1,540 matches
-
al XIXlea și preluarea “sub mandat” a altora după 1918 (Siria, Liban), a determinat în consecință și interesul mediilor științifice franceze pentru studierea acestor regiuni din perspectiva evaluării situației politico-administrative, economice și militare din aceste spații intrate în aria de hegemonie franceză. Quatremère Marc Étienne (1782-1857), orientalist recunoscut în perioada Imperiului napoleonian, a fost profesor la Collège de France, unde s-a preocupat de geografia și istoria Egiptului, subiect la modă în epocă datorită interesului lui Napoleon pentru această țară. A
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3040]
-
regionale determinate de acțiunile regimurilor autoritare din zonă: „Ambiguities of Domination: Politics, Rhetoric and Symbols in Contemporary Syria” (1999). e. Universitatea Pennsylvania - profesorul de geografie politică Colin Flint are drept obiective de interes, potrivit propriilor afirmații, “războiul și pacea, terorismul, hegemonia americană și lumea arabă”. Autorul a dezvoltat noțiunile de extrateritorializare, reteritorializare și putere hegemonică în geografia politică, abordând consecințele conflictualității în raporturile interarabe, în lucrarea sa de referință - “The Geography of War and Peace: from death camps to diplomats” (2004
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3040]
-
de bază “Political Geography” (2003). h. Colegiul Naval de Război din New Port-Rhode Island este principala instituție militară în care se efectuează cercetări de geostrategie globală, incluzând și spațiul statelor arabe. Se remarcă cercetările profesorului Thomas Barnett referitoare la premisele hegemoniei americane pe Glob. 4.2. Școala britanică - o școală pragmatică: interese geoeconomice și de influență În secolul al XX-lea demersurile politico geografice și geopolitice efectuate în Marea Britanie au evoluat pe coordonate sincrone și de complementaritate cu cele din S.U.A.
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3040]
-
organizații ale tinerilor și aducerea acestora sub ascultarea oarbă a „partidului unic”. După cum se știe, această opoziție față de planurile expansioniste ale comuniștilor nu a ținut vreme îndelungată. Era prea multă armată roșie sovietică în țară și prea mari ambițiile de hegemonie ale bolșevicilor locali. Iată ce a consemnat „emisarul special” Dimitrev în raportul său referitor la problema sediilor: „...Problema sediilor este foarte grea (o situație „normală” după ce aviația sovietică a atacat din aer cu atâta inexplicabilă furie un orășel de mărimea
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
războiul pentru succesiune din Spania (1701), care a fost urmat de războiul pentru succesiune din Polonia (1733), iar mai tîrziu, de războiul pentru succesiune din Austria (1740). Însă în aceste împrejurări se stabilesc coaliții, ligi între statele amenințate de posibila hegemonie a tronului aflat în avantaj. Astfel, din secolul al XVI-lea pînă la sfîrșitul secolului al XVIII-lea, statele naționale ocupă scena europeană în mod "politeist", nu numai prin desființarea definitivă a oricărei speranțe privind o restaurație imperială sau teocratică
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
avantaj. Astfel, din secolul al XVI-lea pînă la sfîrșitul secolului al XVIII-lea, statele naționale ocupă scena europeană în mod "politeist", nu numai prin desființarea definitivă a oricărei speranțe privind o restaurație imperială sau teocratică, ci și prin evitarea hegemoniei unui singur stat asupra Europei. În ciuda faptului că provoacă în mod inevitabil pierderi de vieți și distrugeri masive, războaiele europene reprezintă așadar dereglări regulatoare, sau regularizări dereglate, împiedicînd dominația unui stat și restabilind echilibrul între puteri. Tendințele egocentrice ale statelor
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
orașului Sankt-Petersburg (1703). Noțiunea de Europă, care se impune în secolul al XVIII-lea, corespunde epocii ce înglobează deopotrivă suveranitățile naționale, războaiele, dreptul popoarelor, echilibrul puterilor. Ea poartă în sine atît conflictul, cît și reglementarea conflictului. Războaiele sale împiedică orice hegemonie unificatoare și îi întrețin policentrismul. Însă cînd statele naționale se vor transforma în state-națiuni, cînd războaiele vor deveni cu preponderență sau pe deplin naționale, cînd progresele militare vor permite hecatombe pe scară largă, atunci Europa își va fi atins apogeul
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
aroganță un complex de superioritate european în raport cu orice altă civilizație. Nu numai civilizațiile extra-europene sînt considerate înapoiate, ci și rasele non-europene sînt privite ca inferioare. Spre finele secolului al XIX-lea, cînd au loc ultimele colonizări și Europa își impune hegemonia asupra lumii, aceasta se crede a fi purtătoarea adevăratei misiuni civilizatoare în rîndul sălbaticilor, al barbarilor, al înapoiaților, alimentînd mitul kiplingian privind superioritatea albilor, dintre care se disting cei mai superiori dintre cei superiori, impozanții arieni blonzi. Acest rasism, inițial
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
să se fi dezintegrat, lăsînd în urmă doar un mini-vîrtej socio-economic care se manifestă în Vest. Divizările dintre statele-națiune europene s-au atenuat. Între 1945 și 1989 însă, o nouă diviziune secționează vertical Europa, de acum dominată de cele două hegemonii mondiale. Și totuși, fiecare dintre ele este, în felul său, europeană. Chiar dacă este și asiatică, URSS este și rămîne de sorginte europeană. Statele Unite ale Americii sînt în proporție de 90 % State Unite ale imigranților europeni. Această situație face și mai complexă
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
de vîrtej, însă acesta a dobîndit acum o altă amploare și o altă natură. Ce rămîne din Europa? Ce rămîne din acest complex polinuclear, policentric, geo-istoric, civilizațional, cultural, care nu a putut supraviețui decît în conflicte și comunicații, în respingerea hegemoniilor politică și culturală? Rămîne foarte bogata diversitate a culturilor transnaționale (germanice, latine, slave) și a culturilor naționale, marcate fiecare de o limbă originală. Rămîne de asemenea o extraordinară varietate de micro-culturi provinciale, rod al texturii micro-etnice a Europei de după ultimele
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
a Rațiunii (1890). Credem în venirea Rațiunii universale și nu știm că este vorba de o mixtură în care se amestecă raționalitatea universalistă și raționalizarea eurocentristă. Credem în triumful universal al civilizației, în vreme ce Europa își diseminează germenii prin lume, instaurîndu-și hegemonia. Credem în victoria de nestăvilit a Culturii umaniste, chiar cu prețul nimicirii unor culturi multimilenare. Nu știm că dezvoltarea în strînsă legătură și reciprocă a științelor și tehnicilor însuflețește o mașină din ce mai teribilă și din ce în ce mai puțin controlabilă. Nu
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
Sturm und Drang, Athaneum-ul au fost devieri izolate și marginale ale filozofilor Luminilor înainte de a revoluționa ideile și a duce la apariția romantismului. Intelectualii marxiști au fost o mică minoritate deviaționistă în sînul intelectualilor de stînga înainte de a-și impune hegemonia și de a redeveni apoi o bisericuță. În sfîrșit, ideile intelectualilor nu rămîn izolate. Ele se răspîndesc în sferele cultivate ale societății. Ele află, chiar, în situațiile de criză morală și politică, precum afacerea Dreyfus, o cutie de rezonanță extinsă
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
locuri, însă a lăsat de asemenea ca asuprirea oamenilor să-și găsească un nou adăpost sub numele său. Știința și tehnica își continuă procesele ambivalente, aducînd imense binefaceri și imense flageluri. Cultura europeană s-a universalizat, nu doar sub efectul hegemoniei puterilor europene asupra lumii, ci și pentru că lumea dominată și colonizată nu s-a putut elibera decît însușindu-și formula statului-națiune, precum și puterea tehnică, industrială și militară zămislită de Europa. Ea s-a universalizat și pentru că umanismul, rațiunea, știința îi
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
mult sau mai puțin încetinită, frînată sau controlată. Specificitatea culturii europene rezidă înainte de toate în continuitatea și intensitatea dialogicilor sale, unde nici una dintre instanțele constitutive nu le zdrobește sau suprimă pe celelalte, și nici măcar nu exercită în mod durabil o hegemonie apăsătoare. Aceasta o transformă într-un vîrtej și o fierbere culturală neîntrerupte din secolul al XV-lea pînă în secolul al XX-lea. Antagonismul sălășluiește el însuși în interiorul fiecăruia dintre termenii dialogicii. Astfel, Rațiunea cunoaște antagonismele sale interne între tendința
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
regenera sursa voinței de a trăi și se poate genera o voință de a trăi europeană. Sîntem impulsionați să fondăm cetățenia noastră europeană în raport cu Neantul. Mai mult, trebuie să recunoaștem rolul istoric pozitiv al Neantului. Dacă această cursă spre obținerea hegemoniei împinge superputerile spre cursa nebună a acumulării de arme de distrugere, teama de distrugere le silește să aibă înțelepciunea de a evita folosirea lor, iar această teamă reciprocă a stăvilit pînă în prezent cel de-al treilea război mondial. Astfel
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
în criza planetară, alcătuită din conjugarea unei miriade de crize, economice, sociale, poli-tice, culturale, religioase, morale, intelectuale. Nebuloasa spirală de umanitate se desface în chiar clipa în care încearcă să acceadă la ființă. Căci acolo unde planetarizarea se dezvoltă prin hegemonie sau omogenizare, ea regresează. Astfel, devenită efectivă din punct de vedere tehnic, ea nu se efectuează pentru umanitatea dezbinată și sfîșiată în națiuni, imperii, rase, religii. Iată-ne departe de "bătălia finală", de "sfîrșitul istoriei", de desăvîrșirea civilizației, la care
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
scăderea încrederii generale în clasa politică. Robert Dahl (2000, 168-169) a subliniat importanța încrederii reciproce, cum o numește acesta în Poliarhiile: Există cel puțin trei aspecte prin care încrederea reciprocă favorizeză poliarhia și contestarea publică, în timp ce neîncrederea categorică este propice hegemoniei. [...] În primul rând, poliarhia presupune o comunicare bilaterală sau reciprocă, și aceasta întâmpină dificultăți dacă oamenii nu au încredere unii în ceilalți. În al doilea rând, pentru ca oamenii să se asocieze liber, în scopul de a-și atinge obiectivele, este
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
Probabil doar UDMR își va păstra pe viitor funcția de reprezentarea politică în unitățile teritoriale caracterizate de o concentrare semnificativă a etnicilor maghiari. Dar partidele regionale mai mici vor rezista tot mai greu naționalizării complete a sistemului de partide și hegemoniei partidelor mari, parlamentare. Din această perspectivă, cercetarea românească ar putea acorda o atenție mai mare funcțiilor democratice ale partidelor mici. Efortul inițial de inventariere a performanțelor electorale ale acestor partide, încă limitat în cercetarea românească, ar putea fi depășit prin
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
continuă pe scară largă în urma primului război mondial, când puterile menționate preiau, ca protectorate ori sub mandat, părți teritoriale ale defunctului Imperiu otoman. Astfel, în ajunul celei de-a doua conflagații mondiale, întregul domeniu arabofon era împărțit în sferele de hegemonie ale puterilor în cauză, singurele state independente fiind Arabia Saudită, Irak și Egipt, dar în realitate și acestea gravitau în hinterlandul intereselor britanice. În epoca postbelică s-a definitivat cadrul politico-geografic actual, format din 24 de state independente (8 monarhii și
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3055]
-
continuă pe scară largă în urma primului război mondial, când puterile menționate preiau, ca protectorate ori sub mandat, părți teritoriale ale defunctului Imperiu otoman. Astfel, în ajunul celei de-a doua conflagații mondiale, întregul domeniu arabofon era împărțit în sferele de hegemonie ale puterilor în cauză, singurele state independente fiind Arabia Saudită, Irak și Egipt, dar în realitate și acestea gravitau în hinterlandul intereselor britanice. În epoca postbelică s-a definitivat cadrul politico-geografic actual, format din 24 de state independente (8 monarhii și
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3055]
-
Excepțiile sunt date de așezările mai vechi, „anterioare descălecării lui Dragoș, precum Baia și Siret - întemeiate de sași”, sau de nucleele urbane conturate mai târziu, precum Focșani, Galați sau Fălticeni. Fenomenul apariției acestor centre se suprapune procesului de dizolvare a hegemoniei tătare la gurile Dunării și în teritoriile de la răsărit de Carpați, concomitent cu apariția și consolidarea „celei de-a doua libertăți românești”, statul medieval de sine stătător Moldova. În calitatea lor de locuri de târg, aceste așezări au îndeplinit și
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
în caietele sale din închisoare, că dominația clasei care deține proprietăți este cea mai vulnerabilă în cadrul instituțiilor culturale ale societății civile, care funcționează pentru a "populariza" și a reproduce printre clasele și grupurile subordonate sensul dominant burghez al realității sau hegemonia. De cele mai multe ori, dar nu întotdeauna complet, Gramsci aseamănă societatea civilă cu sistemul de tranșee labirintice de pe fronturile războaielor moderne. Așezate în spațiul îngust dintre stat și economia structurată pe clase observați inedita geografie a prezentării societății civile de către Gramsci
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
civile1. Din nefericire, există puține analize detaliate privind relația dintre societatea civilă și "sfera publică". Acest fapt este deosebit de regretabil și trebuie remediat urgent deoarece trăim vremuri în care dimensiunile spațiale ale comunicării sînt pe cale de a fi bulversate. Vechea hegemonie a vieții publice structurate statal și delimitate teritorial, mediată de radio, televiziune, ziare și cărți, suferă o erodare rapidă. În locul ei se dezvoltă o multitudine de rețele spațiale de comunicare, care scot din uz idealul unei sfere publice unitare precum și
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
lung din vechile democrații parlamentare. Trăim acum vremuri în care cadrele spațiale ale comunicării sînt în curs de revoluționare. Vechile aspecte dominante ale vieții publice, structurate statal și teritorial, mediate de radio, televiziune, ziare și cărți, se apropie de sfîrșit. Hegemonia lor este erodată rapid de dezvoltarea unei multitudini de spații de comunicație, prinse în rețele, fără legătură directă cu teritoriul, și care depășesc inevitabil și fragmentează tot ce mai înainte părea a fi o unică sferă publică integrată spațial în cadrul
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
oricare ar fi fost defecțiunile în cabinetul lui. În schimb, Ion I.C. Brătianu “s-a găsit într-o situație neplăcută față de partizanii săi, cărora le garantase că România nu va intra în război decât sub un guvern național pus sub hegemonia Partidului Liberal, fără de care nici un mare eveniment politic nu se va putea săvârși”. De asemenea, șeful liberal refuzase și invitația lui Titu Maiorescu de a face parte din delegația română la Conferința de pace, refuzul său antrenând și pe cel
Iniţiative interne între anii 1914-1916 : putere şi opoziţie by Daniela Ramona Hojbilă () [Corola-publishinghouse/Science/1206_a_1890]