2,457 matches
-
existente asupra histogenezei lor. Incertitudinile încep cu divergențele asupra originii mezodermice sau neuroectodermice a meningelor. Principalele clasificări folosite succesiv au fost cele alcătuite de: - BAILEY și BUCY - GLOBUS - CUSHING și EISENHARDT (20 de subvarietăți ) (6) - CUSHING și BAILEY (9 tipuri histologice) - BLAND și RUSSEL - DEL RIO-HORTEGA Acestea au fost înlocuite de clasificarea lui ZULCH (10), care este mai simplă. După ZULCH, sunt patru tipuri fundamentale de meningioame, dintre care primele trei, și cele mai frecvente (reprezentând peste 90% din cazuri !) sunt
Imagistica meningioamelor de convexitate by Vasile BUSUIOC, Silviu BUSUIOC () [Corola-publishinghouse/Science/100964_a_102256]
-
meningioamele iau naștere din toate învelișurile creierului și măduvii spinării: duramater, arahnoida și piamater. Ele provin în special din vilozitățile arahnoidiene, concentrate în pereții sinusurilor venoase mari. Culturile de țesuturi aduc argumente semnificative pentru unitatea menigioamelor. Indiferent de tipul lor histologic, s-a dovedit că modul de creștere în culturi celulare este același, paralel cu creșterile în suprafață de tip meningotelial constatate în histocultirile meningelor normale ! Meningioamele sunt uneori multiple, ca în cazurile de BOALĂ RECKLINGHAUSEN. În unele cazuri, meningioamele recidivează
Imagistica meningioamelor de convexitate by Vasile BUSUIOC, Silviu BUSUIOC () [Corola-publishinghouse/Science/100964_a_102256]
-
de tumorile cu creștere rapidă, polimorfe, polimitotice sau anaplastice. În afară de tumorile net benigne sau net maligne, care reprezintă cam jumătate din toate tumorile, există tumorile de tranziție, clasificate ca semibenigne sau semimaligne. În anul 1993 OMS a acceptat și subtipurile histologice în clasificarea tumorilor sistemului mnervos central, rezultând următorul grading al acestora: Gradul I - Tumori benigne (sau bine diferențiate, cum sunt Astrocitomul pilocitic, Papilomul-plexului-coroid, meningiomul, etc.). Gradul II - Tumori semibenigne Gradul III - Tumori semimaligne Exemple de tumori cu grading II și
Imagistica meningioamelor de convexitate by Vasile BUSUIOC, Silviu BUSUIOC () [Corola-publishinghouse/Science/100964_a_102256]
-
Gradul II - Tumori semibenigne Gradul III - Tumori semimaligne Exemple de tumori cu grading II și III: Astrocitomul anaplastic, Ependimomul, și Oligodendrogliomul. Gradul IV - Tumori maligne, exemplu fiind Glioblastomul multiform. În general, biopsia tumorală și culturile celulare oferă, ca și examenul histologic al L.C.R., date pentru diferențierea meningioamelor de astrocitoame ! Acestea sunt însă metode parțial invazive care pot, așa cum am arătat mai sus, precipita metastazarea în cazurile de meningiom malign. CAPITOLUL II ANATOMIA RADIOLOGICĂ A SISTEMELOR ARTERIAL ȘI VENOS ALE CREIERULUI I.
Imagistica meningioamelor de convexitate by Vasile BUSUIOC, Silviu BUSUIOC () [Corola-publishinghouse/Science/100964_a_102256]
-
maligne sau benigne); - revărsate sanguine; - malformații vasculare, - procese inflamatorii expansive (abcese cerebrale, tuberculoame, gome sifilitice, etc.); - parazitoze cu localizare cerebrală. Tumori endocraniene primitive sunt socotite numai acelea care derivă din: - țesutul nervos propriu-zis; - resturi embrionare - rădăcini ale nervilor cranieni; - structurile histologice ale hipofizei. Tumori axiale sunt considerate doar procesele expansive ce derivă din țesutul nervos, meninge și din resturi embrionare. Procesele expansive intracraniene determină două mari grupe de semne și simptome (24, 93, 88, 87, 86, 85, 84, 83, 79, 78
Imagistica meningioamelor de convexitate by Vasile BUSUIOC, Silviu BUSUIOC () [Corola-publishinghouse/Science/100964_a_102256]
-
substanțe trofice necesar țesutului muscular în timpul travaliului (când contracțiile uterine peristaltice sunt de durată) și rezistența la rupturi a fibrei musculare (datorită unor contracții mai puternice în timpul parturiției) este asigurată de histoarhitectura tunicii mijlocii a peretelui uterin în timpul gestației. Structura histologică a miometrului în gestație, care asigură rezistența uterului la rupere în timpul parturiției prezintă următoarele caracteristici: celule musculare sunt înconjurate de o rețea de reticulină; celule miocite devenite gigante se anastomozează cu congenerele prin prelungiri digitiforme; țesutul elastic devine abundent în
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
uterului , reluarea activității ovariene postpartum. Puerperium debutează cu eliminarea placentei. În derularea proceselor de eliminare a placentei (anexe fetale) pot fi luate în considerație următoarele etape : A. Înainte de parturiție Studiile au arătat că mecanismul de desprindere a placentei este deja histologic vizibil în ultimele luni de gestație, carunculii suferind un proces de colagenizare progresivă până în momentul parturiției. Scleroza placentei materne este mai evidentă la marginea carunculului, în special la capetele vililor materni (GRUNERT E. 1978 , BOITOR I., 1984). Înainte de parturiție apar
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
acizi cetonici, a unei tulburări funcționale hepatice sau a unei producții crescute de aceto-acetat de către glanda mamară (SEICIU FL. și col. 1989). Aspecte morfopatologice Tabloul morfopatologic caracteristic se manifestă la nivelul ficatului, care este de culoare gălbui-palid, moale și friabil. Histologic se evidențiază degenerescența grasă hepatică și renală, hipertrofia suprarenalelor, cu infiltrații grase și degenerări parțiale în zona corticală ( DRUGOCIU GH. și col. 1970, RUNCEANU L. 1995). Simptomatologia Manifestările simptomatice sunt de ordin digestiv (inapetență, pareza rumenului, salivație abundentă, fecale uscate
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
unui folicul în creștere sau folicul matur, ca urmare a lipsei de dehiscență, datorată unei insuficiențe de hormoni luteinizanți LH. În unii chiști foliculari teaca internă devine foarte activă, secretând cantități mari de 17βestradiol, ceea ce duce la starea de nimfomanie. Histologic se evidențiază o proliferare vasculo-conjunctivă la nivelul tecilor ( granuloasa și teaca internă) cu organizarea unor travee conjunctive (BOGDAN AL. și col. 1984). După dimensiuni chiștii foliculari sunt clasificați în trei categorii: chiști mici (de obicei sunt polichiști), chiști mijlocii (macropolichiști
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
unui folicul matur, care a suferit luteinizare preovulatorie, datorită unei insuficiențe relative de hormoni luteinizanți LH. Mărimea acestor chiști este mijlocie, cât o nucă, membrana este îngroșată, de consistență fermă, de culoare gălbuie, lichidul cavitar fiind citrin, iar uneori gălbuiroșiatic. Histologic prezintă zona celulelor foliculare cu aspect amorf, cu rare celule alungite, teaca internă fiind formată din celule mari, rotunde, cu citoplasma abundentă, vacuolizată și nuclei bogați în cromatină (BOGDAN AL. și col. 1981). Chiști ai corpului luteal Sunt chiști ovulatori
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
uneori foarte mari de mărimea unui ou de găină, cu membrana externă sub tensiune. La examenul macroscopic acesti chiști apar sub forma unor vacuole în parenchimul glandular, uneori sunt mai multe vacuole care confluează, chiștii devenind de mărimi foarte mari. Histologic chiștii apar cu zona corticală amorfă, cu celule alungite, rare, iar în straturile profunde se evidențiază o structură luteinizată (BOITOR I., 1979). Frecvența chiștilor ovarieni este mai mare la primele două cicluri postpartum, valorile fiind de 12,3 % la primul
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
A. 1992, JOLLY, P., McDOUGALL, S., 1995). Funcția gonadică este dereglată sau abolită, ovarele devin distrofice, ovogeneza și foliculogeneza sunt tulburate, iar perioada de anestru postpartum crește. Investigațiile asupra efectului subalimentației prelungite la vaci au arătat modificări importante în structura histologică a ovarelor. Acestea sunt mici, distrofice, zona corticală este mult redusă, numărul foliculilor și în special al celor evolutivi este mic, frecvent se constată foliculi chistizați. La unii foliculi tecile interne suferă un proces de hipoplazie, iar alți foliculi sunt
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
heparan-sulfat). Diametrul molecular al albuminelor plasmatice este de numai 6 nanometri, în vreme ce porii membranei glomerulare depășesc 8 nanometri (80 angstromi). Totuși, albumina nu se filtrează datorită încărcării sale negative și a respingerii electrostatice exercitate de proteoglicanii membranei bazale. Pe specimenele histologice colorate cu hematoxilin-eozină membrana bazală nu este aparentă, dar se poate colora cu PAS sau colorație argentică. Cea mai bună modalitate de vizualizare este microscopia electronică. Podocitele ("celule cu piciorușe") sunt celule epiteliale care alcătuiesc componenta capsulară a membranei filtrante
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
denumit pars recta (porțiunea dreaptă) în contrast cu pars convoluta - partea răsucită). Segmentul subțire descendent și ascendent sunt alcătuite dintr-un epiteliu pavimentos unistratificat, în vreme ce partea groasă a brațului ascendent este alcătuită dintr-un epiteliu cilindric unistratificat, similar din punct de vedere histologic cu tubul contort distal. 24.5.3. Tubul contort distal Tubul distal este continuarea în zona corticală a brațului ascendent al ansei Henle. La fel ca și tubul proximal, este denumit „contort” deoarece este răsucit. Fiecare tub distal se întoarce
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
vegetativ și este de obicei închis. Cei mai mulți receptori de la nivelul acestor fibre musculare sunt α-adrenergici, iar stimularea lor, la fel ca și a detrusorilor, prin intermediul fibrelor nervului hipogastric, contribuie la continența urinară. Sfincterul extern este diferit din punct de vedere histologic de detrusor și de sfincterul intern, fiind alcătuit din mușchi striat și aflându-se sub control voluntar. Inervația sa își are originea în coarnele anterioare ale măduvei spinării lombo-sacrate și este distribuită prin intermediul nervilor rușinoși. In timpul micțiunii, centrii supraspinali
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
heparan-sulfat). Diametrul molecular al albuminelor plasmatice este de numai 6 nanometri, în vreme ce porii membranei glomerulare depășesc 8 nanometri (80 angstromi). Totuși, albumina nu se filtrează datorită încărcării sale negative și a respingerii electrostatice exercitate de proteoglicanii membranei bazale. Pe specimenele histologice colorate cu hematoxilin-eozină membrana bazală nu este aparentă, dar se poate colora cu PAS sau colorație argentică. Cea mai bună modalitate de vizualizare este microscopia electronică. Podocitele ("celule cu piciorușe") sunt celule epiteliale care alcătuiesc componenta capsulară a membranei filtrante
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
denumit pars recta (porțiunea dreaptă) în contrast cu pars convoluta - partea răsucită). Segmentul subțire descendent și ascendent sunt alcătuite dintr-un epiteliu pavimentos unistratificat, în vreme ce partea groasă a brațului ascendent este alcătuită dintr-un epiteliu cilindric unistratificat, similar din punct de vedere histologic cu tubul contort distal. 24.5.3. Tubul contort distal Tubul distal este continuarea în zona corticală a brațului ascendent al ansei Henle. La fel ca și tubul proximal, este denumit „contort” deoarece este răsucit. Fiecare tub distal se întoarce
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
vegetativ și este de obicei închis. Cei mai mulți receptori de la nivelul acestor fibre musculare sunt α-adrenergici, iar stimularea lor, la fel ca și a detrusorilor, prin intermediul fibrelor nervului hipogastric, contribuie la continența urinară. Sfincterul extern este diferit din punct de vedere histologic de detrusor și de sfincterul intern, fiind alcătuit din mușchi striat și aflându-se sub control voluntar. Inervația sa își are originea în coarnele anterioare ale măduvei spinării lombo-sacrate și este distribuită prin intermediul nervilor rușinoși. In timpul micțiunii, centrii supraspinali
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
heparan-sulfat). Diametrul molecular al albuminelor plasmatice este de numai 6 nanometri, în vreme ce porii membranei glomerulare depășesc 8 nanometri (80 angstromi). Totuși, albumina nu se filtrează datorită încărcării sale negative și a respingerii electrostatice exercitate de proteoglicanii membranei bazale. Pe specimenele histologice colorate cu hematoxilin-eozină membrana bazală nu este aparentă, dar se poate colora cu PAS sau colorație argentică. Cea mai bună modalitate de vizualizare este microscopia electronică. Podocitele ("celule cu piciorușe") sunt celule epiteliale care alcătuiesc componenta capsulară a membranei filtrante
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
denumit pars recta (porțiunea dreaptă) în contrast cu pars convoluta - partea răsucită). Segmentul subțire descendent și ascendent sunt alcătuite dintr-un epiteliu pavimentos unistratificat, în vreme ce partea groasă a brațului ascendent este alcătuită dintr-un epiteliu cilindric unistratificat, similar din punct de vedere histologic cu tubul contort distal. 24.5.3. Tubul contort distal Tubul distal este continuarea în zona corticală a brațului ascendent al ansei Henle. La fel ca și tubul proximal, este denumit „contort” deoarece este răsucit. Fiecare tub distal se întoarce
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
vegetativ și este de obicei închis. Cei mai mulți receptori de la nivelul acestor fibre musculare sunt α-adrenergici, iar stimularea lor, la fel ca și a detrusorilor, prin intermediul fibrelor nervului hipogastric, contribuie la continența urinară. Sfincterul extern este diferit din punct de vedere histologic de detrusor și de sfincterul intern, fiind alcătuit din mușchi striat și aflându-se sub control voluntar. Inervația sa își are originea în coarnele anterioare ale măduvei spinării lombo-sacrate și este distribuită prin intermediul nervilor rușinoși. In timpul micțiunii, centrii supraspinali
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
deschisă și pentru sec. XX. De altfel, prin microbiologie și imunologie, putem spune, că secolele XIX și XX se întrepătrund, nelăsând loc demarcației. Microscopul perfecționat și pasiunea cercetătorilor aduce progrese importante. Progrese face și terapeutica. Paul Erlich, specialist în colorații histologice, se remarcă și ca imunoserolog. Se pun bazele chimioterapiei în laboratoarele care se perfecționează. Descoperirea spirochetei (Schaudinn - 1905) și imediat urmată de diagnosticul serologic al acesteia stabilit de August Wassermann și Jules Bordet marchează un pas important în diagnostic. Serodiagnosticul
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
dezvoltarea acesteia. Babeș a introdus vaccinarea antirabică la noi; în cazuri grave a asociat-o cu seroterapia. A realizat un prim model de termostat, ca și al unor proceduri de colorare 179 a bacteriilor și ciupercilor de culturi și preparate histologice. A organizat științific lupta antiepidemică, s a preocupat de medicina socială familială, preconizând alimentarea cu apă controlată sanitar, a orașelor și satelor. A militat pentru scoaterea țăranilor din mizerie. S-a distins ca profesor de patologie și bacteriologie la Facultatea
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
românești înfrățite și flacăra veșnică din preajmă. Histologia s-a desprins din anatomie la sfârșitul secolului XIX fiind ilustrată la București de ștefan Besnea, apoi, de Ion T. Niculescu care s-a dedicat studiilor de neurohistologie. La Iași, bazele învățământului histologic au fost puse de Vasile Negel, continuat de Emil Pușcariu, format și ca anatomopatolog, elev al lui Victor Babeș. Acesta are și preocupări de bacteriologie înființând Institutul antirabic din Iași, unde experimentează o metodă proprie de vaccinare antirabică, apreciată pozitiv
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
de tip simpatic. În paralel, s-au acumulat suficiente dovezi experimentale în favoarea independenței structurilor vegetative periferice față de centrii coordonatori cerebrospinali. Ligaturile lui Stannius (1852) puneau în evidență rolul ganglionilor intracardiaci în automatismul inimii de broască. Pe de altă parte, cercetările histologice ale lui Meissner (1857) și Auerbach (1864) atrăgeau atenția asupra importanței plexurilor submucos și mienteric pentru contractilitatea intestinală. Pe baza acestor date, Gaskell (1886), ținând să sublinieze independența relativă a sistemului nervos vegetativ față de centrii motilității voluntare, îl etichetează „involuntar
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]