1,450 matches
-
Și ai ochii atăa de blănzi, De mă-nec în ei c-n valuri. # Aer cănd eu trag în mine Mi se pare că-i al tău Și de n-ai fi tu în lume , Eu m-aș arunca în hău. # Ce cu drag eu te privesc Cănd tu dormi cași un înger! Mă desfăt și te iubesc Și-n străfunduri nu mai sănger. # Cu scănteierile diamantine, Ce parcă vin din văi și lunci, Tu luminezi ,instant în mine Durerea iubirii
DECLARAŢIE DE DRAGOSTE de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342639_a_343968]
-
departe, tot mai departe, în hățișul unui tăvălug de amintiri fără culoare, aplatizate sub greutatea infinită a necunoașterii prin cunoaștere, cuprins de tremurul unei alte zile rătăcite, cu umerii uimiți și coloana gotică în forma semnelor de întrebare, cuprinzi tot hăul zgomotos al lumii în lacul tulbure al ochilor, uitând calea. Referință Bibliografică: DE-A PIERDEREA REALITĂȚII / Daniela Tiger : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1803, Anul V, 08 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Daniela Tiger : Toate Drepturile Rezervate
DE-A PIERDEREA REALITĂȚII de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342663_a_343992]
-
alerge și să strige ca un disperat : ajutooor ! ajutoor ! Niciun semn de la nepăsătorul Ecou sau de la uriașele umbre albe care se înngreau tot mai mult. Mai grav, acestea luau forme hidoase cu urechi și nasuri enorme, cu guri ca niște hăuri în care creșteau colți mari și ascuțiți ce rânjeau amenințător. -Nu, nu, nuuu ! Unde am nimerit ? țipa disperat copilul. -În Țara Întunericului, prostule! Ho, ho, ho ! i-a răspuns zmeul Tăcere, cu un hohot de liniște. -A spus cineva ceva
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
alerge și să strige ca un disperat : ajutooor ! ajutoor ! Niciun semn de la nepăsătorul Ecou sau de la uriașele umbre albe care se înngreau tot mai mult. Mai grav, acestea luau forme hidoase cu urechi și nasuri enorme, cu guri ca niște hăuri în care creșteau colți mari și ascuțiți ce rânjeau amenințător. -Nu, nu, nuuu ! Unde am nimerit ? țipa disperat copilul. -În Țara Întunericului, prostule! Ho, ho, ho ! i-a răspuns zmeul Tăcere, cu un hohot de liniște. -A spus cineva ceva
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
s-a poticnit în ditamai “ghildăul” și măsura nerăbdător și parcă pe furiș adâncurile în care plonjase, mai întâi din precauție cu picioarele, “pășind” apoi fidel unui clișeu biblic, pe ape, precum Învățătorul lumii, scrutând tumultul valurilor înspumate, necuprinderea și hăul terorizându-l deopotrivă și mai că se abandonase unei neliniști metafizice pe care n-o mai încercase vreodată. Îl copleșiseră gândurile la dimensiunile lui la scară planetară, adâncimile insondabile, complexitatea vieții faunistice și vegetale marine, uriașul rezervor alimentar al viitorului
ÎNTÂLNIRE CU OCEANUL PACIFIC LA SAN FRANCISCO! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341734_a_343063]
-
săpată-n vechiul furnicar! PEȘTII ... CREATORI Cândva un pește-ferăstrău Cu-amicu-i, un rechin-ciocan, Au pus la cale-un amplu plan, Cert, stimulați de mult trăscău. Deci, meșteriră un palan, Și-apoi s-au canonit cam rău Să îl coboare jos în hău Ca să-i ridice din ocean. Sus au deschis un șantier Naval, extrem de performant Căci, ajutați și de-un girant, Aveau și lemn destul și fier. Azi fac, precum au plănuit Mici vase pentru ... pescuit! STRUȚUL INVENTIV Un struț ce n-
SONETE (2) de EUGEN DEUTSCH în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/340560_a_341889]
-
s-au retras pe muchia stâncoasă ce se înalță deasupra masivului. Potera a luat urma haiducilor și a urcat după ei pe acele colțuri ascuțite de piatră. Atunci Pintea cu voinicii săi și-au dat drumul pe partea opusă, în hău. Legenda spune că ceata de haiduci a alunecat pe piatră până la poale și atât căpitanul cât și o parte dintre ei au scăpat cu viață. Din pasul Gutâi șoseaua coboară spre Mara de unde traseele se ramifică în mai multe direcții
ALTARUL SPIRITUALITĂŢII ROMÂNEŞTI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340547_a_341876]
-
i le trimit prin fiica mea. Să aibă ce învăța acum că eu sunt plecat.” Magnifique. La câteva zile, după ce și-a revenit complet, a vrut neapărat să-mi povestească ceva. În momentele acelea, a simțit cum cade într-un hău și lumina de sus se împuținează. Ceva o trăgea cu putere în jos și-n același timp, ceva o ținea de un picior și nu o lăsa să se prăbușească, reușind până la urmă să o readucă sus. Doamna Ana are
Ciocolată pentru domnul doctor () [Corola-blog/BlogPost/337775_a_339104]
-
niște substanțe speciale pe injectomate și-i țineam mâna pe o gleznă, ca un extra suport. La câteva zile, după ce și-a revenit complet, a vrut neapărat să-mi povestească ceva. În momentele acelea, a simțit cum cade într-un hău și lumina de sus se împuținează. Ceva o trăgea cu putere în jos și-n același timp, ceva o ținea de un picior și nu o lăsa să se prăbușească, reușind până la urmă să o readucă sus. Am rămas cu
Ciocolată pentru domnul doctor () [Corola-blog/BlogPost/337775_a_339104]
-
la celălalt capăt al cabinei albe. Nu le prinde capul și nici nu‑l apucă, gestul e blând ca o chemare. Cu palma stângă protejată de o mănușă de lucru portocalie, cheamă corpul inconștient și taie gâtul ud căscând un hău sângeriu. Sângele se scurge în cuva de inox de dedesubt. Cheamă, taie, șorțul de cauciuc alb se stropește. Corpurile inconștiente se zbat, se știe că păsările arată reflexe musculare puternice, spune Ghidul, semn că creierul a pierdut controlul. Bărbatul le
Scurta și curioasa viaţă a puiului de Crăiești. O poveste adevărată despre ce mâncăm azi () [Corola-blog/BlogPost/337771_a_339100]
-
un lift. Mergem pe scări. Mai luăm un lift. Ajungem acolo. Mă întorc înapoi singur. Cobor la un etaj oarecare. Ușa de la coridor nu se deschide. Sunt într-un hol hexagon. Mă uit în jos pe casa scărilor. Este un hău de nu vezi unde se termină. Balustrada nu este tocmai înaltă. Nu e țipenie de om pe o rază de câteva sute de metrii. Sunt poate singur pe un etaj întreg cu sute de camere mari și goale. Mă retrag
Scriu duminică, la 3 dimineața, de pe scaunul grefierei de la tribuna Parlamentului () [Corola-blog/BlogPost/337710_a_339039]
-
de planul încredințat. E clar? Nu! Ce poate fi clar într-o dimensiune dezbinata de trăiri nesigure, sumbre, scăldate în mocirlă intereselor mărunte că praful scuturat de pe încălțările marilor profeți? O treaptă, două ... încă una. Pe ce traiectorie? Coborând în hăul inconștientei faptelor neasumate sau urcând zidul creației, piatra cu piatră, încet dar sigur? Piatră cu piatră, de la temelia piramidei cu condiția să nu privim în jos. ne va atrage forță nesiguranței propriilor aspirații, capcanele neputinței de a trece dincolo de dorințele
PÂNĂ CÂND ? de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 611 din 02 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343897_a_345226]
-
Iudă pios, scăldat în lumină, veni Lucifer și-n loc de sărut pe obraji, întinse zăbale pe frunte. Cioturi, cioturi, prăpăstii și ziduri, prăpăstii și cioturi... și ziduri terne. Eterne se cască goluri - membre dezmembrate, păpuși colorate, distorsionate, aruncate în hăuri. Unde ești, Salvatore? Unde ți-e fața? Când Te arăți? Îngeri plâng pe cornișe, ascunși în penumbre, în rugi tremurânde se-închină cerșind lumină albă, divină; așteaptă să vină Celestul... mai înalt decât Everestul, unde puțini au urcat și nu
CÂNTEC DE CRĂCIUN de LIUBA BOTEZATU în ediţia nr. 1823 din 28 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343022_a_344351]
-
de ani, Pământul clocotea-n păcate mari, Și steaua omului cădea ne-ncetat, În haosul amar al satanei. Dumnezeu, vedea demonii stăpâni pe lume, Cum făceau voia șarpelui viclean, Și pe oameni supunându-i la cazne cumplite, Ce-i împingea-n hăul fără fund al pierzării Nemaiputând vedea lumina astrului divin. În noaptea cea întunecoasă, Vega, se arată-n genuna nopții, Întinzându-și brațele luminoase Și, vestind marea venire a Domnului, Care va mântui toată suflarea omenească Și va lua asupra Sa
PARTEA I DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342957_a_344286]
-
Copilul dădea semne de oboseală. La fel și noi. Simona cea șugubeață, cea sentimentală, cea iubitoare a poeziei noastre clasice mi-a făcut un semn a neputință cu brațele deschise larg și mi-a spus cu durere: - Dragomani sunt cât hăul în țara noastră. Zadarnic vor să tălmăcească voința neamului lor. Nu-i ascultă nimeni. Dum spiro, spero*, că ,,Țara asta cea de-sine-stătătoare’’ nu va rămâne veșnic ,,călcată în picioare’’ de legile și hotărârile absurde, înjositoare și inumane! De data asta
TĂLMĂCEŞTE, DRAGOMANE! de SAVETA VĂRĂREANU în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/342996_a_344325]
-
care așterne poteci de frunze îngălbenite de vreme; asta fiindcă în drumul aflat înainte, anotimpurile si-au oprit cursul firesc, ele succedandu-se după o anume lege pe care încă nu o pot desluși! Din timp în timp își deschide hăul întunecimii câte un tunel săpat în stânci colțuroase al cărui întuneric mă sperie crunt ! Atunci; închid ochii să nu mai pot vedea bezna ce mă învăluie atâta de total în bratele ei înfricoșătoare ! Iar când tăcerea se va fi oprit
POPASUL MACILOR de BIANCA AURA BUTA în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343340_a_344669]
-
împlinind-o necondiționat, Iubește-n menirea d’altadat, Să-ți treacă oftatul cel mare, Zâmbind chiar oleacă mai tare Ca scut peste tine se prăvale, Barându-te de rele omorâtoare... Alungând din cer tot răul, Empatizând de-i al tău hăul, Și-l atrage că-l macină mereu, Prin rugă desface și eul tău, Ducând chiar ea greșelile tale, De veninul cu vini se prăvale, Tot cea mai blândă, le stopează Chiar de bându-ți răul sângerează... Referință Bibliografică: îngerul i
ÎNGERUL I S-AR RUŞINA.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1666 din 24 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343420_a_344749]
-
de noi, fără a îngălbeni vegetal spre uitarea de sine. Între da și nu e așezată întreaga lume și atunci o soluție înțeleaptă poate fi lipsa de reacție, tăcerea, ignorarea, ironia ca expresie a unui total și nimicitor dispreț. În hăurile urii și calomniei (ultimul refugiu al celor frustrați și lași), turnând plăci ale indiferenței placide, infamii vor păli. Pe ce s-ar mai putea baza calomniatorul care anticipează altceva? Din păcate nu există un panaceu pentru pandemia calomniei, a celui
RECURS LA ÎNŢELEPCIUNE de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343455_a_344784]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > HĂU CRESTAT ÎN TRUPUL ȚĂRII Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 2229 din 06 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Batjocură vi-i vulturul, și stema, Și lupul dacic, Dunărea, Ceahlăul. Minciuna a zvârlit onoarea-n hăul Crestat în trupul
HĂU CRESTAT ÎN TRUPUL ŢĂRII de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2229 din 06 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/344188_a_345517]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > HĂU CRESTAT ÎN TRUPUL ȚĂRII Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 2229 din 06 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Batjocură vi-i vulturul, și stema, Și lupul dacic, Dunărea, Ceahlăul. Minciuna a zvârlit onoarea-n hăul Crestat în trupul țării. Anatema Ce ne-o zvârliți în silă, azi, voi liota, De-a vă răbda tembela oprimare S-a răzbunat. Netrebnicia doare, Iar toți cei care-și urcă-n van golgota S-au răzvrătit și au strigat
HĂU CRESTAT ÎN TRUPUL ŢĂRII de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2229 din 06 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/344188_a_345517]
-
Ați neglijat proverbul cu ulciorul. Noi am umplut plângând mereu fântâna. Voi ne-ați jertfit în timp cu anasâna. S-a terminat! Stăpânul e poporul! 04.02.2017 Din volumul~manuscris "Clonapolis" propus pentru tipar în Aprilie 2017 Referință Bibliografică: Hău crestat în trupul țării / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2229, Anul VII, 06 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
HĂU CRESTAT ÎN TRUPUL ŢĂRII de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2229 din 06 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/344188_a_345517]
-
Și după care tânjesc de când mă știu. Noaptea amorului În noaptea cea tăcută, Stau ascuns într-o grădină măruntă Și privesc la geamul luminos, Unde-ți zăream umbra înfățișată frumos. Sufletul mi-e frânt de dorul tău, Ca un mare hău, Unde am intrat dinadins Și mă mistuie mereu un foc aprins. Ochii mei numai la tine se uitau Și-n întunericul veșnic înotau, Să ajungă la strălucirea din fereastră, Unde se afla o scumpă astră. Finețea și gingășia corpului tău
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
și de neatins, atât de pur, încât simți că dacă ai îndrăzni să dai jos voalul misterului pentru satisfacția atingerii neatinsului, ar fi ca și cum ai dezgoli fața lui Dumnezeu, iar extazul vederii de sine v-ar arunca pe ambii în hău! Se aude o muzică în infinitul din mine, o muzică a sferelor de o zgomotoasă liniște, ca o chemare tăcută a marelui Eu... @Liubastra, 12.18.2016 Referință Bibliografică: O muzică a sferelor / Liuba Botezatu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
O MUZICĂ A SFERELOR de LIUBA BOTEZATU în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/343163_a_344492]
-
În jurul prietenului ce-l ascult, Încercând să-l apăr și prin gând, Căci nu-i lângă mine, așa părând.. Prietenia e ca și o brățară rară, Este nestematul ce te preacapară, Chiar de norocul îți cam scapără Și răul din hău pe om nu se cațără. Se zice că în dragoste unul domină, Altul face multe lucruri de pomină, Dar prietenia ce rezistă între egali, E dragostea rezidentă chiar între banali.. Când nu prisosește toacă înlăuntrul, Iar când lipsește, dispare absolutul
PRIETENIA... O ALINARE! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1219 din 03 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/343240_a_344569]
-
-n lume nimeni n-o mai schimbă: Mărețu' Apollo - al frumuseții zeu ... Dar când pe istm, modest a debarcat Măicuța ce-a născut pe Dumnezeu, Îndată-acea statuie a strigat: „Nu pot răbda puterea ta, mi-e greu! ... ” Și-n hău s-a prăbușit ca fulgerat ... Douămiitreizeci de metri are ... Douămiitreizeci de metri are Muntele Sfânt ce poartă-n frunte Mica basilică ce stă să-nfrunte Furtuna greacă, oricât ar fi de mare, Iar vârful este-a Feței Lui Schimbare, Dar
SONETELE DE LA MUNTELE ATHOS de PAŞCU BALACI în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343209_a_344538]