1,445 matches
-
din structura social-economică a obștii sătești teritoriale, în care se infiltrează elemente din obștea marcă germană și zadruga slavă. Peste aceste elemente autohtone se suprapun forme de feudalism asiatic, purtător al “culturii de stepă”. Cu avarii și supușii lor slavii (hunii sunt prea bine cunoscuți datorită lui Ammianus Marcellinus și Priscus Panites), începe pentru protoromâni dominația asiatică și vasalitatea de stepă. În timp ce în interiorul obștii teritoriale se detașează ca poziție socială și avere juzii, cnezii și voievozii, care judecă și administrează o
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
în absența organizației de stat, caz în care acest proces poate fi dirijat, conștientizat și impus . Dăinuirea daco-romanilor poate fi explicată și prin coborârea cifrei migratorilor barbari la dimensiuni rezonabile, îndeosebi a celor veniți după plecarea vizigoților și dispariția „imperiului hun”. Spațiul nord-dunărean a fost folosit ca sursă de aprovizionare prin jaf sau prin înțelegere cu autohtonii, ca bază de atac împotriva Imperiului roman de apus și asupra celui de răsărit. Măcinați de războaie interne, de presiunea altor barbari, aceștia au
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
cerească, pe care au invocat-o în basilica imperială, transformată în biserica creștină. Cancelaria imperială de la Constantinopol, cronicarii romani și bizantini, când vorbesc de populațiile de la nordul Dunării folosesc termenul generic de barbari sau individualizează grupul etnic dominant: goți, huni, avari, gepizi, păstrând o tăcere suspectă cu privire la romanus . Nici populația romanizată de la sudul Dunării nu-i denumită cu acest termen, deși acestei populații nu i se poate nega existența, ceea ce este și mai de neînțeles. Care poate fi explicația acestei
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
a dispărut dintr-o dată, iar dispariția vieții orășenești din Dacia o datorăm atacurilor migratorilor barbari, care atacau în primul rând orașele, unde credeau că sunt concentrate bogățiile dintr-o regiune. Procesul de distrugere a vieții orășenești trebuie pus pe seama hunilor și nu al vizigoților, care preluaseră controlul asupra teritoriului nord- dunărean . Cu orașele distruse, cu castrele părăsite, lipsiți de șefi militari și administrativi, de o clasă conducătoare, daco-romanii au fost nevoiți să revină la formele ancestrale de viețuire, cunoscând pentru
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
prigonitorii păgâni ai regelui vizigot Athanaric, pe la 372 d.Hr. Tot în rândul satelor vechi, atestate documentar, amintim pe cele întâlnite prin Banatul de astăzi de Priscus Panitis, secretarul ambasadei împăratului de la Constatinopol, Teodosie al II-lea, la curtea regelui hunilor, Attila, pe la anul 440, sate din care membrii ambasadei se aprovizionau cu mâncare și băutură. Și unele și altele aparțineau unui spațiu istoric în devenire, disputat de forțele politice pe care stepa le-a deversat în Romania Orientală, care este
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
onomatopee (barbar), graiul lor nici nu părea a fi un grai, ci un fel de gângurit fără noimă. După Lévi-Strauss (Rasă și Istorie), cuvântul "barbar" trimite, din punct de vedere etimologic, la ciripitul nelămurit al păsărilor. Fie el egiptean sau hun, cel care nu vorbește greaca sau latina nu deține logosul (discursul limbaj și rațiune totodată) și nu aparține, deci, umanității. Dacă romanii îi considerau pe huni a fi "animale cu două picioare", aceasta se datora limbii lor "păsărești". Mai târziu
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
din punct de vedere etimologic, la ciripitul nelămurit al păsărilor. Fie el egiptean sau hun, cel care nu vorbește greaca sau latina nu deține logosul (discursul limbaj și rațiune totodată) și nu aparține, deci, umanității. Dacă romanii îi considerau pe huni a fi "animale cu două picioare", aceasta se datora limbii lor "păsărești". Mai târziu, termenul barbar a fost înlocuit cu sălbatic, provenit din latinescul silvaticus, însemnând "al pădurii" (care vine din pădure) și trimițând tot la natură: la origine, animalele
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
stabiliseră în Gallia și apoi în Spania), Gallia, străbătută de toate populațiile germanice menționate mai sus, apoi dominată definitiv de burgunzi și de franci. Italia, deși supusă unor invazii devastatoare, cum au fost cea a vizigoților din 410-411, cea a hunilor din 454 și cea a vandalilor din 455, rămîne guvernată de împăratul din Apus pînă în 476, cînd acesta e uzurpat de Odoacru, regele herulilor, iar stabilirea acestei populații barbare în peninsulă pune capăt - conform interpretării tradiționale - Imperiului Roman de
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
acest conciliu, ținut sub patronajul curții bizantine; prin acest canon, episcopatul de Constantinopol era considerat mai presus decît celelalte episcopate orientale. E cunoscută acțiunea organizată de Leon în 452, cînd, în fruntea unei misiuni diplomatice, a încercat să oprească invazia hunilor lui Attila în Italia, și, dacă n-a putut să împiedice distrugerea Romei de către vandali în 455, a procedat astfel încît Biserica, așa cum se întîmplase în alte vremuri tulburi, să înlocuiască autoritatea civilă. Leon a murit în 461. a) Epistolarul
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în special celor legate de marile sărbători (Naștere, Paști, Cincizecime, înălțarea la Cer...), însă și unor figuri de martiri sau Părinți ai Bisericii (Grigorie Taumaturgul, Atanasie, Vasile cel Mare...), unor patriarhi, episcopi și împărați, precum și unor evenimente din actualitate (invazia hunilor, războiul cu perșii, cutremure) sau conțin învățături (împotriva mîniei, împotriva teatrului și dansului, aceasta din urmă fiind o temă care apare și în omilii); altele au ca temă diversele ore ale zilei (imnuri pentru dimineață și seară), categoriile comunității (clerici
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
s-a format poporul român (nordul sau sudul Dunării), elementele care au contribuit la etnogeneza românilor, soarta populației Daciei după retragerea armatelor romane în sudul Dunării, relațiile locuitorilor rămași în Dacia cu popoarele migratoare, lucrarea oprindu-se la perioada venirii hunilor. Caracterul evident polemic al Istoriiei Țării Rumânești... nu transformă lucrarea într-o pledoarie pătimașă; dimpotrivă, ea se caracterizează prin cercetarea critică a surselor, printr-un efort constant de discernământ. Dornic de a scrie în spirit critic, autorul se străduiește să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286066_a_287395]
-
est (În a doua jumătate a mileniului I și prima jumătate a mileniului al II-lea), concomitent cu migrația slavă spre sud (de la Urali spre centrul Europei), migrația iberică de la nord la sud și migrația asiatică către Europa centrală (mongolii, hunii), populații ce reușesc să se consolideze În noile teritorii prin apariția centrelor urbane, centre ce au jucat un rol important În sedentarizarea populației. Cucerirea spațiului continental, ca efect al acestor migrații Întâmplătoare sau dirijate politic și militar, se Încheie În timpul
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
șir de caracteristici: după origine: din sud, din nord (de la călugării șaolin); după mișcările animalelor imitate: pumnii de maimuță, aripi de vultur, greier; după caracterul mișcărilor specifice: lungi, moi, alunecoase, tăietoare; după numele fondatorului școlii: stilul Ian, Cen, I, Cia, Hun. Este greu de calculat o cifră exactă de varietăți din cauza asemănărilor În multe cazuri a semnelor caracteristice. Cu toate acestea, specialiștii evidențiază 130 și chiar mai mult de varietăți Wu Shu. Toate genurile de Wu Shu se Împart În două
Fitness. Teorie si metodica by Olga Aftimciuc,Marin Chirazi () [Corola-publishinghouse/Science/1170_a_1869]
-
Galia și apoi în Spania), Galia, traversată de toate populațiile germanice menționate mai sus, apoi dominată definitiv de burgunzi și de franci. Italia, deși supusă unor invazii teribil de devastatoare, cum a fost cea a vizigoților din 410-411, cea a hunilor din 454 și cea a vandalilor din 455, rămâne guvernată de împăratul din Apus până în 476, când acesta e uzurpat de Odoacru, regele herulilor, iar stabilirea acestei populații barbare în peninsulă pune capăt - conform interpretării tradiționale - Imperiului Roman de Apus
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
acest conciliu, ținut sub patronajul curții bizantine: prin acest canon, episcopatul de Constantinopol era considerat mai presus decât celelalte episcopate orientale. E cunoscută acțiunea organizată de Leon în 452, când, în fruntea unei misiuni diplomatice, a încercat să oprească invazia hunilor lui Attila în Italia, și, dacă n-a putut să împiedice distrugerea Romei de către vandali în 455, a procedat astfel încât Biserica, așa cum se întâmplase în acele vremuri tulburi, să înlocuiască autoritatea civilă. Leon a murit în 461. a) Epistolarul Această
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
evanghelică, în special celor legate de marile sărbători (Crăciun, Paște, Rusalii, Urcarea la Cer...), însă și unor figuri de martiri sau Părinți ai Bisericii (Grigorie Taumaturgul, Atanasie, Basilius...), unor patriarhi, episcopi și împărați, ca și unor evenimente din actualitate (invazia hunilor, războiul cu perșii, cutremure), sau conțin învățături (împotriva mâniei, împotriva teatrului și a dansului; aceasta din urmă fiind o temă care apare și în omilii); altele au ca temă diversele ore ale zilei (imnuri pentru dimineață și seară), categoriie sociale
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Dunărea. Încă din cele mai vechi timpuri, peninsula a fost o adevărată cale de trecere pentru feluriții invadatori. Începând cu Achenii și Dorienii din perioada anilor 1000 î.h. și continuând cu Ilirii, Celții și Romanii, urmați de hoardele de Huni, toți aceștia cotropind teritorii, comițând abuzuri și masacre asupra populației. În acest conglomerat de invadatori, trebuie să remarcăm prezența neamului Trac, singurul poate care nu a manifestat o fire de cotropitor. Se poate spune, deci, că existau toate premisele pentru ca
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
slavi; Q, pentru turco mongoli; N, pentru fino ugrici. S-a năpustit pe meleagurile noastre ca un puhoi care a captat, pe un fond genetic de tip indo european, slavo germanic, dar și iranian, componente central asiatice și caucaziene (goții, hunii, gepizii, avarii, slavii, bulgarii, ungurii, pecenegii, cumanii, tătarii). În Evul Mediu, au țâșnit pâraie care s-au îndreptat spre ținuturile noastre odată cu retragerea armenilor din Caucaz, în mai multe valuri, a rutenilor din Polonia și a migrării romilor (țiganilor) din
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
uităm că Panonia s-a aflat sub influență romană o perioadă mai îndelungată decât Dacia. Din cauza reliefului deschis, zona era expusă năvălirilor, fiind de altfel, ocupată, pe rând, de mai multe triburi care devastau totul în calea lor (de pildă, hunii, avarii și maghiarii). Acest segment latinofon s-a retras spre Transilvania, protejată mai eficient de fortăreața naturală a arcului carpatic, adăugându-se populației romanizate care s-a păstrat din timpul Daciei Felix. Alte direcții urmate au fost spre miazăzi, alăturându
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
în Africa și Himalaya în Asia). 21 De pildă, de la greci, strămoșii noștri au preluat moneda și roata olarului. 22 Grecii își închipuiau că trăiesc populații mitologice (hiperboreeni). 23 De exemplu, o secetă puternică și prelungită avea să determine migrația hunilor. 24 Deși unele tentative de vasalizare a țărilor române extra carpatice i-au redus, uneori, acest caracter. 25 Pirineii au avut o istorie mai îndelungată și o rezistență mai mare, date fiind altitudinea și dispunerea lor. Alpii, într-o mai
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
în nordul Bucovinei, cu centrul la Cernăuți. În 1940 a fost ocupat de URSS și cedat Ucrainei. Ungaria - țara al cărei teritoriu era numit în Antichitate Pannonia, în Câmpia Tisei, locuit de daci, ocupat apoi de romani și de migratori. Hunii, conduși de Atilla, s-au stabilit aici în secolul V d. Hr. În jurul anului 900 s-au stabilit aici ungurii (maghiari), venind din zona Uralilor. Sub Ștefan I s-au creștinat, au format Regatul Ungariei și încep cuceririle teritoriale în
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
unei distincții dintre masculin și feminin, căci, la persoana a treia, există forme ale pronumelui personal diferențiate de gen, care disociază sub-stantivele pe care le pot înlocui (neer. hij [xei] "el", zij [zei] "ea"; dan. han, hon, sued. han, hon [hun], norv. han, hun). Engleza și germana prezintă și ele pronume personale diferite pentru masculin și feminin la persoana a treia singular: engl. he [xi] "el", she [∫i] "ea"; germ. er "el", sie [zi:] "ea". Aceste două limbi, la care se
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
masculin și feminin, căci, la persoana a treia, există forme ale pronumelui personal diferențiate de gen, care disociază sub-stantivele pe care le pot înlocui (neer. hij [xei] "el", zij [zei] "ea"; dan. han, hon, sued. han, hon [hun], norv. han, hun). Engleza și germana prezintă și ele pronume personale diferite pentru masculin și feminin la persoana a treia singular: engl. he [xi] "el", she [∫i] "ea"; germ. er "el", sie [zi:] "ea". Aceste două limbi, la care se adaugă neerlandeza, au
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
foarte apropiat, căci adverbele care provin din adjective primesc desinența -t, adică aceeași desinență pe care o primesc cînd determină substantive neutre, în acest caz forma adverbului fiind omonimă cu cea de adjectiv neutru. Ca atare, în norvegiană, în propoziția Hun er pen ("Ea este frumoasă"), pen este adjectiv la genul comun, iar în propoziția Hun synger pent ("Ea cîntă frumos"), pent este adverb. În mod similar, în suedeză, în enunțul De sjunger högt ("Ei cîntă tare"), adjectivul hög "strident, intens
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
care o primesc cînd determină substantive neutre, în acest caz forma adverbului fiind omonimă cu cea de adjectiv neutru. Ca atare, în norvegiană, în propoziția Hun er pen ("Ea este frumoasă"), pen este adjectiv la genul comun, iar în propoziția Hun synger pent ("Ea cîntă frumos"), pent este adverb. În mod similar, în suedeză, în enunțul De sjunger högt ("Ei cîntă tare"), adjectivul hög "strident, intens", a primit aceeași desinență, și la fel în daneză smuk "frumos", devine adverb cu forma
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]