3,185 matches
-
germani. 18% americani, 9% englezi și 30% sud-americani - citi inspectorul pe o fișă. — Cam mulți sud-americani, observă pedagogul. — Am notat, răspunse inspectorul. Apoi apăsă pe un buton și se aplecă spre microfonul de pe masă: profesore, când ieși, ia-ți un halat pe tine, că am oaspeți. Silueta de sub duș încremeni o clipă, apoi în încăpere se auzi un sunet cald, stereo: „Am înțeles, să trăiți”. Cam asta ar fi, așa, în mare, spuse pedagogul luând-o spre ușă. Ei, ce ziceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
ăia trei în porumb? făcu tractoristul, apoi se-ntoarse spre cei doi pământeni care așteptau stânjeniți mai în spate: Poftiți încoace, vă rog! O luară printre cișmele spre un grup de cazane masive în jurul cărora roboteau câțiva mediocri îmbrăcați în halate albe. Cei veniți de la câmp îi priveau curioși și cu vie simpatie pe eroii noștri care, cu un cap mai înalți decât toți, se vedeau cât colo că nu sunt din partea locului. În special femeile și fetele mediocre îi urmăreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Isac. În clipa în care aceasta a pronunțat numele soțului ei, adevărul s-a imprimat fulgerător în mintea Sofiei amintindu-și totul. A pus mâna pe abdomenul ei și cu celaltă mână a prins-o cu disperare pe femeie de halat și a strigat. - Copilul, unde este copilul meu! Nu pleca, spune-mi! Vreau copilul meu! De ce te uiți așa la mine? Unde este, unde?! A început să urle cu disperare și femeia speriată s-a smuls din mâna ei și
DREPTUL LA VIAŢĂ de SILVIA KATZ în ediţia nr. 87 din 28 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364429_a_365758]
-
singur la ochi cu o eșarfă, se mai balansează puțin, face un semn melodramatic cu mâna și își dă drumul în gol. Aceleași efecte sonore. Cucu se uită disperat în urma lui. Zgomot de pași pe trepte. Încordare. Apar brancardierii cu halatele mult mai scurte de data asta, îmbrăcate pe dos și încheiate la spate. Targa a fost și ea redusă ca dimensiune așa că Halviță de-abia-și menține echilibrul. Fond muzical, un cântec de petrecere. În mijlocul scenei brancardierii ridică targa la subsuori și
COANA MARE SE MĂRITĂ, 4 de ION UNTARU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364581_a_365910]
-
spre sursa stranie de lumină albastră, nefiresc de albastră, difuzând ca printr-o fantă din zid, și mă întreb dacă nu trăiesc o iluzie, o născocire a minții: în clipa în care superba făptură a trecut prin perdeaua de lumină, halatul ei alb ca din voal, intim mulat, și-a pierdut materialitatea, s-a dizolvat dezvăluindu-i nuditatea zveltă și senzuală. A dispărut cu micvuța cartea de vizită în mânâ și a pășit ca și cum nu ar fi atins pardoseala cu picioarele
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361431_a_362760]
-
oferite mulțimii de decidenții pușcăriabili postdecembriști, iresponsabili ai patriei, au condus la această stare de lucruri îngrozitoare. Full coruption mate! De aceea și amărășteanul încearcă, umilit, cu țârâita dacă nu poate cu milionul/miliardul. De euro ! Prin plicuri, chiloți, sutiene, halate, caschete, cizme... Corupția, adusă la perfecțiune de Demis și gașca portocalie în ultimii opt ani, pleacă de la vârf. Nu vorbesc de cei dinaintea lui. Tocmai de aceea a fost votat! Să facă ceea ce a promis: ordine și să-i bage
TABLETA DE WEEKEND (39): SECRETUL LUI POLICHINELLE LA COTROCENI de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 919 din 07 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363918_a_365247]
-
care-ți șoptește că nu ai nevoie de prea mult pentru-a fi pe deplin fericit până când dând semn că-i iritat de-atâta liniște și armonie telefonul fluieră nerăbdător și-n obsedanta-i melodie îți smulgi într-o clipită halatul călduros al uitării de sine în care te-ai pierdut cu totul și vocea-n smochingul protocolar ți-mbraci nu înainte de-a împinge cu mâna spre spate agasarea ce deja s-a lipit - nechemata - de tine în fine închizi
DINCOLO de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/362828_a_364157]
-
văzut pe Eminescu la Caritatea? -Da. A fost cu Dionisie Miron, coleg de la Timpul, la Institutul de boli nervoase, din strada Plantelor. Avea camera lui. -Cum v-a primit? -Foarte bine. Era liniștit și vorbea rațional. -Cum era îmbrăcat? -Cu halat și papuci. Ne-a întrebat despre colegii din redacție...La un moment dat însă intră în cameră un bolnav și începu să-i scuture la ureche o cutie cu chibrituri. Eminescu s-a înfuriat și a fugit după el să
EMIESCU-STĂRI DE UMILINŢĂ TRĂITE CU DEMNITATE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363061_a_364390]
-
Dar, tati, ai spus că ne duci la film... Ufff.... uitasem. - O să vă duc. Am promis, mă țin de promisiune. - Dar mi e foame. - Acum îți fac ceva. În timp ce ungeam o felie de pâine cu unt, mă trezesc tras de halat. Mă întorc și o văd pe Cristina cu lacrimile pe obrăjiori. - Ce s a întâmplat, frumoasa mea? spun eu, ridicând o în brațe. Îi șterg lacrimile și printre sughițurile de plâns aud povestea tristă a ursulețului Pufi care și a
CRÂMPEIE DE SUFLET de CARMEN MARIN în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363346_a_364675]
-
colo de pahar. Și agățându-l din nou de gât, eleva își prelungi atacul asupra acestuia, limba ei scotocind neliniștită printre buzele cărnoase ale bărbatului, care deja simți cum îl cuprinse căldurile iar virilitatea i se făcu simțită prin materialul halatului. În timp ce se lipea de corpul tânăr și-n continuă fremătare, începu să-l cuprindă transpirațiile, așa că lăsă paharul pe măsuța din apropiere și-o prinse pe elevă de talie, adresându-i printre dinți o înjurătură obscenă, în timp ce-o
ROMAN , CAP. TREISPREZECE/EROTIC de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363431_a_364760]
-
și mai aveam doar una cînd am ajuns în dreptul leagănului de copii. Nu știu de ce, dar m-am oprit să mă uit la micuții care nu aveau părinți. Erau doar cîțiva în curte și o educatoare grasă, îmbrăcată cu un halat albastru, îi supraveghea. O fetiță de vreo doi-trei ani, cu un ursuleț în brațe, m-a văzut și s-a apropiat de gard. Vai, ce ochi avea! În clipa aia m-am gîndit că nu o să-i uit niciodată și
14 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360717_a_362046]
-
Privesc din nou ecranul monitorului și mă neliniștesc. Lumina neoanelor e palidă, difuză, ca un lanț de silabe pierdut în ceață. Simt o prezență ambiguă, întunecată, ca un cavaler fără umbră în aerul greu al salonului de terapie intensivă. În halat alb, mă sprijin de peretele scorojit de durere și aștept. Îmi încordez voința și îmi ascut armele de luptă. Stau la pândă, ca un vânător de lei, atentă la fiecare respirație, la fiecare contracție cardiacă vizibilă pe ecranul monitorului, la
CĂLĂTORIE de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360913_a_362242]
-
supărată pe el că a lăsat atâta dezordine în cele câteva zile cât am lipsit. - Mamă, venea și el obosit de la spital, după gardă sau operații dificile. Crezi că-i mai ardea lui să-și așeze pantalonii pe umeraș sau halatul în cuier? Dorea să scape de ele cât mai repede și să se culce. Poate nici să mănânce nu mai avea poftă, mai ales că era singur în ditamai vila. - Poate ai și tu dreptate. Dar măcar să-i spună Mariei
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. VI PE FALEZA . de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364136_a_365465]
-
într-o zi una dintre studente, în timp ce el peria cu mâna furajul abia turnat în spațiile de ciment. Nu găsi nici un cuvânt suficient de potrivit pentru a-i răspunde. O privi o clipă cum stătea la intrarea în grajd, cu halatul alb apretat și călcat atent, un gând răutăcios făcându-l să se destindă: până la sfârșitul zilei avea să fie ca scoasă dintr-un furnal. - Raluca Radu, anul trei. De ce s-ar fi străduit să-i țină minte numele? El fusese
CÂNTECUL FAZANULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368309_a_369638]
-
mulțumi să părăsească sediul clădirii cenușii, construind în minte scenariul după care își va juca rolul în fața contabilului-șef. Galiț avea să îl sune și să îl informeze despre mișcare, asta era clar. Se întoarse în fermă liniștit, își luă halatul și porni agale spre abator. Măcelarii așteptau să își înceapă treaba, în timp ce zilierii încărcau mașina fabricii de nasturi, aruncând sacii cu oase colectați în cursul săptămânii, unii peste alții, într-un zgomot sinistru. - Să-i dăm bătaie, băieți! Preda rezistă
CÂNTECUL FAZANULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368309_a_369638]
-
ce au făcut ca să-mi recapăt sănătatea complect. Considerație,respect și mulțumiri,pentru întregul colectiv de cadre medicale din secția de chirurgie a Spitalului Clinic Sf. Maria din București, condus de domnul profesor doctor Silviu Constantinoiu. Ei sunt îngerii„ în halate albe”,care luptă să salveze viața. Gabriela Zidaru Referință Bibliografică: PROFESIONALISM,DEVOTAMENT,DĂRUIRE ȘI MUNCĂ, PUSE ÎN SLUJBA VIEȚII / Gabriela Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1365, Anul IV, 26 septembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Gabriela Zidaru
PROFESIONALISM,DEVOTAMENT,DĂRUIRE ŞI MUNCĂ, PUSE ÎN SLUJBA VIEŢII de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368403_a_369732]
-
niciun fel la sosirea lor. Erau așteptați. Era cât se poate de clar că cineva se ocupase foarte atent de toate amănuntele. Formalitățile de internare au durat extrem de puțin, iar Eugen și Iuliana au avut acces în interior. Primiseră și halate cu ecusoane. Iuliana era uimită și nu înțelegea că se poate ceea ce vedea. Nu a pus întrebări. Dorea să înțeleagă singură și să povestească la Craiova cât de bine este organizată activitatea în capitală, convinsă fiind că așa se procedează
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367707_a_369036]
-
-o Eugen pe Iulia printr-un semn cât se poate de explicativ. La ora 11.00 punct, a intrat în această încăpere o tânără de circa treizeci de ani, înaltă și suplă, cu privirea dreaptă și senină, îmbrăcată cu un halat de serviciu subțire, de vară, purtând ecuson pe care se putea citi numele și funcția. I-a salutat și s-a prezentat: - Bine ați venit! Sunt asistenta Mariana Neacșu. Ca însoțitor se permite o singură persoană... Vă rog să stabiliți
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367707_a_369036]
-
vă conduc. La revedere! Ah, să nu uit...! Voi aduce imediat ținuta de spital pentru domnul Dobrescu... - Nu, nu este nevoie, interveni Iuliana. Are tot ce-i trebuie. Sper că se admite pijamaua personală... - În principiu, da, dar va trebui halat, inclusiv pentru însoțitor, chiar dacă aveți la dumneavoastră. Se impune culoarea prevăzută prin Regulamentul intern de funcționare și ecusonul nostru. Îmi pare rău...! Asistenta se retrase la fel de atent și operativ, precum intrase în salon. Mergea drept, cu ușoare unduiri ale bazinului
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367707_a_369036]
-
un dinte și nu și-ar fi spart capul. „Ce-am să-i spun lui maică-sa?” Medicul mă privește în cele din urmă și pe mine, fără să-și șteargă zâmbetul de pe mutra aceea drăgălașă, nepotrivită unui purtător de halat alb. - Acum e bine! Ca de obicei, repaus și după o săptămână la control! - Ca de obicei? - Tanti Magda nu știe, se repede Miță, are grijă de mine doar azi - Păi, atunci, să-i spunem și ei că aceasta este
MIŢĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367851_a_369180]
-
țară, să nu lovească taman unde boala fusese inventată și unde, se constata de-ndată că exista un antidot, dar pentru ei, cei de acolo, nu pentru oamenii de rând, de peste tot... Dar, pe când vorbeam de alb pe oameni în halat, o altă întrebare nu v-a încercat și nu v-a dus cu mintea, cumva, prin vreun spital dintr-un cartier uitat ori, cu puțin noroc, printr-altul, chiar central? Acolo-i totul alb, de la tifon sau vată, până la halat
FERIŢI-VĂ DE ALB! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367873_a_369202]
-
halat, o altă întrebare nu v-a încercat și nu v-a dus cu mintea, cumva, prin vreun spital dintr-un cartier uitat ori, cu puțin noroc, printr-altul, chiar central? Acolo-i totul alb, de la tifon sau vată, până la halat, de la pereți și până la cearșafuri mototolite-n pat... Acolo vin femei, cu voie sau nevoie, să nască prunci, s-aducă vieți pe lume și mare bucurie în casa lor, dar, vai! Se pare, că nu spre bucuria tuturor! V-ați
FERIŢI-VĂ DE ALB! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367873_a_369202]
-
oprește puțin din maturat și zbiară: - Marlenîîî, aidi fă c-o vinit niști oamini, vez’ di ai griji!! Undeva bufnește o ușă și în restaurant își face apariția, într-un nor de fum, clonă distinsei doamne apelante. Acoperită cu un halat ce cunoscuse în mod sigur și vremuri mai bune, apariția își rotește privirile destul de crâncene prin locație, ne observa și vine către noi. Constat cu oarecare ușurare că nu are satârul la ea, sau oricum, nu-l are la vedere
RESTAURANT EXOTIC de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 216 din 04 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/367360_a_368689]
-
burtica mamei lor, unde s-au dezvoltat timp de două luni de zile, dacă nu o auzeam din bucătărie cum se văita. Văzând despre ce este vorba, am alergat repede la dulapul cu haine de lucru și am scos un halat mai vechi al bătrânei mele mame, ce nu-i mai era de folos fiind plecată din lumea viilor, așezându-l sub pisică. Norocul meu că nu era soția acasă, care tot timpul m-a atenționat: - Vezi că ai să te
MĂRŢIŞORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367454_a_368783]
-
Mare năzdrăvană, fata asta! Îi place să și-o imagineze, atunci când el vine obosit de la muncă, deschizându-i tiptil ușa casei cu zâmbetul cald înflorindu-i pe buze, cum își deschide larg brațele sidefii pentru a-l cuprinde și cum halatul roz de mătase îi alunecă dând la iveală furoul roz cu broderie pe sâni în formă de fluture, bikini ei roz cu ... ...Stewardesa trecu, în sfârșit, pe lângă el împingând alene căruciorul companiei umplut cu felurite băuturi și aperitive iar el
SOŢUL SOŢIEI MELE (FRAGMENT DE ROMAN) de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366843_a_368172]