1,233 matches
-
om (4); roade (4); aer (3); cîmp (3); frumos (3); grîu (3); groapă (3); întindere (3); muncă (3); noi (3); praf (3); renaștere (3); siguranță (3); avuție (2); cald (2); Dumnezeu (2); element (2); energie (2); fertilitate (2); galben (2); humă (2); humus (2); Ion (2); jos (2); lan (2); murdar (2); piatră (2); plai (2); planeta (2); putere (2); rădăcini (2); sacru (2); sferă (2); sfînt (2); sicriu (2); soare (2); străbun (2); strămoșesc (2); teluric (2); trudă (2); țărm
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
un simț intern" care face legătura dintre lumea senzațiilor, a percepțiilor și lumea inteligibilă, conceptuală. Sub pecetea raționalismului lui René Descartes, imaginația este privită cu neîncredere "filosofică", aparținând doar lumii copilăriei, visului, poveștii. Empiriștii T. Hobbes, J. Locke și D. Hume readuc în discuție conceptul de imaginație, punând-o în relație cu sensibilitatea ca sursă de cunoaștere, însă, fără a se lua în considerare funcția sa creatoare. În schimb, G. Vico redefinește imaginația, considerând-o "forma primară a gândirii omenești", "generatoare
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
la "vatra de foc", iar casa se afuma în chip magic, pentru a fi apărată de duhurile rele.283 La huțulii bucovineni, moașa atârna la mâna dreaptă a copilului nou-născut o punguliță în care punea usturoi, lut luat din vatră (humă), tăciuni, cărbuni și urmă de câine. Când punea usturoiul în săculeț, moașa rostea: "Să nu se lege nimic de tine, așa cum nu se prinde huma aceasta; să nu te deoache nimeni, cum nu poate deochea cuptorul!" În momentul în care
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
mâna dreaptă a copilului nou-născut o punguliță în care punea usturoi, lut luat din vatră (humă), tăciuni, cărbuni și urmă de câine. Când punea usturoiul în săculeț, moașa rostea: "Să nu se lege nimic de tine, așa cum nu se prinde huma aceasta; să nu te deoache nimeni, cum nu poate deochea cuptorul!" În momentul în care așeza cărbunii, moașa spunea: Ochii răi ce s-ar uita la tine, să ardă cum au ars tăciunii!" Iar pentru "urma câinelui" descânta: "Să nu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
pudrat cu DDT și a pictat cu un bețișor ascuțit chipul Maicii Domnului. Alți deținuți foloseau tuburile de la pastă de dinți (acolo unde aveau pastă de dinți) pe care le desfăceau cu grijă, le acopereau cu un strat subțire de humă udată cu apă și apoi scriau cu bețisorul pe ele. In același scop au fost folosite și petice de cârpă, rupte din cămăși și acoperite cu o emulsie de săpun și funingine, avantajul fiind că încăpea mai mult text. După ce
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
și Tanța (colege de cameră) In anul V, la nunta colegei Berilă Cornelia, alături de d-na prof. Cleopatra Mociuțchi (eu sunt în dreapta d-nei profesoare). Cu colegii și d-na Erzilia Lozneanu (eu sunt a doua din stânga imaginii, între Petrică Humă și Lucia Hagiu) Expoziția de portrete în creion “Am învățat de la ei...” Primul în stânga sus este dl. prof. Ioan Gottlieb, profesorul de “cuante și de poante" iar în continuare, în expoziție și în viață a stat d-na prof. Cleopatra
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
-Ion Luca Caragiale “Din codru rupi o rămurea, Ce-i pasă codrului de ea, Ce-i pasă unei lumi întregi, De moartea mea ” - George Coșbuc „Ia, am fost și eu, în lumea asta, un boț cu ochi, o bucată de humă însuflețită din Humulești, care nici frumos până la douăzeci de ani, nici cuminte până la treizeci și nici bogat până la patruzeci nu m-am făcut. Dar și sărac ca anul acesta, ca anul trecut și ca de când sunt, niciodată n-
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
Lucian Blaga și treptat se apropie ca formulă de Ion Barbu 1: "Coboară și mie ochiul lui Zamolxe, o, întunericul tragic gestând licurici!" "Ochiul lui Zamolxe" se constituie într-o suită de poeme în care Zamolxe este soare, lună și humă; procedeul cel mai des întâlnit este exclamația retorică: "O, coamele lui Osiris!/ O, tăcerea mărilor de apă!". Ochiul lui ZamoIxe se confundă cu era primară, cu începuturile efervescente din vremea solstițiilor. Privirea lui Zamolxe se plimbă peste ostroave și cetăți
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
putând fi aproximate, de cele mai multe ori, numai prin relaționare cu alte poezii (poezia modernistă - autoreferențială; poezia avangardistă; poezia postmodernistă construită prin intertextualitate). Asemenea metafore ermetice sunt, de pildă, cele din versurile poeziei Timbru de Ion Barbu (Dar piatran rugăciune, a humei despuiare / Și unda logodită sub cer vor spune cum?) sau din Semn 1 de Nichita Stănescu (Plutea o floare de tei / în lăuntrul unei gândiri abstracte). Metonimia (gr. metonymía - înlocuirea unui nume cu altul) este un trop ce constă în
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
foșnitoare și înaltul cerului, care „se logodesc“ în poezia modernă. Interogația retorică din finalul secvenței exprimă ideea că poetica tradițională nu poate exprima toată complexitatea omului modern. Aceasta este sugerată prin enumerarea celor trei metafore ermetice/închise (piatraîn rugăciune, a humei despuiare / Și unda logo dită sub cer) care pot semnifica forța artei moderne de a surprinde și exprima tainele și limitele vieții și ale morții, ale credinței, ale cunoașterii, ale artei. Secvența a doua se deschide cu verbul la mod
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
acest caz despre o continuitate tipologică. Prima dintre aceste paradigme este materialismul, numit și naturalism. El a condus la pozitivismul și empirismul modern 179. Printre reprezentanții lui care pun preț pe categoriile intelectului -, Dilthey îi enumeră Democrit, Lucrețiu, Epicur, Hobbes, Hume, enciclopediștii, pozitiviștii, Comte, Avenarius și Mach. Aceștia derivă analitic viața spirituală din natură, propunând o perspectivă cauzală, mecanică. Ei concep lumea comentează Tudor Vianu "cel mult ca o succesiune de senzații"; "liberul arbitru este pus la îndoială"180, iar valorile
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Dilthey este parțial pozitivistă. 137 Pentru întregul context al discuției vezi W. Dilthey, Das Wesen..., pp. 1-6. 138 E. Hufnagel, op. cit., p. 12. 139 Ibid., p. 13. 140 Autorul evocă aici sistemele lui Democrit, Platon, Aristotel, Descartes, Spinoza, Leibniz, Locke, Hume, Kant, Fichte, Hegel și Comte (W. Dilthey, Das Wesen..., p. 7). 141 Ibid. 142 Pentru a sugera caracterul modern al viziunii lui Dilthey, aici putem face o trimitere la Émile Bréhier, care ajunge la o serie de concluzii apropiate de
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
trist, mai aburit/ Ca vinul vechi ciocnit la nuntă/... Mult îndărătnic menestrel/ Un cântec larg tot mai încearcă,/ Zi-mi de lapona Enigel/ Și Crypto, regele ciupearcă!" Primul personaj evocat e Craiul Crypto care "în pat de râu și-n humă unsă,/ Împărățea peste bureți". Celălalt personaj e lapona Enigel care trăia "în țări de gheață, urgisită". Într-o zi, Enigel ajunge cu renii ei, în împărăția rigăi Crypto, care se îndrăgostește de ea. Cele două personaje reprezintă două moduri de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
conferă mister ("Cimpoiul veșted luncii"), verbul "răsare" semnifică relansarea ideii. Imaginea cântecului este sugerată de cuvinte care intră în câmpul semantic al muzicalității: "cimpoi", "cântec", "sună", "spune" și altele care se includ în câmpul semantic al teluricului: "luncă", "drum", "piatră", "humă". Alături de "teluric", atrage atenția "acvaticul": foșnirea mătăsoasă a mărilor", poezia fiind imagine, sunet și ritm, cu rimă îmbrățișată ("drum" "cum", "tare" "despuiare"). Pentru I. Barbu, "timbrul" este "emblema" liricii sale, prin care se exprimă concepția despre poezie. Timbru este alcătuită
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
deslușim o interogație retorică, prin care poetul se întreabă dacă orice poezie poate să exprime stări spirituale profunde. Indiferent cum "sună" cimpoiul sau fluierul, durerea este "divizată". Piatra, de pildă, are revelație numai prin actul spiritual înalt ("piatra-n rugăciune"), huma, simbol al creației lumii, trebuie "despuiată", pentru a se ajunge la esențe iar "unda logodită sub cer" are profunzimi numai dacă se reflectă în nemărginirea cerului. Atribuind suflet unor obiecte (piatră, humă, unda mării), poetul simte comuniunea spiritului cu creația
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
numai prin actul spiritual înalt ("piatra-n rugăciune"), huma, simbol al creației lumii, trebuie "despuiată", pentru a se ajunge la esențe iar "unda logodită sub cer" are profunzimi numai dacă se reflectă în nemărginirea cerului. Atribuind suflet unor obiecte (piatră, humă, unda mării), poetul simte comuniunea spiritului cu creația cosmică. În strofa a doua, se exprimă ideea că poezia cuprinde toate lucrurile, fiind "un cântec încăpător", relevă splendorile lumii, muzica ascunsă a lucrurilor. Poezia trebuie să depășească instrumentele obișnuite (cimpoiul, fluierul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
prizărit, rușinos și fricos și de umbra mea". Dintr-un portret fizic aflăm că era vesel și "bălan", iar mai târziu, dintr-o autocaracterizare reținem: Ia, am fost și eu în lumea asta, un boț cu ochi, o bucată de humă însuflețită din Humulești, care nici frumos până la douăzeci de ani, nici cuminte până la treizeci de ani și nici bogat până la patruzeci nu m-am făcut. Dar și sărac așa, ca în anul acesta, ca în anul trecut și ca de când
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
evocă amintirile din copilărie, chipul mamei care "știa a face multe și mari minunății", întâmplări celebre (la cireșe, pupăza din tei, la scăldat), celebra autoironie: " Ia, am fost și eu în lumea asta un boț cu ochi, o bucată de humă însuflețită din Humulești...". Partea a III-a începe cu un dialog al naratorului cu propriul său cuget: "Nu mi-ar fi ciudă încaltea când ai fi și tu ceva și de te miri unde, îmi zice cugetul meu". Nică a
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
proză de analiză a unui scriitor realist, anticalofil, precis în relatare, concis în stil, care apelează mereu la stilul indirect liber, nu exclude imaginativul și fabulosul, mitologia realismului, enigmaticul. Ilie Moromete se schimbase. Din el rămăsese "doar capul lui de humă arsă". Cei care l-au dușmănit, s-au potolit, Tudor Bălosu devenise binevoitor cu vecinul său, Guica amuțise. Moromete se apucase de negoț, nu-l mai lăsa la școală pe Niculae, deoarece nu va avea de pe urma lui nici un "beneficiu". Băieții
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
căutarea unui statut social, Ion o seduce pe Ana, fiica lui Vasile Baciu, deși era urâțică și nu avea nici un fel de sentimente față de ea. El iubea mai presus de orice pământul, era cuprins de "o poftă sălbatică să îmbrățișeze huma, să o crâmpoțească în sărutări", pământurile sunt: "ibovnice credincioase". Când intră în posesia pământului, se vede "mare și puternic ca un uriaș din basme", dar continuă s-o terorizeze pe Ana, s-o trateze cu o cruzime rar întâlnită. Ion
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
a dat loc la speculații în care factorul abscons joacă adesea un rol aparte 2. Pe seama lui s-a încercat explicarea echilibrului indispensabil în orice sistem de gândire social-politică. Ideea de echilibru a ajuns aproape o obsesie, îndeosebi prin David Hume, de la care se inspiră nu numai sociologia secolului XIX, dar și istorici, filosofi, oameni de stat. Gânditorul englez vorbise de "echilibrul puterii". Metternich, se știe, a făcut din acest echilibru o maximă politică. Însă "echilibrul european", după Congresul de la Viena
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
pledoarie pentru sinteză (H. Berr), restrânsă inițial la domeniul istoriei (Revue de synthèse historique, 1900) pentru a deveni apoi o sinteză pură și simplă (Revue de synthèse, 1931). Mari serii de monografii, precum Histoire générale, Allgemeine Staatengeschichte, Evolution de l'Huma nité, Peuples et Civilisations, Propyleen Weltgeschichte, Historia mundi, urmate de altele, relevă preocuparea istoricilor de a răspunde, prin travaliu de echipă, unei trebuințe tot mai acute. Unificarea lumii sub raportul informației, al tehnicii, al elementelor de civilizație etc. impunea și
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
168, 245 Heidegger, 29 Heliade, 100, 137, 140 Herder, 231 Herodot, 241 Herzen, 202, 204, 225, 227 Hesse, 144, 175 Heym, Ștefan, 215 Hintze, Otto, 222 Hitler, 121, 160 Homer, 242 Horațiu, 184 Houaiss, A., 186 Hugo, V., 202, 238 Hume, David, 117 Humphrey, H.H., 162 Hungtington, P., 248 Huntzinger, 236 Iliescu, Octavian, 16 Ionesco, Eugen, 263 Iorga, N., 9, 31, 36, 38, 52, 61, 67, 80, 94, 106, 124, 147, 154, 167, 171, 172, 173, 174, 175, 184, 191, 194
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
cerca". 130 Ernesto Sábato, La cultura en la encrucijada nacional, p. 82: "Borró el asfalto de una manotada/ la vieja barriada que me vio nacer...". 131 Idem: "Yo te evoco, perdido en la vida/ y enredado en los hilos del humo". 132 În spaniolă: Tras de qué sueños volaron? / ¿En qué estrellas andarán?/ Las voces que ayer llegaron / y pasaron y callaron, / ¿dónde están? / Por qué calles volverán?" 133 H.F.Giacoman, Homenaje a E.S. Variaciones interpretativas en torno a șu obra
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
și măturam prin casă ca o fată mare-, comportament ce-i atrage laude din partea mamei. Capitolul culminează într-un alt scurt monolog, încheiat cu pasajul: „Ia, am fost și eu, în lumea asta, un boț cu ochi, o bucată de humă însuflețită din Humulești, care nici frumos până la douăzeci de ani, nici cu minte până la treizeci și nici bogat până la patruzeci nu m-am făcut. Dar și sărac așa ca în anul acesta, ca în anul trecut și ca de când sunt
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]