922 matches
-
care atâtea văzuse cutreerând lumea și curțile. * I. Pentru călătoria de la Iași spre Camenița, a închiriat căruțe mici trase de câte un cal, căruțe așa de ușoare, încât în locuri rele puteau fi transportate pe umeri. Iar caii nepotcoviți cu hamurile pe ei erau dați la păscut în câmpie. În drum au dat de fecioare cu flori în păr de la care au cumpărat prepeliți, lapte și ouă, de care aveau pline căruțele și le aveau așezate cu vârful în jos așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
liniștiți. Tot așa în unele sate din preajma Folticenilor, ca în Rădășeni, sat cuprins de negustori de mere. "La noi nu se face revoluție, îmi zicea un sătean din Rădășeni. La noi au oamenii ce mânca. Dar acolo, în jos, unde hamurile cailor îs de frânghie, și traista de sac, acolo cum să nu se ridice?... Dacă au ajuns așa, și nici ce mânca n'au, trebuie să fie oleacă de tocană..." Vă rog să primiți, domnule Ministru, asigurarea respectului meu. 3
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
gospodar, dar foarte răutăcios față de țața Eugenia. Lui Dtru Savinescu învățător, coleg de clasă cu mine și mare hoț, parcă nu era ficior de popă ci de șătrar. I-a furat o blăniță și căciula. Soacră mea i-a furat hamul de pe un cal. Nouă nu ne-a furat nimic, că am lăsat docărașul la soră mea Marița lui T.V.Purcaru. Satu Râșca are și români, dar mai mulți îs țigani care au fost robi la Mănăstirea Râșca, hoți și foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Huși, m. 1966, membru al Academiei Române); 8) de la turcescul huși = rămășiță de la vin, termen de origine cumană sau peceneagă; 9) de la huci (pronunțat moldovenește huși), ipoteză emisă de geografii Vintilă Mihăilescu și Ion Gonea; 10) de la Hus (ebr.), fiul lui Ham. Forma Husa la aromâni ar justifica originea biblică a numelui; 11) Emil Petrovici considera că denumirea orașului Huși provine de la pârâul omonim, iar din punct de vedere etimologic, numele moldovenești de persoane Hus, Husul, Husea derivă din ucr. gγs´ (gâscă
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
față de cerințele războiului. La 16 iunie 1877, A. Teodon, prefectul județului Fălciu (cu reședința la Huși) a cerut aprobare Ministerului de Interne pentru a rechiziționa căruțe cu cai de calitate: „Căruțe în condițiunile din Circulara 13586 cu cai buni și hamuri în cea mai bună stare nu sunt în acest județ. Se află însă în câteva comune rurale căruțe numite harabagești, proprietate a sătenilor, în stare proastă, neșinuite, cu cai ordinari, hamuri de frânghie și cu care se hrănesc în loc de care
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
în condițiunile din Circulara 13586 cu cai buni și hamuri în cea mai bună stare nu sunt în acest județ. Se află însă în câteva comune rurale căruțe numite harabagești, proprietate a sătenilor, în stare proastă, neșinuite, cu cai ordinari, hamuri de frânghie și cu care se hrănesc în loc de care cu boi. Rog deslegați-mi dacă se pot rechiziționa asemenea căruțe”. Rapoartele prefectului județului Fălciu adresate Ministerului de Interne au consemnat cantitatea de alimente, numărul cailor și furajelor expediate armatei din rechizițiile
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
nici „serviciul de incendiu” (pompieri) nu era dotat suficient: avea „5 cai plini de rapân și slabi” (subl. ns.), nouă sacale vechi, două „care de goană”, din care unul servea ca dric funebru, o trăsură, o pompă mare pentru incendiu, hamuri, felinare, mantale pentru morți, pături și saltele, toate în cea mai mare parte degradate. Problema apei potabile era una din cele mai importante probleme locale. Apa la Huși era insuficientă și de calitate inferioară. Se foloseau mijloace primitive de captare
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
mă petrec cu cântul lor, Aripatul șoarec face roți fantastice în zare, Iară eu nu uit nici astăzi asfințitul cel de soare. IV Când am plecat ca prefect la Dorohoi, părintele meu mi-a dăruit un echipaj complect: trăsură, cai, hamuri și bici. Făceam figură pe stradele orașului cu caii mei cei murgi 70, cu coame rotate, care, când se întindeau la trap, păreau că înoată, mânați de un viziteu chipeș ce părea înfipt pe capră. Tânăr cum eram, cu o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
neimitabila natură. O! De ce-au zburat așa de iute clipele acele!... O MINCIUNĂ Dintre păcatele ce-am comis în tinerețe, două mi-au rămas și acum în memorie. Odată, am pierdut în cărți valoarea unui echipaj întreg, cai, trăsură, hamuri, bici, fapt istorisit de mine în volumul Zile trăite, și altădată, am spus o minciună care era să mă coste mult mai scump. Iată în ce împrejurări am săvârșit acest al doilea pacat. Fiindcă sunt pe calea mărturisirelor, voi spune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Vlădescu, Os de vultur dac. Ana Boiangiu, Iguana Anobi. Avea ceva alunecos precum posesoarea. Răzvan Dumitru, Văz turma din Ur. Ioana Băețica, O taie ca naiba - și așa era că mereu pleca la burse. Radu Cosașu, Surâs cadou. Mihai Nicuț, Ham în cutii. Ăsta nu mânca decât conserve. Șerban Toader, Abator nedres. Era o chestie formidabilă de tip Ghematria și Temura. Să te joci cu cuvintele. Dar, în momentul în care ai fi plătit pentru așa ceva, tot misterul s-ar duce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
grațios la scară, În fața casei, când cucoanele noastre, cu rochii Împiedicate și cu pălării cloche, Îi făceau semn vizitiului ridi când umbreluța lor de mătase și cu mâner lung de baga; cum și al ultimului tramvai cu patru cai, de ham și cetlăiași, care urca, În plesnete de bici și chiote, strada Câmpineanu pe lângă Teatrul Național, și al cărui taxator de pe vremuri m-a recu noscut deunăzi ca pe un cal breaz, după trei zeci de ani, așa cum o să mă recunoască
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
chichineață de căsuță acoperită cu tablă ruginită și găurită. În fața căsuței, dar ceva mai departe de ușă, o grămadă mare de gunoi de cal, iar lângă reziduurile de natură cabalină se odihnea o căruță hodorogită pe oiștea căreia atârnau două hamuri de cai ferfeniță. Imediat lângă atelaj își repauza senectutea și efectele sale colaterale neplăcute, agasante și dureroase un exemplar uman matusalemic ambalat într-un raglan maro, uzat, slinos și grosolan cârpit pe alocuri cu ață albă, iar pe cap în ciuda
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
pirpirii, slabe, arătând mai degrabă a cai muntenești; mici și nu rasa mare și puternică de tracțiune folosită de obicei în Banat. Dar aici tata s-a înșelat. Într-adevăr, iepele erau mici, dar pietroase, cu nerv, opintindu-se-n ham ca tractorul în fața plugului. Cele două iepe erau mama și fiica. Mama era mult mai în vârstă și oarbă, cu albeață vizibilă și neplăcută la fiecare dintre cele două organe luminatoare, împiedicând perceperea lumii înconjurătoare și menținând-o într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mama și fiica. Mama era mult mai în vârstă și oarbă, cu albeață vizibilă și neplăcută la fiecare dintre cele două organe luminatoare, împiedicând perceperea lumii înconjurătoare și menținând-o într-un permanent întuneric. În sfârșit a reușit să pună hamurile pe ele, a deschis larg poarta și a scos căruța-n drum. S-a întors în curte, a închis ușa de la chichineață, precum și poarta curții. Căsuța lui moș Danilov a rămas singură-singurică doar în grija bunului Dumnezeu. Nu avea nici măcar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
fi omorâte numai într-un singur fel. Te duci cu copiii tăi la platforma de gunoi și aduni într-un sac tot felul de resturi de încălțăminte din piele sau cauciuc: tocuri de cizmă, capete de curele, de căpestre, de hamuri, apoi le pui pe toate în mijlocul camerei și le dai foc. Închizi bine ușile și geamurile toate și nu te mai întorci aici decât peste două săptămâni. Fumul ăsta este atât de otrăvitor încât vor muri toate: nu va scăpa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
o treime din porție... 2. Slujba la cetate, în deosebi dusul lemnelor de foc e mare povară pentru noi.... 3. Când vine postășit greu în districtul nostru, atunci ajunge și pe noi destul, fiindcă trebuie să dăm carele, caii de ham și vitele de jug, pe care le duc departe, uneori până-n Buzaie (în Treisacune), alte ori până în Alba Iulia, ba și mai departe. 4. Armata adeseori își ia bani naturalele dela noi...dar nu cu prețul pieții, ci cu câte
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
doare deloc toată treaba asta! Pur și simplu am vrut să vii mai devreme acasă. Avem doi copii! Poate vor și ei să-i scoți undeva, știi că timpul meu este limitat. Nu le pot cuprinde pe toate. Trag în ham singură și te mai am și pe tine pe care te consider un copil căruia trebuie să-i port de grijă. - Nu zău! Se uită la ea țintă ca și când ar fi fost sigur că-și pierduse mințile. Ar fi vrut
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
un mare bancher evreu sefard, originar din Turcia, Manoah Hilel (1797-1862). Lucru destul de frecvent, suveranul nu i-a mai restituit banii bancherului bucureștean, după cum rezultă dintr-un cântecel În ladino din folclorul urban al epocii : „Alexandru Ghica no tiene paras/ Ham Hilel l’impresta y no paga mas” <endnote id="(880)"/>. În 1821, secretarul domnesc din București, François Recordon, Încearcă să corijeze imaginea negativă a evreului cămătar, imagine cu care el Însuși era obișnuit În Franța. Vorbind despre „dragostea evreilor pentru
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
În limba română din germană, prin dialectul evreo-german (cf. idiș șufar, germ. Schäfer, „păstor [de cai]”) <endnote id=" (171, p. 290)"/> <endnote id="(726)"/>. Alți evrei s-au specializat În confecționarea și repararea căruțelor și roților, dar și a șeilor, hamurilor și tapițeriei de piele a birjelor. Vezi, de pildă, pe „Moisă Curirario - Moșe Rimer” dintr-un document moldovenesc din 1859 <endnote id="(436, p. 75)"/>, sau pe „Avram curelar ovreiu, ce Îmbracă [= tapițează În piele] caleșcile” dintr-un document muntenesc
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
bântuiau pe Costache în timp ce căruța ajunse la Hârsoveni, adică străbătuseră mai mult de jumătate de cale. Opri caii, se dădu jos din căruță, îi desprinse din orcicuri și le puse după cap câte o trăistuță cu tain. Controlează roțile căruței, hamurile cailor și schimbă câteva vorbe cu Mihăiță. în timp ce caii își ronțăiau ovăzul, Costache privește bătrânul plop ale cărui ramuri se leagănă în vântul primăvăratic de parcă l-ar fi căinat pe drumețul ce se odihnea sub el. Capitolul VI Mărinimia bătrânilor
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
La pornire, smucitura îl face pe Costache să geamă de durerea izvorâtă din rănile de pe picioare, de pe corp și mai cu seamă cea de la cap . − Tată, să mă ierți, nu mi-am dat seama că la pornire caii smucesc în hamuri. Lasă că îndată ajungem acasă, mama și cu Emilia au să te oblojească și să te ungă cu ceva ce știu ele, rosti Gheorghiță printre lacrimile ce-i cădeau din ochi. Ajunși la poarta curții, băiatul o deschide și trage
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
să înfăptuiască ce și-a pus în gând și așeză scândurelele la locul unde le găsise, în așa fel încât să nu se vadă că a umblat cineva. Continuă să se pregătească pentru o nouă chirie, verificând starea căruței, a hamurilor și, lăsându-și caii să-și termine de ronțăit din trăistuțe, intră în casă, aruncă o privire spre copiii ce-și continuau somnul dulce de dimineață, schimbă în șoaptă câteva cuvinte cu Maria care terminase de pus merindea pentru drum
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
vizitiul nostru, ia În mână situația - o matahală de bărbat Îmbrăcat Într-un cojoc, din a cărui centură stacojie ieșeau În afară uriașele mănuși Îndesate acolo. Aud zăpada scârțâind sub cizmele lui de pâslă, În timp ce se ocupă de bagaje, aud hamurile zornăind, apoi aud cum Își ușurează nasul printr-o manevră dibace de stoarcere și scuturare executată de unul din degete și policar, În timp ce ocolește cu pași grei sania. „Madmazelia“ - cum Îi spune susținătorul ei - se urcă Încet, cuprinsă de negre
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
privirea spre fața mea, ca să vadă dacă cercul și copacii jucăuși nu aparțineau cumva aceleiași categorii cu jucărelele zornăitoare și umorul părintesc. A urmat un cărucior mai ușor, și când se răsucea, copilul avea tendința să se ridice, trăgând de ham, apucându-se de marginile căruțului; stând În picioare, nu atât ca pasagerul amețit al unui vas de plăcere, cât ca un savant preocupat dintr-o navă spațială; examinând jurubițele pestrițe ale unei lumi vii și calde; privind cu interes filosofic
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
plăcere, cât ca un savant preocupat dintr-o navă spațială; examinând jurubițele pestrițe ale unei lumi vii și calde; privind cu interes filosofic perna pe care a reușit s-o azvârle peste bord; căzând și el Într-o zi când hamul a pocnit. Mai târziu a mers Într-una din zile din acele mici mașinării numite plimbătoare; de la Înălțimile inițiale, elastic și sigur, copilul a ajuns tot mai jos, până ce, la un an și jumătate, a atins pământul În fața plimbătoarei, strecurându
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]