1,124 matches
-
aria creștinătății. Trufia și resentimentele oferă o nefastă pildă de risipire și discordie, deplânge C., într-un pasaj ce amintește de privirea sceptică și de reflecțiile stolnicului Cantacuzino asupra „nașterii și stricăciunii”, a strălucirii și erorii guvernând în toate cele hărăzite oamenilor. În termeni antitetici, trecut - prezent, mărire și cădere, C. va situa și evoluția, sub spectru tragic, a românilor - descendenți autentici ai „râmlenilor” -, a căror glorie și vrednicie de odinioară ar contrasta însă cu ignoranța neamului („încungiurat de norul neștiinții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286450_a_287779]
-
școala noastră, de-acum trebuie să se unească pe veci și nedespărțiți vom rămâne până la sfârșitul sfârșitului. Dumnezeu a așezat neamul nostru într-un ținut frumos și îmbelșugat, ne-a înzestrat cu minte limpede și cu inimă bună, ne-a hărăzit însă și grele încercări. Începând acum o viață nouă, ca Iov pe care l-a binecuvântat Domnul după dureri, să ne strângem rândurile și să avem în cugetul nostru, ca pe un odor prețios, gândul că, de azi înainte, limba
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
din 190630. Scrisoarea ajută nu numai pentru a certifica un adevăr, dar și pentru faptul că relatează despre martori oculari care au surprins imaginea reală a casei căreia, de modestă ce era, numai porecla de casă boierească nu-i putem hărăzi, pare a fi mai mult o casă de gospodari de țară, a vreunui răzăș mai cuprins, cu dare de mână. Gospodăria toată e adunată în jurul acestor case vechi cu cerdac de lemn în față31. Descrierea este făcută în 1909, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
biserici de la Ipotești aflate pe coama dealului, în spatele casei memoriale au avut destine spectaculoase, deloc ușor de descifrat; istoriile lor par să se împletească o vreme, pentru ca, în cele din urmă, să-și găsească, fiecare, drumul ce i-a fost hărăzit. Pe anumite intervale de timp, informațiile lipsesc; redescoperirea destinului lor s-a făcut în baza unor documente aflate astăzi la Arhivele Naționale din Botoșani. Ele ar fi rămas în anonimat, ca multe alte biserici din țară, dacă destinul lor n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
deși e conștient de diferența dintre el și restul lumii. Așa stând lucrurile, se pot remarca semnele unei originalități indubitabile la copilul năzdrăvan care avea să revoluționeze mai târziu limba maternă și cultura poporului său, căci așa i s-a hărăzit să fie: mai mult un exponent decât un individ 64. Și toate acestea i s-au hărăzit încă din leagăn: Nu-i dați daruri trecătoare/ Cum dați altora sub soare,/ Dăruiți-i lui ceva/ Ce în lume nimenea/ N-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
unei originalități indubitabile la copilul năzdrăvan care avea să revoluționeze mai târziu limba maternă și cultura poporului său, căci așa i s-a hărăzit să fie: mai mult un exponent decât un individ 64. Și toate acestea i s-au hărăzit încă din leagăn: Nu-i dați daruri trecătoare/ Cum dați altora sub soare,/ Dăruiți-i lui ceva/ Ce în lume nimenea/ N-a avut, nici n-o avea65. În Ursitorile, Eminescu imaginează timpul de dinaintea nașterii unei făpturi umane de excepție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
motiv, nici poetul însuși nu-l deslușește. Omul, constată poetul francez Max Jacob, își pierde în fiecare clipă sentimentele umane și expresia lor. Poezia i le restituie 105. În unii din noi, copilul nu moare niciodată, iar aleșilor le este hărăzit să audă clopoțelul argintiu al acelor vremi aurite care trebuie primite ca atare: Ah! îmi îmblă adesea prin gând/ O cântare veche./ Parcă-mi țiue-aiurind/ Dulce în ureche:/ Lume, lume și iar lume!106 Ce simțăminte va fi trăit Mihai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
starea de vis a universului: Ei dorm cum doarme-un haos, pătruns de sine însuși,/ Ca cel ce-n visu-i plânge, dar nu-și aude plânsu-și302. Plânsul elementelor primordiale ale universului se desparte însă de plânsul Demiurgului, căruia îi este hărăzită singurătatea absolută. Până la El, elementele cosmosului pot tânji după perechile lor, chiar dacă nu sunt absolvite de suferință. Demiurgos însă n-are pereche și este damnat să-și poarte destinul, întorcându-și lacrima-n sine: De plânge Demiurgos doar el aude
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
dacă ești în stare. Eram descumpănit, incapabil de a mai spune ceva, drept care fantasma a continuat: - Spaima? Oare nu tremura și sudoarea lui nu sângera de frică în grădina măslinilor? Nu voia să fie cruțat de soarta ce-i fusese hărăzită? Oare nu și-a învinuit tatăl că l-a părăsit pe când era pe cruce? Dacă un soldat s-ar fi purtat în acest fel înainte sau după o bătălie, ar fi fost făcut laș și batjocorit de toată lumea. Noi ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de noi. Găsește ceva mai cu miez! Voiam să-mi astup urechile, să fug, dar m-am silit să cuget. În cele din urmă, am răbufnit: - O să vină moartea, moartea ta, și atunci el îți va întinde mâna ca să-ți hărăzească învierea. A tăcut câtăva vreme, după care a spus răutăcios: - Întinde-mi-o pe-a ta, până să vină timpul acela, dacă tot crezi în înviere. Am să-ți ating mâna, și voi avea parte de fericirea pe care niciun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
schimbat în inima mea și că mă rog în fiecare zi să fie marele rege dorit de longobarzi. Să vii să mă vezi cât poți de des, ca să-mi mângâi ochii cu chipul tău. Eu rămân aici unde m-a hărăzit tatăl tău. Putem oare să ne întoarcem din moarte? Putem oare să ieșim din mormânt și să ne întoarcem la viață? De aceea du-te la el și îmbărbătează-l în privința morții mele. După care mi s-a adresat: - Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
se măsoară 89 prin proporții de număr, greutate Și măsúră, uimitoare mișcare matematică de-a lungul adîncului, 275 În piramidă-nvăpăiată, sau in Cub90, ori în coloana de văpaie-n Patru colțuri, fără podoabe 91, departe strălucind, călătorind nainte spre însuși hărăzitu-i capăt 92; Apoi căzînd într-un grozavnic spațiu, recăpătîndu-și în cumplită iarnă Puterea-i risipita, ea înapoi se-ntoarce pe-o traiectorie mai joasă 93, Pînă ce, iar aprinsă de-ardoarea proaspăt strînsă în blîndu-i anotimp 94, 280 Se
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
nașterea a ceea ce Deleuze numea "caosmos", o combinație de ordine și dezordine, de genul celei anticipate de John Clare în conceptul "disorderly divine", dezordine divină, i.e. o ordine vie, fremătînd de viață cosmică. 92 (ÎI, 276) călătorind nainte spre însuși hărăzitu-i capăt: observăm germenii teleologiei de tip aristotelic la Blake: lucrurile avansează irezistibil spre scopul lor intern, prin forță "entelehiei", a principiului lor intern de perfecționare și relaționare intrași intersistemică perfectă. 93 (ÎI, 278) pe-o traiectorie mai joasă: Blake
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de prodigioasă încât de multe ori mâinile lui nu reușeau să exprime gândurile. Sculptor, pictor, arhitect, poet, Michelangelo încheie șirul titanilor Renaș‑ terii. Zămislit de o epocă ce conținea în ea germenii celor mai mari antagonis‑ me, i‑a fost hărăzit să fie un învingător învins. Pentru cei ce prețuiesc arta lui, el rămâne un geniu. Ca sculptor, pictor, arhitect și poet, Michelangelo a exer‑ citat o influență puternică asupra contemporanilor săi și asupra artei din Ves‑ tul Europei în general
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
eventual, în care tot ceea ce aparținea domeniului istoriei era destinat națiunii. în România ceaușistă nu mai este nevoie să repet cum s-au împletit istoria și trecutul; celui de-al doilea element al triadei istorie - timp - trecut i-a fost hărăzită o reflecție aparte. Să trecem la seducția pe care o exercită puterea exemplului, mult mai spectaculos decât dezbaterea teoretică, prin proporțiile efortului investit, cu adevărat personal, în a-și exercita vocația pedagogică a opinentului în materie de trecut național. în
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
foarte emotivă, sfioasă. Când mă duc la ea, pentru orele de curs, mă așteaptă mereu la biroul de studiu, îmbrăcată în uniformă, celebrând, prin aceasta, iubirea, frumusețea și bucuria pentru învățătură, căreia i se dedică după posibilitățile ei, așa cum a hărăzit o Dumnezeu. Comparativ cu Leo, are o gândire mai lentă, își pierde foarte repede concentrarea (chiar dacă la începutul orei pare să aibă o implicare satisfăcătoare), știe să citească, să scrie și să socotească. Familia manifestă o atitudine pozitivă față de activitatea
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
pentru a ajunge la Giurgiu. Când căile ferate se vor prelungi spre nord, prin Galiția și Moldova până la Galați; înspre sud, prin Banatul Ungariei și Transilvania, până la Brăila, se va ajunge la București în trei zile. Dar nu ne era hărăzită nouă atâta fericire; siliți să plecăm în noiembrie (1860) și să folosim trenuri intermediare; cu întârzieri datorate zăpezilor ce acopereau deja Pădurea Neagră și bazinul Dunării de Sus; condamnați la cea mai strictă ajunare din cauza conductorilor ce își recuperau orele
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
de prodigioasă încât de multe ori mâinile lui nu reușeau să exprime gândurile. Sculptor, pictor, arhitect, poet, Michelangelo încheie șirul titanilor Renaș‑ terii. Zămislit de o epocă ce conținea în ea germenii celor mai mari antagonis‑ me, i‑a fost hărăzit să fie un învingător învins. Pentru cei ce prețuiesc arta lui, el rămâne un geniu. Ca sculptor, pictor, arhitect și poet, Michelangelo a exer‑ citat o influență puternică asupra contemporanilor săi și asupra artei din Ves‑ tul Europei în general
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
prietena sa cea mai bună, Conf. Dr. Liliana Răileanu. Profesor Dr. Elenă Vamanu-Pușcașu - În memoriam Aici și acum, cred a fi un prilej potrivit pentru a-mi spune convingerea că fiecărui om, oricât de neînsemnat ar fi el, îi sunt hărăzite întâlniri omenești providențiale menite să-i configureze traiectoria vieții într-o manieră decisivă. Astfel de întâlniri se cuvin a fi mărturisite, ele fiind, ca și evenimente ființiale, ziditoare de suflet, întremătoare intru orice demers de îndrăznire, veritabile epifanii. Cu adevarat
Volum memorial dedicat foştilor profesori şi colegi by Alexandru Cărăuşu, Georgeta Teodoru () [Corola-publishinghouse/Science/91776_a_92841]
-
sînt legate de instrumentele diplomatice care erau menite să asigure Europei stabilitatea și pacea. Primele atitudini contestatare față de noua ordine internațională Imediat ce au fost semnate, tratatele din 1919-1920 sînt contestate de numeroase țări nemulțumite de soarta care le-a fost hărăzită, țări aflate atît îri tabăra învingătorilor cît și în cea a învinșilor. În Turcia, semnarea unui tratat care ratifică pierderea celei mai mari părți din provinciile europene ale imperiului provoacă furia armatei împotriva prea îngăduitorului Mehmed al Vl-lea, devenit un
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
el, sau moștneanul lui; pentru că și la zestrile de afară are muiarea putere ca și la zestrile ei. Fiece muiare, la zéstrea ei cea de afară și la veniturile ei carele-i vin de la rudenii, poate să oblăduiască și să hărăzească și să dea, fiindu-i macar viu și bărbatul; iar pe zestrile ei, pân-va trăi bărbatul ei, n-are treabă cu dinsele să le oblăduiască”), supravegheată cu atenție de proprietară ori de donatori (în 1645, Maria, fiica lui Necula
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
este însoțit de o veritabilă transformare a presei care începe să-și diversifice formulele și, grație lui Petit Journal, să ajung( la masele populare. A) Imperiul autoritar (1852-1860). Sub regimul instaurat de decretul din 17 februarie 1852, presei i se hărăzise o soartă fără precedent. Guvernul avusese grijă să fie autorizate publica(iile cu o anume diversitate de tendințe: Univers catolic intransigent, Gazette de France, legitimist(, Débats liberal de centru dreapta, Moniteur universel oficial, Pays, Constitutionnel, Patrie oficioase, Presse guvernamental, Siècle
by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
putința de a exprima, în limitele posibilului, în mod limpede cel puțin tipologia acelei trăiri. Acesta era motivul pentru care bizantinii nu au pus niciodată la îndoială valoarea filosofiei clasice și târzii a grecilor. Rolul de formare a minții era hărăzit unui învățământ centrat pe discursul filosofic al platonismului și aristotelismului, și cu cât era mai bine antrenată mintea în datele filosofiei din afară, cu atât erau mai serioase șansele unei experiențe mistice care să nu stea sub semnul înșelă¬ciunii
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
prin ce greșesc, cât și prin corectitudine. Autoarea face public gândul că judecățile de valoare pot fi subiective și eronate: "Doar neînțelegând deloc relativitatea punctelor de vedere critice, ne-am putea închipui că noi avem neapărat dreptate și că suntem hărăziți să confirmăm sau să infirmăm pe vecie judecățile înaintașilor"223. Deși nu poate rămâne neutră în toate cazurile, se simte în fiecare comentariu chibzuiala etică. Nicoleta Sălcudeanu vorbește despre divorțul Monicăi Lovinescu și al lui Virgil Ierunca de propriile vocații
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
este dogma cea mai caracteristică a calvinismului. În capitolul 3 al Westminister Confession, din 1647, e scris: «Pentru a-și revela gloria, Dumnezeu prin decizia Sa i-a... predestinat (predestinated) pe unii oameni vieții eterne, iar pe alții i-a hărăzit (foreordained) morții eterne». Există un semn al acestei predestinări: reușita în profesie. Dacă vezi un om serios în profesia sa, e semn că el se poate înfățișa înaintea Regelui». Scrie Weber « Această asceză protestantă laică - pesemne că așa putem rezuma
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]