1,549 matches
-
obișnuite“. Și-o imagina smucită și lovită cu copitele În timp ce Încerca să dreseze caii, cârdășiile ei de sezon cu muncitorii de la fermă, „nenorocitul“ ăsta și „neisprăvitul“ celălalt care o snopeau În bătaie după ce o călăreau În pat ca pe o iapă Înșeuată. Asta se Întâmpla atunci, pe vremea când Încă mai putea lucra. Însă nu acum. Acum avea spatele făcut praf, dureri Îngrozitoare alinate cu sticle de băutură din cea mai ieftină. Venise În oraș când auzise că fusese dat dispărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
-și poată explica de ce, se depărtă în grabă, încercând să se amestece în mulțime. Intră într-o cârciumă improvizată în care negustori de vite, puși să-și păgubească agoniseala chimirelor, după ce pipăiseră cu mâinile crupele umede ale marhelor și gingiilor iepelor, înșfăcau acum hulpav hartane mari de berbec, fripte pe mangal, a căror grăsime li se prelingea în bărbi și pe postavul prăfuit al surtucelor. Guri lacome, buze-nsângerate, dinți gălbejiți. Era ceva violent și impudic în această devorare, ca de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
modul serios cu aplicațiune direct pe obiect. Pentru a mări suspansul eu te sfătuiesc ca după citire și după ce pui la loc ferit notițele luate, volumul să-l faci cadou soției, așa după vorba românului, să bați șeaua ca să priceapă iapa. Dacă nu este chiar blondă sadea și la creier, va înțelege aluzia și va începe imediat să-și chivernisească de una singură, bani de tămâie, de colivă și alte alea. În felul acesta scapi tu, post festum, de o cheltuială
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
-i aținti din nou în cei ai hunului. — Păi? întrebă cu vocea sa răgușită. N-aveți de băut? Odolgan fu cel care răspunse: — Sigur, kumis! Ce e asta? întrebă femeia, cu o figură neîncrezătoare. — E o băutură hună: lapte de iapă fermentat. E foarte tare. întrucât descântătoarea nu părea prea convinsă, Audbert îi veni în ajutor. — Eu am hidromel. Ce alegi? îndreptându-și spinarea, Malaberga răspunse hotărâtă: — Hidromel, mai e vorbă? Și să nădăjduim că-i bun! — Din cel mai bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
tu ai fost sclava căpeteniei lor. — Un mare ticălos, te asigur. Un adevărat animal, un păgân. Mă prindea în orice moment, ca o bestie, apoi imediat mă gonea și noaptea punea să mă lege de gât de țărușii cortului lui. „Iapa tristă“, îmi spunea - fiindcă, după tot ce îmi făcuseră, eu trebuia să râd, înțelegi? Pe urmă, noaptea strigă și lovește din picioare în somn pradă cine știe căror coșmaruri. Or fi remușcări pentru păcatele lui, zic eu. Oricum, cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pe lângă palisada șubrezită, pe ale cărei trunchiuri, în vreme ce vorbeau, Lidania își lăsa să alunece distrată degetele. Ascultând-o, Sebastianus o privea ca și cum ar fi văzut-o pentru prima oară și constata, aproape minunându-se, că era într-adevăr frumoasă. O „iapă tristă“, spusese Balamber: mai degrabă, un chip nordic, cu trăsături decise, dar plăcute la vedere, o gură bine conturată și o privire directă, leală și plină de hotărâre. Și pe urmă, părul: rebel, foarte ondulat, imposibil de domolit, îi cobora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
crezi? Ce s-a întâmplat, Prefectule? Ea te-a refuzat? Bietul de tine! Și acum, că trebuie să pleci, nu vrei să te duci de-aici fără să-ți satisfaci plăcerea, așa-i? Iar pentru asta sunt bună și eu: „Iapa tristă“ poate să-ți slujească scopul, de ce nu? Ba chiar trebuie să mă simt onorată. Da, bineînțeles; poftim, simte-te ca acasă, clarissime, o să vezi că o să-ți placă. Acum sunt obișnuită să-i consolez pe războinici! De două luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-i plăcea să se despartă astfel de ea, să trebuiască să poarte cu el în viitor, ca ultimă imagine a ei, chipul său aprins de mânie. Se opri și, întorcându-se să o privească, îi spuse cu un surâs melancolic: — „Iapa tristă“ e o poreclă urâtă și nu ți se potrivește deloc. Tu ești o femeie frumoasă. O femeie minunată. Ea, încremenită cu spatele lipit de palisadă, cu mâinile la spate și gura încă strânsă de mânie, ridică din umeri. Sebastianus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-și poată explica de ce, se depărtă în grabă, încercând să se amestece în mulțime. Intră într-o cârciumă improvizată în care negustori de vite, puși să-și păgubească agoniseala chimirelor, după ce pipăiseră cu mâinile crupele umede ale marhelor și gingiilor iepelor, înșfăcau acum hulpav hartane mari de berbec, fripte pe mangal, a căror grăsime li se prelingea în bărbi și pe postavul prăfuit al surtucelor. Guri lacome, buze-nsângerate, dinți gălbejiți. Era ceva violent și impudic în această devorare, ca de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
a trimis pe om în căutarea unui bidiviu. Trei luni mai târziu, omul s-a întors cu vestea că a descoperit unul. — Acum se găsește la ShaQui, a adăugat el. — Cum arată calul? s-a interesat Principele. — O, e o iapă murgă, a sunat răspunsul. Dar, când un sol a fost trimis să aducă iapa, animalul s-a dovedit a fi un armăsar negru ca tăciunele. Nemulțumit foarte, Principele l-a chemat pe Po Lo: — Prietenul acela al tău, căruia i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
a întors cu vestea că a descoperit unul. — Acum se găsește la ShaQui, a adăugat el. — Cum arată calul? s-a interesat Principele. — O, e o iapă murgă, a sunat răspunsul. Dar, când un sol a fost trimis să aducă iapa, animalul s-a dovedit a fi un armăsar negru ca tăciunele. Nemulțumit foarte, Principele l-a chemat pe Po Lo: — Prietenul acela al tău, căruia i-am încredințat alegerea unui cal, a încurcat rău lucrurile. Ce mai, nu-i în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Atunci de ce s-a mai spânzurat, dacă o avea așa de mare?“, s-au Întrebat femeile trecute de treizeci... „Tocmai asta-l chinuia. Unde să-și găsească omul femeia potrivită? Pentru un astfel de melesteu i-ar fi trebuit o iapă zdravănă de tot...“, au zis cele de cincizeci. „Pesemne, Dumnezeu s-o ierte, răposata avea și ea ceva deosebit“, conchiseră cele de șaptezeci... „Vă caută moartea pe acasă și gândul vă este numai la prostii!“, le mustrase Mașa... În sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Nu, nu-i rău deloc. Uite, fetele astea sînt niște lepădături și cei ce lucrează pe șantiere n-au o viață prea ușoară... dar decît să se Încurce cu ele, mai bine lipsă... Aia cu cei mai mulți clienți Întrece și o iapă... face amor cu mai mulți deodată și chiar În mijlocul actului sexual Începe să sforăie. Se spune că și-a pus deoparte vreun milion de yeni. — El are dușmani ? l-am Întrebat. — Ia uite! zise cu voce joasă. Nu-mi place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ei. Niță Lepădatu mergea alăturea de Faliboga și Iana umbla înaintea lor. —Iano, zise vătaful, tu intră și te culcă. Eu mi-oi lua calul să dau un ocol - și mă-ntorc îndată... Femeia dispăru în umbră. Faliboga își aduse iapa. Măi Niță, vorbi el iar, ia-ți și tu căluțul tău și hai cu mine!... Coborâră la vaci - și Lepădatu își scoase calul. Porniră amândoi prin ploaia care curgea necontenit rece și neîndurătoare. Umblară mult alături. Flăcăul abia cunoștea locurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
lumi. Prin jurul curții, bordeienii umblau călări, ducând vitele la adăpost și întorcându-le înapoi în șoproane. Pe la hambare și coșere, slujbașii umblau greoi, cu sumanele înflorite de bura negurilor. Numai glasul lui Faliboga răzbătea cu putere prin toate dosurile, și iapa lui albă fugea la trap pe cărări glodoase. Niță Lepădatu stătu o zi întreagă la hambare, ca să aleagă opinci pentru dânsul și pentru flăcăuașii de subt ascultarea lui și ca să tocmească cojoacele, cu Isailă cojocarul. Erau acolo clădite piei peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
știu dacă am grăit bine; dumneavoastră judecați. D-apoi ce să mai stăm și să mai judecăm? grăi cu voce blândă Toma Orășanu. Parcă putem face altfel? Atâta scădere este că rămân numai lupii păzitori în pădure. Și, pe lângă asta, iapa mea nu-i potcovită. Traian zâmbi: Vei lua, bade Toma, pe roibul meu, și iapa dumnitale va face drum mai puțin. Badea Toma cercă să se mai dumirească o dată pe sine însuși. Știu eu ce și cum om face? Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mai judecăm? grăi cu voce blândă Toma Orășanu. Parcă putem face altfel? Atâta scădere este că rămân numai lupii păzitori în pădure. Și, pe lângă asta, iapa mea nu-i potcovită. Traian zâmbi: Vei lua, bade Toma, pe roibul meu, și iapa dumnitale va face drum mai puțin. Badea Toma cercă să se mai dumirească o dată pe sine însuși. Știu eu ce și cum om face? Să zicem că dau iapa. Dar rămâne pădurea fără mine. Cel de jos, bolnavul, rânji mormăind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
potcovită. Traian zâmbi: Vei lua, bade Toma, pe roibul meu, și iapa dumnitale va face drum mai puțin. Badea Toma cercă să se mai dumirească o dată pe sine însuși. Știu eu ce și cum om face? Să zicem că dau iapa. Dar rămâne pădurea fără mine. Cel de jos, bolnavul, rânji mormăind: —Las’ să rămâie, că-i cel mai mare dușman. Badea Toma îl privi cu mirare pe Culi, auzindu-l că grăiește. Culi urmă a șopti: —Lui Murgu să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ajuta să scoată hamurile de pe calul căzut. Toate s-au făcut întocmai, după legea nevoii acelui ceas. Bătrâna, moarta și pruncul au coborât cu badea Toma la drumul deschis al văii. Traian a ajutat lui Culi să se aburce în spatele iepei. Să caut și securicea... și-a adus aminte Traian. Culi Ursake s-a prins cu ghiarele de el. C-un fel de taină: — Ba tu s-o leși, Trăiane. Securea nu se mai găsește; nici trebuie căutată. Paznicul cel tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Ascultă, Trăiane. Știi tu ce s-a întâmplat? Știi tu ce s-a întâmplat? De ce nu răspunzi? În sania aceea e Ana, moartă. Și-n Ana e inima mea. Îi tremurau buzele și pleoapele; și-a plecat fruntea în coama iepei; a apucat între buze un moț de scai din coamă, ca să-și înăbușe gemetele. Mai mult decât patru zile n-au fost trecut și nana Floarea s-a întors în bună stare, cu badea Toma - și fără prunc. Țâncului îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
care sporea, jongleri, iluzioniști, saltimbanci, dansatori pe sârmă, echilibriști, dresori de maimuțe, cerșetori, orbi falși sau adevărați se răspândiseră în tot cartierul de pe Sabika; și, cum era primăvară, țăranii plimbau cu ei armăsari pe care-i dădeau la împerechere cu iepele ce le erau aduse, totul contra plată. — Toată dimineața, își amintea maică-mea, strigasem și bătusem din palme la spectacolul oferit de jocul „tabla“, în cursul căruia cavalerii zeneți încercau unul după altul să atingă ținta de lemn cu ajutorul bețelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
toți cei care i-au prezis ruina. Calvia arătă din nou spre rațele care dispăreau la orizont: — De azi înainte, zborul rațelor va anunța un viitor plin de primejdii pentru tine. După puțină vreme, Calvia Crispinilla părăsea tabăra călare pe iapa ei albă, înconjurată de oamenii din escortă. Se întoarse și-i făcu un semn de salut lui Antonius, care o urmărea cu privirea. Când Antonius intră în cort, dădu cu ochii de Martialis, care continua să stea la masă, având
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
din urmă, am dus totul în dormitor și l-am aruncat pe pat. Nici pornografia nu e mai ușoară decât povestea asta, mi-am spus eu în timp ce-mi desfăceam brâul, dar acolo... Mai rămăseseră în cursă doar trei iepe, La Femme au Jardin, La Maja Desneuda și Alice la Mulatresse, când am auzit scheunatul orgasmic al lui Shadow și zgomotul unor pași repezi care urcau scările. Abia dacă am avut timp să mă arunc pe pat și să zvâcnesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de plasă, strălucind de la stratul gros de ulei de corp și cu un zâmbet luminos. Nu înțeleg moda asta ca fetele să își scurteze numele, lătră Sir Richard, dar într-un fel prietenos. Ale mele sunt amândouă cu moda asta, iepe prostuțe, deși au nume frumoase cu care să se mândrească. Unde sunt Susan și Belinda? S-a întors să se uite prin încăpere. —Trebuie să fie pe undeva pe aici. În fine... Pe Duggie aceștia deja îl știi, desigur. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
alte asemenea întâmplări auzite de la diferiți. Chiar la noi în sat fusese o astfel de întoarcere a unui cal de pe front. Altădată auzisem în Ardeal, la Z., cum un cal revenise din Ungaria, unde îl duseseră horthyștii. Sau de o iapă care se întorsese într-un sat de lângă Galați, după ce scăpase, în primul război mondial, dintr-o luptă de pe Jiu. Mi-o povestise chiar secretarul cu propaganda de la județ. Când venise iapa acasă, tatăl lui era copil. După mai bine de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]