10,331 matches
-
bernez al ambasadelor, casă vizitată adesea în tinerețe de Einstein, unde își exersa vioara cu un prieten, pe atunci proprietarul imobilului. Aici și-a desfășurat întreaga-i activitate literară, pentru care a fost distinsă cu numeroase premii. Prozatoare plină de har, Françoise Choquard și-a cucerit atât cititorii cât și critica de specialitate. Unele dintre cărțile sale au apărut în mai multe ediții (Iarnă lucidă, Cuvintele mele) sau au făcut obiectul unor cursuri sau dezbateri universitare (Iarnă lucidă). Scriitoarea este cunoscută
Françoise Choquard - Magazinul by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/2477_a_3802]
-
mostră de vitalitate fără finețe, pe al doilea din pricină că e tipar simandicos golit de viață. Renunțînd la ambele, regizorul propune formula de „teatru sacru“, genul de oficiu scenic în care invizibilul e pus în scenă prin mijlocirea unor actori cu har. Insistența cu care Brook invocă teatrul japonez Kabuki sau pe cel indian Kathakali, ca pe exemple de ceremonii vechi la care, respingînd forma, păstrează tensiunea, e o dovadă că regizorul simțea prea bine că forma modernă a teatrului e atinsă
Declinul scenei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2486_a_3811]
-
știe de acasă povestea nu poate pricepe cine sunt Prospero, Caliban sau Ariel. Nici o cîtime de tensiune psihologică, nici o unghie de dramă, nici o secundă de înălțare estetică. O pleașcă stridentă cu gimnaști în loc de actori și cu țipete în loc de replici. În ciuda harului personal, Caramitru pare un intrus pe care senectutea îl pune pe picior de inadecvare cu restul echipei de atleți. Inutil să cauți în Furtuna aceasta teatrul sacru dorit de Brook. Încă o decepție adeverind că teatrul o duce rău. Dar
Declinul scenei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2486_a_3811]
-
Sfânt reprezintă unul dintre marile praznice împărătești ale Mântuitorului. RUSALII. Cincizecimea este o denumire de sorginte greacă, care arată că sărbătoarea are loc la 50 de zile după Paști. Sărbătoarea de Rusalii este a încheierii lăuntrice a noului legământ al harului și iubirii, prin Coborârea Sfântului Duh, reprezentând și consacrarea solemnă a bisericii întemeiate de Isus Cristos, scrie calendarinterculrural.ro. RUSALII. Duhul Sfânt nu este dăruit numai bisericii în ansamblu, ci și fiecărui creștin în parte, cu darurile sale. Apostolul Pavel
RUSALII. Ce trebuie să faci a doua zi de RUSALII by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/24996_a_26321]
-
Evrei simpli, în nici un caz preocupați de învățarea limbilor străine (trimiterea Duhului Sfânt peste ucenicii săi o vestise mai demult Mântuitorul). Când Duhul Sfânt s-a pogorât peste apostoli, aceștia au devenit "preaînțelepți", fiind umpluți "de lumina, râvna și toate harurile dumnezeiești"; abia după acel moment, ucenicii Domnului au ieșit în toată lumea, săvârșind minuni, întorcând pe păgâni de la închinarea idolilor, aducând - de la oameni simpli la împărați - pe mulți la credință. Începutul a avut loc chiar în acea zi a Pogorârii / Coborârii
RUSALII. Ce trebuie să faci a doua zi de RUSALII by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/24996_a_26321]
-
din efectele sale distructive, ajunge la o sarcastică recuzare: „Praful care se desfată ca un gurmand veritabil cu iluziile poeților celebri” (Praful). Cinismul reprezintă nu o dată remediul la care face apel în confruntarea cu angoasele. Mostră: „să te naști cu har pentru scris/ e ca și cînd te-ai naște alcoolic” ( Ce departe sînt de voi). Cu toate că amintirile nu-l slăbesc pe acest tip tangent la bunurile terestre, ele au aici o factură aparte. În loc de-a submina actualitatea, o consolidează
Poezia existenței by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2506_a_3831]
-
ani de la moarte - a fost atins în ciuda discrepanței de viziune a articolelor. Mai pe șleau, inegalitatea de ton a contribuțiilor preschimbă volumul într-un vas ciobit, pe întinderea căruia se ițesc goluri terne, echivalînd cu un șir de eseuri fără har. Din acest motiv, să lauzi intenția din care s-a ivit volumul e inevitabil, atîta doar că trecerea sub tăcere a lacunelor ar fi neserioasă. E uimitor să vezi cum, despre un poet a cărui cadență îi molipsește chiar pe
Ion Barbu, poetul satir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2540_a_3865]
-
răspîndit- o de-a lungul timpului, pe cînd alții sînt încredințați că prundișul alegoric pe care curg versurile barbiene e indubitabil. În fond, ludic sau serios, eliptic sau clar, Barbu e înainte de toate un talent. Satirul din Cotroceni are un har atît de frapant că cel mai potrivit mod de a-l gusta e să-i citești poemele fără să cauți a le comenta, căci, în lipsa virtuozității, rezultatul poate atinge stupoarea citatelor anterioare. Dar să nu închei pe o notă tristă
Ion Barbu, poetul satir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2540_a_3865]
-
-n floare;/ Iar plopii se leagănă-n slava/ Seninului soare” etc. (Martie). Plopii-s pădure deasă, mai în fiecare poem cîte-un pîlc; arar mai apar și alte specii, dar niciuna atît de compătimitoare și empatică precum plopii (cu „sărăcia” de har a cărora Ada se identifică; dar și cu propulsia lor spre cer). Chiar și-n plină dramă de amor, printre ofuri și suspine radicale, dacă - și cît - stă în natură, Ada se pierde în reverii: „Sub poale de sălcii,/ Cu
Fete pierdute - Năpăstuita din Coștilă (Ada Umbră) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2432_a_3757]
-
aprecierile - altfel juste - sunt atât de sumare, citatele atât de multe, încât se poate spune că tot ce face marele critic este să-i mijlocească lui Ghica un autoportret. În sfârșit, veni Maiorescu. Biografia nu mai e scrisă doar cu har, ci analizează persoana, opera nu se mai reduce la citate, tot ce se spune e pregnant. Însă nu-i vorba că e deodată bun. E că-i atât de bun încât îmi spun că e și păcat să-l citesc
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2436_a_3761]
-
filosofi, expresia i-a devenit lui Petrus Damianus blazon de recunoaștere. Puțini îi mai citesc azi epistola, dar mai toți au auzit de verdictul de punere a speculației în slujba revelației. Ministrul (servul) credinței e conceptul, inteligența avînd servitute față de har. Pe cît de firesc suna nuanța aceasta acum un mileniu, pe atît de ofensatoare cade ea azi. Între timp, filosofia sa emancipat de teologie și, în consecință, și-a tăiat craca metafizică de sub picioare, preschimbînduse într-o disciplină stearpă menită
Incendiul de foc, potopul de ape by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2388_a_3713]
-
a a a sa a a a a c ruia Dumnezeu a l sat s cad nenum rate i tainice abia am cutezat s -l ț lm cesc, aplec ndu-m mai mult a a s ți a a s a haruri. Aspir nd s -l cuno ți temeinic vei află calea de ai n cotiturile am r toare i, Slav Cerului , pasagere ale i țâț descoperi sinele n cel mai inspirat mod cu puțin , cel de vie îi. a a Om-eternitate
Zămislită sub zodia lui Eminescu…. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Daniela Gîfu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_66]
-
un actor cu glas tremurător: Eu am văzut munți de cadavre, si valuri-valuri de sînge... Curios, dar cuvintele prost găsite, prost plasate, desființează orișice tragedie oricît ar fi ea de reală, de unde și eșecurile rizibile ale scriitorilor lipsiți de un har adevărat. Vorbele generalului le reproduc exact. Așa se exprimase, iar mintea mea veșnic prezenta înregistrase totul, exclamația emfatica, ochii lăcrămoși, de vîrstă, dar și de emoția cabotina tipică palavragiilor, grafomanilor exaltați care nu fac decît să mimeze existența și să
Per modo di dire by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18202_a_19527]
-
îndoială talent și cunoaștere. Dar orice scriitor dotat cu meșteșugul unui Cezar Petrescu poate tenta demersul cu mai mult sau mai puțin succes. A-l reprezenta viu, autentic și palpabil într-o geografie a fabulosului ține în schimb de un har pe care până acuma numai Cărtărescu l-a dovedit.
Bucureștiul lui Cărtărescu by Andreia Roman () [Corola-journal/Journalistic/16667_a_17992]
-
și au creat atmosfera ce servea spectacolul. După ce și publicul românesc l-a descoperit, mult mai curînd, pe Michael Flatley, Alexandru Dabija a operat și el, inspirat, o modificare. Colaborînd cu balerinul și coregraful atît de talentat și plin de har care este Răzvan Mazilu au găsit împreună o soluție mult mai dramatică, mai patetică și mai provocatoare pentru tot ce este dans, gestualitate, mișcare. Mă gîndesc în primul rînd la scena tangou-lui unde expresivitatea corporală a lui Răzvan Mazilu este
Legăturile văzute și nevăzute ale unui altfel de cuplu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16687_a_18012]
-
dictatoriale ale regelui Carol al II-lea, al cărui "om" devenise Argetoianu. În anii trecuți au apărut Memoriile lui Argetoianu, acide și vitriolante, relevînd în autor un mare, fin portretist și, prin aceasta și alte calități, efectiv un prozator cu har în despărțămîntul memorialisticii, altfel zicînd în domeniul literaturii subiective. Aceste memorii au fost redactate în 1932-1934, pe baza materialului adunat în agendele sale de jurnal. în 1935 reîncepe să țină un jurnal, botezat maiorescian, Însemnări zilnice, pe care intenționa, mai
Jurnal de politician by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16719_a_18044]
-
alb) cu un aer fragil, delicat, de copil mare, pre numele său Homer. Homer a crescut la orfelinat, dar un orfelinat cu totul special prin atmosfera lui familială, de o afecțiune incandescenta. Directorul orfelinatului e un doctor nonconformist, jucat cu har, generozitate și umor de Michael Caine (care, pentru acest rol a cucerit cel de-al doilea Oscar pentru rol secundar din cariera lui; primul a fost pentru rolul din Hannah și surorile ei, de Woody Allen). Fiindcă sîntem în dreptul lui
Ucenicia lui Homer by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16810_a_18135]
-
stîngaci). De fapt e vorba de politicieni (foști și actuali activiști de partid) care se pricep la toate și nu se pricep la nimic, iertate fiindu-ne afirmațiile îndrituite. Numărați-i pe degetele celor două mîini pe cei înzestrați cu har și pregătirea necesară... Septuagenarul cu smile neostenit preferă posturile de conducere, socotindu-se multilateral pregătit și dotat, după modelul "geniului de la Kremlin", deoarece, de la Ilici citire, în pofida marilor sume de bani manipulate de către Lenin (surse germane?), Stalin, Troțki (surse americane
Un pas înainte, doi pași înapoi... by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/16817_a_18142]
-
edituri, notabilități de partid etc.), Virgil Ierunca e o autoritate neoficială, spontană. Devenită ea însăși instituție, precum E. Lovinescu. E o voce menită a relativiza instituționalizarea, cariera, reușita împănată cu titluri și cîștiguri materiale, spre a restaura conștiința în sine, harul rămas la propriile-i mijloace. O voce care sfidează aclamațiile istoriei, alimentîndu-se din "tăcerile" ei, cu riscurile de rigoare, într-un orizont nelimitat de nici o prejudecată, tulburat doar de jocurile luminii sale imanente: "Cei mai mulți dintre noi trăim din tăcerile istoriei
Glose la Virgil Ierunca (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16819_a_18144]
-
Luceafărului unde eu, Nicolae Dan Fruntelată, dar mai ales pacifistul Mihai Ungheanu sau vecinii noștri de pagină și de civilizație - fabulistul cu epoleți Iulian Neacșu, sau înțeleptul chino-trac Ion Gheorghe, sau ambasadorul Securității în redacție Artur Silvestri - construim cu atîta har și cu atîta veselie - socialismul dinastic -? Ce ne facem? Unde se vede că drobul de sare din poveste a devenit atomic - pentru nevoile propagandei diversioniste de la Luceafărul ". Ca și: "În Euphorion, Nicolae Balotă cita, printre alții, pe Nietzsche, pe Heidegger
Glose la Virgil Ierunca (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16857_a_18182]
-
departe. De fapt niște compuneri livrești, și-atît... Cel mai mult însă lui Nego îi plăcuse sonetul Pana de herete pe care i-l închin de asemeni și care nu fusese decît " o tragere de timp". În pana de herete caut harul. De mult, sălbatecă, în slăvi vibra, Pe cînd, semeț, nebiruit, tîlharul Cu àripa haină văzduhul frămînta... (citez prima strofă)
În amintirea lui Nego by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16897_a_18222]
-
în cadrul valorii estetice, care ea însăși conține un element sacral. E adevărat, putem vorbi de o demonie a creatorului, egolatru, narcisist, exclusivist, dar acestea sînt trăsăturile, variabile de la caz la caz, ale psihologiei acestuia și nu ale textului, mîntuit de harul estetic, care, producînd un analogon al cosmosului, reverberează puterea Creatorului suprem. Credința, consideră pe bună dreptate Dan Stanca, nu e un lucru comod: "A afirma credința într-un mod direct și simplificator coincide pînă la urmă cu anularea credinței". Pentru
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
că sunteți o autodidactă. Care este primul dumneavoastră contact cu literatura? Ați mărturisit la talk-show-ul "Bulevard Bio" că atunci cînd stați de vorbă cu prietenii de aici, ei spun că nu comunicați, ci pur și simplu "povestiți". Credeți că acest har de a povesti despre care ați afirmat că și mama dumneavoastră îl are, v-a fost de ajutor? A.V.: Cred că el mă ajută. Și tata era așa, îi plăcea să zică lucruri care nu erau adevărate (rîde). Povești
Aglaja Veteranyi - Salt mortal de la circ la literatură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16884_a_18209]
-
concepe un program interesant. Mai puțin interesantă e competiția propriu-zisă; filmele mari țintesc spre festivalurile mari; deși Karlovy Vary e "de categorie A", filmele care rămîn disponibile pentru el sînt, oarecum, de categorie B... Corecte, muncite atent, cu porțiuni de har, dar, în majoritate, filme cum "am mai văzut" sau cum tot vedem... (apropo de "tot vedem", în trei din filmele competiției - japonez, coreean, norvegian - am văzut aceeași situație: femeie muribundă, pe pat de spital, primind vizita unui bărbat pe care
Karlovy Vary - Festivalul internațional al filmului: LA EST DE VEST by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16900_a_18225]
-
mai tîrzii./ Vorbim ca și cum din păduri ne-ar veni/ miresme de ierburi și de frunze uscate,/ plante retrase în singurătate/ ca umbrele seara de prin case pustii./ Vorbim ca și cum nemaifiind și-au pierdut/ sub propria mască înfățișarea/ și graiul și harul și mersul și starea/ și-acum rătăcesc în necunoscut,/ acolo unde numai Ion, clopotarul cel mut,/ le cunoaște adresa, cînd le sună plecarea". Orașul alb din acest admirabil poem nu e spațiul închis, nu e plumbul bacovian, deși atmosfera trimite
Un ceas de hârtie by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16930_a_18255]