2,384 matches
-
sub unghi duhovnicesc, inapetența autorului pentru stihii obscure blocîndu-i ochiul lăuntric și încărcîndu-l cu tenta mată a unui turist ocazional, atins de clasica miopie a intelectului școlit sub coerciția lui esse est percipi. Cititorul reține un spirit ludic care face haz de nevoințele prin care trece, de aceea cartea amuză prin comedia de situații și contrariază prin carența de duh.
Pe drumuri de schit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5000_a_6325]
-
Horațiu este Vlad Mugur. Și dezlănțuirea cu care marele Vlad a gîndit și a făcut teatru, cu care a iubit marea, Italia, mincinoșii, aventura, farsele, hazardul, bîrfulița, actorul, actorul, actorul. TEATRU. Inocența cu care scormonea în viscerele sensurilor, ideilor, cuvintelor, hazul enorm pe care îl avea vorbind, ore și nopți, despre anumite scene sau personaje. Ochii cu care privea, plîngînd, Livada de vișini a lui Strehler. Și dragostea lui infinită față de Kantor. Probabil că n-am să uit niciodată nici ochii
Luna și Horațiu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4440_a_5765]
-
despre Sarkozy. Îl poartă, în cel mai pur stil proustian, pe Mélanchon, celălalt candidat, în salonul doamnei Verdurin. Sau îl pune pe marchizul de Sade să relateze „educația” Evei Joly, și ea candidată, la fel de nenorocoasă ca și precedenții. Vă închipuiți hazul acestor pagini pline de măiestrie Fotbal pe viață și pe moarte Un ziarist sportiv din Franța, celebru pentru un reportaj senzațional despre cursa de 200 metri plat a lui Tommie Smith de la Olimpiada mexicană din 1968, revine cu o relatare
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4639_a_5964]
-
mătreață, orașe dispărute, suprapuse, ca niște ruine albe, succesive, prin care unghiile, tăiate, totuși, excavează până la sânge ca-ntr-un cimitir suspendat”), bălării de limbaj, adăpostind o sensibilitate ultragiată, dar și incontinență de noroi lingvistic (până la manierizarea înjurăturii), scrâșnet și haz de necaz, pe scurt, un roman fracturat despre și pentru „generația MM” (v. titlul). Cred însă că nu va displăcea nici altor generații, deși e posibil să întrebe (nu ca burghezii epatați, căci s-a dus de mult vremea aia
Generația MM by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4665_a_5990]
-
romanul Plecarea de acasă (1946), n-a mai terminat nici o altă operă de ficțiune, deși începuse mai multe, dar a fost un critic de autoritate, cu cronici risipite prin revistele vremii. Fusese un adevărat copil minune, era erudit, plin de haz, o fire deschisă, cuceritoare, lumea culturală îl considera un geniu. S-a mistuit însă mult prea repede, s-a închis în sine, a devenit anxios, disperat, a sărit de la asceză la desfrâu, s-a retras în singurătate și a murit
A scrie – o datorie și un leac by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5762_a_7087]
-
se poate să nu dea de gândit celui care a citit Canonul cuconului Dinu Matraca, proza cea mai licențioasă iscălită de vreun scriitor până la Brătescu- Voinești, revelează și umorul la acest scriitor mai complex decât se crede; bonomia și acel haz câteodată chiar trist îl caracterizaseră încă de la începuturile sale literare. Avantajul de a-l reciti la intervale de decenii schimbă perspectiva mult mai mult decât aș fi crezut-o eu însumi înainte de a o experimenta. Să promit o nouă lectură
Repetând unele lecturi by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5887_a_7212]
-
mult mai mult decât aș fi crezut-o eu însumi înainte de a o experimenta. Să promit o nouă lectură după alți douăzeci de ani, sau mai bine, după numai nouăsprezece ar fi mai potrivit și poate cu și mai mult haz!
Repetând unele lecturi by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5887_a_7212]
-
parte a poeziei heliadești, adică a operei aparținînd registrului literar superior, a fost chiar și ea compusă în stil colocvial, pasionat sau chiar vulgar (vezi satira contra lui Grigore Alexandrescu Ingratul sau diferite fabule cu adresă precisă și fără mare haz). Mai tîrziu, a adoptat parodia în versuri, plecînd de la teme clasice și mimînd falsa admirație față de anumite personalități politice. Rezultatul: cîteva piese reușite caracterizate prin violență verbală, scrise în versuri pline de venin (Măceșul și florile sau Tîndală și Păcală
Întemeietorul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5539_a_6864]
-
avansată din cea mai tare dintre/ lumile lui (lumile mele?) nu va putea să-l pronunțe.// trei consoane, două vocale.” (p. 82) Aceasta e doar etapa inițială, de acomodare. Îi urmează alta, și mai teribilă: „sătul până-n gât de propriile hazuri & glume/ caut un suprem calambur care să-mi fie prenume, nume,/ postnume/ un calambur de sfârșit de lume/ (o vorbă de duh la capăt de drum.)/ viitorul acum. prezentul acum. trecutul acum.” (p. 104) În aceste condiții, e pe undeva
Optzecist, afectiv by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5664_a_6989]
-
său discipol, a acceptat să introducă româna între limbile romanității orientale, Paul Miron scrie cu înțelegere. Ca și despre lipsa de recunoștință a câtorva înalți ierarhi sau importanți scriitori români pe care i-a ajutat fără să clipească. Plin de haz e și episodul întâlnirii, la un dineu, cu cuplul Ceaușeștilor. Sau acela al scrisorilor, de un splendid sadism gramatical, trimise Suzanei Gâdea: „A fost una din cele mai plăcute... aventuri ale mele la ministerul ei. Mă cunoștea Suzănica și-mi
Și ca dânsa suntem noi by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5808_a_7133]
-
și simțământul autorului: un tălmăcitor dăruit cu harul născocirii, al mimării, al suplinirii graiului uzual cu unul puțin obișnuit, bogat în profunzimi chiar dacă-i mai sărac în buchii, putând să aparțină doar unui învățat, un tălmăcitor cu știința spusului cu haz și cu tâlc, cu harul grăirii în dodii (și nu numai), capabil să dăruiască cititorilor români un încântător volum în proză sucită și răsucită până la paroxism. Traducătorului, nu autorului, îi datoră m topica un pic mai contorsionată, stilul cu înflorituri
E fără e ! by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5835_a_7160]
-
Istoria mare - aluziv, ironic invocată - și „nimicurile” vieții zilnice înregistrate ori imaginate de autorul-narator, în succesiunea rolurilor sale de copil, adolescent, apoi soldat. Într-o selecție aparent aleatorie, faptele sunt relatate cu falsă inocentă, falsă detașare, până la cinism, cu mult haz, nu fără accente, din ce in ce mai acute, de tristețe - tristețea dezmeticirii dintr-un vis colectiv factice și a alunecării în sentimentul unei, deocamdată incurabile, singurătăți. În peste o sută de tablete se perinda peisajul, sătul, casa și familia, tovărășii de joacă, de
Isus și Tito by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5511_a_6836]
-
Parlamentarii de Timiș, Dugulescu și Drăgulescu, s-au sucit și nu mai votează moțiunea. Scuzele pe care le invocă sunt de tot hazul. Deputatul Marius Dugulescu a anunțat într-o conferință de presă, în urmă cu două săptămâni, că părăsește PDL pentru a se alătura PNL. Întrebat de DeCe News de ce nu votează moțiunea, a dat următorul răspuns:”tehnic, nici nu am trecut
Vezi ce scuze penibile au ”trădătorii” moțiunii anti-Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/45222_a_46547]
-
calmat, ca o colonie de suricate. Lăsăm elucidarea mecanismelor, fără-ndoială grave, pe care le denotă aceste exprimări în grija exper- ților; dar nu putem să ignorăm că, sub raport literar, personalizările cu pricina dau naștere unor imagini de tot hazul.
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4538_a_5863]
-
de-a se adapta, în majoritatea cazurilor, modalităților expresive ale poeților vizați, glăsuind în numele artei lor, într-o cheie în care liniile caricate nu exclud o aderență sensibilă. Alta de fiecare dată, probînd o latență creatoare proprie. De unde balansul între haz și seriozitate, id est între vidul ironiei și plinul lirismului ca atare. Parodistul a izbutit a fi galant-frivol lîngă Arghezi (De-abia veniseși), a efectua o dibace volută ermetică pe lîngă Ion Barbu (Grup), a întrupa o melancolie solemnă lîngă
Un parodist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3457_a_4782]
-
spiritual. Ce uimește nu e că bizareria exemplelor trezește interesul sociologic al autorului, lucru cît se poate de firesc dată fiindu-i specialitatea, ci că aceste exemple sînt întîmpinate cu o mină euforică de carnaval zilnic. Autorul se prăpădește de haz contemplînd malformațiile vieții citadine, precum un chirurg care intră în salonul cu estropiați, spre a-și lua porția de veselie profesională. Rare sînt articolele în care simți că tonul discuției prinde o tentă serioasă, ca în „Onoare și transparență” sau
Cetatea comică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3694_a_5019]
-
consecințe tragice: concedierea din postul de asistent universitar, interzicerea dreptului de semnătură, pierderea libertății (hărțuire, percheziții, arestare, internarea în lagăr), boala de plămâni (din fericire pleurezie și nu tuberculoză). Dezgustul față de tot ce-l înconjoară nu-l împiedică să facă haz de necaz în primele rânduri ale scrisorii adresată lui Cioran, la 17 februarie 1939: "Am ținut să-ți scriu într-o zi mare din istoria neamului nostru și am ales această dată: un an de la votarea delirantă a Constituției, prin
Mircea Eliade, politica și politicienii by Mircea Handoca () [Corola-journal/Memoirs/8942_a_10267]
-
în parteneriat cu Teatrul de Animație Țăndărică, continuă cu piesa Lampa lui Alladin. Piesa Lampa lui Alladin, a cărei poveste face parte din celebra antologie O mie și una de nopți - cel mai vechi manuscris arab, urmărește aventurile pline de haz ale lui Alladin, un tânăr fecior de croitor, netrebnic, derbedeu și leneș căruia nu îi place nici școala, nici munca. În urma găsirii unei lămpi fermecate, Alladin va putea să-și îndeplinească orice dorință. Prezența marionetelor impresionante, a decorurilor superbe precum și
Efecte cu lumini de cuarţ în Lampa lui Alladin, pe scena Grand Cinema and More by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/35479_a_36804]
-
Povestirea omonimă conține, în eboșă, toate calitățile volumului. E de un realism tușant (care exclude parabolicul sau regimul simplist al alegoriei politice), restituie cu finețe importanța detaliilor, apelează, chiar dacă ușor antifrastic, la mitologia prieteniei izbăvitoare, are, în sfârșit, și mult haz. Pretextul îl reprezintă fragilitatea argumentelor acelor tenaci nostalgici ai comunismului, cărora Alexandru Vlad le contrapune, blajin, o istorie personală. Cura cu sâmburi de măsline (care, în anii aceia, în lipsa medicamentelor, putea trece lejer drept panaceu) e sistematic sabotată de conjuncturi
Cu supușenie, Scardanelli by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3735_a_5060]
-
și n-ai cui să-i spui: uite un om cu nasul strâmb. Rămâi singur judecătorul impresiilor tale, admiratorul judecăților tale și publicul acțiunilor tale ca pisica mea care neavând alți tovarăși de joacă aleargă după propria-i coadă. Ai haz cu pretenția ta de a câștiga simpatia copiilor. N-ai să izbutești niciodată. Mai ale că le oferi o prietenie spirituală în locul unei indulgențe largi în direcția catalogului. Un copil e în stare să te declare bundacă îi dai notă
Însemnări despre tânărul G. Călinescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6404_a_7729]
-
surori, trei întrebări sau probe, șapte cazane, șapte zile sau ani, patruzeci de slujnice, patruzeci de hoți, patruzeci de cosițe, patruzeci de zile, de cămile etc. Nu voi intra însă aici în detalii privind simbolistica numerelor. Basmele animaliere, pline de haz, ilustrează cel mai bine stilul direct și frust, pe care Viorel Bageacu l-a pigmentat savuros cu neologisme („De ce să iau cu mine un bătrân ramolit?” Totuși, l-a luat pentru o bucată de drum, ”că și așa e bine
Vulpea care vrea comedie și tragedie by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3472_a_4797]
-
La capătul vagonului, unul dintre muzicanții ansamblului exersa la vioară. — Băi, nea Ilie, vino să bei cu noi o săcară. Nu pot, maestră, că exersez, a răspuns muzicantul. Hai, băi, ce pizda măsii, că doar nu-i fi Beethoven. Spre hazul tuturor, muzicantul a venit În fugă. A dat pe gât un pahar de secărică și a mai cerut unul. — E tare bun! Trebuie să fie un rachiu cu vechime. La al treilea pahar, l-a atenționat: — Hai, băi, că doar
Cum am cunoscut-o pe Maria Tănase. In: Editura Destine Literare by Herman Victorov () [Corola-journal/Journalistic/99_a_399]
-
naturalizarea. Pornit dintr-un ștetl din Moldova - „plin de colb și de evrei”, cum scria undeva Sadoveanu -, evreul din pictura lui Grigorescu merge la București să depună la Parlament o cerere de naturalizare, aducând cu el - ca plocon - o gâscă. Hazul uriaș al situației reprezentate în tablou constă în faptul că bietul evreu își închipuia că un plocon minor - o gâscă (și încă vie!) - poate fi „înmânat” Parlamentului pentru rezolvarea unei probleme atât de importante („problema evreiască”, așa zicând). Astfel trebuie
De ce sunt evreii din România altfel by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/3510_a_4835]
-
aici). S-a vorbit despre talentul de portretist pe care l-ar dovedi aceste pagini. După mine, la mijloc e o confuzie pricinuită de titlu și nimic mai mult. Sunt simple anecdote scriitoricești, cel mai adesea răutăcioase și lipsite de haz. Autorul se amăgește (și ne amăgește) cu ideea că ar fi încercat să descopere „nu fantoșa, ci omul”, reușind în cazul unora, continuă el, să lămurească „taina actului creației”. Fără doar și poate, e dreptul lui Danilov să exalte ridicolul
Eleganța, de azi pe mâine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3756_a_5081]
-
filme cu Bruce Lee și Arnold Schwarzenegger, își pilește dinții să semene cu John Lennon sau își occidentalizează frizura cu lapte pe post de gel. În cuvintele lui, „cu toate că nu știam cine eram, știam cine voiam să fiu”. De un haz nebun, căci narațiunea lui Doru Pop îmbină autoironia fină cu stilul cel mai mucalit, sunt pasajele despre concursul de reciclare sau despre schimbul de ilustrații pornografice. Acestea din urmă nu se vindeau aleatoriu, ci, explică cu mult tact prozatorul, conform
Socialismul (à la ) Pop by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3762_a_5087]