931 matches
-
Jakartei. În inima cartierului Weltevreden era un mare spațiu verde, de un kilometru pătrat: Koenigsplein, teren de curse, loc de petrecere ori câmp de exerciții militare. Ar Încăpea tot Utrechtul aici, glumeau olandezii când treceau pe-acolo să bea o halbă la Clubul Armonia sau să vadă o piesă la Schouwburg. Existau, firește, și neajunsuri În acea oază de fericire. Soldații Întorși schilodiți din luptele sângeroase Împotriva gherilei din Aceh erau tratați În marele spital militar de lângă Koningsplein, rămas pentru cei
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
vreme. Ne-ai zări ceva mai des dac-ai petrece mai mult timp acasă. Tari furi noi pe linia Singapore. Complexul de natație Weld: fotografii. De la bar veneau hohotele gălăgioase de râs ale unui grup de bărbați strânși În jurul unor halbe mari și brumate de bere blondă. Cei mai mulți erau localnici. În ultima vreme se vedeau mult mai puțini occidentali. În jur erau palmieri În hârdaie și pe pereți fotografii sepia ale echipelor de crichet ori de rugby. Un chelner indian ștergea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
l-am nimerit imediat după asta nu a reușit să o consoleze pe Anna. Indiciul profetic referitor la fiii noștri, Franz și Raoul, născuți trei ani mai târziu, nu a putut fi spălat nici cu berea care era servită în halbe de pământ, și nu a putut fi atenuată nici cu aluzii la Walt și Vult, acea pereche de frați ce animase „vârsta ingrată“. Nici cu o trimitere la locul de naștere al lui Jean Paul, orășelul Wunsidele, aflat în apropiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
la copii și nevastă încărcat cu o traistă doldora de franzele și seleam, ca să mănânce și ei pe săturate că el a topit de unul singur o franzelă întreagă și-un seleam și a lins nu mai puțin de trei halbe de Regină blondă... Așa sătul și bine băut parcă nu-și amintește să mai fi fost vreodată... și la chimirul lui lustruit de vreme cu peste una sută lei ce-i dădea siguranță și-l făcea să se simtă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
David acum. Cu ce afaceri era prins Schneiderhahn și în care parte a sudului? Pe terasa unei cafenele de pe marginea apei, un chelner cu un șorț lung curăța mesele, cu cîrpa într-o mînă, iar în cealaltă un mănunchi de halbe de bere. Soarele apunea, ultimii consumatori plecau, în șarete sau cu bicicletele. Picioarele mele goneau peste pavaj, iar ochii îmi erau plini de lacrimi. Stăteam în pat, cu ochii larg deschiși, pînă tîrziu în noapte. Uneori zgomotele năvăleau înăuntru prin
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
-său. Până seara satul aflase metoda lui badea Geluțu de ai scoate nevestei sale găini cu gâtul gol. DIMACHE E una din zilele lui iulie, zi caniculară. Ca să mă răcoresc un pic, intru în barul „AMICII” pentru a servi o halbă de bere. Aici se întâlnesc cei ceși spun amici și patronul a fost inspirat când a dat denumirea localului său, numindu-l astfel, deoarece și-a dat seama că va avea mereu clientelă. Cum am pășit pragul barului, pe cine
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
Toate mesele sunt ocupate. Un televizor stă agățat pe un perete pentru a se putea urmări o emisiune, dar cine poate auzi ce se spune, deoarece convorbirile duse între cei prezenți estompează vocea de la televizor. Dimache are în față o halbă de bere. Stă cu coatele pe masă și-și reazemă capul și fața între palme, precum știm că se află poziția gânditorului de la Hamangia. E cufundat ca într-o meditație yoghinică. Nu-și mișcă privirea în jur, privește doar în
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
de bere. Stă cu coatele pe masă și-și reazemă capul și fața între palme, precum știm că se află poziția gânditorului de la Hamangia. E cufundat ca într-o meditație yoghinică. Nu-și mișcă privirea în jur, privește doar în halbă ca și cum ar avea în față ceașca de cafea și ar vrea să vadă în intersectarea liniilor din zaț ce-i sortește viitorul, de aceea nu m-a văzut când m-am așezat lângă el, la masă. Îl salut amical și-
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
trecută... spune oftând. Dar de atunci au trecut câteva zile și în câteva zile câte nu se pot întâmpla. Apoi scoate din nou un oftat. - Da, e adevărat, îi confirm eu spusele lui. Ca să-l scot din gândurile sale, ciocnesc halba mea de bere cu a lui. - Spune, te rog, ce ți s-a întâmplat?... - Belea mare!... - Cât de mare?... Spune drept, ai pierdut din nou la pocher și ți-ai amanetat mașina, apartamentul... nevasta?... - Nu!... - Nevastă-ta știe de belea
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
adevărat căruia i te poți confesa? Hai, spune, care-i necazul, îl întreb din nou. Poate te pot ajuta cu ceva. - Belea, mare belea!... - Belea, mare belea, drac, nedrac, spune, nu mă fierbe în oala cu clocoteală!... Oftează, soarbe din halbă o înghițitură de bere și iar oftează. - Te-a prins nevastă-ta cu amanta și nu te mai primește acasă!.. - Nu, că nu-s așa de prost să ies cu ea pe stradă!... - Te-a concediat patronul? - Nu, că mă
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
de indiscret poți fi. Dacă mi s-ar fi întâmplat vreo belea, cum te știu gură-spartă, până diseară știa tot cartierul. Mă uit la el, fac ochii mari cât cepele și rămân interzis. El își soarbe ce mai avea în halbă, se ridică de la masă și pleacă. Vreau să-i spun ceva, dar n-am mai avut timp, că a ieșit glonț din bar. - Auzi, spun eu pentru mine. Eu indiscret, eu gură-spartă, deși ne cunoaștem de multă vreme. Săl mai
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
vorbeau tare de credeai că ești lângă un stup de albine, fiindcă zumzetul și vorbăria estompa programul muzical al televizorului care stătea agățat ca un fluture uriaș pe unul din pereți. După ce m-am așezat, am făcut comandă de o halbă de bere. Lângă masa mea, doi bărbați trecuți de șaizeci de ani își depănau amintirile. Cum sunt indiscret din fire, deschid bine urechile să prind câte ceva din discuțiile lor. Prima concluzie pe care am putut-o trage e că nu
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
ei. Să-i consultăm. Da. Că bine zici. Să-i consultăm. I-am consultat. Acum, cine dă berea, În parc, pentru udarea, Întru fericire, a Împăcării? Eu bănuiesc că fiecare. Cum, fiecare? Așa, cum auzi: fiecare, câte un rând de halbe. Și așa a și fost. Na! Mi-am zis, În drum spre casă; așa, să tot fii, martor, la poliție, pe o caniculă ca asta, a verii lui 2007! Coșmarul politic Cum, planul i se păru a fi mai mult
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Lawrence, nu se știe din ce pricină, suferea de frig. Iarna, masterandul o suporta relativ ușor, fiind obișnuit să meargă, chiar și pe viscol, În pantaloni de pijama și În tricou. Cu ochii ațintiți În ochi și bărbile revărste peste halbe, cei doi tovarăși de beție ai lui Noimann, Oliver și pictorul Bikinski, măsurau cantitatea de adevăruri supreme ce se afla În ei. Când adevărul unuia se Înălța cu o palmă deasupra adevărului celuilalt, schimbau locurile Între ei, așezându-se În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ridicate spre tavan sau chiar a unor pumni loviți cu putere-n gol. Uneori, din cauza tăriei, adevărurile ultime deveneau de nesuportat atât pentru unul, cât și pentru celălalt, și Lawrence și Bikinski erau nevoiți să le dilueze turnând tăria În halbele de bere abia aduse de la bar. Atunci, făcând impact Între ele, adevărurile se umflau, acoperindu-se de o spumă albă care urca până la buze și mustăți, iar de aici picura pe masă și de pe masă pe jos, amestecându-se cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Ochii săi priveau În gol. Și mult dincolo de gol. Dar În gol și dincolo de gol nu se afla nimic În afară de singurătate și de beznă. Și poate nici atât... ...Stând la masa de alături, inginerul Satanovski Își Îndreptă bărbia sa rotundă spre halbele Înșirate În fața lui Bikinski și a lui Lawrence, slobozind pe nări rotocoale de fum galben, ce se Întindeau plutind alene pe terasa plină de lume. „Eu sunt adevărul ultim și calea ce duce spre lumină”, murmură el ca pentru sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
luaserăți apărarea, nu-i așa?!” Atunci a fost atunci, iar acuma e acum...” ...Uneori, ca să-l necăjească, Oliver se apuca să latre. Mângâindu-și bărbia, Satanovski scotea și el un lătrat atât de lung și de lugubru, Încât pe masă halbele zdrăngăneau, ciocnindu-se Între ele, iar mușteriii Își astupau urechile. „Adevărul poate fi perceput și sub forma asta”, conchidea el, suflând din buzele-i umede fumul spre tavan. „Adevărul dumneavoastră”, Îi răspundea Bikinski, „nu și al meu...” „Al dumneavoastră”, replica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și toată frumusețea... Bărbatului Îi e suficientă, desigur, o singură față. Deși, la drept vorbind, și aceasta Îi e adesea de prisos. Noimann ar fi schimbat-o pe-a sa, oricând, la mahmureală, pe un pahar de coniac sau o halbă rece de bere luată de la dozator. Procesiunea de chipuri ce se perinda prin aer, desfășurându-se ca o coadă de păun În spatele primului chip, Înzestrat cu o bărbie dublă, Începea să-l enerveze. Dacă ar fi avut putere, s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
frământările... „Eu am treizeci și trei, dar par, desigur, mult mai În vârstă decât dumneavoastră”, adăuga el... „Probabil din cauza alcoolului... Dumneavoastră Însă vă apropiați de vârsta lui Iisus...” „Mai adineauri ajunseserăm la profet...” „Asta a fost acasă. La Corso, vârsta dumneavoastră, după halbele băute, a mai scăzut cu un deceniu...” „Va să zică așa?” Își ridica a nedumerire sprânceana Noimann. „Berea combinată cu Alexandrion și-a spus cuvântul...” Oliver tăcea, ridicându-și din timp În timp brațul năpădit de frunze și rotindu-l În bătaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
lor nărav, asaltându-l din toate părțile cu gemetele și icnetele lor. Revenind la masa lui din colț, Noimann rămânea acolo până reușea să-l aducă pe Einstein la forma sa obișnuită... Aceasta, desigur, nu era ușor. Trebuiau golite numeroase halbe de bere, amestecate cu lichior sau votcă sau coniac Alexandrion. Marșul se dovedea dificil până la un anumit punct critic; acesta odată atins, lucrurile Începeau să se deruleze În voia lor cea bună. În momentul când ultima zvâcnire de voință era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pătrățelelor, Îi apăreau pete albe În fața ochilor. Prefera, mai degrabă, să aibă de-a face cu ture, cu nebuni și cu pionii ce părăseau pe nesimțite mesele de joc turnate din beton În parc și se Înghesuiau, la Corso, În jurul halbelor și a păhărelelor golite de coniac. Pionii beau cot la cot cu el, iar noaptea, pe drumul de Întoarcere, aveau obiceiul s-o cotească Înspre gară și să urce În primul tren. Noimann Îi Însoțea până la peron. Acolo Începea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Bikinski, „am avut o slăbiciune de moment...” „Vă Înțeleg”, surâse Satanovski. „N-are rost să vă bateți singur cuie În talpă pentru un fleac...” Și cu aceasta, discuția Între cei doi se Încheie. Pacea nu dură Însă mult. După câteva halbe băute pentru „Împăcare veșnică”, ciondănelile Între cei doi se reluară. Agasat de bărbia inginerului, care se mișca Încoace și Încolo, nefiresc, pe deasupra mesei, Bikinski Îl Înțepa rostind, cu sau fără voia sa, pe un ton imperativ, cuvântul smoală (sau catran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
imaginație bogată am putea spune că Noimann nu ducea lipsă. Dimpotrivă, exista aici chiar un surplus. De aceea, medicul nici nu se grăbi să ajungă până acasă pentru a pune În practică metoda recomandată de reclama din ziar. Golind ultima halbă, el se sculase țanțoș de la masă și, urmat de câțiva comeseni, urcase treptele, ieșind pe Lăpușneanu. De aici, bombându-și pieptul, pornise cu bărbia avântată În sus spre Piața Unirii. Ajuns În dreptul monumentului, Noimann Își agățase de el cravata (era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
aduse Într-o stare de muțenie. Noimann se pleoști și se adânci În sine. Ceilalți Îl Întrebau câte ceva, dar medicul Îi privea absent. La ora șase și un sfert, Noimann făcu un semn chelnerului și mai comandă un rând de halbe Tuborg pentru ceilalți și un coniac dublu pentru propriile sale simțuri. La masă se discutau vrute și nevrute. Cuvintele lunecau pe lângă el fără să-l atingă. Privirile celorlalți se loveau de privirea sa ca de un zid. Mirosul de mici care venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
problemă”, răsunase ospătarul. „Corso vă stă la dispoziție” - și, pocnind din degete ca un prestidigitator, chelnerul făcu să apară În fața lor o birjă. Patru cai focoși, bătând din copite, se opriră chiar În fața mesei lor. Noimann le Întinse câte o halbă. Birjarul Îi deschise portiera, Îndemnându-l să urce pe scaunul din spate. „Mai Întâi accesoriile și apoi hoitul”, spuse stomatologul, Înmânându-i pălăria de pai și o pereche de mănuși din piele de căprioară pe care le avea asupra sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]