999 matches
-
Poiana Ruscă , Bega este canalizată, iar de la Timișoara până la vărsare este amenajată pentru navigație (115 km). Pentru regularizarea debitului în limite care să-i permită satisfacerea funcțiilor pentru care a fost concepută lucrarea, la Coștei a fost construit un nod hidrotehnic, a cărui principală funcție este cea de regularizare a debitului, respectiv asigurarea transferului cantității de apă, din Timiș în Bega. Canalul Bega a fost conceput pentru accesul șlepurilor de 600-700 tone și o capacitate anuală de transport de 3.000
Timișoara () [Corola-website/Science/296958_a_298287]
-
de apă, din Timiș în Bega. Canalul Bega a fost conceput pentru accesul șlepurilor de 600-700 tone și o capacitate anuală de transport de 3.000.000 vagoane. Pentru a înlătura pericolul inundațiilor, lucrarea a fost completată ulterior cu sistemul hidrotehnic de la Topolovățul Mic care, în perioadele de ape mari, dirijează surplusul de debit înregistrat de Bega în râul Timiș. Pe teritoriul orașului se găsesc și numeroase lacuri, fie naturale, formate în locul vechilor meandre sau în arealele detasate (cum sunt cele
Timișoara () [Corola-website/Science/296958_a_298287]
-
viligiaturiștii nu numai prin prezența cazinoului, pădurii seculare și susurului cristalin al apelor bătrânului Alutus. Insula a fost și este locul Schitului Ostrov, ctitorie a lui Neagoe Basarab. De remarcat este faptul că în anii 1975-1980, datorită lucrărilor de amenajare hidrotehnică a Oltului insula a fost supraînălțată, de asemeni și schitul, însă autoritătile de atunci au considerat că nu este necesară și reconstrucția cazinoului. Dar ce a fost mai dezastros a fost ca toată pădurea seculară a fost distrusă, aceea replantată
Călimănești () [Corola-website/Science/299606_a_300935]
-
reparații și întreținere). De regulă, docurile se află pe lângă șantierele navale, fiind înconjurat de cheiuri, clădiri, platforme, macarale, linii de cale ferată etc. urile pot fi uscate sau plutitoare. Un doc uscat (denumit și bazin de radub) este o construcție hidrotehnică asemănătoare ecluzelor, de regulă, pe lângă șantierele navale, având forma unui bazin cu pereții din beton, piatră sau zidărie construiți în trepte, și cu porți etanșe sau ecluză, destinată andocării navelor pentru lucrări de reparații și întreținere a operei vii. După
Doc () [Corola-website/Science/302971_a_304300]
-
dus la umezirea, surparea și ruperea digurilor, provocând ieșirea apei în luncă, inundarea terenurilor agricole și a unor sate din raioanele Nisporeni, Hîncești, Leova, Cantemir și Cahul. La 25 iunie o subcomisie mixtă moldo-română, în conformitate cu Regulamentul de exploatare a Nodului Hidrotehnic Costești-Stînca, a stabilit debitul de evacuare din lacul de acumulare Costești-Stînca în volum de 427 m3/s, care a fost majorat începînd cu 28 iunie pînă la 618 m3/s. În regiunea Cernăuților pe 26 iunie debitul de apă a
Inundațiile din Republica Moldova (2010) () [Corola-website/Science/333977_a_335306]
-
est de Berlin. De asemenea, el a stabilit alte câteva linii de apărare în alte regiuni din apropiere, în sprijinul apărătorilor înălțimilor. Geniștii au transformat câmpiile din zonă, care erau deja saturate de apă, în mlaștini, prin golirea unui baraj hidrotehnic. În continuare, geniștii au construit mai multe rânduri de linii defensive, care ajungeau până în suburbiile Berlinului. Aceste linii erau formate din șanțuri antitanc, poziții de artilerie antitanc și o rețea complexă de tranșee și buncăre. În primele ore ale zilei
Bătălia Berlinului () [Corola-website/Science/304390_a_305719]
-
Bara () este o comună în județul Timiș, Banat, România, formată din satele Bara (reședința), Dobrești, Lăpușnic, Rădmănești și Spata. Pe drumul de la Lugoj spre Timișoara se ajunge la Coștei. Înainte de a trece podul de la Nodul Hidrotehnic Coștei, se ia la dreapta și se ajunge la Bara după trecerea de localitățile Păru, Balinț și Fădimac Existența localității Bara se consemnează pentru prima oară în 1371. Din 1440, localitatea aparține cetății Siomos, în districtul Balinț, cetate distrusă în timpul
Comuna Bara, Timiș () [Corola-website/Science/301337_a_302666]
-
O ecluză este o construcție hidrotehnică amenajată pe traseul unei căi navigabile (canal artificial sau natural) sau la intrarea unui port cu maree, care asigură trecerea navelor între două suprafețe de apă cu niveluri diferite. Se compune dintr-un bazin numit „sas" sau „camera ecluzei", prevăzut
Ecluză () [Corola-website/Science/302940_a_304269]
-
de asemenea poluări sunt cauzate de spălarea rezervoarelor de combustibil ale navelor; deoarece se produc în largul mării, urmărirea cazurilor de poluare și depistarea vinovaților este dificilă. Protecția calității mărilor și oceanelor impune adesea măsuri care nu sunt de natură hidrotehnică. Astfel, pentru a reduce riscul de deversare de produse petroliere în caz de accidente navale, s-au realizat nave cu cală dublă, generalizarea utilizării lor urmând să devină obligatorie. Pe de altă parte, gospodărirea apelor oceanice și maritime se ocupă
Gospodărirea apelor () [Corola-website/Science/304106_a_305435]
-
însă în primul rând de construcțiile în sine, pe când în gospodărirea apelor preocuparea majoră este cea a funcțiunilor tehnologice și a efectelor acestor construcții. Diferențierea poate fi ilustrată considerând un proiect de baraj care realizează un lac de acumulare: elementul hidrotehnic al proiectului este barajul, structura care realizează lacul, pe când elementul de gospodărire a apelor este lacul de acumulare. Hidroenergetica este acea ramură a energeticii care se ocupă de tehnologia transformării energiei hidraulice în energie electrică și, uneori, în energie mecanică
Gospodărirea apelor () [Corola-website/Science/304106_a_305435]
-
iar în cele din urmă, în anul 1904, primește statutul de oraș. În perioada interbelică orașul este reședința plasei Homorului în cadrul județului Câmpulung. Între anii 1956-1958, primar al orașului este Gheorghe Lupu. Sub conducerea sa sunt realizate lucrări de amenajare hidrotehnică pe cursul Moldovei. În anii 1971, 1972 și 1973 au loc indundații care distrug aproape în întregime digurile. În anii următori, între 1972-1981, primar este Petru Țăranu. În timpul mandatului său este consolidat malul stâng al Moldovei și este realizată sistematizarea
Gura Humorului () [Corola-website/Science/297026_a_298355]
-
a teritorului comunei, un principal mijloc de comunicare cu lumea intercarpatică și dunăreano-pontică. Pe teritoriul comunei, Oltul are un debit multianual de 167 m³/s în dreptul satului Frunzaru, unde a fost construită o hidrocentrală, un lac de acumulare, un nod hidrotehnic pentru bararea transversală a Oltului și o ecluză pentru navigație. Un alt râu este Călmățuiul situat în partea de est a comunei, un râu tipic de câmpie cu valea meandrată și scurgere intermitentă. Cel de-al treilea râu este Saiul
Comuna Sprâncenata, Olt () [Corola-website/Science/302019_a_303348]
-
politice de rigoare. 1968 - prin împărțirea administrativ-teritorială din februarie 1968, Orșova este inclusă pentru prima oară în județul Mehedinți, pierzând o serie de instituții: judecătoria, notariatul, agențiile de navigație. 1966 - 1974 - are loc strămutarea orașului ca urmare a construirii sistemului hidrotehnic și de navigație “Porțile de Fier”; în componența noului oraș intră și satele Jupalnic, Tufări, Coramnic. 1990 (noiembrie) - orașul primește statut de municipiu. Actualul oraș nu se află pe vatra orașului vechi, deoarece acesta a fost mutat mai sus față de
Orșova () [Corola-website/Science/297034_a_298363]
-
în care Vm + Vu = 1 + 14 = 15 mil.m. Organele abilitate stabilesc decizia de gospodărire a apelor în condițiile normale și în cazurile speciale, în funcție de informațiile operative asupra datelor de bază dinamice ca: - debitul afluent pe pârâul Cușmed, măsurat la stația hidrotehnică Crișeni; - nivelul în lac, măsurat la baraj; - starea construcțiilor și echiapementelor hidromecanice; - starea tehnică a albiei în aval și prognoza debitului afluent, transmisă de dispeceratul D.A. “Apele Române” - Tg.Mureș. /6.p.6-9/ Se realizează unitar pe țară pentru toate
Barajul Bezid () [Corola-website/Science/313018_a_314347]
-
zona de care s-a ocupat în tot timpul carierei sale a fost bazinul hidrografic al râului Argeș. Primele studii ale lui Paul Solacolu privitoare la bazinul râului Argeș au fost elaborate în 1953, când s-a ocupat de schema hidrotehnică a bazinului, pentru irigarea unei suprafețe de 50.000 ha. Spre deosebire de studiile elaborate anterior, care se concentraseră exclusiv asupra unor folosințe izolate, legate fie de valorificarea potențialului hidroenergetic, fie de alimentarea cu apă a capitalei, studiul lui Paul Solacolu, chiar dacă
Paul Solacolu () [Corola-website/Science/311953_a_313282]
-
al acestei văi a fost realizat Lacul Pantelimon, cu un volum de 11,7 milioane m³, utilizat ca rezervă pentru captarea de apă industrială din Lacul Cernica. Sistemul de alimentare cu apă al Capitalei a fost completat prin extinderea sistemului hidrotehnic de la Ogrezeni construindu-se un nou baraj de priză, la câțiva km în amonte și lacul de acumulare Ogrezeni amonte, realizat în afara albiei Argeșului prin executarea unor diguri de pământ etanșate printr-un pereu de beton armat având o lungime
Paul Solacolu () [Corola-website/Science/311953_a_313282]
-
de Paul Solacolu cuprindea și captarea micilor cursuri de apă de pe versantul nordic al munților Făgăraș și derivarea lor gravitațională în Dâmbovița, în lacul Pecineagu, mărind debitul mediu la 6,8 m³/s. În interesul gospodăririi chibzuite a apelor, schema hidrotehnică includea reversibilitatea sistemului, în caz de secetă fiind posibilă derivarea gravitațională a unor debite din acumularea Pecineagu în râul Sebeș din zona Făgăraș. Lucrările de derivație au fost începute în 1984 dar după excavarea a 12,3 km de aducțiune
Paul Solacolu () [Corola-website/Science/311953_a_313282]
-
executate înainte de cel de al doilea război mondial fiind planșeul de acoperire a Dâmboviței între fostul pod al Senatului (în prezent Piața Națiunilor Unite) și Piața Unirii. Pe lângă regularizarea cursului Dâmboviței în capitală, în 1885 fusese dat în funcțiune nodul hidrotehnic de la Brezoaiele situat pe canalul de derivație al lui Ipsilanti pe care fusese mutat cursul râului Dâmbovița. Nodul de la Brezoaiele deriva debitele de viitură ale Dâmboviței în râul Ciorogârla, pe când debitele mici și mijlocii erau lăsate să se scurgă pe
Paul Solacolu () [Corola-website/Science/311953_a_313282]
-
Brezoaiele, în amonte de cel existent, împreună cu o derivație de ape mari Dâmbovița - Argeș, a acumulării Văcărești pentru atenuarea viiturilor (menționate anterior) și a derivației de ape mari, din revărsări ale Dâmboviței și ale afluentului Ilfov, numita Răcari-Brezoaiele. Noul nod hidrotehnic de la Brezoaiele, are o funcțiune dublă, pe de o parte de a deriva a parte din debitele de viitură în Argeș, degrevând parțial valea râului Ciorogârla, iar pe de altă parte de a tranzita pe albia Dâmboviței canalizate debitele necesare
Paul Solacolu () [Corola-website/Science/311953_a_313282]
-
a fi însă înecată. În limba engleză, limbă oficială a navigației internaționale, pentru noțiunea eșuare există două semnificații, "grounding" și "stranding". În sens juridic "grounding" înseamnă orice contact al navei cu uscatul sau cu un obstacol submarin (stâncă, epavă, construcție hidrotehnică etc.) ca urmare a unui accident de navigație sau a punerii intenționate pe uscat în vederea evitării unui pericol mai mare. Dacă așezarea navei cu fundul pe uscat are loc în mod deliberat, pe timpul încărcării într-un loc obișnuit pentru operarea
Eșuare () [Corola-website/Science/302973_a_304302]
-
MTNA). Acest institut a elaborat primele planuri de amenajare integrală a apelor din România în perioada 1951-1955. Colectivul de elaborare a acestor planuri era condus de Gheorghe Scodihor. Într-o perioadă în care majoritatea resurselor umane și materiale din domeniul hidrotehnic erau dirijate spre Ministerul Energiei Electrice pentru centralele hidroelectrice din Planul de Electrificare sau spre Direcția Generală a Canalului pentru Canalul Dunăre-Marea Neagră, IPACA nu a avut nici personalul, nici finațarea necesară pentru realizarea unor planuri viabile. Lipsite de studii
Planuri de amenajare a apelor din România () [Corola-website/Science/305586_a_306915]
-
a zăpezii. Construirea barajului de la Gura Văii s-a realizat în parteneriat cu Iugoslavia în perioada 1964-1972, și a produs mutații semnificative la nivelul ecosistemelor naturale și umane. Lacul de acumulare Porțile de Fier I reprezintă cea mai mare amenajare hidrotehnică din Romănia dar și din lungul Dunării. A fost construit în spatele barajului de la Gura Văii care are o înălțime de 60,6 m. Lacul are o suprafață de 700 km² și o lungime de 130 km. În anul 2010, populația
Parcul Natural Porțile de Fier () [Corola-website/Science/306948_a_308277]
-
la coronament de 110,00 m și realizează un lac de acumulare cu un volum de 0,8 milioane m Cu toate proporțiile sale relativ modeste, determinate de amplasarea să în zona de formare a Oltului, cu debite reduse, sistemul hidrotehnic Bălan a marcat o etapă în dezvoltarea lucrărilor de gospodărire a apelor din România, fiind prima lucrare de gospodărire a apelor promovată în cadrul celor identificate prin planurile de amenajare a apelor, toate lucrările anterioare fiind realizate în cadrul planului de electrificare
Aristide Teodorescu () [Corola-website/Science/322002_a_323331]
-
galeria de deviere de pe malul drept. Galeria de priză a centralei hidroelectrice e amplasată pe malul stâng. Execuția barajului Măneciu a început în 1977; s-a finalizat după ieșirea la pensie a ing Aristide Teodorescu (1990). Din necesitatea extinderii Sistemului hidrotehnic Baia-Mare, a fost executată galeria de deviere Runcu -Firiza, prin care se tranzitau debitele naturale din bazinul riului Runcu în bazinul riului Firiza. Astfel se suplimentau debitele regularizate în acumularea barajului Strimtori. Dela un baraj de priză amplasat pe riul
Aristide Teodorescu () [Corola-website/Science/322002_a_323331]
-
Firiza. Din cauza lungimii mari, galeria a fost atacată prin 5 puncte: două ferestre de atac dela capete și 3 puțuri intermediare cu adincimi între 70 și 130 m. A fost executată într 1968-1973. Constitue ultima etapă de extindere a sistemului hidrotehnic Runcu-Firiza. Acumularea creată de baraj regularizează debitele riului Runcu, suplimentind volumul de apă trtranzitat tot prin galeria Runcu- Firiza , în acumularea Strâmtori. Este un baraj de anrocamente , etanșat cu mască amonte din plăci de beton armat . Concepția aparține ing. Aristide
Aristide Teodorescu () [Corola-website/Science/322002_a_323331]