2,290 matches
-
lui Asahara, de ele nu au reprezentat un obstacol pentru cei care voiau să se contopească cu el. Ba chiar erau ca un bonus. Asta până când, în funcție de momentul inerent, curentul a fost poluat cu un factor letal. A deschis porțile halucinației, ale virtualui, de unde nu mai exista cale de întoarcere. Aceasta este povestea oferită de secta Aum = „de ei“. Probabil că vi se pare o mare prostie. Mulți dintre noi am luat în râs povestea lipsită de sens pe care Asahara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
îți mulțumesc.» Bineînțeles că se putea să și moară. Nu ni s-a spus niciodată, dar se pare că așa a murit Ochi Naoki, ni se dădeau și droguri. Și eu am luat așa ceva. Toți credeau că era LSD. Aveam halucinații, însă ce mai conta, dacă asta era calea spre mântuire. Se zvonea că unii credincioși au murit în tipul antrenamentelor și că unii, care au încercat să fugă, au fost prinși. Dar zvonurile din Aum au rămas zvonuri și n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
căpitanului Gheorghe Holban (portretizat de M. Sadoveanu în persoana căpitanului Manoilescu din Amintirile căprarului Gheorghiță, precum, mai târziu, și de propriul fiu, atât în piesa Oameni feluriți: "un om rău, avar, grosolan, terorizând pe cei dimprejur", cât și în nuvela Halucinații). 1909-1913 Anton Holban urmează cursurile școlii primare "Al. I. Cuza" din Fălticeni. 1912 La 26 ianuarie Tribunalul Județului Suceava pronunță Sentința de divorț intentat de mama scriitorului contra soțului ei, din motive lesne de înțeles. La 26 octombrie, bolnav de
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
descendența lui Gide. Asemenea lui André Gide, el e un autentist clasicizant. Cu toate că, neavând mișcare epică și încălcînd toate canoanele, scrierile sale: cele ample (O moarte care nu dovedește nimic, 1931, Ioana, 1934, Jocurile Daniei, 1972) și cele scurte, din Halucinații (1938) nu se încadrează precis în nici o specie, ele sunt, indiscutabil, "literatură". Prozatorul acordă constant o maximă atenție compoziției. Îl subordonează pe Proust lui Racine. Destăinuindu-și experiențele celor trei iubiri, Sandu o face, de fiecare dată, cu deplina conștiință
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mai în spate și nu îndrăznea să se apropie de ea. încă nu-i venea să creadă că era adevărat ce văzuse, însă urletele hunului îl urmară prea multă vreme ca să se poată preface că totul fusese un coșmar, o halucinație. Tânăra femeie ce călărea în fața lui îi inspira acum doar un sentiment de groază și de repulsie. 39 Ajunși în tabără la apusul soarelui, se despărțiră fără să-și mai spună nimic. închis într-o tăcere sumbră, Sebastianus mâncă ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
aceea, așa de neomenește de scumpă! Simțeam că e a mea, și mi se părea așa de stranie senzația că e a mea! Mi se părea imposibil și mă întrebam foarte serios dacă e adevărat, dacă nu sunt prada unor halucinații. Peste câteva zile, mi-a aruncat noaptea de la geamul ei un buchet de trandafiri roșii... Eu aveam 18 ani, ea 16!... S-a aplecat puțin pe geam, a aruncat buchetul și a fugit... Am umblat până la ziuă împrejurul orașului, simțind
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
tulpanul legat pe frunte, era atât de femeie! Proiectată pe zidul întunecat al bradului, cu rochia trandafirie, cu fața înviorată de mers și de plăcere sub broboada albastră, cu zâmbetul ei roș și luminând din azurul ochilor, îmi părea, până la halucinație, o floare mare, una din acele flori tropicale care atrag irezistibil, amețesc și omoară. - Mon cher maître, la ce visezi? - La nimic. Mă gândeam la o floare strălucitoare despre caream citit într-o carte că înflorește numai o dată la o
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
îmi alterau sensul propriei mele realități... Am simțit ca o catastrofă oprirea trăsurii la poarta casei. Când ne-am despărțit, mâna îi era fierbinte, avea temperatura corpului ei întreg... Mi-a rămas în palmă impresia mâinii ei. (Impresie reală, ori halucinație tactilă?) Ca să n-o pierd, am ținut mâna închisă, am deschis poarta și ușa casei cu mâna stângă... În odaie mi-am pus palma pe buze, ca să aspir parfumul vieții ei. Și am făcut toate astea serios, metodic! Am ținut
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Senzația de voluptate, provocată de cuvântul "Ea", când o numesc astfel, oral sau mental, probabil pentru că, fiind contradictoriul lui "El", și atât de femeiesc prin fizionomia lui, dimorfismul gramatical proclamă cu putere dimorfismul sexual, concentrează întreaga conștiință asupra femeii, până la halucinație. Persistența imaginii ei în conștiință, luminată de albastrul ochilor - când citesc, 1 Bucătăreasa pricepută (fr.). când vorbesc cu cineva, când gândesc altceva -, ca o formă a priori a cugetării, aruncând un văl de azur peste paginile cărților, peste priveliști, așa cum
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
fața cu marginea rochiei ei, singurul răspuns cu putință? ...Cu toată hipertrofia mea cerebrală, încep să simt limpede că voința are margini. Și, la urma urmei, idealism, platonism, estetică - morală și moralină - ce are de făcut natura cu toate aceste halucinații și fantome, pe care și le creează omul, ca se le opună sie însuși?!.. Dar fără aceste fantome, fără acest fum pe creier, ți-ar fi ea atât de prețioasă? Intangibilitatea ei, mirajul în care o vezi, unicitatea ei, toate
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Întorcea de la biserică. De altfel, după toată această pălăvrăgeală, timpul părea să fi fost dat peste cap, iar lumea atât de răvășită, Încât Mașa nu mai știa nici ea dacă tot ce vedea se petrece aievea sau e rodul unei halucinații sau al unui vis. Sau poate că era un semn pe care Dumnezeu i-l trimitea, Însuflețind cu duhul său copacul. Frunzele mesteacănului prinseseră parcă grai. Fiecare frunză Îi vorbea pe limba ei sau poate că Înălța o rugă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
curiozitate. Ceea ce i se păru foarte ciudat era faptul că Mașa din afara sa avea dimensiuni extrem de reduse În comparație cu ea, cu Mașa ce se adăpostea Înăuntrul ei. Era aici o neconcordanță bătătoare la ochi, o inversare a senzațiilor, un fel de halucinație abracadabrantă, ce părea să nu aibă nici un sens. „E ca și cum, Își spuse ea, Înăuntrul oului pe care l-a ouat găina s-ar afla Însăși găina care l-a ouat... Și În afară de aceasta, găina ar fi În același timp și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
făcut să așteptați atâta În dimineața asta. Am crezut că veți dormi mai mult. Și apoi, m-am luat cu gândurile și nici n-am simțit cum trece vremea. Apoi, a mai apărut și Ippolit... Am avut un fel de halucinație... Dar așezați-vă, un pic, Îl Îmbie Mașa, Împingând un scăunel spre musafir. Nu vă grăbește nimeni. - Timpul meu e extrem de prețios, spuse oaspetele, așezându-se la Îndemnul femeii pe scăunel. Dar hai, fie, ai fost o gazdă atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
că ar fi trebui să ajungem la un compromis. - Am văzut eu la ce fel de compromis se ajunge... Și Mașa Își reaminti viziunea pe care a avut-o În timp ce-o mulgea pe Evlampia. Fusese oare doar o halucinație sau trăise totul aievea? Unde dispăruseră celelalte două Mașe? Cum era posibil ca de la sine putere să se nască un astfel de coșmar În capul său? Învârtind păhărelul Între degete, Extraterestrul Își coborî privirea pentru prima dată asupra ei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de la sine putere să se nască un astfel de coșmar În capul său? Învârtind păhărelul Între degete, Extraterestrul Își coborî privirea pentru prima dată asupra ei și spuse cu oareșicare Însuflețire În glas: - Poate că n-a fost chiar o halucinație. Dar mai bine să ne Întoarcem la povestea noastră. Apropo, unde am rămas? o Întrebă el pe gazdă. - Spuneați ceva de Ippolit care, trezindu-se din beție În toiul nopții, simte că-i măcinat de sete. Mașa ar fi vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
multe și trecuse prin multe-n viața lui. „Trebuie să fie o vedenie“, Își spuse el. Vedenia Însă Îl privea cu curiozitate, stând proțăpită pe labele din spate și mișcând alene din mustăți. „Probabil am băut prea mult și am halucinații, medită brigadierul. Sau a vrut să mă sperie consoarta și s-a deghizat În șobolan...“ Ippolit cercetă cu atenție animalul apărut În fața sa. Blana, ca și botul, dar mai ales ochii nu puteau să fie ai unei simple marionete. „E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Îmi joacă feste...“ Apoi Ippolit Își aduse aminte de visul cu spălatul picioarelor pe care-l avusese noaptea. Avea În fața lui acum un alt coșmar. Brigadierul nostru nu se lăsă Însă bătut cu una cu două. „Dacă-i vorba de halucinație, halucinație să fie“, Își spuse el și se duse direct la găleata de apă dosită Într-un colț și fără să mai ia polonicul o ridică deasupra capului sorbind Însetat din ea. Apa Îi produse o stare de șoc În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
joacă feste...“ Apoi Ippolit Își aduse aminte de visul cu spălatul picioarelor pe care-l avusese noaptea. Avea În fața lui acum un alt coșmar. Brigadierul nostru nu se lăsă Însă bătut cu una cu două. „Dacă-i vorba de halucinație, halucinație să fie“, Își spuse el și se duse direct la găleata de apă dosită Într-un colț și fără să mai ia polonicul o ridică deasupra capului sorbind Însetat din ea. Apa Îi produse o stare de șoc În organism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
capul cu semeție. „Cui pe cui se scoate“, Își spuse el și Începu să caute prin Încăpere sticla de Royal. Dar În loc de spirt dădu peste o sticlă de bere Începută. „Ia te uită, gândi el, se vede că astăzi, În ciuda halucinației, am noroc.“ Și, spunând aceasta, duse sticla mai Întâi la nas și o mirosi cu luare-aminte, ca să se convingă că Înăuntru nu-i vreo porcărie. Lichidul dinăuntru mirosea a hamei - și atunci, cât ai zice pește, Subotin dă sticla pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
muște, ci se afla ceva mai jos. Iar șobolanul scăzuse un pic din dimensiuni. Faptul acesta Îi dădu un oarecare curaj lui Ippolit: „Sunt pe drumul cel bun, Își spuse el. Dacă voi reuși să-mi anihilez cu totul teama, halucinația se va risipi odată cu mahmureala. Încă un pic de alcool și o mică gustărică și totul va reveni la normal... În fond, alții au pățit-o și mai rău“, conchise el. Meditând la această stratagemă, șeful salahorilor observă lăfăindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
pântecele ei vreme de trei zile și trei nopți În șir și apoi l-a scuipat pe țărm. Povestea i se păru lui Ippolit destul de neverosimilă. Poate că Iona avusese o viziune. Trăise, ca și Subotin, din pricina unor abuzuri, o halucinație. Nu era posibil să stai trei zile și trei nopți În șir În pântecul unei creaturi marine și să inhalezi un aer Încărcat de tot felul de miasme produse de stomacul său. Pesemne Iona fusese mahmur și, dintr-o pricină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
trei nopți În șir În pântecul unei creaturi marine și să inhalezi un aer Încărcat de tot felul de miasme produse de stomacul său. Pesemne Iona fusese mahmur și, dintr-o pricină sau alta, Îl mustrase conștiința. Monstrul fusese o halucinație a sa. Glasul din cer Îl trimisese la Ninive să-i vestească pieirea, dar Iona s-a suit pe o corabie și s-a Îmbătat. Îmbătându-se, l-au apucat mustrările de cuget. Nu era, desigur, simplu să stai, atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
pieirea, dar Iona s-a suit pe o corabie și s-a Îmbătat. Îmbătându-se, l-au apucat mustrările de cuget. Nu era, desigur, simplu să stai, atâta amar de timp, fără mâncare și fără băutură În pântecele unei viziuni! Halucinația l-a urmărit și mult timp după ce s-a trezit din mahmureală. Altfel cum s-ar explica faptul că oamenii și vitele nu au mâncat și nu au băut nimic vreme de trei zile, ci acoperindu-se cu saci s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
din păhărelul de horilcă, după care continuă: - Alcoolul Îngurgitat cu noaptea-n cap Începu să-și facă efectul. Ippolit Își reveni din spaimă, prinzând din ce În ce mai mult curaj. În fond, de ce ar fi trebuit să-i fie frică de propriile-i halucinații!? „Deci, așa, chicoti el, ce-ar fi să facem cunoștință?!“ „Numele meu e Ippolit.“ Și adăugă: „Ippolit vine de la Hippolit, iar Subotin, de la subota, care la unele popoare Înseamnă sâmbătă... E curios totuși că am văzut lumina zilei Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
sunt sub influența spirtului Royal, aș vrea să vă pun la Încercare, să văd dacă rezistați sau nu...“ Trăgând o dușcă din sticla de pe masă, Subotin se Încumetă să spună ce-l rodea pe suflet: „Am impresia că sunteți o halucinație de-a mea...“ Brigadierul privi din nou spre muta sa interlocutoare, care mișca ușor din cap... „Ca să-mi risipiți această incertitudine, va trebui să mâncați o bucățică de salam... Dacă veți mânca, voi trage concluzia că am de-a face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]