră în cea mai mare jaima, luă o pușcă, o încărcă, se duse lângă fiul ei ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și se sprijinea în cârjă și se oprea să se odihnească pe drum. La curtea Iuga se mărise gălăgia. Castelul ardea mereu, înfundat. Bucătăreasa Profira sărută mâna preotului și-l conduse în odaia mortului. ― Of, Doamne, Doamne, amară soartă ai hărăzit omului! bolborosi preotul, punîndu-și patrafirul, după ce s-a uitat o clipă la cadavrul boierului Miron. Ascunse sunt cărările tale, Doamne, blagoslovit fie numele tău în vecii vecilor, amin! Sosirea preotului nu stânjeni deloc fierberea țăranilor. Câțiva se uitară după el
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
despre imaginație, să nici nu mai vorbim. Era un bun ofițer executant care nu va fi niciodată avansat căpitan de navă. Acest post cu răspundere cere o anumită stăpânire dublată de îndemânarea reală de a conduce oameni. Kane nu era hărăzit cu niciuna din aceste calități. În comparație cu acelea ale superiorului său ierarhic, visele-i hălăduiau ca niște umbre confuze, răzlețe, străvezii, așa cum Kane era ecoul mai fin, mai puțin vibrant, al căpitanului. Dar vai, un "pro" are nevoie de o mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
o zi, când așa cum fiecare dintre noi o așteptăm, deoarece nu suntem nemuritori. Intrase în al șaptezeci și șaptele an. Trăise, deci, ani buni. Unii pleacă și mai devreme în lumea umbrelor, alții merg și mai mult, după cum le-a hărăzit soarta. Se consola că, totuși, a trăit ceva ani și buni și poate mai puțini buni, așa cum îi este dat fiecăruia în viață. Deci, știind că sfârșitul îi bate la ușă, s-a hotărât să-și revadă satul natal și
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
temeiuri de încredere în vitalitatea neistovită a neamului românesc. Pilda Basarabiei trebuie să slujească de învățătură tuturor celor ce mai nădăjduiesc încă a putea să desprindă și să desființeze vreaun crâmpei din neamul românesc de pe pământul ce i-a fost hărăzit să-l slujească în numele și spre folosul civilizației”. Așadar, constituirea republicii reprezenta - așa era văzută de la Iași - o etapă a refacerii unității naționale românești și nu a unei închipuite unități statale moldovenești de la Nistru la Carpați, „teorie” inventată post factum
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
sovietic își dă seama că o Românie puternică, unită în granițele ei etnice, este o garanție de securitate pentru toți vecinii ei. Guvernul român nu a urmărit niciodată altceva decît realizarea destinelor poporului român pe pămîntul ce i-a fost hărăzit. Domnul Molotov mi-a răspuns că nu poate accepta argumentele mele, care nu corespund nici evoluției istorice, nici situației de fapt. Dacă este nevoie, a adăugat d-sa, argumentele politice, istorice și etnice ne vor putea fi expuse ulterior. În ce privește
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
moartă care fusese cândva domnișoara Rozanov. Se auzi clincănitul unui clopot îndepărtat. Hattie își vârî o batistă curată în buzunar și ieși din cameră, imaterială ca o sămânță în spațiile brune ale palierelor și ale scărilor pe care-i era hărăzit să le viseze de acum încolo, tot restul vieții ei. John Robert Rozanov plutea ca un prunc uriaș în apa fierbinte, cu valuri, a propriului său bazin din Camerele Ennistone. Era unul din acele bazine în formă de barcă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
strecoare vreo aluzie la teribila hotărâre pe care se căznea s-o ia. Pentru că, acum când se găsea în pragul ei, i se părea o hotărâre groaznică. Începuse să-și dea seama cât de important era darul care-i fusese hărăzit, cât de legat era de încrederea cu care putea înfrunta lumea. Și domnul Hanway era important, ca factor girant pentru viitoarea lui bunăstare, pentru puritatea și continuitatea talentului său. Firește, lui Emma îi era limpede că destinul îl menise să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
profitase de răgaz ca să-și netezească și să-și pieptene părul cu degetele. Arăta mai liniștită. Intră, trecu pe lângă Tom și urcă scările. Acum, pentru prima oară după somnul lui vizionar, Tom se simți sigur de rolul care-i fusese hărăzit. Asta nu înseamnă că-și plănuise vreun rol; moment de moment, acționase așa cum simțise că trebuie să acționeze. Dar desfășurarea, ca în vis, a acțiunilor predestinate părea să fi ajuns la capăt, butonul fermecat se închisese, iar el fusese restituit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
expediată. La revedere, dragul meu N, îmi ridic mâna și te binecuvântez. Al dumitale Bernard Jacoby P.S. Tocmai mi-a făcut o vizită preotul local. Se pare că e nemulțumit de activitatea mea. Poate că, până la urmă, mi-a fost hărăzit martiriul! Le-am citit câteva părți din această scrisoare (nu toată, desigur) lui Brian și lui Gabriel. Gabriel și-a șters o lacrimă. Brian a exclamat: „S-ar zice că toți s-au smintit în ultima vreme“. Trebuie să arăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în moarte, deci omul stă în efemer, lumea în istorie, o noțiune abstractă, după mine, o devenire imperceptibilă și totul în nimicnicie. În fața acestei drame, ori cazi în disperare și te sinucizi, ori te resemnezi cu soarta ce ți-i hărăzită. Și dacă tot ești efemer. Atunci cât existăm să ne bucurăm din plin de splendorile trecătoare ale lumii. Am mai întâlnit această filozofie. Ea decurge obiectiv din atitudinea omului în fața unei mese cu bucate alese. Dacă nu le consumi până
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93028]
-
asta pierdusem. Nu mai aveam zidul din spate. Nu mai aveam nici un punct de sprijin. Trebuia să mă apăr și să mă tem în toate părțile. Dar, cum veți vedea mai târziu, mă înșelam în privința rolului pe care destinul îl hărăzise zidului în viața mea. Mai ales mă persecuta ideea că toți în jur aveau măști de sticlă. Eu singur umblam cu chipul meu adevărat și vulnerabil. Din pricina asta mi se părea că pe stradă trecătorii se uitau după mine mirați
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
preot, 12. care-i va face prețuirea după cum va fi bun sau rău, și va rămîne la prețuirea preotului. 13. Dacă vrea să-l răscumpere, să mai adauge o cincime la prețuirea lui. 14. Dacă cineva își închină Domnului casa, hărăzind-o Domnului ca un dar sfînt, preotul să-i facă prețuirea după cum va fi bună sau rea, și să rămînă la prețuirea făcută de preot. 15. Dacă cel ce și-a închinat Domnului casa, vrea s-o răscumpere, să adauge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
dinlăuntrul casei la intrarea în Locul preasfînt, și pentru ușa casei de la intrarea Templului. 51. Astfel s-a isprăvit toată lucrarea pe care a făcut-o împăratul Solomon pentru Casa Domnului. Apoi a adus argintul, aurul și uneltele, pe care le hărăzise tatăl său David, și le-a pus în vistieriile Casei Domnului. $8 1. Atunci împăratul Solomon a adunat la el la Ierusalim pe bătrînii lui Israel și pe toate căpeteniile semințiilor, pe căpeteniile familiilor copiilor lui Israel ca să mute din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85038_a_85825]
-
fost fascismul și comunismul.“ Ei bine, dacă de antiburghezia fascismului am scăpat, furia antipaseistă a neocomunismului o simțim tot mai frecvent și tot mai agresiv. 9 decembrie 2010 Două inconștiențe. Una dulce, alta amară Îngerii (sau diavolașii) întâmplării mi-au hărăzit în două zile de decembrie două experiențe aiuritor de diferite. Pe 13, la opt dimineața, arpantam în sala de așteptare la analizele trimestriale de sânge. Proastă programare, mi-am spus: să te duci la descusut sângele taman după ce, cale de
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
împrejurări în familia unchiului Tache nu s-ar fi desprins de normalitate. L-am botezat pe cel mic în Biserica Sfânta Vineri, parohia unchiului, acum și naș. Zilnic, două săptămâni încheiate, am făcut cărare bătută spre port. În sfârșit ne hărăzește Dumnezeu un vapor și la cinci dimineața urcăm. Aveam bilete de clasa I. Dar aici nici un loc. Tot felul de cucoane se lăfăiau cu de toate pe câte două trei locuri. Abia la intervenția căpitanului am primit și noi două
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
ce am spus până acum. E vorba de faptul că nu m-am simțit atras, cum, poate, v-ați așteptat, de celebrul îndemn "Să regresăm spre Grecia". Adică, n-am visat să mă lepăd de viața care mi-a fost hărăzită și să-mi compun una total diferită, fără nici o legătură cu cea reală. Am vrut să fiu "antic" doar în măsura în care aceasta nu mă obligă să renunț la ceea ce "sunt" și pot face din antichitate un timp arbitrar, din care să
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
duios. S-o ascultăm și noi: „În Nazaretul Iudeiei, locuia o familie sfântă: Fecioara Maria, căreia Sfântul Arhanghel Gavriil îi vestise că prin Întrupare de la Duhul Sfânt va naște pe Fiul lui Dumnezeu și Bătrânul Iosif, cel ce-i fusese hărăzit de Domnul să-i fie logodnic și ocrotitor de la vârsta de 15 ani, căci era orfană de ambii părinți. Regele Irod a ordonat ca toată suflarea din Iudeia să se înscrie la recensământ, fiecare după seminția din trăgea. Astfel, cei
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
pot spune decât faptul că eu țin rânduiala acustui nesfârșit șir de hârțoage pe care le vei răsfoi rând pe rând. Nimic nu este întâmplător pe lumea asta. Așa că nici întâlnirea noastră nu este întâmplătoare...Și pentru că Dumnezeu ți-a hărăzit norocul aceasta, trebuie să te folosești de el și ajutorul nu-ți va lipsi...” În timp ce mă întrebam ce vrea să însemne un asemenea răspuns, în jurul meu a început să se cearnă liniștea. Doar o cucuvea a prins să strige din
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]