KorAP: Find »[drukola/base=hangiu & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...26 27 28 ...31 >

770 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327

se trezi. Meniul era scris cu cerneală pe un carton așezat pe un stativ de lemn. — Uite, au Speiserkarte, Îi spusei lui John. Se uită și el pe meniu. Era somnoros Încă. — Nu beți ceva cu noi? Îl Întrebai pe hangiu. Acesta se așeză la masă. — Țăranii ăștia-s niște animale, spuse. — Pe cel care a plecat l-am văzut la o Înmormântare când veneam Încoace. — Da, o Înmormânta pe nevastă-sa. — Aha. — E un animal. Toți țăranii ăștia-s niște

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
Aha. — E un animal. Toți țăranii ăștia-s niște animale. Ce vreți să spuneți? — N-o să vă vină să credeți. N-o să credeți ce-a făcut ăsta. — Povestiți-mi. N-o să vă vină să credeți. Franz, vino-ncoace, Îi spuse hangiul paracliserului. Paracliserul Își luă sticla mică de vin și paharul și veni la masa noastră. — Domnii tocmai au coborât de pe Wiesbadenerhütte, Îi spuse hangiul. Ne strânserăm mâinile. Ce vreți să beți? Îl Întrebai. Nimic, spuse Franz, făcând un semn cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
a făcut ăsta. — Povestiți-mi. N-o să vă vină să credeți. Franz, vino-ncoace, Îi spuse hangiul paracliserului. Paracliserul Își luă sticla mică de vin și paharul și veni la masa noastră. — Domnii tocmai au coborât de pe Wiesbadenerhütte, Îi spuse hangiul. Ne strânserăm mâinile. Ce vreți să beți? Îl Întrebai. Nimic, spuse Franz, făcând un semn cu degetul. — Vă mai cer un vin la sfert? — Bine. — Înțelegeți dialectul? Întrebă hangiul. — Nu. — Despre ce-i vorba? Întrebă John. — Vrea să ne povestească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
la masa noastră. — Domnii tocmai au coborât de pe Wiesbadenerhütte, Îi spuse hangiul. Ne strânserăm mâinile. Ce vreți să beți? Îl Întrebai. Nimic, spuse Franz, făcând un semn cu degetul. — Vă mai cer un vin la sfert? — Bine. — Înțelegeți dialectul? Întrebă hangiul. — Nu. — Despre ce-i vorba? Întrebă John. — Vrea să ne povestească ceva despre țăranul pe care l-am văzut că umplea groapa când am intrat În oraș. — Lasă, oricum nu pricep nimic. Vorbesc prea repede pentru mine. — Țăranul ăla, pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
Întrebă John. — Vrea să ne povestească ceva despre țăranul pe care l-am văzut că umplea groapa când am intrat În oraș. — Lasă, oricum nu pricep nimic. Vorbesc prea repede pentru mine. — Țăranul ăla, pe care l-ați văzut, spuse hangiul, și-a adus azi soția ca s-o Îngroape. Ea de murit, murise În noiembrie, anu’ trecut. — În decembrie, Îl corectă paracliserul. — Nu contează. În fine, a murit În decembrie și el i-a Înștiințat pe cei de la comună. — Pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
Păi, ai face bine să afli, spuse preotul, acoperind-o la loc. Olz nu zicea nimic. Preotul se uită la el. Olz se uita și el la preot. „Vreți să știți?“ „Trebuie să știu“, spuse preotul. — De-aici Începe, spuse hangiul. Fiți atenți. Zi mai departe, Franz. — „Păi“, face Olz, „după ce a murit, i-am Înștiințat pe cei de la comună, și după aia am pus-o-n hambar peste stiva cu lemne. Când am Început să folosesc buștenii mai mari am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
preotul. „Nu știu“, zice Olz. „Și făceai asta des?“ „De fiecare dată când mă duceam să lucrez noaptea-n hambar.“ „Foarte urât ce-ai făcut“, Îi zice preotul. „Îți iubeai nevasta?“ „Ja, o iubeam. O iubeam tare.“ — Ați Înțeles? Întrebă hangiul. Ați Înțeles ce i-a făcut lu’ nevastă-sa? — Da, am prins ideea. — Da’ noi mâncăm ceva? Întrebă John. — Fă tu comanda, Îi spusei. Și credeți că e adevărat totul? Îl Întrebai pe hangiu. — Sigur că e. Țăranii ăștia-s

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
O iubeam tare.“ — Ați Înțeles? Întrebă hangiul. Ați Înțeles ce i-a făcut lu’ nevastă-sa? — Da, am prins ideea. — Da’ noi mâncăm ceva? Întrebă John. — Fă tu comanda, Îi spusei. Și credeți că e adevărat totul? Îl Întrebai pe hangiu. — Sigur că e. Țăranii ăștia-s niște animale. Și-acum unde s-a dus? — S-a dus să bea la colegu’ meu, la Löwen. Nu voia să bea cu mine, spuse paracliserul. — Nici cu mine nu voia să bea, pentru că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389

în șoaptă un ordin comandantului gărzii. Mai târziu, cu chipul pe jumătate ascuns de mantie, intra într-un han, departe de zidurile orașului și aproape de Rhenus, la marginea pădurii. Hanul era pustiu. Mirosul de carne prăjită plutea în aer. Apăru hangiul, care făcu mai multe plecăciuni - îl recunoscuse imediat pe guvernator în omul care înainta șchiopătând, lacom de mâncare și de informații. Vitellius îl îndepărtă cu mâna pe hangiu și se duse să inspecteze cratițele, adulmecând, gustând sau înfulecând cu gura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
pădurii. Hanul era pustiu. Mirosul de carne prăjită plutea în aer. Apăru hangiul, care făcu mai multe plecăciuni - îl recunoscuse imediat pe guvernator în omul care înainta șchiopătând, lacom de mâncare și de informații. Vitellius îl îndepărtă cu mâna pe hangiu și se duse să inspecteze cratițele, adulmecând, gustând sau înfulecând cu gura plină când o mâncare îi plăcea mai mult decât celelalte. Era neliniștit și privea lacom mâncărurile. Cuvintele lui Flavius Valens îi răsunau în minte, mai ales acela care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Te așteptam. Știi doar că te așteptam. Nu te-am văzut când am intrat - guvernatorul își scoase mantia, furios că aparițiile neașteptate ale prezicătorului îl speriau. Uneori am senzația că ești o fantomă. Taverna era pe jumătate cufundată în întuneric; hangiul încerca să întețească focul. Pe neașteptate, se simți în aer miros de ienupăr. — Sunt doar un clarvăzător, nu o fantomă, răspunse Ausper. Așa își spunea; nimeni nu știa care era adevăratul său nume sau din ce ținut venea. — Sunt doar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
trebuie să-i sacrifice în cinstea zeilor își vor lua zborul înainte să fie uciși. Îți spun că zilele împăratului Galba sunt numărate. Înseamnă că Galba va fi omorât? Cine îl va omorî? întrebă nerăbdător Vitellius; apoi se întoarse spre hangiu: Dă-i un picior câinelui ăluia. Dă-l afară. Nu-mi place cum se uită la mine. Parcă-i lup. — Lurr! - hangiul turnă vin într-o cupă, umplând-o până la gură. Lurr, marș afară! Câinele se ridică și se îndreptă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
numărate. Înseamnă că Galba va fi omorât? Cine îl va omorî? întrebă nerăbdător Vitellius; apoi se întoarse spre hangiu: Dă-i un picior câinelui ăluia. Dă-l afară. Nu-mi place cum se uită la mine. Parcă-i lup. — Lurr! - hangiul turnă vin într-o cupă, umplând-o până la gură. Lurr, marș afară! Câinele se ridică și se îndreptă spre ușa întredeschisă, dispărând în noapte. — Deci? - Vitellius se întoarse nerăbdător spre Ausper. Galba va fi ucis? Voi ajunge imperator? Eu? — Tu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
zăpăcești. Nu-mi place să fiu zăpăcit - Vitellius își lăsă capul să cadă pe brațele încrucișate pe masă; neliniștea îl chinuia îngrozitor. Vreau să știu... Să știu... Deodată înălță capul și privi spre tavan. — Ați auzit? — Ce anume? întrebă indiferent hangiul. — Un foșnet... Deasupra ce-i? — Cucuvele - hangiul înteți focul. Din cauza frigului, își caută adăpost sub acoperiș. — Cucuvele, gemu Vitellius. Păsări prevestitoare de rău. Cucuveaua e pasărea sacră a Minervei, răspunse prezicătorul. Minerva e protectoarea Romei. E o prevestire bună pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Vitellius își lăsă capul să cadă pe brațele încrucișate pe masă; neliniștea îl chinuia îngrozitor. Vreau să știu... Să știu... Deodată înălță capul și privi spre tavan. — Ați auzit? — Ce anume? întrebă indiferent hangiul. — Un foșnet... Deasupra ce-i? — Cucuvele - hangiul înteți focul. Din cauza frigului, își caută adăpost sub acoperiș. — Cucuvele, gemu Vitellius. Păsări prevestitoare de rău. Cucuveaua e pasărea sacră a Minervei, răspunse prezicătorul. Minerva e protectoarea Romei. E o prevestire bună pentru tine, care vrei să conduci Imperiul. — Crezi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
sprijini fruntea pe brațe. — Vrei să-ți cunoști soarta? Du-te la Velunda. Ea e marea profetă din ținutul ăsta. Ea e preoteasa viitorului. — Velunda? - Vitellius înălță capul. Am mai auzit numele ăsta. Privirea lui o întâlni pe cea a hangiului, care se întorsese spre el. Se apropie de acesta, șchiopătând. — Tu o cunoști? — Cu toții am auzit vorbindu-se despre ea, dar eu nu o cunosc și nu știu unde se află... Nu știu unde, în pădure, adăugă, cu un gest vag. Vitellius se întoarse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
mai întrebe ceva, dar taverna era pustie. Prezicătorul dispăruse. — E o fantomă! Vitellius se trânti pe un scaun mic, care scârțâi sub greutatea lui. — E o fantomă. O fantomă care aduce numai nenorociri. Sper să nu-l mai văd niciodată. Hangiul îi oferi un vas cu năut: — L-am fiert în zeamă de carne de mistreț. Vitellius luă vasul. — Ce vești ai despre gladiatorul meu? — A, el... — Te-am plătit. Ești cel mai devotat informator al meu, zise Vitellius cu gura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Titus n-ar fi fugit... La urma urmei, ai ieșit în câștig, nu crezi? Vitellius împinse deoparte vasul gol, aruncă niște monede pe masă și plecă șchiopătând. 8 Imediat ce torțele lecticii care-l ducea pe Vitellius înapoi la Pretoriu dispărură, hangiul închise ușa, luă carafa cu vin și două cupe și ieși prin spate. Urcă pe scărița îngustă care ducea sub acoperiș și împinse o ușă. — A plecat. Puse carafa în fața lui Valerius și umplu cupele. Valerius îi dădu una gladiatorului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
se liniști, dar într-un colț al memoriei lui era ceva ca o prevestire. Îl abătu de la gândurile sale glasul amuzat al lui Maktor. Și când mă gândeam că sunteți ascunși chiar deasupra capului lui Vitellius... Mi se părea amuzant. Hangiul nu părea speriat, și nici nu era; Valerius îl convinsese că cel mai bun mod de a ascunde pe cineva este să-l ții chiar sub nasul celui care îl caută. I se păruse amuzant că Valerius îl adusese acolo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-l doresc din toată inima. Mirosul de mâncare ajungea până la ei, împreună cu aroma ienupărului și a lemnelor arse. Începuse să bată vântul, iar bârnele din tavan scârțâiau. Mica flacără se clătina, proiectând lumini și umbre pe fețele celor trei bărbați. Hangiul îl privi pe Valerius. — Ai auzit că Vitellius vrea s-o vadă pe Velunda? Auzind cuvintele lui, Lurr înălță capul, privindu-și atent stăpânul. — Da, am auzit. — Oare Ausper crede că Velunda e în stare să prefacă un om avid

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
în pumn. Când plecăm de aici? întrebă deodată Titus. Aș vrea să fug departe, poate în Britannia. — Dacă Vitellius se răzvrătește împotriva lui Galba, Britannia va fi de partea lui. Nu ar fi un loc bun pentru tine, îi zise hangiul. — Nici ăsta nu-i un loc bun. — Urmăritorii tăi s-au întors la Colonia acum câteva zile. Vitellius i-a pedepsit că s-au întors cu mâinile goale. Dacă ai fi rămas în pădure, te-ar fi găsit, mai devreme

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
unde oameni ciudați, care trăiau singuri și păreau legați de Valerius de o mare solidaritate, îi primeau și le dădeau de mâncare. Poate că-i erau recunoscători pentru vreo vindecare ce li se păruse miraculoasă, așa cum fusese cea a nevestei hangiului, pe care acesta o iubea nespus. Soția lui Maktor fusese mușcată de un șarpe și era pe moarte, dar fusese salvată de medicul acela tânăr, care străbătea o provincie după alta, o pădure după alta, mereu în căutarea unor leacuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
să-l părăsească pe gladiator - și tocmai la Colonia Agrippinensium, unde îl adusese chiar el? Ridică din nou amuleta în dreptul ochilor și se uită cum oscilează, limpede ca apa izvorului, înainte și înapoi, în lumina micii flăcări. — Foarte bine, zise hangiul. La calendele lui ianuarie va fi zarvă mare. Puteți pleca fără să-și dea seama cineva. Încet-încet, amuleta se opri din legănat. „Bine, gândi Valerius. Voi aștepta până la calendele lui ianuarie și-l voi lua pe Titus cu mine.“ Părea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
trebuiau să aleagă: puteau să lupte împotriva disidenților sau să-l aclame pe noul împărat, Vitellius. În aceeași noapte, Maktor stătea în podul tavernei, în fața lui Valerius și a lui Titus, care puneau în traistă pâinea și brânza aduse de hangiu. — Așa deci, spuse Titus printre dinți, porcul ăla bătrân de Vitellius a fost ales împărat. Ce va fi acum? Acum trebuie să plecați înainte să se termine serbările în cinstea alegerii lui, înainte să plece oamenii care au venit aici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
om ieși pe furiș din satul batavilor. Câteva ceasuri mai târziu se afla într-o tavernă, în fața unei siluete masive înfășurate într-o mantie. În localul luminat de strălucirea câtorva lămpi și de focul din cămin nu mai era decât hangiul. — A avut loc o adunare, la două nopți după ritul funerar în cinstea preotesei, spunea bărbatul în timp ce hangiul îi punea în față un vas cu mâncare de grâu. Ia spune, Hector, medicul a fost judecat? Vitellius își scoase mantia. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]