841 matches
-
și ciuruiau pâne albă; moș Nastase Tentea duse pe Lepădatu la bordeiul lui săpat în pământ. Intră el întăi, coborând; intră după el și drumețul într-o încăpere mică, lipită cu lut și humuită. Într-un colț se ridica un horn; hogeagul lui trecea până la coama de pământ a bordeiului. Pe laturi erau laițe acoperite cu țoluri groase de buci. În fund, o spărtură rotundă, în care era înțepenit și lipit un geam de sticlă, așa de mic încât abia puteai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mare intra prin ușa deschisă. - La vatră, pe un scăunaș cu trei picioare, sta o fată ca de douăzeci de ani și se necăjea să aprindă un foc de ciucalăi. Când bătrânul și Niță intrară, ea își scoase capul de sub horn. Întoarse ochii și rămase mirată în fața străinului. Fără voie își pături fusta de cit și cămașa de pânză, apoi zâmbi: Bună ziua... zise Niță Lepădatu ațintindu-și ochii asupra ei. —Mulțămim dumnitale, bădică... Moș Nastase căuta după ușă cofa. Bătu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
suspină moș Nastase și se ridică în picioare. Iaca, vine și fata cu apa. Fata grăbea, lepăind cu picioarele-i desculțe, sufla pripit și ochii mari îi luceau pe fața brună. Coborî cele două trepte ale bordeiului, căută pe prichiciul hornului ulcica de lut, o umplu cu apă și o întinse drumețului.- Niță Lepădatu bău pe nerăsuflate și mai ceru o ulcică. O bău și pe a doua, apoi își șterse buzele și mustățile cu mânica cămășii. Înapoie vasul de lut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
din flăcăuași, subțire și slăbuț; ieși afară și du pe Alba acasă la mine. Și spunei Ianei să vie încoace și s-aducă ulciorul cel cu vin... Repede, măi! nu umbla împiedicat! Auzi-tu-m-ai?... Grecușor se deslipi ca o umbră de lângă horn și ieși afară ca suflat de vânt. —Oameni buni! strigă Faliboga răgușit, arătându-și știrbăturile, eu acu am gust să fac cinste băitanului istuia... (Și bătu pe Lepădatu pe spate). Am avut noi ceva, da’ acu ne-am împăcat! nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
lui Niță Lepădatu. Era aprigă în dragostea ei, și parcă i se ascuțise mintea. Noaptea uneori, când se ducea la dânsa și moșneagul nu era acasă - el sta amețit după desmierdările întâlnirii; iar ea aprindea gazornița, o așeza pe prichiciul hornului și începea să-l întrebe și să vorbească cu el despre ce avea să se întâmple în viața lor. —Eu zic așa - vorbi ea într-un rând - să ne ducem amândoi la boier la primăvară, și să-i spunem că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
vorbeau c-un fel deglasuri îngrijorate, și-și aminteau de iernile grele din trecut. Parcă vorbeau despre războaie și cumpene grele. În răstimpurile de tăcere, s-auzea afară șuiet de ape; și gazornița tremura, atinsă de suflările care intrau pe horn. Viscolul se potoli a doua zi dimineață, dar ninsoarea mai ținu o zi ș-o noapte. Când stătură fulgii, se întări frigul. Bordeienii ieșeau ca din fundul pământului și tăiau cărări. Fumuri se înălțau drept în sus și sunetele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mânâncă lupii niciodată... Da’ totdeauna eu, iaca așa, pe după Bobotează, încep a mă gândi la primăvară. Iarna trăim, da’ ne cam înădușim... Așa-i și Iana mea... zbiară după soare de primăvară, nu altceva!... Faliboga se îngrămădi mai bine lângă horn. Mihalache Prescurie zise: —La primăvară vine și cuconașu... odată cu cocoarele... Faliboga dădu din cap și oftă: — Oi, frumosu-i când se topesc omăturile și rămân lanurile verzi ca buraticul, și se suie ciocârlia la ceruri cântând... Curg din toate părțile pâraie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
aici este o taină... n-o mai ști și dumneata, moșule... Pân-atunci poate-a cânta Gheorghe Barbă la o nuntă... Tăcură. Nimeni nu mai întrebă nimic. Numai moș Irimia oftă încet în barbă: —Ei, apoi a da Dumnezeu!... În horn bubui vântul. — Are să vremuiască... zise Mihalache Prescurie. Tăcură iar. Apoi Sandu vătaful murmură cu glasu-i aspru: Hm! acuma unde-or fi boierii noștri?... Cine știe unde-s! Zice că țara ceea a talienilor e pe unde-i Marea caldă. Acolo nu ninge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Era subțirică și albă... eu n-am mai văzut așa fetiță... Ea l-a dus pe boier. N-ai văzut cum se uita la dânsa? ca la un odor! - Acu or fi grăind și ei, ș-or fi petrecând... În horn iar se auzi vântul tremurând și duduind prelung; gazornița fâlfâi, aproape să se stingă. Vătaful se sculă în picioare și-și căută căciula și harapnicul. Mă duc să văd ce mai este pe-afară, zise el. — Merg și eu... vorbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
care a spus cândva: „ Homo homini lupus „ INTRODUCERE (M-am urcat în trenul vieții) Era la începutul anului 1924, pe o vreme foarte aspră cu un ger năpraznic, după cum povestesc bătrânii, de crăpau lemnele și pietrele iar pșiicile stăteau după horn și nu- ți venea să dai nici câinele afară din casă. Tocmai pe acea vreme i-a venit sorocul mamei mele Anghelina pe când avea 25 de ani într-o casă de țară cu cameră și bucătărie, cu ajutorul unei femei bătrâne
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
puteri diferite și obosind diferit, dar nevorbindu-și despre asta, până la orele amiezii, când se odihneau în fața unei căni de ceai din ierburi aromate, povestindu-și la nesfârșit sau citind sau ascultând viscolul urlând în livadă și izbind cu furie hornul sub care torcea egal focul din vatră, dar povestindu-și una alteia mai ales, atât de mult, că vorbele deveneau ele însele ființe, atunci înțelegând cât de important e cuvântul cu care poți alunga absolut orice, până în clipa cînd aprindeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nu merită să vorbești de ea. Singurul amănunt pozitiv și remarcabil în atitudinea lui Johann Tzindl e, firește, pipa de porțelan, arcuită ca un „S” de la gură la buric. O ține cu mâna făcută cornet, fără să acopere albăstrelele din jurul hornului alb, astupat cu cenușă. Johann Tzindl are un cap de găină cheală, pe un trup de băiețandru costeliv. Poartă pantaloni scurți, ciorapi negri de damă și ghete demodate, lungi, ascuțite, orășenești. Gazda mea e un fel de glumă de prost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
p. 74) : „[Vrăjitoarele] au acoperit focu’ să nu să vadă și au stins lampa și s-au desbrăcat în pchielea goală și s-au uns cu niște unsori pe tot trupu’ și cân au gătit [= au terminat] au ieșit pe horn afară” (39, p. 75). Vezi elemente similare într-o poves- tire culeasă în Moldova, la începutul secolului XX (76). De aseme- nea, vezi infra, capitolul „Narcotice și halucinogene în spațiul carpato- dunărean”, subcapitolul „Plante magice și halucinogene”. Din cele mai
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ciumăfaie, măsălariță, mătră- gună” (113, p. 188). Sunt atestate și în unele zone din România legende și credințe populare privind folosirea de alifii halucinogene 473Narcotice și halucinogene în spațiul carpato-dunărean (mai rar licori). Acestea provocau vrăjitoarelor viziunile cunoscute : ieșirea pe horn, călătoria prin aer călare pe o limbă de meliță sau pe o coadă de mătură (mai rar călare pe animale), întâlnirea și lupta cu alte vrăjitoare, luarea manei holdelor etc. Iată câteva exemple de relatări populare în această privință : „Strigoile
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
luarea manei holdelor etc. Iată câteva exemple de relatări populare în această privință : „Strigoile se adună pe muntele Retezat. Ele vin pe limbile melițelor și [pe] mături. Ele se ung cu ceva unsori, fiind în pieile goale, apoi fug pe horn afară” ; sau : „Ele s-o dat și o acoperit focu’ să nu să vadă și o stâns lampa și s-o desbrăcat în pchielea goală și s-o uns cu niște unsori pe tot trupu’ și cân o gătit [= când
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
dat și o acoperit focu’ să nu să vadă și o stâns lampa și s-o desbrăcat în pchielea goală și s-o uns cu niște unsori pe tot trupu’ și cân o gătit [= când au terminat] au ieșit pe horn afară [...], cu limba de meliță în mână, până la un tău mare. Și acolo loajnicele se băteau ca soldații, își împărțeau locu’, ca fiecare [să știe] până une să umble și făceau o larmă nespus de mare” ; sau : „Ungându-se noaptea
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
unsoare, [strigoii vii] ies din locuințele lor la câmp și adună de pe acolo din produsele câmpului” ; sau : „Pe la miezul nopții [de Sf. Andrei], a văzut cum femeia s-a sculat, s-a uns cu niște unsoare și a ieșit pe horn” etc. (28, pp. 74-75 ; 57, pp. 145 și 328-329 ; 139 ; 140, pp. 248, 256). „Pentru a putea zbura - scrie etnologul Gh. Pavelescu -, vrăjitoarele [se] dau pe corp cu o unsoare specială, care le face ușoare și le ridică prin horn
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
horn” etc. (28, pp. 74-75 ; 57, pp. 145 și 328-329 ; 139 ; 140, pp. 248, 256). „Pentru a putea zbura - scrie etnologul Gh. Pavelescu -, vrăjitoarele [se] dau pe corp cu o unsoare specială, care le face ușoare și le ridică prin horn în sus” (136, p. 256). I.P. Culianu era convins că, pentru provocarea orgasmului și a halucinațiilor privind „zborul magic”, vrăjitoarele își ungeau cu alifii halucinogene nu numai corpul, dar chiar și cozile de mătură sau limbile de meliță pe care
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
populare comentate mai sus au fost culese anume în zone din Transilvania și din nordul Moldovei, unde românii s-au învecinat cu populații catolice și protestante. „Credința că strigoii se ung cu o alifie specială și ies din casă pe horn” - credea Mircea Eliade - era „mai puțin frecventă” în spațiul românesc (115, p. 163). Rămâne deci de văzut dacă și în ce măsură a fost împrumutată practica evocată sau a fost preluat numai motivul legendar. 6. „Prăjitura morților” : narcotice pentru lumea de dincolo
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
precum un tiran crunt, îl cosește din viață înainte de vreme. Iar gândul pentru cele frumoase și bune îl face lipsit de vlagă. Trupul îl suge și îl înghite ca o lipitoare, în timp ce mintea o animalizează. Înnegrește inima ca pe un horn, umple plămânii cu funingine, face corpul să miroasă urât, iar dinții îi face mai negri decât smoala”. Așa cum voi arăta peste câteva pagini, Nicolae Mavrocordat obișnuia în acei ani să-și administreze opium, fără să considere că acest fapt ar
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
în franceză în anii ’60-’70 ai secolului al XIX-lea), dar s-a documentat bine. Personajele sale din Contele de Monte-Cristo (1845-1846) beau „cafea turcească” și fumează, șezând a la turca, „din ciubuce cu țevi de iasomie și cu hornuri de ambră” (209). Vorbind în 1821 despre comerțul dintre Turcia și Țara Româ- nească, F.G. Laurençon, profesor de franceză stabilit la București, constată faptul că, printre multe alte mărfuri, se importau de la Istanbul cafea, vinuri de Cipru, lichioruri, leacuri medicinale
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
o casă, ci acasă). Solidaritatea simbolică dintre vatră și casă a generat o solidaritate semantică : termeni ca hogeag, cămin, fum ș.a. desemnează atât vatra (cuptorul), cât și casa (camera). „Găoacea” locuinței este „spartă” de câteva elemente de construcție (ușă, fereastră, horn) (12) care permit comunicarea cu exteriorul, dar care - pentru mentalitatea tradițională - constituie „breșe” pe unde pot pătrunde duhurile malefice. Din această cauză, aceste „spărturi” sunt supuse unor practici speciale și specifice de pro tecție magică. în jurul casei este amenajat pridvorul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
dea pe casă. Suma păruse cumva pe măsura posibilităților lui. Reședința se ridica de la nivelul solului. Arhitectul trebuie să fi fost un discipol înfocat al lui Frank Lloyd Wright, căci profilul casei se topea printre copaci și peisaj. Se vedeau hornuri masive, aripi proeminente care se uneau armonios cu structura centrală și o abundență de ferestre batante. Anrella avusese grijă întotdeauna de extrasele din contul lor bancar comun. Acest aranjament îl eliberase, putând astfel să-și dedice timpul liber plăcerii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
trebui să se transforme, dimpotrivă, Într-o așezare creștină În general și catolică poloneză În special. Mai mult: să acopere tot acest lagăr al morții cu mânăstiri, cruci și clopote. De la o margine la alta. Cu un Iisus pe fiecare horn. Nu există pe lume un loc mai potrivit În care creștinismul să stea de vorbă cu el Însuși. Ei, nu noi. Lasă-i pe ei să facă pelerinaje acolo, să se bată cu pumnii În piept sau să celebreze cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
dus la Securitate propunînd un tîrg: „Eli berați-mi bărbatul că vi-l dau prins pe Blidaru!“ Atunci, securiștii i-au făcut femeii În casă o instalație cu baterii și cu un fir Întins În sus pînă la ieșirea pe gura hornului, la un bec mic de lanternă. Blidaru nu dădea pe la gazdele lui decît noaptea. S-au Înțeles ca ea să-l ademenească pe bărbat la masă, mă rog, iar cînd va fi Înăuntru, să apese doar cu dege tul ca să
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]