872 matches
-
și au așezat pe el câinele, care nu s-a Împotrivit deloc, parcă avea Încredere În ei, parcă era sigur că se afla printre prieteni care Îl iubeau sau parcă Înțelegea jocul și se bucura că participa. Rănile lui erau hidoase, dar fața, dimpotrivă, era plăcută, cu ochi maronii, În care se citea inteligență și sensibilitate. Se Întâmplă câteodată, nu-i așa, Fima, să te uiți la un animal și să crezi că el Își amintește lucruri de care oamenii au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
am zărit un craniu cenușiu, cu fața pământie și urechile topite. Așa, cu ochii aceia scurși, sub dârele albe ale sprâncenelor arse, adânc arcuite și cu buzele prăjite ce se străduiau parcă să spună cum s-a întâmplat nenorocirea, mumia hidoasă nu mai semăna deloc cu Ilie Cârpaciul, care mi-a dres sandalele cu două zile înainte de plecarea lui la Moreni, unde fusese tocmit ca muncitor la sondă. Unul din însoțitorii mortului spunea că Ilie, atunci când a simțit uruitul ce venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Street și St John’s Wood. După Swiss Cottage Începea urcușul lung și nemilos de pe Fitzjohn’s Avenue, aproape un drum de țară când pășise prima oară pe el, În tinerețe, dar care, de atunci Încoace, devenise mărginit de vile hidoase din cărămidă de un roșu crud. Era Întotdeauna o plăcere să ajungi pe străduțele fermecătoare și strâmbe ale sătucului Hampstead și să Îți croiești drum pe ele către ultimele sute de metri abrupți din apropiere de New Grove House căreia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pe care mi-o făcusem În veșminte de gaucho. Întoarcerea a fost dezagreabilă. Hurducăturilor de pe via crucis li se adăugau stângăciile bețivanului; mărturisesc cavalerește că sclavul acoolului mi-a trezit mila Într-atâta, Încât i-am trecut cu vederea spectacolul hidos pe care mi-l dădea; chinuia gloaba de parcă i-ar fi fost fiu; trăsurica Înfrunta necurmate primejdii, și nu o dată m-am temut pentru propria-mi viață. La estancia, câteva comprese din pânză de in și lectura unui mai vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să-l scuture de zeu. Așa gîndește și V. tînăr minținduși sinuciderea adevărată în care, pînă la urmă, va ajunge să creadă. Știu că hotărîrea cu care îmi vorbește Doctorul vine din experiența meseriei astea a lui, sublimă și cumva, hidoasă. Probabil că a mai întîlnit comatoși care refuză să revină la viața conștientă. Mă caut în adînc, în zonele mele fără personalitate unde nu sînt nici tînăr, nici bătrîn. Căci trăiesc o existență cristalină scufundată, ca vîrstele amintirii, în magma
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
o viață întreagă printre gene, acum ne vedem cu adevărat. Cum să numi fie teamă? Doctore, nu-ți dai seama de dezastru? Dacă ne-am naște fără mască am vedea pe străzi lunateci sălbăticiți înăuntrul propriilor lor tăceri. Ce lume hidoasă în care pruncii se nasc bătrîni și înțelepți iar îndrăgostiții inconștienți au dispărut cu totul!... „-Vino, prietene” -îmi spune Doctorul-“și fie ca prezența ta să alunge moartea în uitare. Încă nu a sosit singurătatea, clipa.” El nu îl vede
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
le sedezi crampele înnebunindu-i, trimițîndu-i în somn cînd moartea-i vizitează? Suprimi esențialul. Durerea supremă ce ne sperie face ca trăirea noastră să fie grotescă. E o trezire prea mare care se petrece în noi și spaima ne face hidoși. Ne-ar trebui un liant care să unească luciditatea cu conștiența pentru ca bucuria născută astfel să înflorească pe fața muribundului o exaltare de îndrăgostit. Să nu se mai supere moraliștii. Uită-te la mine și presupune că am reușit să
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
ce fior de gând să-mi odihnesc tâmpla însetată de noapte. La capătul de Cer, această lumină ce e legată de spărturile UNIVERSULUI mă așteaptă să pot viețui, așa cum și ziua viețuiește alături de sufletul nopților. Când, sunt încolțită de lumea hidoasă și-n ochii și ghearele lor nu sunt decât răutăciunile timpului adunate ca și cum ar sta la pândă să-mi încolțească nemurirea. Eu, ființa stelară, îngenunchez în creerul nopților unde Ochii mamei mă urmăresc și de acolo de sus îmi dă
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
exista un pat de spital unde nebunii sunt obligați să poarte frunzele galbene ce trec mândre în alt anotimp... Așa, Doamne, vezi, despre toate zdrențele arse ce-au deschis cerul cu duhuri grăbite în cearcăne... M-am târât pe treptele hidoase ale întunericului și le-am parcurs ținându-mi liniștea în care delirul dintre noi dispăruse. Sufletul meu cenușă adunată în ziduri. Așa am plecat să-ți hrănesc cu spatele câteva dureri diabolice. Poate ți-ar înlemni stările să nu mai
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Acum revenisem la situația în care fiecare bărbat era un potențial iubit. Revenisem în lumea în care sunt opt sute de femei superbe la fiecare bărbat heterosexual și singur. Și asta înainte de a-i scoate din calcul pe cei cu-adevărat hidoși. M-am uitat cu atenție la bărbatul care-mi sărise în ajutor. Nici măcar nu era așa de atrăgător. Probabil că era homosexual. Sau, mai curând, de vreme ce eram într-un avion Aer Lingus, probabil că era preot. Iar în ceea ce mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
și responsabilitate. În următoarele zece minute, un șir continuu de fete a venit să-și ia la revedere de la Adam. Ei, ăsta era pretextul. Era clar că Melissa le dăduse raportul și toate veneau, de fapt, să vadă cât de hidoase și de bătrâne eram eu și Laura. Dacă situația ar fi fost inversată, eu aș fi fost una dintre primele persoane care să critice și să ridiculizeze pantofii, hainele, machiajul și coafura femeilor în culpă. Dar așa, Laura era chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
oribili și halate revoltătoare, care să le facă fundurile să pară uriașe, astfel încât atractivitatea femeilor să fie domolită în mod considerabil. Până în ziua de azi, femeile arătoase trebuie să se facă asistente, pentru ca frumusețea lor să fie diluată de uniformele hidoase. Deși nu vă pot da nici o explicație privind felul în care povestea mea se aplică pe exemplul supermodelelor și al hainelor lor decoltate și mulate pe formele trăsnet. Oricum, nu contează. Asistenta a închis cu hotărâre ușa în spatele nostru, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
dezastru. E ca și cum în secunda în care relația a fost consumată, bărbatul urlă: —Gata, băieți! Puteți să ieșiți! Și, imediat, de sub pat încep să-și facă apariția armate întregi de chiloți murdari, șosete înnegrite, căni, farfurii, reviste cu mașini, pulovere hidoase, costume jegoase de fotbal, pahare de bere, calendare sexiste, cărți de Stephen King, prosoape umede, borcane de Wintergreen, toate astea dându-și coate, vociferând, lamentându-se cu voce tare din cauza perioadei de timp pe care au fost nevoite s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
telefonul. Pentru un neonazist, nu era deloc rău. Mă întrebam cum arată. Capitolul treizeci și opttc "Capitolul treizeci și opt" Bărbații! A, da, bărbații! Presupun că, mai devreme sau mai târziu, subiectul ăsta trebuia să-și scoată la lumină capul hidos. Vreau acum să lămuresc o chestie. Nu-l plăceam pe acest Andrew. Doar că părea cumsecade (cu excepția convingerilor lui privind biciuirea publică). Iar eu eram din nou, oficial, o femeie singură, ceea ce m-a făcut să alunec înapoi în niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
și fatală, te mai și opăreau, ca să mori ca mama lui. Ce n-am priceput a fost viziunea medicală a lui Russell asupra maladiei: atît Ceaikovski cît și maică-sa prezintă publicului, pe față, niște bube gen flictene, galbene, sanghinolente, hidoase. Care nu apar deloc În tabloul clinic adevărat. Pe de altă parte, să recunoaștem că se ducea de rîpă orice efect dramatic dacă marele compozitor ar fi fost filmat la debutul bolii, ducîndu-se febril la toaletă, debut caracterizat prin scaune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
aprind dimineața ca portocalele din manualul lui Antnio, uneori se petrec pur și simplu, fără nici o justificare. Cum tot aparent fără sens pare răpirea Ariellei de către Henriques, În vederea unui portughez joc amoros În trei (al treilea partener fiind o bătrînă hidoasă, ivită nu se știe cînd dintre volumele lui Bosh). Deși invizibil, singurul personaj care are un rost precis, prin multiplicare, este Pessoa. Portugalia: 92 de mii de kilometri pătrați cu tot cu Azore și Împinsă continuu de-o mie de ani de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ce se ascunde În intrările ei secrete”. Părul din vagin și umbra lui stufoasă. Uite ce trebuie să-ți pui vara pe cap, la mare. * Nancy Friday, Fantasmele erotice ale bărbaților, Editura Trei, 2006. AUTOPSIE* Un asasin necunoscut. O crimă hidoasă. Povestită pînă-n cele mai mărunte detalii. Și descrierea clinică a descompunerii trupurilor celor două victime. Pe parcursul a șase zile. La Început oră de oră. Apoi zi de zi. Ce se Întîmplă cu sîngele. Cu limfa. Cu rănile. Cu pielea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
amorțită, dar conștientă încă, rememora ultimele luni, ca într-un vis, probabil pe alocuri chiar în vis, întrucât întâmplările erau ușor modificate, spațiul ușor ireal, ca într-un film proiectat cu încetinitorul și printr-o lupă, dezvăluind, numai astfel, chipuri hidoase și umbre ascunse de sclipirile luminii. Un fel de blow up. Nimic altceva decât ce se petrecuse între ei doi, privind imaginea, aducând-o sub lupă, înțelegând-o, tresărind, aproape treaz, sau treaz chiar, „asta e, așa trebuie să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
prefăcându-se că încearcă să-și amintească. Deci, ia să vedem...Am un Klee, doi Picasso și niște desene ale lui Turner... Plus câteva hidoșenii de-ale protejaților fratelui meu... — De ce le-ați cumpărat, întrebă Phoebe, dacă vi se par hidoase? — A, sunt o naivă în privința asta. Roddy îmi spune că sunt bune și eu îl cred. Suntem toți la mâna lui. Medită o clipă, apoi se aplecă în față. Cu excepția dumitale, desigur. Ești, în fond, o profesionistă. Trebuie să ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
soldații noștri luptă și pomenim familiile lor în rugăciunile noastre. Vâslește, vâslește, blând, barcă, pe râu. Zgomotul e asurzitor,scrâșnetul oribil al motorului și al curentului de aer și totuși, acoperind totul, se aude încă râsul dement al Tabithei; nesfârșitul, hidosul râs al irecuperabilei nebune... Vesel, vesel, vesel Nici un președinte nu poate trimite cu ușurință în război pe fiii și fiicele noastre. Mă prăbușesc, mă prăbușesc. Dumnezeu să-i binecuvânteze pe toți. Mă prăbușesc... E un moment istoric. Până când vine un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pe corpul meu scheletic. O bluză albastră cu nasturi, părul prins Într-o coadă nu prea obraznică și niște pantofi fără toc și ușor uzați Îmi completau look-ul. Nu era grozav - de fapt, era ceva vecin cu urâțenia aproape hidoasă - dar trebuia să fie de-ajuns. Doar n-or să mă angajeze sau să mă respingă doar pe considerente de ținută vestimentară, gândeam eu pe atunci. E clar că nu gândeam limpede. Am ajuns la timp la interviu, la ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pentru cazuri de urgență O lingură albă de medicamente murdară și cu margini lipicioase Chiloți de schimb pentru Emily (Înot la bazin) Un pieptăn pentru lindini achiziționat pentru uz personal de la NY Un Tampax rătăcit și jerpelit O jucărie Pokémon hidoasă de culoare roșie-brună de la ultima vizită În situații de criză la McDonald’s, weekendul trecut Un pix cu gel portocaliu fără capac Cartea Cățelușul Pongy Pency Un teanc de șervețele Kleenex portocalii de la pix O cutie de bomboane Munchies cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
-mi urmez gândurile. Erau viclene și in sistente, mă trăgeau tot mai departe, tot mai în adâncuri. Iar eu eram obosită. M-am trezit agitată, dintr-un coșmar în culori violente, în care toți cei pe care îi cunosc erau hidoși. Chiar și eu îmi păream străină și hidoasă. Eram foarte bătrână - așa, la vreo treizeci de ani. Aranjată, dichisită, rece, calculată... Nu dădeam doi bani pe nimeni. Poate doar un ban, acolo, pe mine. Toți vorbeau tare și urât și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mă trăgeau tot mai departe, tot mai în adâncuri. Iar eu eram obosită. M-am trezit agitată, dintr-un coșmar în culori violente, în care toți cei pe care îi cunosc erau hidoși. Chiar și eu îmi păream străină și hidoasă. Eram foarte bătrână - așa, la vreo treizeci de ani. Aranjată, dichisită, rece, calculată... Nu dădeam doi bani pe nimeni. Poate doar un ban, acolo, pe mine. Toți vorbeau tare și urât și eu îmi pusesem vată în urechi și zâmbeam
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
fostului locotenent Dussek. Fața desfigurată și tumefiată nu mai are nimic uman. Nasul e doar o masă informă de carne în care se văd două găuri, mandibula ruptă atârnă grotesc într-o parte iar orbitele goale ale ochilor se cască hidos și halucinant. Începând din spatele urechii nu mai are scalp, jumătate din păr este smuls iar buzele sunt doar zdrențe însângerate. Sturmbannführer-ul face semn maiorului să-l urmeze în cameră. Duhoarea cu iz iute a unor axile abundent transpirate izbește precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]