724 matches
-
unei valori ieșite din comun și în același timp pecetea ieșirii din măsură, a unei violențe intolerabile. Ea prezintă unele analogii cu puterea șefilor africani de a răspîndi raze, o forță ieșită din comun și cu "talismanul biruinței" al regilor homerici, acel Kudos despre care se credea că le-ar da o putere magică absolută. Toate aceste semne au o trăsătură comună: sînt în același timp atrăgătoare și amenințătoare, ocrotesc și provoacă teama. Scăpînd rațiunii, carisma declanșează, precum toate puterile pe
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
societățile primitive își justifică existența prin primele narațiuni despre creația omului, pe care le găsim la popoarele Mesopotamiei (cf. Epopeea lui Ghilgameș) sau chiar în Geneză. Mitologia greacă, cu zeii și eroii ei, constituie fundalul pe care se desfășoară epopeile homerice. Din acest trunchi primordial al imaginarului se hrănesc majoritatea povestirilor și a romanelor actuale de fantasy. Toate acestea pot părea destul de îndepărtate de SF, dar, după cum subliniază P. Smith (1996), știința idolatrizată devine, la rândul ei, nucleul noilor mituri. Imaginarul
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
Irod Tetrarhul (Fap 13, 1), Sergius Paulus, proconsulul roman din insula Pafos, care a crezut în Evanghelie, temnicerul din Filipi (cf. Fap 16, 12-40) împreună cu toată casa lui etc. După ce a susținut ideea unicității lui Dumnezeu și a criticat tradiția homerică, care voia împăratul legitimat de divinitate, Origene repune în discuție elementele elaborării doctrinei dreptului divin al suveranului, răsturnând critica filozofului, precizând că este posibilă ispășirea fiecărei persoane, fără nici o constrângere, și poate duce la prosperitatea unei comunități civile pacificate. Alexandrinul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
și părerea populară, precum și informațiile deformate de adversari săi politici. Lactanțiu (265-327) spunea că Nero nu a avut o înmormântare omenească, spre deosebire de Suetonius care ne prezintă detaliile acesteia. Cassius Dio (155-235) și Suetonius (70-122) ne spun că Nero cânta versurile homerice ale incendiului Troiei chiar în timpul incendiului Romei, pe când Tacitus (56-117) este convins că acesta se afla pe plajele de la Anzio. Sub domniile succesorilor săi, până la Domițian, situația creștinilor a fost tolerată. Împărații romani din această perioadă nu au luat atitudine
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
răspunzătoare pentru mare parte a caracterului distinctiv al teoriei. Anarhia, singură, nu produce războiul lui Hobbes al tuturor împotriva tuturor. El apare din competiția între indivizi egali, împinși de competiție, neîncredere și dorința de glorie, ce interacționează în anarhie. Eroii homerici în căutarea gloriei prin fapte mărețe, egoiștii hobbesieni conduși de frica unei morți violente, indivizii nietzscheeni conduși de voința de putere și homo economicus se pot comporta foarte diferit în aceeași structură anarhică. După cum o spune Butterfield, "războaiele ar fi
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
schimbărilor de context. Așa cum subliniază R. Barthes (1970, p. 208): "peisajul se deosebește de loc pentru că funcția sa este cea de a constitui un semn universal, cel al Naturii: peisajul este semnul cultural al Naturii". Putem probabil considera un exemplu homeric de acest tip ca fiind prototipul toposului: (4) Iar cînd sosi aproape de ostrovul 75 Cel depărtat, se repezi din apa Cea viorie pe uscat și merse La peștera cea mare, unde zîna Sălășuia, și o găsi în casă. Jăratic mare-ardea
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
șterse pe picioare. pd1''': Își închise umbrela. pd1'''': Intră. Regăsim aici caracteristica descriptivului, teoretic, cea de a putea fi expandat la infinit. Schema următoare ne va permite să ținem seama de specificul fiecărui tip de secvență: 4. Caz [3']: "Descrierea homerică"5 În literatură, descrierea homerică este un caz particular de DA. Obiectul care trebuie descris este dezvăluit progresiv datorită "lucrării" (lui a face) a unui actor al narațiunii. Avem faimosul exemplu al scutului lui Ahile, descris de-a lungul unei
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
închise umbrela. pd1'''': Intră. Regăsim aici caracteristica descriptivului, teoretic, cea de a putea fi expandat la infinit. Schema următoare ne va permite să ținem seama de specificul fiecărui tip de secvență: 4. Caz [3']: "Descrierea homerică"5 În literatură, descrierea homerică este un caz particular de DA. Obiectul care trebuie descris este dezvăluit progresiv datorită "lucrării" (lui a face) a unui actor al narațiunii. Avem faimosul exemplu al scutului lui Ahile, descris de-a lungul unei suite temporale de acțiuni care
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
temporale de acțiuni care urmărește procesul de fabricare. În aceste caz, personajul acțiunii (meșterul făurar) este redus la rolul de metonim al obiectului descris (scutul). La acest nivel, se situează o primă diferență între DA analizate în [3] și descrierile homerice. În acestea din urmă, atenția nu este focalizată nici pe actor, nici pe acțiune, ci pe obiect, obiectul legat prin metonimie de personajul care acționează. Acest tip de descriere a fost mult timp considerată de către retori drept un model, drept
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
de personajul care acționează. Acest tip de descriere a fost mult timp considerată de către retori drept un model, drept singurul mod corect de a scrie. Ea este, pe rînd, calificată drept descriere "dramatizată" sau "narativizată". Dacă este adevărat că "descrierea homerică" este un mijloc de a introduce descriptivul în narativ, fără ca pentru acesta să fie curmat cursul în diegeză, termenul de "narativizare" poate duce la confuzii. Pare că ar fi de preferat să fie rezervat cazului în care apare o structură
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
introduce descriptivul în narativ, fără ca pentru acesta să fie curmat cursul în diegeză, termenul de "narativizare" poate duce la confuzii. Pare că ar fi de preferat să fie rezervat cazului în care apare o structură secvențială narativă. Or, în "descrierea homerică", structura rămîne descriptivă; sînt utilizate doar unele mărci lingvistice caracteristice povestirii. Este vorba doar de perfectul simplu și de organizatorii temporali de genul "deodată", "brusc" etc. Astfel, în acest exemplu din Hugo citat de Ph. Hamon (1981, pp. 157-158): (54
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
cinci curele porneau dintr-acolo, ca spițele din butucul roții, puteai zări în partea opusă a acestui disc desgustător rădăcina altor trei tentacule care rămăseseră în fundul scobiturii.* Victor Hugo, Oamenii mării, p. 320 Ph. Hamon, definind acest text ca "descriere homerică", evidențiază următoarele proceduri descriptive: a. prezența unui prim sistem descriptiv ce conduce progresiv la "părți" ale caracatiței după o organizare de tip ordinal: o cingătoare, strînsoarea → o a doua → o a treia → o a patra → o a cincea → cele cinci
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
adică o înțelegere a povestirii" (1953, p. 26). Ceea ce s-a pus în evidență aici este valoarea perfectivă a perfectului simplu care permite evenimentelor să se grefeze pe el, marcînd astfel punctele de incidență ale unei serii evenimențiale. În cadrul "descrierii homerice", se remarcă faptul că, datorită perfectului simplu, propozițiile descriptive primesc statutul de "nucleu" al lanțului evenimențial-cauzal. De fapt, aceste verbe la perfect simplu delimitează progresia, subliniază planul textului (acțiunile care organizează superficial secvența conferind o ordine cronologică). În măsura în care aceste verbe
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
conferind o ordine cronologică). În măsura în care aceste verbe la perfect simplu nu sînt decît urmele unei coerențe care ar fi putut fi narativă, ne propunem să vorbim, în acest caz, doar despre o "narativizare de suprafață". O ultimă caracteristică a "descrierii homerice" este frecventa utilizare a SCRIPT-ului ca plan de text. Aceasta înseamnă că obiectul descrierii nu este descris direct, dar apare progresiv prin intermediul unui actor care "joacă un scenariu" cu totul convențional (= script) precum "a se îmbrăca", "a face cumpărături
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
este un factor de lizibilitate. În cazul îmbrăcării războinicului, chiar dacă vreun termen tehnic nu este cunoscut de cititor, faptul că vede în ce moment al scriptului apare îi permite să-i atribuie o referință. Necesitatea de a nu asimila "descrierea homerică" povestirii este mai evidentă atunci cînd, precum în exemplul care urmează, intertextul, pe baza căruia se face descrierea, este el însuși o povestire: (55) MAȘINA LUI ALI BABA (sau cum Chrysler Simca 1307 / 1308 face să se descopere comorile confortului
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
text sau al unei secvențe (temă sau topic de asemenea). 4. Trebuie să notăm faptul că ne delimităm de pozițiile lui Denhière și Legros utilizînd de asemenea termenul de "nucleu" pentru acțiunile principale din DA. 5. Înțelegem aici prin "descriere homerică" ceea ce tradiția a privilegiat. Exemplul nostru (4) din prima parte și nota 14 de la sfîrșitul capitolului 3 arată că găsim la Homer mult mai multe feluri de descrieri, în mod inexplicabil uitate sau neglijate. Concluzie Descriere și argumentare Am insistat
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
superficiala concluzie că aici nu se mai putea întâlni decât dictatură și obediență, lumea savantă înregistra o frumoasă carte despre Latinii din Carpați, una ce-și propunea să prezinte din nou chestiunea continuității românești la nord de Dunăre 1. Chestiune "homerică", pe seama căreia au curs râuri de cerneală, fără să i se poată întrezări punctul final. Orice nouă abordare implică pe de o parte efort laborios de cuprindere bibliografică, iar pe de alta curajul de a înfrunta hățișul unor controverse fără
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
și al cheii și practica citirii. 15.3. Forme de divinație cu ajutorul cărților 15.3.1. Practica deschiderii cărții Această formă de divinație are o istorie destul de veche 308. În Antichitatea greacă, de pildă, erau folosite în acest scop epopeele homerice și scrierile lui Hesiod. La romani, pe lângă haruspicii și augurat, se foloseau operele lui Vergiliu. Tehnica deschiderii cărții s-a transferat mai târziu către diferite practici religioase. În fapt, ea constă în deschiderea cărții la întâmplare de către preot sau, în
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
nu putem prezice ce vor trebui să știe copiii noștri peste zece sau douăzeci de ani, ce îi învățăm este mai puțin important decât cum îi învățăm să învețe singuri". (Khan, 2013, p. 180) 2.7. Tehnică fără etică Educația homerică, așa cum subliniază Henri- Irenée Marrou, cuprinde două elemente: "o tehnică, prin care copilul este pregătit și progresiv inițiat într-un anumit mod de viață, și o etică, ceva mai mult decât o morală conținând precepte: un anume ideal de existență
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
caracterului uman, servindu-se de ea pentru atingerea idealului său". (Jaeger, 2000, p. 216). Cu alte cuvinte, sofiștii au dislocat areté din contextul aristocratic al naturii (physis), care miza pe calitățile tradiționale moștenite prin sânge (a se vedea contextul epopeilor homerice), pentru a o reașeza în contextul democratic al convenției umane (nomos), care miza pe forța educativă, modelatoare a cunoașterii, adică a adevărului care se dezvăluie (alétheia). Pentru Protagoras, dar pentru sofiști în general, paideia nu era știință a educației, nu
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
ca artă a educației care mizează pe forța formativă a adevărului presupune transmiterea celor două componente ca părți ale aceluiași întreg, ignorarea uneia, presupunând funcționarea defectuoasă a celeilalte. Acest dublet educațional se regăsește, așa cum constată Henri-Irénée Marrou, încă la paideia homerică: "[...] faptul că etica de tip cavaleresc rămânea în centrul idealului grec a făcut ca Homer, interpretul eminent al acestui ideal, să fie ales și menținut ca text de bază în educație. Trebuie, într-adevăr, să reacționăm împotriva unei aprecieri exclusiv
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
savante. Indiferent însă despre ce ar scrie, C. trimite în subtext la o viziune ontologică, situarea omului în cosmos fiind obsesia cu care citește literaturile lumii. Epos și logos. 25 de studii și interpretări (1981) tratează despre Comparațiile Iliadei, Marea homerică, Zeița și eroul (relația dintre Atena și Ulise), Elena, Casandra, Xenofon din Efes, Cununa palatină, Între asfințit și eternitate: Despărțirea de sine a Eladei, Platon, Lucian din Samosata, Ovidiu, Emilio Cecchi, Virginia Woolf ș.a. Cea mai realizată lucrare de exegeză
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286486_a_287815]
-
vis necontrolat, de crepuscul de Ev. Pentru prefacere trebuie mâinile înflorite de la Cană. Mâini de olar sau pamfletar întuneca lucrul mântuit 3. Improvizația a lui Roderick Usher, ilustrează, până la un punct, poezia de inspirație, al cărui model suprem rămâne aiodos-ul homeric. Ion Barbu însuși vedea în actul de creație poetica un arc peste timp, o reîntoarcere la "faptul poetic inițial: cunună înflorita și Lira"4, prin care, înțelege o anumita "atitudine rapsodica"5. Însă aiodos-ul antic apare adesea posedat de un
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
vers. Contextul textelor referitoare la mitologia greacă nu-i sunt suficiente cititorului pentru Înțelegerea profundă a mesajului poetic. Pentru asta, el trebuie să lărgească contextul prin accesarea unor texte aparținând literaturii grecești clasice, a textelor marilor tragedii grecești, a textelor homerice. Altfel, minunatele metafore ale textului poetic rămân În Întuneric. Se impune, ca o concluzie a acestui subcapitol, următoarea observație: intertextualitatea, din perspectiva funcționării ei ca un context, nu este, până la urmă, altceva decât o componentă a contextului psihologic, adică un
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
e găsit a doua zi mort, cu o rană în coaste. În Chef la mănăstire trecerea întâmplătoare a unui protopop pe la un așezământ bogat stârnește în cuvioși o asemenea ambiție de a-l ospăta după cuviință, încât organizează o petrecere homerică, ce ține patru zile. Pentru a pune iapa sfinției sale la adăpost de orice primejdie, o urcă în clopotniță. Uitând de ea, o lasă acolo până a treia zi când, alertați de dangătele clopotului stârnite de captivă, o hrănesc și o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]