3,598 matches
-
religia creștină». În bănci, o liniște vecină cu somnul. Nu ajunge popa să sfîrșească bine, că iată, se ridică Vesper: «Părinte, să vedeți, mi s-a întâmplat și mie să trăiesc o minune...». Popa privește cruciș, în timp ce clasa izbucnește în hohote. Dar Vesper nu se pierde cu firea: În noaptea Învierii, pe când mă întorceam de la biserică, mi s-a arătat în capul satului Sfântul Gheorghe. Armăsarul se frământa pe loc, speriat de balaurul care îl pândea dintr-o latură. Sfântul Gheorghe
Perspective epice asupra legionarismului by Andrei Bodiu () [Corola-journal/Journalistic/5794_a_7119]
-
pe care își sprijinea mâna scriitoare, m-am ridicat și am plecat. Știa că moare și mă chemase să-mi spună rămas-bun. Era ora opt și jumătate. La nouă și douăzeci de minute, mi-a telefonat Baruțu și, plângând în hohote, mi-a spus: - S-a terminat! De câte ori îmi aduc aminte de clipele de atunci, mă întreb întristat dacă privirea lui mi-a spus - pe calea îngerilor - și eu nu am înțeles că dorea ca iubirea mea să-i rămână în
G. Pienescu: „Colaborarea cu Tudor Arghezi (...) a fost una din marile împliniri ale vieții mele“ by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/5824_a_7149]
-
atestare de existență” a unei poezii care se vrea, în primul rînd, mărturie și „afirmare a realității”, iar nu un joc intelectual sau o formă strict estetică, dezangajată, de cunoaștere? Poetica patetică și impresionantă a lui Fondane - o poetică a hohotului, a rupturii, a abisului, dezvoltînd estetica dramatică a unui Ulise care nu va mai ajunge nicicînd în Ithaca, a unui Iov care nu-l va regăsi nicicînd pe Dumnezeu - ne face să resimțim progresiv, dar cu ce forță!, că exodul
Manifest pentru Fondane by Magda Cârneci () [Corola-journal/Journalistic/5601_a_6926]
-
ne pierdem accentele subiective. Poză cu Marilyn Monroe. La întoarcere, am cîntat în avion ca nebunii - spre disperarea și rușinea lui Chirilov - o mie de cîntece vechi românești legate între ele complet aiurea. Am primit aplauze și Leo rîdea în hohote. Un an mai tîrziu am fost la Salonic, tot la o adunare importantă a oamenilor de teatru. Priveam marea și pescărușii ore în șir. I-am urmărit pe ici-colo pe actorii lui Zadek care nu a venit la decernarea premiului
Păunii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5631_a_6956]
-
se roti, cu pași mici, în jurul lor, cât să le vadă și din partea cealaltă și să le descopere ceea ce s-ar putea numi umorul intrinsec (păstrând extrem de slabe legături cu acela grosier și, socialmente, eficace). Cosașu nu caută să provoace hohotul, el induce confortul bunei dispoziții. În prefața acestui volum de Opere, Nicolae Manolescu indică exact caracterul compozit al romanului, care drenează parcă la un loc toate abilitățile autorului. Jurnal, memorii, articole de ziar, eseu, corespondență, toate sunt imbricate cumva în
Stilul e omul. Stilul e totul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3459_a_4784]
-
că acesta din urmă și-a încercat norocul și în cinematografie. "Deși după absolvirea IATC-ului se dedică activității teatrale, a făcut o încercare, în 1976, și în cinema, cu "Tufă de Veneția", o comedie în "zig-zag", de la zâmbet la hohot de râs, inspirată de un volum al umoristului Valentin Silvestru, vizualizat însă fără exces de fantezie. În acest caleidoscop comic, regizorul respectase excesiv structurile literare, neglijând expresia imagistică și supralicitând posibilitățile unei distribuții ce înmnănunchea tot ce se găsea mai
Dezvăluirea lui Caranfil despre Petre Bokor, regizorul care a murit by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/34624_a_35949]
-
imensă risipă mitologică - arhaitatea și cuprinderea unei tradiții inițiatice în poveștile scrise în Țicău. Sunt în carte și unele exagerări de interpretare și incongruențe, ca de pildă aprecierile că toată opera lui Creangă, de la un capăt la altul „e un hohot de râs”; sau că el „a crescut într-o religie a muncii”, de aici observația că nici lui Harap Alb, nici fetei de împărat „nu li se acordă atributul de harnici”, acesta fiind destinat doar „oamenilor din popor, cu care
„Lumea pe dos” și „personajul anapoda”, într-o viziune comparativă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3463_a_4788]
-
strâmbătură de râs. Însă, pe măsură ce i se destăinuise Alejandrei, cu acele câteva cuvinte cheie, simțea un fel de eliberare și, preț de o clipă, îi trecu prin cap că rictusul de râs se putea preface în sfârșit într-un potopitor hohot de plâns, spasmodic dar blând, prăbușindu-se asupra ei ca și cum în cele din urmă ar fi izbutit să treacă peste prăpastie. Și așa ar fi făcut, așa ar fi vrut să facă, Dumnezeule mare, dar n-a făcut, ci și-
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]
-
realizat ca el stă acolo și ăia îl trag. I s-a părut firesc. Nu a avut niciun moment sentimentul ridicolului", a spus senior-editorul Gândul. „Ar fi trebuit să fie o rumoare, un muget la nivelul întregii țări sau un hohot de râs, și acest om să-și piardă credibilitatea întotdeauna. Oamenii ar fi trebuit să spună «Băi, papagalule». Asta ar fi trebuit să spună văzându-l cum stă în barca aia. Și să-l taxeze pe măsură în continuare", a
CT Popescu, despre Ponta în Teleorman: Oamenii ar fi trebuit să spună "Băi, papagalule" by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/35362_a_36687]
-
al doctoruluirezoneur, al martorului-comentator, al seducătorului cu simțul măsurii, al unui personaj cu un ludic rafinat, inteligent, intuitiv, cel care domină scena cu autoritatea lui, cel care este mereu de partea lui Treplev, cel care îi vestește moartea plîngînd în hohote, cel care se lasă răsfățat și dorit de Polina, ștergînd-o la momentul potrivit pe urmele singurătății sale devastatoare. Pe Alexandru Pavel îl știu de cînd era student. L-am văzut în tot ce a jucat, cred. M-am temut, nu
Zbor și prăbușire by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3535_a_4860]
-
iubește și lasă și alte cântece din repertoriul său. A fost pentru mine un adevarat regal muzical și ultimul „concert” al Mariei Tănase la care aveam să particip. I-am recitat si eu din Baudelaire, Pușkin, Goga. A râs În hohote la În jurul unui divorț, a lui Topârceanu și m-a ascultat tăcută, privindu-mă cu uimire, când i-am recitat Jurământul din Demonul lui Lermontov, poezie care m-a fascinat și tulburat Întotdeauna. — Cine ești tu, băiete? a șoptit la
Cum am cunoscut-o pe Maria Tănase. In: Editura Destine Literare by Herman Victorov () [Corola-journal/Journalistic/99_a_399]
-
sărind cîteva etape, spune drept, de ce faci asta, cît crezi că mai reziști, ești încă așa de tînăr, nu-ți dai seama că te pui în pericol, încercînd să-i ții nenorocitului isonul? Am izbucnit în rîs, am rîs în hohot, insinuați că nu vreți să-l pierdeți nici pe el, nici pe mine. Exact. Fals, am zis, nu vă gîndiți decît la voi, am zis, iar ofițerul, între acești „voi”, știi prea bine, se află oameni nevinovați, copii, în primul
Răpitor și ostatic by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/3578_a_4903]
-
în vârful Locvei se află un tei/cu flori/cu alai de albine/cu păstori nepricepuți/cu un pârâu alb/între două umbre de pasăre//nu mă lasă o clipă să adorm//noapte de noapte/îi taie oamenii râzând în hohote/îi duc cuiburi în căciuli scumpe/ de dimineață îi smulg cușmele lupilor//neistovita lui primăvară mă sperie”. „Cușmele lupilor” vin, cred, de la Vasko Popa. Cum satul lui Slavomir Gvozdenovici e așezat pe malul Dunării, mai multe poezii vor fi scrise
Slavomir Gvozdenovici – 60 Puțină geografie literară by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/3819_a_5144]
-
după un scenariu cu efecte sigure din filmele lui Chaplin, în care îl vedem pe Charlot din spate, plângând de sare cămașa de pe el, iar când se întoarce cu fața spre spectatori ne dăm seama că de fapt râde în hohote.” O frază inspirată, nu tocmai exactă. Cioran nu se preface. El râde - nu în hohote - și plânge - nu chiar sincer - în același timp. Stéphane Barsacq, a cărui carte nu este neavenită, cum ar sugera titlul stupid (Ejaculări mistice) și observațiile
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3832_a_5157]
-
Charlot din spate, plângând de sare cămașa de pe el, iar când se întoarce cu fața spre spectatori ne dăm seama că de fapt râde în hohote.” O frază inspirată, nu tocmai exactă. Cioran nu se preface. El râde - nu în hohote - și plânge - nu chiar sincer - în același timp. Stéphane Barsacq, a cărui carte nu este neavenită, cum ar sugera titlul stupid (Ejaculări mistice) și observațiile de mai sus, citează: „Dumnezeu este, chiar dacă nu există.” Păstrând toate proporțiile, acesta e și
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3832_a_5157]
-
viclenie s-a năpustit frumusețea asupra mea/ ca o cățea turbată s-a năpustit frumusețea asupra mea./ Piară fiecare în averea lui - zic eu -/ și jucîndu-mi ochii uscați ca lemnul unui copac trăsnit/ la complicate și elegante ceremonii rîd în hohote/ și recit cîntecele stupide.// Cu viclenie s-a năpustit frumusețea asupra mea -/ ademenitoare sînt regulile puterii/ în rest se poate vorbi de plictis./ Hei cum vom mai întinde lațul veninos/ în splendidele grădini ale aurului.// Piară fiecare în averea lui
Tînărul Mureșan (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3397_a_4722]
-
eu știu că n-ai să mă înțelegi, dar asta n-are nici o importanță. Cerul este același pentru toți ! Ca toate lucrurile care fac parte dintr-o serie, proverbele n-au calitate. *** Snobismul de a-i snoba pe snobi. Un hohot de rîs, un hohot de plîns. Simple nuanțe, care depind numai de-o grimasă. Și totuși, cîtă deosebire aparentă. *** Seara, când stigem lumina, învățăm să murim Îmi lipsește curajul de a mă sinucide, cu toate că în lucrurile irealizabile mor în fiecare
Un text necunoscut de la Sașa Pană by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3134_a_4459]
-
ai să mă înțelegi, dar asta n-are nici o importanță. Cerul este același pentru toți ! Ca toate lucrurile care fac parte dintr-o serie, proverbele n-au calitate. *** Snobismul de a-i snoba pe snobi. Un hohot de rîs, un hohot de plîns. Simple nuanțe, care depind numai de-o grimasă. Și totuși, cîtă deosebire aparentă. *** Seara, când stigem lumina, învățăm să murim Îmi lipsește curajul de a mă sinucide, cu toate că în lucrurile irealizabile mor în fiecare zi. Dar mi se
Un text necunoscut de la Sașa Pană by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3134_a_4459]
-
nerestituiți. Transfer - extorcările de fonduri la edituri și instituții. Transfer - contractele frauduloase și manoperele bănești. Transfer - abandonul odraslei sale, abandon folosit practic și speculat literar. Transfer - fuga duioșilor părinți în diaspora expedientelor disperate. Transfer - înșelăciunile, prefăcătoria, ingratitudinea, schimbarea la față, hohotul cinic al trădătorului, evlavia de comandă a mironositului. Și, firește, Transfer trebuie să fi fost și furtul focului sacru de către Prometeu, pentru ca Transfer să se numească și faptul că, nemaiavând deocamdată ce fura, Petru Dumitriu își "transferă" astăzi căciula. * Euridice
Ion Vinea: Un pamflet inedit by Elena Zaharia-Filipaș () [Corola-journal/Memoirs/16016_a_17341]
-
în clinica psihiatrică unde e internat), să umble cu eșarfe la gât ca să-și protejeze vocea etc. În clipa când Lionel le dezvăluie prietenilor săi Robert și Luc adevărul despre fiul său, toată tensiunea se descarcă, se eliberează într-un hohot uriaș de râs. Romanul Yasminei Reza are ritmul unei piese de teatru, și în acest detaliu se ascunde reușita lui. E dinamic, dar lejer (în sensul francez al termenului), foarte concentrat în expresie, dar generos cu paradele autoreflexive, gândit și
Monoloagele nefericirii by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2944_a_4269]
-
-n zbor de bun rămas Se duc spre soare-apune. 8 Un fluture nu ține șirul lunilor. El numără doar clipe. Și totuși tot timpul lumii Îl are el pe aripe. 9 Călare pe surprize-naripate Gândurile-mi pleacă-n zbor. Duc hohotul de râs în spate. 10 Privește-ndrăgostit copacul La frumoasa-i așternută umbră. Deși e-n veci a lui, întreagă, În brațe nu poate să o strângă. 11 Iubirea mea te prinde-n chingă de lumină Voind a mi te
Rabindranath Tagore Licurici by A () [Corola-journal/Journalistic/3038_a_4363]
-
de elevi în școală. Nu doar în liceu, ci în întregul parcurs didactic, începând cu clasa întâi. Reacția societății la această tragedie e o combinație de lașitate și cinism: nimeni nu-și recunoaște vreo vină, în schimb toată lumea râde în hohote de „perlele” elevilor. Spectacolul e grotesc: ca și cum de-o parte s-ar afla o populație de academicieni, docți și în matematică și în limba română, iar de cealaltă niște novici timorați de prestigiul și știința de carte a examinatorilor... Cât
Nu râdeți, e de plâns... by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3240_a_4565]
-
milițieni și spioni? N-aș zice, la câtă dezinvoltură manifestăm în raport cu legea. Explicația e alta: în acele domenii salariile sunt cu adevărat atrăgătoare. Râdem ca proștii de amărâții care-au transformat bacalaureatul într-o bătaie de joc, dar nu ducem hohotul până la capăt. Marii vinovați nu sunt elevii - nu ar avea cum să fie - ,ci profesorii. Și aici nu mă gândesc la îngăduința legendară față de „loaze”, la faptul că, de voie, de nevoie, tot îi trec (sub amenințarea directorului, la presiunea
Nu râdeți, e de plâns... by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3240_a_4565]
-
irlandeză, tir na mban) nu ar fi decât indigenizarea mitului grec despre Amazoane, cele care, prin regina lor Myrina, au instituit cultul Cabirilor la Samothrace. Aceeași legendă celtică pomenește și de o „insulă a bucuriei”, în care „oamenii râd în hohote cu gura până la urechi” - posibilă reminescență a mitului grec despre „insulele fericiților” (eadem Leuce et Macaron appellata), mirificul topos cu ecouri în folclorul românesc, unde avem colinzi despre mânăstirea Albă din „al mării negre prund/ Ler, Doamne, Ler”, „mănăstirea cu
Shakespeare și colindele românilor by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2971_a_4296]
-
din Anvers nu e decât un tuș pentru tatuaje suprarealiste ceva care adăugat pleoapelor dilată subconștientul cum pe un submarin al dorinței când ne-am despărțit de podul cu hârtii desangvinate tu mă țineai de mână și linișteai înainte-mi hohotele mării ca să pot păși mi-ai spus la telefon după zece ani cum că trebuie să ocolesc la timp cuvintele ce închid masculinitatea într-un trup acoperit cu piei de muflon și să aștept cu masa întinsă personajul principal al
Poezie by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/15243_a_16568]