1,208 matches
-
greu... Dimineața, coborâm cu boccelele la parter și, cum mai avem o jumătate de oră până să urcăm în autocar, mai fac un tur al împrejurimilor. Ochiul video, de cealaltă parte a străzii, clipește ironic. Mă gândesc la Berlin, ultima haltă a traseului, și resimt din nou frisoanele liniei de sosire. 14 iulie 2000, vineri Berlin VASILE GÂRNEȚ: În tren, spre Berlin, către ultima gară a Literatur Express-ului, Friedrichstrasse, unde vom ajunge la 18.39 (precizia cifrelor la nemți). Jessica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
mă culc, cobor la parter. Barul hotelului e plin de scriitori și la această oră târzie. Unii nu vor, refuză pur și simplu să creadă că aventura s-a terminat... VITALIE CIOBANU: Literatur Express Europa 2000 și-a atins ultima haltă, fac și eu ultima însemnare în acest jurnal. E ora 3.14 a.p. Sunt în camera mea din hotel, printre lucrurile mele împrăștiate, încep să împachetez pentru plecarea de a doua zi, spre Chișinău. A fost frumos, spectaculos, tulburător. Acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
unui medic sau profesor, a petrecut decenii ca medic generalist prin satele din jurul Lugojului, făcând ani și ani naveta, din gara Lugoj, la primele ore, încă întunecate ale dimineții, apoi luat de o șaretă sau încălecând un cal la vreo haltă oarecare pentru a străbate noroaiele și câmpurile acelor așezări, lecuind și asistând țăranii bănățeni, vitregiți de barbara și fără-de-sfârșit „colectivizare” - deci furt al pământului, vitelor, uneltelor și energiilor lor -, țărani bănățeni care, împreună cu nemții, cu șvabii, produseseră înainte, sub „ticăloasa
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
nu ocupă un loc major în istoria noastră literară. În secolul XX, nici Proust, nici Henry James, nici Thomas Mann, nici Gide sau Malraux n-au ajuns pe-aici. Vizitatorii importanți din secolul al XIX-lea au făcut câte o haltă ținându-se cu mâinile de nas și fără a insista prea mult. Chateaubriand n-a stat mai mult de o săptămână. El a scos maximum de profit posibil de pe urma unei crize imobiliare locale, compunând o elegie pe tema sa preferată
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
în lumea arabă aflată în plin proces de decolonizare, și era fascinat. În sfârșit, Prometeu îl înghesuia pe Profet în corzi. Azi, Prometeu e Profetul. Și nici măcar nu e vorba de o opțiune metafizică, este pragmatismul de ultimă oră ultima haltă înaintea găurii negre. Naționalismul panarab, Nasser, astea n-au prins. Naționalismul pur și simplu palestinian, simbolizat de Arafat, n-a dus nicăieri. El a făcut toate concesiile posibile și imaginabile occidentalilor și a sfârșit în izolare, închis într-un birou
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
uiți așa, lelițo? Ia mă uit și eu, că tare mai sunteți năcăjiți..." Tot drumul femeile es cu apă și cu fructe în calea flăcăilor obosiți de drum pășind greu sub raniță prin praful șoselei și zăpușala văzduhului. La o haltă, un soldat din a 6-a companie începe a cânta din fluer și compania începe o rusească fierbinte în mijlocul drumului, pe când Cazon, cânele companiei, dă târcoale cu limba scoasă. Același cântăreț înfioară cu o doină tristă adâncurile pădurii de la Probota
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
De la Varna, oastea otomană și-a continuat drumul spre Dunăre. Pe pământul Dobrogei, lipsa de apă și o invazie de lăcuste au pus la grea încercare moralul și rezistența fizică a oastei otomane. Ajungând la Isaccea, oastea otomană face o haltă de trei zile, pentru aprovizionare și pentru a strânge cât mai multe bărci, care veneau de la Vidin și de la Sihistra. În februarie, domnul se afla la Vaslui. La 22 mai era la Iași și de aici coboară spre Dunăre. La
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
se făcea pe calea ferată spre Galați, rușii au dat dovadă în continuare de o inerție deconcertantă și de o rea voință flagrantă. Incidentele se multiplicau: unii comandanți ruși au dat trupele jos din tren și au decis să facă haltă de multe ore în diverse gări; alții au plecat când au vrut. Două divizii de cavalerie s-au oprit 48 de ore la Râmnicu Sărat ca să-și potcovească caii etc. Astfel, germanii n-au întâlnit în realitate o opoziție rusă
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
mici cu unul și respectiv trei ani decât mine. Mi-am mai prelungit astfel cu Încă un an șederea În familie. În acest timp am folosit vacanțele de vară plivind buruienile de pe terasamentul liniei ferate pe tronsonul gara Copșa Mică - halta Agârbici, contra a 25 lei pe zi. Tata a cultivat special 0,5 ha teren cu cartofi timpurii, din a căror vânzare să-mi achite prima parte a taxei școlare, iar Mama a vândut struguri de masă În piața Mediașului
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
tren să încapă toți poeții buni din Oltenia, dacă se suie de la Târgu Jiu ca să ajungă în București. Așadar, într-un tren care pleacă pufăind de la Târgu Jiu urcă Tudor Arghezi, Daniel Turcea, Gheorghe Grigurcu, iar pe drum, la următoarele halte se suie Macedonski (iată Adâncata!), Radu Gyr (a făcut școala la Craiova, unde s-a și retras după anii de detenție), după care, pe la Craiova, urcă George Magheru (cu faimosul vers "Suntem Orient / să ne dez-orientăm!"), Adrian Păunescu, Marin Sorescu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
un an și patru luni (după ce mama a plecat de la Cantonul CFR Dumbrava Roșie, de lângă Piatra Neamț, unde m-a născut) și că am fost crescut de rude și de o a doua mamă la un canton CFR izolat (Cantonul 248, Halta Adjudu Vechi, aflat tot în fosta regiune Bacău, unde era și cantonul din Dumbrava Roșie), în plin câmp, la 2 kilometri de comuna Adjudu Vechi și 4 kilometri de orașul Adjud, până la 15 ani, deturnându-mi-se implacabil destinul (și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
se impusese despre el în viața așa zicând civilă. Dar seara se petre cea minunea, de îndată ce ieșeam împreună pe poarta clădirii din Ana Ipătescu, spre a ne opri câteodată la Turist, în bistroul din Piața Romană, ca la o primă haltă, iar apoi, mai totdeauna, la doamna Candrea, pentru o poposire mai lungă. Reapărea atunci „celălalt“ Geo Dumitrescu, afabil, comunicativ, debordând de umor, deschis vorbelor de duh, iarăși „simpatic“, ce mai încoace și-ncolo, și asta exact cu aceiași oameni pe
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Sorin Cârțu ar fi fost invidios pe Florin Pavel dacă ar fi asistat la jocul de vineri de pe “Letea”, oneștenii baricadându-se cu sârg în propria jumătate de teren, incursiunile în terenul advers fiind mai rare decât opririle trenurilor în halta Dofteana. Nu-i vorbă, nici jucătorii lui Ciprian Panait n-au dat dovadă de prea multă inspirație atunci când au reușit să se apropie periculos de poarta inspiratului Ciuclea. Astfel, în minutul 4, băcăuanii au beneficiat de o “indirectă” de la 11
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
Măcar asta mă ajută să nu înnebunesc. Deci tot e bine. Nu atentez la viața nimănui. Nu mă iau de oameni pe stradă Să simți cum îți crapă capul, ochii, fiecare vinișoară, striație. Apoi, plecând de la spital, drumul spre casă, halta la vânzătorul de ziare, care bănuiește că, dacă e miercuri, voi cumpăra ProSport, Cațavencu, România Literară nu mai citiți? Nu prea vorbiți dumneavoastră! Începuse să mă cunoască. Autobuzul 136 e ceva mai liber spre orele 8, 9. Evitam dialogul. Auzeam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
spectacolele de seară. La Casa Populară, trebuia sărit mai întâi un zid exterior, înalt de peste doi metri, pentru a ajunge în curte. Aici era o magazie cu tot felul de vechituri de-ale scenei și mobilier deteriorat, unde făceam prima haltă de orientare. Cunoșteam toate ascunzătorile din această magazie, unde era foarte greu să fii descoperit. Odată, la un spectacol de seară, am încercat să pătrundem un grup de trei. Cred că eram eu cu Moțoc și Butnaru. Am sărit gardul
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
în parohie și oriunde voi fi trimis. Pacea și harul Domnului să fie cu noi toți! Anii de detenție 1959-1964 Subsemnatul preot Ioan Gherghina născut la 25 martie 1915 în com. Fărăoani, Valea Mare, jud. Bacău am fost arestat în halta Lespezi unde funcționam ca preot din anul 1947. În ziua de 9 ianuarie 1959 am fost arestat și dus spre cercetare la Bacău unde, la 17 ianuarie am fost condamnat la 9 ani închisoare prin sentința 369 din 24 iunie
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
apoi vârâte în pământ. Toate produsele sale de tâmplărie erau așezate de-a valma, după cum o îngăduia spațiul în atelier: un cărucior de copil pus lângă, peste, sub sau chiar într-un sicriu. Lemnul din atelier îmi arăta succesiunea tuturor haltelor pe drumul de la naștere la moarte. Perioada vieții se înfățișa ochilor mei sub formă de vrafuri de linguri de bucătărie, tocătoare, umerașe. Aflate printre dulapuri, noptiere, paturi, scaune și mese, sicriele arătau cât se poate de banal - chiar ca o
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
de case impunătoare și de acareturi numeroase și care angajau slugi. După o zi și o noapte de călătorit în condiții periculoase și chinuitoare, a doua zi dimineață "trenul foamei" a oprit exact la gara pe care o căuta tata: Halta Gelu. Părintele nostru spera să găsească de lucru, dar în același timp să dea și peste o căsuță în care să-și adăpostească și familia pe care dorea din toată inima s-o aducă lângă el cât mai repede posibil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
soarele dimineții de vară. Cu trăistuța în mână, în care mai avea un rest de apă clocită și leșinată, tata stătea încurcat și nemișcat, neștiind încotro s-o apuce, așișderea unui elev aflat în fața unei năucitoare probleme de matematică. Deodată Haltei i s-a făcut milă de copilul ăsta mare stând pierdut în fața ei și i-a vorbit așa, ca o mamă adevărată, cu toată dragostea: Ce-i cu tine măi rătăcitule, ce-ai pățit? Ce s-a-ntâmplat? Ești cam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Ce-i cu tine măi rătăcitule, ce-ai pățit? Ce s-a-ntâmplat? Ești cam descumpănit? Ei lasă, nu-i nimic, nu te descuraja. Mergi înainte! Cumva-cumva, trebuie să reușești. Hai, pornește! Curaj! Încurajat de cele spuse imaginar de "doamna Haltă " cu baticul având culoarea macilor de câmp, și-a îndreptat pașii spre prima stradă ieșită în cale; cum i-o fi norocul: Doamne ajută! Erau case frumoase, de forme arhitectonice diferite și dimensiuni variate, atestând invariabil și fără echivoc puterea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
călătorie îngrozitoare cu același tren al foametei care-l adusese și pe tata în Banat. Nu exista niciun pic de respect, de stimă, de considerație. Dominantă era legea junglei: cel mai tare câștigă, cel mai slab pierde! Am ajuns în halta Gelu. Tata ne-a așteptat în gară și ne-a dus la căsuța lui moș Danilov, apoi a plecat la muncă. Ce să facă mama cu noi? Unde să ne așeze? Unde să stăm? Eram cinci copii, mama și tata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Piața Obor, București: Nu da Doamne nimănui / Viața căpșunarului. Un căpșunar academic, asta am fost. Duminică după-amiaza, repet ritualul bine verificat al întoarcerii acasă, la București, după un sfârșit de săptămână petrecut la Ianca. Ca de obicei, personalul CFR din "Halta Ianca-Sat" ne înghesuie pe toți în două compartimente, în timp ce restul trenului este pe jumătate gol. Călătoresc împreună cu un cuplu de pastori neozeelandezi veniți în "misiune" la frații din fosta raia a Brăilei. Regăsesc cu deliciu surâsul fals și vidat de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
care lucrează în bucătării au părul tuns foarte scurt sau sunt rași în cap, pentru a facilita igiena de după ieșirea din burta monștrilor gastronomici: frumoși pe dinafară, rău mirositori pe dinăuntru. Am mai avut ocazia să scriu despre această ultimă haltă civilizației occidentale, depozitul second-hand Emmaus, ca și alte magazine de vechituri în care se reciclează obiectele inutile, cele vechi, dar încă în stare bună. Astăzi am găsit la raionul de muzică celebrele casete editate de Muzeul Țăranului Român în anii
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
care-i amintea de Copou, despre visele ei de când era mică și cum umbla verile cu trenul personal cu sora ei, ocupând locurile de la fereastră; șapte ore făceam până la Râmnicu Sărat, trenul oprea încet, la fiecare zece minute, în toate haltele, oamenii urcau cu papornițe prăfuite, cu găini și curci, cu miei de lapte. Iar noi două, eu și soră-mea, ne lipeam nasurile de geam și cântam, nici nu știi ce fericire simțeam când intra controlorul și ne cerea biletele
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
în varianta culeasă de Vasile Alecsandri) Comuna Cârțișoara este plasată în sud-estul județului Sibiu, la 45 de kilometri de municipiul Sibiu, la 18 kilometri de orașul Victoria și la 103 kilometri de municipiul Brașov. Cea mai apropiată stație C.F.R. este halta Cârța, la 4 kilometri, dar se poate ajunge în comună și din gara Arpaș, dela 7 kilometri, pe drumul comunal Arpașul de Jos-Cârțișoara. Mai putem localiza comuna și prin cotele sale geografice, arătând că localitatea se află la 20 kilometri
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]