669 matches
-
ajungă la obiectul tridimensional. Tot ansamblul are un caracter scenografic: Ana Ilfoveanu a știut să-și adapteze foarte bine stilul ideii de spectacol, de viziune sculpturala în reprezentarea măștilor. Elementele cu care ea operează sunt cele știute: desenul puternic, expresia hieratica a personajelor, o anume irealitate a prezentei lor fizice este acum transferată elementului concret, perceptibil, acestor personaje-măști. Ele sunt obiecte reale, palpabile și acest lucru aduce și în zona cromaticii o anume agresivitate, un impact vizual ce ține în mod
Ana Ruxandra Ilfoveanu () [Corola-website/Science/317283_a_318612]
-
dispar cu totul în spațiul unei geometrii fără concesii. Topografia devine topos, orașul devine cetate, spațiile mari se preschimbă în incinte, în spații intermediare (arcade, porți, ferestre) sau în spații simbolice și rituale propriu-zise (abside, cărți, veșminte etc.). O componentă hieratică, de extracție oriental-bizantină, se exprimă tot mai vizibil în pictura lui Gherasim, fără, însă, a impinge reprezentarea în zona mimetismului sau în aceea a reanimării teziste. Cu toată vocația hieratic-abstractă pe care pictura sa pare a o dezvăluie tot mai
Marin Gherasim () [Corola-website/Science/316858_a_318187]
-
faptul că atât pictura bisericească a lui Mișu Popp (care a avut printre antecesorii săi preoți), cât și cea a lui Constantin Lecca au urmat aceeași tendință de laicizare și umanizare a chipurilor de sfinți, care până atunci erau concepute hieratic și erau stilizate schematic. Ei au preluat linia pe care au mers înaintașii lor în istoria artei românești Gheorghe Tattarescu și Nicolae Grigorescu, la începuturile creației sale. Folosind drept izvoare de inspirație stampele și gravurile care reproduceau operele celebre ale
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
uneori executarea lor a fost lipsită de valori artistice. Atât pictura bisericească a lui Constantin Lecca, cât și cea a lui Mișu Popp au urmat aceeași tendință de laicizare și umanizare a chipurilor de sfinți, care până atunci erau concepute hieratic și erau stilizate schematic. Ei au preluat linia pe care au mers în istoria artei românești înaintașii lor, Gheorghe Tattarescu și Nicolae Grigorescu la începuturile sale. Toți aceștia, au folosit drept izvoare de inspirație gravurile care reproduceau operele celebre ale
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
În Egiptul antic și Nubia, hieratica era o formă de scriere cursivă și simplificată a hieroglifelor. Scrierea hieroglifică era destinată obiectelor funerare și operelor cu caracter monumental, acestea fiind destinate să dureze etern. Datorită grijii deosebite și deci a încetinelii cu care scribii realizau și aranjau
Hieratică () [Corola-website/Science/325843_a_327172]
-
comunicările cotidiene. Prin urmare, încă din perioada primelor dinastii, a apărut o formă de scriere cursivă mult mai rapidă, în care semnele și-au pierdut caracterul de imagini, păstrând totuși principiile de bază ale scrierii: grecii au numit noua scriere „hieratică”, iar în momentul final al evoluției sale se folosea doar în textele religioase. În ultimele secole ale civilizației faraonice, scrierea hieratică a fost înlocuită cu o scriere mult mai rapidă, cursivă, numită „demotică”.
Hieratică () [Corola-website/Science/325843_a_327172]
-
semnele și-au pierdut caracterul de imagini, păstrând totuși principiile de bază ale scrierii: grecii au numit noua scriere „hieratică”, iar în momentul final al evoluției sale se folosea doar în textele religioase. În ultimele secole ale civilizației faraonice, scrierea hieratică a fost înlocuită cu o scriere mult mai rapidă, cursivă, numită „demotică”.
Hieratică () [Corola-website/Science/325843_a_327172]
-
comunicările cotidiene. Prin urmare, încă din perioada primelor dinastii, a apărut o formă de scriere cursivă mult mai rapidă, în care semnele și-au pierdut caracterul de imagini, păstrând totuși principiile de bază ale scrierii: grecii au numit noua scriere "„hieratică”", iar în momentul final al evoluției sale se folosea doar în textele religioase. De-a lungul întregii civilizații faraonice, cele două forme de scriere (hieroglifică și hieratică) coexistă, fiind folosit ca suport diferite materiale: piatră pe care scribii-dăltuitori scluptau inscripții
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
imagini, păstrând totuși principiile de bază ale scrierii: grecii au numit noua scriere "„hieratică”", iar în momentul final al evoluției sale se folosea doar în textele religioase. De-a lungul întregii civilizații faraonice, cele două forme de scriere (hieroglifică și hieratică) coexistă, fiind folosit ca suport diferite materiale: piatră pe care scribii-dăltuitori scluptau inscripții oficiale, fragmente de ceramică sau calcar (ostraca) folosite pentru notări scurte cu penelul, tăblițe din lemn, uneori acoperite cu un strat de ceară, folosite de obicei pentru
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
suport diferite materiale: piatră pe care scribii-dăltuitori scluptau inscripții oficiale, fragmente de ceramică sau calcar (ostraca) folosite pentru notări scurte cu penelul, tăblițe din lemn, uneori acoperite cu un strat de ceară, folosite de obicei pentru exercițiile din școli. În hieratică se foloseau și fâșii din in folosite de obicei la îmbălsămarea mumiilor. Nu a existat niciun obiect sacru sau profan care să nu conțină scriere, există statui acoperite complet de inscripții. În ultimele secole ale civilizației faraonice, scrierea hieratică a
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
În hieratică se foloseau și fâșii din in folosite de obicei la îmbălsămarea mumiilor. Nu a existat niciun obiect sacru sau profan care să nu conțină scriere, există statui acoperite complet de inscripții. În ultimele secole ale civilizației faraonice, scrierea hieratică a fost înlocuită cu o scriere mult mai rapidă, cursivă, numită "„demotică”". Aceasta era folosită doar în documente particulare dar în cele din urmă s-a impus în scrierea oficială și în toate domeniile vieții civile, fiind forma obișnuită de
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
mării spiritualități” (poetul și criticul Corneliu Antim) a cucerit Grecia, entuziasta, unanimă în apreciere. Artistul oferă orașului Atena lucrarea-simbol al expoziției, un clopot, „că un tribut de onoare fă a de civilizația bizantina”. Pe bulevardul Vassilissis Sofias nr. 39, „impozant, hieratic, clopotul bizantin domină spațiul spiritual al celui mai important seminar teologic al Greciei - Rizarios” (extras din articolul semnat de criticul de art grec Clea Kehayoglu). Câteva luni după participarea la revoluție, guvernului francez îi acordă o bursă de studii la
Ștefan Râmniceanu () [Corola-website/Science/328760_a_330089]
-
lui Mircea cel Bătrân. Drept consecință a acestor circumstanțe, s-au format două state românești, fiecare cu dinastia sa conducătoare. În conștiința timpului s-a fixat concepția că țara, la fel ca și biserica, era o unitate fixă, ierarhică și hieratică, care trebuia să rămână neclintită. În opinia lui Panaitescu, epoca de la întemeierea statelor în secolul al XIV-lea până la începutul secolului al XVI-lea a fost definită de aceste condiții. Condițiile care duseseră la formarea și existența a două state
Dualismul politic românesc () [Corola-website/Science/335325_a_336654]
-
ezitat să-i arate unei ziariste sceptice, câțiva pași de dans din dezlănțuirea de pe ecran. Spre convingere. Partenera sa, Tilda Swinton, este un star rock, cu paiete și tot dichisul și nu aș spune că actrița engleză, cu aerul ei hieratic, de pe altă lume, ar fi cea mai bună alegere pentru o ființă cât se poate de pămâneană, gata să facă sex pe un colț de masă. Actorul britanic dansând în fața ziariștilor Unul dintre interpreți, altfel bun, belgianul Matthias Schoenaertes, a
Veneția 2015. Cum protestează jurnaliștii la festival când nu le place filmul by Magda Mihăilescu () [Corola-website/Journalistic/101836_a_103128]
-
se vede omul contemporan?” Ca un îngândurat Arlechin (Corneliu Baba) ori ca un Vânzător de flori tămăduitoare (Sorin Ilfoveanu), mereu aflat într-o Întâlnire (Ștefan Câlția) cauzată de împrejurări neprevăzute, omul contemporan este un om atomizat (Human, de Paul Neagu), hieratic ca un Christ (Adrian Ghenie) sau placid ca o Zi de vară (Șerban Savu), mereu Încurcat în socoteli (Constantin Piliuță), un fel de supererou în brațele rutinei ideologice (Dan Crețu, Pietà). Iată câteva dintre operele propuse: Sorin Ilfoveanu, Florăreasă Florăreasă
Cum se vede omul contemporan, în viziunea lui Baba, Câlția, Ilfoveanu, Ciucurencu, Paul Neagu, Adrian Ghenie… by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105464_a_106756]
-
Iată câteva dintre operele propuse: Sorin Ilfoveanu, Florăreasă Florăreasă, lucrare în tempera pe hârtie, din 1983 a pictorului Sorin Ilvoveanu (n. 1946, Câmpulung Muscel) Suntem din nou în lumea cu aură de sacralitate oarecum păgână a artistului, cu personajele ei hieratice și stranii, cu păsările și animalele prinse într-o relație consubstanțială cu umanitatea. Și unele, și altele, devenind elementele unei simbolistici personale. Un univers personal, populat de personaje mitice, de păuni, de pisici și lupi, de păsări exotice ce par
Cum se vede omul contemporan, în viziunea lui Baba, Câlția, Ilfoveanu, Ciucurencu, Paul Neagu, Adrian Ghenie… by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105464_a_106756]
-
tempera. Autoportret, 1919 Deasupra tuturor se detașează Cariatidele, figurile de femeie cu brațele ridicate, cu forme opulente și rotunjite, amintind arta primitivă, pe cea greacă, etruscă, fruct al unei cercetări profunde privind frumusețea ideală, în care senzualitatea se combină cu hieraticul, îndrăzneala cu grația, suavitatea cu misterul. Lui Modigliani i-a trebuit puțin timp pentru a transforma figurile sale alungite în icoane ale picturii secolului al XX-lea, care își are punctul de plecare în figura umană. El a reușit să
"Prințul din Montparnasse", Modigliani, la Palazzo Ducale by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105654_a_106946]
-
adăugând o replică din peliculă Leș Monstres sacrés (Monștrii sacri) în care a jucat în 1993 alături de Jean Marais: “O legendă n-ar fi o legendă dacă i-am semăna”. Îi plăcea să-și povestească viața. Și nu cu aerul hieratic pe care îl avea pe ecran. Era volubila, cu ochii strălucind de malițiozitate, amplificând efectele poveștii. Jean Marais și Michèle Morgan în Monștrii sacri,în 1992 Născută în 29 februarie 1920, la Neuilly, într-un an bisect, Simone Roussel, după
Michèle Morgan, steaua cinema-ului francez, ne-a părăsit by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105894_a_107186]
-
profetică. Imaginea documentară ca argument al trecerii prin lume, textul olograf ca substanță reziduală a unei mari combustii și poezia definitivă, transpusă în abstracțiunea rece a tiparului, toate acestea își unesc forțele spre a construi un portret copleșitor, dinamic și hieratic în aceeași măsură. Dacă materialului iconografic îi mai adăugăm și nivelul narativ, acela în care creația, confesiunea și exegeza învăluie în aburii exemplarității aceeași făptură unică a Poetului insurgent și smerit deopotrivă, avem, în linii mari, structura explozivă a unui
O nouă publicație: Grai - Despre locvacitatea barocă by Pavel Șușară () [Corola-website/Journalistic/14529_a_15854]