1,541 matches
-
Îndreptar pătimaș“ ... “Realul” e o feerie de aparențe ce te incită ... Gînditor de mare forță, Cioran este prea pătimaș ... După ce-l citești, te trezești zicînd că aparențele sînt aparente. Ha! Problema e alta! Turnura socială a realului a căpătat nuanțe halucinante. Trebuia vopsit podul! Nu se știe cine a dat tonul. Cred că vreun gînditor mai cioran. Nu vopsitul podului a stîrnit, dacă ne gîndim bine, conflictul, ci culoarea. Lupta pentru culoare. Roșul, s-a zis, e prea de stînga. Ce
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
imigranților ilegali decât de cele ale cetățenilor noștri”. „Îmi place Arpaio. Îi pune [pe deținuți - n.r.] să facă lucruri”, spune Sandy, care e tot dintr-o familie de imigranți mexicani, când îi povestesc despre întâlnirea cu el și despre vizita halucinantă în Tent City. Pe 8 noiembrie - în aceeași zi în care s-au ținut prezidențialele - Arpaio a pierdut într-un final alegerile pentru un nou mandat. Are 84 de ani. La sfârșitul picnicului instalatorilor, Sandy trage o concluzie: „Au fost
Am fost în America lui Trump. „Am făcut tot timpul chestii împreună cu băieții mei. Le-am luat ATV-uri, le-am cumpărat arme” () [Corola-blog/BlogPost/338691_a_340020]
-
nici “creație de laborator”. Deși, adesea, lucrez mult, sub raportul concentrării forțelor lăuntrice, la desăvârșirea unui text. Dar nu pot explica în ce fel scriu eu. Și nici nu vreau să explic... Sau pot. Și vreau. Scriu cu o hiperluciditate halucinantă. M.-I.B.: Hiperluciditate halucinantă? Cine și cum accesează referința acestei sintagme??? Textul poetic nu e mai întâi o producție textuală, iar apoi produs textual. E o producție infinită, care începe de la autor și continuă, cu fiecare cititor în parte
INTERVIU CU POETUL EUGEN DORCESCU, REALIZAT DE MIRELA-IOANA BORCHIN. PARTEA A II-A (11 IANUARIE 2016) de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340327_a_341656]
-
adesea, lucrez mult, sub raportul concentrării forțelor lăuntrice, la desăvârșirea unui text. Dar nu pot explica în ce fel scriu eu. Și nici nu vreau să explic... Sau pot. Și vreau. Scriu cu o hiperluciditate halucinantă. M.-I.B.: Hiperluciditate halucinantă? Cine și cum accesează referința acestei sintagme??? Textul poetic nu e mai întâi o producție textuală, iar apoi produs textual. E o producție infinită, care începe de la autor și continuă, cu fiecare cititor în parte. Incontrolabil. E.D.: Nu știu. De
INTERVIU CU POETUL EUGEN DORCESCU, REALIZAT DE MIRELA-IOANA BORCHIN. PARTEA A II-A (11 IANUARIE 2016) de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340327_a_341656]
-
descrie în poeziile „Dor”, „Judecată”, „Evadare”, „Revedere”, „Fantezie” ș.a., o adevărată risipă de metafore, într-o ningere de lirism diafan și molcom. Captiv în capcana viselor și iluziilor sale ( „sunt captiv în mine”- „Evadare”), poetul trece prin acele stări ciudate, halucinante, specifice vârstei, dorind „să danseze cu focul/valsul iubirii mocnite”. Dar, simte că focul „îl arde”. Când îl privește... „aude numai tăciunii”. Splendidă descriere a stărilor adolescentine! Obsesia zborului revine în mai multe poezii, pigmentându-i stările sufletești, conturată în
FIORII INEFABILI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340462_a_341791]
-
demne de o cauză mult mai amplă. Nici BOR nu s-a lăsat mai prejos, declarând că „independent de motivele legale invocate de autorități, rolul părinților, respectiv al familiei, trebuie să rămână prioritar în creșterea și educarea copiilor”. O declarație halucinantă și extrem de riscantă dacă, în cele din urmă, teoria abuzului va fi confirmată. La o citire lucidă, declarația BOR ar putea să fie înțeleasă de milioanele de credincioși români că atâta vreme cât bătaia copiilor are loc într-o familie creștină, BOR
Din nou despre cazul Bodnariu. 4 observaţii şi 3 concluzii preliminare () [Corola-blog/BlogPost/338229_a_339558]
-
au migrat spre curți interioare sau alte spații informale. De asemenea, există situația clădirilor nefinalizate așa cum se întâmplă cu Orașul Nou de la Anina sau alte moșteniri ale anilor 1980, șantiere în ruină pentru care nu se găsește nicio soluție. E halucinant să vezi pe un vârf de deal niște construcții goale care stau ca niște sculpturi și care nu au fost niciodată folosite. Însă, contextul acesta poate avea și ceva pozitiv - un moment de înapoiere, de degradare atât de mare poate
O arhitectă a mers în 60 de orașe românești abandonate ca să caute un tratament la depresia postcomunistă () [Corola-blog/BlogPost/338303_a_339632]
-
distanță. O cotrobăiesc. O măsor. O perforez tare, cu ochii, să-mi rămână pe retină. Îi place. Fiindcă zâmbește. Dar dacă zâmbește fals? Ce enigmă cu picioare! oare cum s-o abordez? oare cum să mă apropii de alcătuirea-i halucinantă? dacă îi spun două vorbe, oare nu mă pocnește? dacă-i recit “Noaptea picioarelor lungi”, oare nu mă scuipă în felinare? oare nu mă reclamă vulgului cu principii mercantile și sentimente tocite? Oare unde se duce? N-are cercei, n-
Trenul de Bârlad şi o scară la cer () [Corola-blog/BlogPost/340010_a_341339]
-
mai delicate Prezenturi. Locul pe care s-au desfășurat cele mai importante târnosiri și pe care s-au dat cele mai clare dezlegări la Pace și Iubire, la Gratitudine și Respect. Și locul pe care s-au desfășurat cele mai halucinante Sacrificii în numele Mirării și al Poeziei, în numele Grâului și al Ciocârliei, în sensul Real al Simțirii și al Uitării la Cer. Locul cu dealuri și văi indescriptibile, minunate, îngrijite și mângâiate de cești Dumnezei cu pestelcă și opinci, să nu
Să nu se împiedice apa în care a plâns Dumnezeu (XI – XIV) () [Corola-blog/BlogPost/339970_a_341299]
-
Universal din Iași, care a “vorbit” (la propria-i slujbă de înmormântare) despre Mihai Eminescu. Din acest înalt și adânc poem, acum, când mai am zece fulgi/distanță până-n țintirim, îmi aduc în minte o strofă demonstrativă, pură și simplă, halucinantă, lămuritoare pentru cei habotnici și eretici (dar și mangosiți) deopotrivă: “La ce să mai jelească aceea ce-a fost ceară/ obscură și inertă, sortită consumării,/ când razele plecate din sine în afară/ lumină sunt și viață din moartea lumânării”?//... Sigur
Să nu se împiedice apa în care a plâns Dumnezeu (XI – XIV) () [Corola-blog/BlogPost/339970_a_341299]
-
epoca să, de la crezul artistului la responsabilitatea intelectualului umanist și a omului de știință, de la pericolul sufocării esențelor sub greutatea strivitoare a aparentei la depersonalizarea și uniformizarea individului într-o societate totalitara. Lumea descrisă de el este una haotică și halucinanta, în care umorul, ironia, sarcasmul și dramatismul alternează sau se întrepătrund, iar fantasticul fuzionează cu realul văzut prin filtrul unei conștiințe clare și cutezătoare. Vladimir Ipatievici Persikov a fost profesor de zoologie al Universității a IV-a de Stat și
Mihail Bulgakov: Ouăle fatale. Diavoliada. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339450_a_340779]
-
și mai mult încurcăturile în plasă cărora se zbate personajul. Goana aceasta se transformă într-un labirint grotesc al lumii exclusive și date peste cap, al instituțiilor statului. Protagonistul Diavoliadei pare a fi singurul om normal într-o lume nebună, halucinanta, populată de strigoi și roboți. Această lume va pune stăpânire și pe el, Korotkov devenind o simplă jucărie în mâinile unor forțe demente și dictatoriale. „Micul funcționar înghițit de mecanismul statului sovietic este simbolul Diavoliadei. Noua putere este chiar Diavoliada
Mihail Bulgakov: Ouăle fatale. Diavoliada. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339450_a_340779]
-
Noua putere este chiar Diavoliada. Nouă viața devine un infern pe care nici Gogol nu și l-ar fi putut imagina.” (I.M. Nusinov) „La Bulgakov nici un cuvant și nicio imagine nu sunt întâmplătoare, iar orice efect prozastic este bine calculat. Halucinanta și, deseori, sincopata, proza lui de tinerețe are, însă, o arhitectură invizibilă. De aceea, s-a și spus că unele dintre prozele sale scurte sunt chiar niște criptograme. Or, atunci, bolta cerească înghețată și neagră, beznă străpunsa de fulgere de
Mihail Bulgakov: Ouăle fatale. Diavoliada. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339450_a_340779]
-
iadurile personale. Dependența de morfină este Iadul personal al naratorului și Șerpoaica perfida cuibărita în măduva spinării, care prosperă „pe seama durerii”, „sindromul care îl cunoștea deja”, acel alter-ego al persoanei care fusese odinioară- este învinsă după o coborâre adâncă și halucinanta în ghearele sevrajului - „un necaz care se sfârșește în bucurie”! Iadul personal al Mariannei Engel este amplificat de exacerbarea bolii sale psihice împletita cu chemarea adânci a destinului artistic. Ea spune că „ absorb visele pietrei, iar garguiele dinăuntru îmi spun
Andrew Davidson – Gargui. Recenzie de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339506_a_340835]
-
solicitându-mi o prefață, ceea ce am refuzat cu toată delicatețea. Dar ce-a ieșit acum în presă cu acest volum nu pot să nu semnalez. „Bellu le-a bătut pe gimnaste”, asta este esența, însoțită de adjective ca „tulburător”, „cutremurător”, „halucinant”, „incredibil”, și substantivul „dezvăluire”, titlurilor zilei. Reflexele de bâlci ale presei actuale își au rolul lor în tabloidizarea subiectului, însă nici cu cartea însăși nu-mi e rușine. „Prețul aurului” poartă subtitlul „Sinceritatea incomodă”. Or, amintirile dnei Olaru nu sunt
Maria Olaru – adevăruri nesincere () [Corola-blog/BlogPost/339088_a_340417]
-
binele nostru, ca să ne ia banii mai ușor, angajează o armată de prieteni fiscali. Înduioșător! Vă închipuiți ce înseamnă câteva milioane de români, cu saci de chitanțe pentru deduceri, făcând coadă la ANAF? Cum poate gândi cineva că prin supradimensionarea halucinantă a birocrației poate colecta mai mulți bani la buget? Ce calcul economic stă în spatele investiției anuale de 1 miliard de euro în armata de inspectori pregătiți de PSD? Sper că acest proiect care ne pregătește sejururi de neuitat la ANAF
M-am trezit azi dimineață în Absurdistan și nu știam ce-mi lipsește () [Corola-blog/BlogPost/339104_a_340433]
-
Dar orașul era doar decorul, nu și responsabilul acțiunii. Este acum o mare ușurare să constat că imaginea Bucureștiului nu se suprapune în memorie peste acea stare de angoasă. Temerea mea cu privire la revederea cu capitala fantasmagoricei Republici Socialiste Române - acel halucinant „stat în curs de dezvoltare” - nu s-a adeverit. Revederea străzilor și clădirilor, multe din ele renovate, mirosurile familiare de prin piețele de cartier sau de prin librării, unghiul neschimbat sub care cade lumina solară de-a lungul Bulevardului Magheru
BUCUREŞTI de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 581 din 03 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340894_a_342223]
-
căptușit cu brațele mamei Chiar și atunci În visele cele mai curate Se strecura ca o arătare stranie Spaima surpării cerului întunecat Vârtejul morții ca un sorb Alcătuit din roata arămie a stelelor în mișcare SINGUR ÎN ROIUL CUVINTELOR Cutreier halucinante trotuare Aglomerate cu trupuri rătăcind Prin spațiul simțurilor Ca semințele în capsule de mac Anonim în roiul cuvintelor Inventez tăceri cu sensuri ascunse Inventez priviri Scormonind prin rugina depărtărilor Inventez cărări labirintice ale rostului Dar nimic nu înlocuiește drogul vieții
AROME DE IARNĂ (POEME) de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341005_a_342334]
-
clipă din viață Pe care s-o locuiesc la nesfârșit. CA O PISICĂ PÂNĂ... Cu spaima ta de necunoscut și de suferință te-ai încolăcit ca o pisică într-un tablou pe ce mi l-ai vândut pe o promisiune halucinantă pe un tablou scris cu privirea repetat zilnic până capătă contur, până devine ramă, ca o pisică îmi treci acum prin poem până în inimă, unde îți torci liniștită spaimele într-un fir de păianjen, într-o plasă așteptând răbdătoare să
AROME DE IARNĂ (POEME) de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341005_a_342334]
-
rafinament din texte biblice, „Ferice este cel care citește ... ” (Ap. 1,3), dar și din poeți contemporani, „La drept vorbind, iubit cetitor,/ mă și tem să te invit în atelierul mecanic/ al acestui poem pe cât de lucid pe-atât de halucinant,/ căci aici și acum, Domnul Abis și Prințul Neant/ vor pune în funcțiune, după un scurt repaus,/ mașina de fabricat absurd, mașina de fabricat haos.” (Arcadie SUCEVEANU) Fiecare motto este un preambul care ne pregătește pentru pătrunderea în atmosfera cărții
APOCALIPSA DUPA THEODOR RAPAN SAU VOCATIA UNIVERSALULUI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341955_a_343284]
-
atenției ar fi organicitatea creației sale, în ciuda faptului că poetul își primenește mereu mijloacele de expresie, își modifică surprinzător demersul lirico-dramatic, de la un volum la altul. În al doilea rând, este evident regimul mnezic al discursului său, cu o translare halucinantă a planurilor temporale, într-o tentativă temerară și singulară de supraviețuire a eului moral. În al treilea rând, impresionează capacitatea sa de penetrație în cele două universuri (social și psihic), vitalismul imaginilor artistice născute în acea zonă dinamică dintre scriere
MIRCEA DINUTZ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341741_a_343070]
-
SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Fragmente > LUCIANA (FRAGMENT) Autor: Gabriela Mimi Boroianu Publicat în: Ediția nr. 1803 din 08 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Luciana (fragment) .... Începuse să ningă halucinant de frumos. Brusc părea că cerul și-a deschis baierele pungii lăsând să cadă pe pământ o puzderie de stele vii, ce dansau haotic pe o muzică doar de ele auzită. Și erau multe și mari și atât de frumoase
LUCIANA (FRAGMENT) de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342641_a_343970]
-
absurdului care guvernează existența, mprevizibilul destinului uman. La granița dintre real și vis, Blecher analizează freudismul și onirismul folosind practici suprarealiste cu ținta de a realiza un produs estetic, literar, de mare emoție și intensitate senzorială. Obsesiile sale sunt subiectiviste, halucinante prin adâncimile psihice, supuse spectacolului terifiant ale abisului. Cititorului el nu oferă realitate ci inversul ei, la o graniță între freamătul vieții și reprezentarea ei în vise. Ca și contemporanul sau Kafka care descoperă alienarea cetățeanului, frustrarea și deznădejdea în fața
MAX BLECHER, UN KAFKA SUPRAREALIST. de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342652_a_343981]
-
seară, sala duduia. Vine, nu vine duduia? Țara - țintuită în fața micilor ecrane. Berea - pregătită să fâsâie. Vinul fiert așteaptă molcom. Popcornul sare nervos prin cele ceaune sau cuptorul cu microunde. Analiștii, inclusiv lelea Safta, emit ipoteze. Care de care mai halucinante! „Mascații - în jurul Parlamentului!” Parcă am fi la Revoluție. Când se anunța venirea coloanei de securiști de nu știu unde!... Tensiunea crește. Microfonul lui Zgonea dă scurte rateuri până prinde emisiile vocale ale celui aflat la butoane. Butoanele Camerei deputaților! La celelelate se
TABLETA DE WEEKEND (100+2): BILUŢELE SUS ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1506 din 14 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341644_a_342973]
-
în: Ediția nr. 521 din 04 iunie 2012 Toate Articolele Autorului Trăim într-o lume ciudată. Și nu de azi sau de ieri. Căutăm senzații tari. Și atunci când le găsim suntem dezamăgiți de faptul că tot ce este senzațional și halucinant nu durează o veșnicie. În goana noastră, dublăm doza de senzații tari, dublând sau triplând porția de halucinogen care o produce. Zilele astea am o senzație de "stomac ușor și sensibil". Am avut întotdeauna o stare ciudată de "empatie stomacală
CANIBALISM, 2012 de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 521 din 04 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340667_a_341996]