688 matches
-
diavoli, sorbind ca o picătură profirul din pahare la umbra frunzarului din fața cârciumii", tematică împrumutată din opera lui Theodor Aman, sau ca "Țăranca ducând merinde la câmp". Sava Henția a realizat picturi care au statut documentar, din ele transpare pitorescul iarmaroacelor și a îngrămădirilor comerciale rurale. Acuarela "Bâlciu în Brebu" este o îmbinare dintre peisaj care are și o valoare documentară a epocii, cu pitorescul scenei de gen. Practic avem de-a face cu o vedere a drumului ce ducea la
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
Liban, Siria și Iordania. 1975 septembrie Membrul delegației oficiale a R.Moldova pentru studierea experienței economiei reale și a reformelor economice de îmbinare a planului cu piața a Republicii populare Ungaria. 1976 iulie Membrul delegației mixte a R.Moldova la “Iarmarocul Internațional de la Leipzig - Republica Democrată Germană. 1977 septembrie Conducătorul delegației jubiliare a R.Moldova la Expoziția Internațională a realizărilor economice a URSS din or. Verona (Italia). 1978 iulie Membrul delegației guvernamentale a URSS în cadrul Comisiei economice bilaterale "URSS-RDG"”pentru semnarea
Ion Ustian () [Corola-website/Science/309962_a_311291]
-
pentru studierea particularităților dezvoltării economiei Cubei. 1982 noiembrie Membrul delegației guvernamentale a Consiliului de Miniștri al URSS în R.P.Ungaria pentru semnarea unui acord de implimentare în R.Moldova a experienței economico-tehnologice. 1983 octombrie Conducătorul delegației guvernamentale a URSS la “Iarmarocul Internațional de la Leipzig” - RDG. 1984 noiembrie Conducătorul delegației guvernamentale a R.Moldova în R.P.Ungaria cu scopul semnării unui acord economic bilateral dintre R.P.Ungaria și R.Moldova, vizînd aprofundarea implimentării a experienței moderne a economiei reale a Ungariei în
Ion Ustian () [Corola-website/Science/309962_a_311291]
-
înființarea Tipografiei Buciumului Român în anul 1850. Apoi, la rândul lor, fiii lui Ihil Șaraga, Samoil Șaraga (1857-1906), Elias Șaraga (1859-1939), și Aizic Șaraga (1871- ?), au urmat această profesiune. Elias Șaraga a început meseria ca buchinist - vânzător de cărți în iarmaroace și pe străzi - așezând o măsuță într-o boltă din dughenile Pașcanu, unde aduna vechi manuscrise, tipărituri și timbre. Librarii Șaraga colindau târgurile și iarmaroacele pentru a vinde cărți de literatură populară, înființând în anul 1884 Editura „Frații Șaraga”, numită
Elias Șaraga () [Corola-website/Science/310456_a_311785]
-
au urmat această profesiune. Elias Șaraga a început meseria ca buchinist - vânzător de cărți în iarmaroace și pe străzi - așezând o măsuță într-o boltă din dughenile Pașcanu, unde aduna vechi manuscrise, tipărituri și timbre. Librarii Șaraga colindau târgurile și iarmaroacele pentru a vinde cărți de literatură populară, înființând în anul 1884 Editura „Frații Șaraga”, numită apoi „Librăria Școalelor”, care poate fi considerată o predecesoare a „Bibliotecii pentru toți”. Eu au editat printre altele: "Povești", "Amintiri din copilărie" și "Anecdote" de
Elias Șaraga () [Corola-website/Science/310456_a_311785]
-
de șosea, precum și a trei case de locuit. După anul 1905, pe ambele părți ale drumului de acces, astăzi strada Independenței, s-a început construcția primelor case particulare. Peste puțin, prin anul 1910 la Dondușeni au început să se facă iarmaroace, de atunci localitatea este menționată ca așezare-târg. Spre 1915 aici apar primele mici întreprinderi meșteșugărești și comerciale. În acest an, 6 cîrciumioare evreiești cu meșteri neîntrecuți în breasla negoțului și legături vechi cu Podolia alcătuiau toate instituțiile comerciale private din
Dondușeni () [Corola-website/Science/305089_a_306418]
-
despre Telenesti, așezat pe malul râului Ciulucul Mic, datează cu anul 1611. Un alt factor care a determinat dezvoltarea localității ca târg a fost hrisovul din 1796 al lui Alexandru Callimachi, prin care aici se întemeiază un târg cu 6 iarmaroace pe an, cu înlesniri - pentru a strânge străinii. Nu este exclus că tocmai aceste privilegii au contribuit la dezvoltarea orașului ca târg. Există date conform cărora localitatea Telenești a fost populată din vremea dacilor. Dimitrie Cantemir afirmă, că pe locul
Telenești () [Corola-website/Science/305084_a_306413]
-
la hotarul dintre codri și câmpie, Teleneștiul a cunoscut o dezvoltare vădită. Un alt factor care a determinat dezvoltarea localității ca târg a fost hrisovul din 1796 al lui Alexandru Callimachi, prin care aici se întemeiază un târg cu 6 iarmaroace pe an, cu înlesniri pentru a strânge străinii. După reforma religioasă a "patriarhului Nikon" în Rusia din secolul XVII aici au poposit lipovenii, ruși de rit vechi, care s-au așezat în lunca Ciulucului. Conform unor date la 1817 în
Telenești () [Corola-website/Science/305084_a_306413]
-
de 23 ianuarie 1495. Ca tîrg Leova este atestat la 26 august 1806 într-un document de la Constantin Moruzzi, domnul Moldovei, prin care proprietarul orașului Leova logofătul Costache Ghica este împuternicit să strângă contribuții de la toți negustorii, care vin la iarmaroace. Dar mai vechi ca aceasta localitate sunt "Valurile lui Traian", de care a scris guvernatorul militar P.I. Fiodorov în 1837 „În apropiere de târgușorul Leova trec 2 valuri, unul începe lângă râul Prut și se îndreaptă spre est, altul mai
Leova () [Corola-website/Science/305086_a_306415]
-
sunt: telefonie mobilă și fixă, televiziune prin cablu și digitală, internet, oficiu poștal. Din 2012, toamna are loc "Festivalul cartofului „Mai mult decât a doua pâine”" cu scopul promovării culturii cartofului și calitatății bucatelor tradiționale gătite din cartofi. Programul include: iarmaroc al produselor agricole, târg al meșterilor populari, concurs de desene, prezentare a noilor tehnologii de cultivare a cartofului, un spectacol de muzică și de dans cu participarea formațiilor artistice din regiune și din țară cu genericul „Cartoful - a doua pâine
Corjeuți, Briceni () [Corola-website/Science/305135_a_306464]
-
Sărăteni făceau slujba patru preoți. Satul este așezat în centrul Basarabiei, la confluența a patru râuri - Răut, Dobrușa, Ciulucul Mare și Ciulucul Mic, de unde pornea o ramificare de cinci șleahuri - spre Târgu Orhei, schitul Dobrușa, cetatea Soroca, orașul Bălți și iarmarocul de la Telenești. Datorită acestei poziții geografice, el servea drept popas de etapă pentru ostași, curieri poștali, negustori, ocnași. Aici se aflau câteva prăvălii, hanuri, cârciume și dughene. Populația se îndeletnicea cu agricultura, pescuitul, creșterea animalelor, comerțul. În documentele recensământului întâlnim
Sărătenii Vechi, Telenești () [Corola-website/Science/305219_a_306548]
-
Jărcălăi, Valea Pietrei, Arioneștii Vechi, Arioneștii Noi, Valea Humei și Cherbea, având în total 4500 de locuitori, 9 biserici, o școală, două mori și o piuă. Se semnala, de asemenea, că târgul organiza săptămânal (în fiecare vineri) câte un târg (iarmaroc) și două bâlciuri anual. În perioada interbelică aici s-a aflat în continuare, reședința plășii Cricov, care avea în subordine 15 comune rurale; comuna Urlați a căpătat până în 1925 statut de comună urbană, Anuarul Socec consemnând-o cu 4914 locuitori
Istoria orașului Urlați () [Corola-website/Science/306040_a_307369]
-
de lumânări de ceară. În anul 1896 s-a construit abatorul pentru tăiat vite pe malul drept al pârâului Burdujeni. La 22 martie 1907 s-a obținut un hectar de teren din partea Ministerului de Agricultură și Domeniilor necesar pentru piața iarmarocului de vite. În 1911 se dă în funcție fabrica mezeluri și bacon. La 1 martie 1931 se pune în funcție fabrica de ulei „Olivia”, aproape de fosta vamă lângă Gara Ițcani. Lângă fabrica de ulei, în 1935 s-a ridicat clădirea
Burdujeni () [Corola-website/Science/305626_a_306955]
-
copilul Sholem nu se va împăca prea bine. Bunicul Moișe Iose Gamarnițki sau Gamarnik hasid Habad, a însuflețit imaginația copilului cu poveștile sale despre sfere cerești și Cabala. Scriitorul își va povesti copilăria și tinerețea mai târziu în "„Întoarcerea de la iarmaroc - Povestiri din viață”". Găsim acolo următorul portret al tatălui său: Talentat observator și imitator al oamenilor și înzestrat cu darul de povestitor din fragedă vârstă, micul Șalom se familiarizează deja la 12 ani cu literatura în limba ebraică, gustată în
Șalom Aleihem () [Corola-website/Science/313232_a_314561]
-
de două luni într-un spital local. Va descrie ulterior aceasta întâmplare dramatică ca „o întâlnire cu maiestatea sa Îngerul morții”. Din acel moment s-a hotărât să se grăbească cu scrierea cărții autobiografice, (rămasă până la urmă neterminată) „Întoarcerea de la iarmaroc” (în ). În timpul convalescenței nu izbutește să ia parte, cum planificase, la conducerea primei „Conferințe pentru limba idiș” de la Cernăuți. Locul îi este ținut de confratele Nathan Birnbaum. In următorii ani, conform recomandării medicilor, petrece o parte din timp prin stațiuni
Șalom Aleihem () [Corola-website/Science/313232_a_314561]
-
îndrăzneț, longevitatea manifestării a dovedit că un târg al meșteșugarilor este o rețetă de succes, preluată ulterior de marea majoritate a muzeelor etnografice (cu expunere în aer liber sau pavilionare) din România. În lumea satului românesc târgul de țară, bâlciul, iarmarocul reprezintă elementul definitoriu al coeziunii comunităților rurale: la târg se vând și se cumpără, se realizează schimburi de produse și bunuri de orice natură și în primul rând se întâlnesc oameni, se creează legături. Este locul în care localnici sau
Muzeul Civilizației Transilvane „ASTRA” din Sibiu () [Corola-website/Science/314933_a_316262]
-
ratoșul ce-l face vornicul Alecu Greceanu la Docolina de pe moșia Târzii să slujească statornic pentru menzil și găzduirea musafirilor domnești”". În anul următor, prin hrisovul din 15 februarie 1826, vornicul Alecu Greceanu obținea dreptul să organizeze la Docolina șase iarmaroace pe an și câte o zi de târg pe săptămână. Domnitorul Mihail Sturdza (1834-1849), primul domn al Moldovei numit în baza Regulamentului Organic, a acordat o atenție deosebită căilor de comunicații, în timpul domniei sale fiind realizată o importantă rețea de drumuri
Podul Doamnei () [Corola-website/Science/323961_a_325290]
-
negustori și cărăuși. Principalul drum comercial al vremii era cel dintre Bran și Brăila, pe ruta Târgoviște - Târgșor - Gherghița - Valea Ialomiței - Orașul de Floci. Orașele se aflau în proprietatea domniei, care le administra prin intermediul unui vornic domnesc, un pristav pentru iarmaroace, un birar și un folnog. Orășenii se ocupau mai mult cu agricultura, judecând după felul dărilor lor. Totodată, aici se regăseau și negustorii localnici. Proprietarii de pământuri cu drept de moștenire, care aveau sate sau oameni pentru a le lucra
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
un pristav și un folnog (corespondentul villicului-administrator transilvănean), astfel că administrația locală era dublată de una domnească. Orașele aveau o autonomie pronunțată: domnul era stăpânul moșiei pe care se aflau acestea, însă contra unei dări speciale acorda libertatea organizării de iarmaroace, de cultivare a pământului etc. Tot domniei aparțineau și cetățile de apărare. Astfel, puterea domnului în țară era destul de mare, căci el controla toate centrele importante și nu boierii sau mănăstirile. În ceea ce privește taxele și judecățile, Țara Românească a avut parte
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
și creștinați. Orașul moldovenesc Orheiul Vechi a avut o importanță strategică. Faptul că era situat în apropierea Nistrului - calea comercială de importanță ce lega Europa centrală cu Mediterana și țările Orientului - a favorizat transformarea lui într-un mare tîrg de iarmaroace. Prima mărturie documentare referitoare la Orhei pe locul actual datează din 1554 într-un act emis de către Movilă Voievod. În acel document, domnitorul dăruia mănăstirilor Dragomirna și Secu "„un iaz cu iezătură, lângă Orhei”" . Totodată, aflăm că la data respectivă
Orhei () [Corola-website/Science/297398_a_298727]
-
un șir de evenimente culturale: concerte („Mărțișor”, „Cireșar”, „Invită Maria Bieșu” etc.), teatre („Bitei” etc.), parade și manifestări de masa de Ziua Independenței, „Limba Noastră”, hramurile orașelor și satelor etc. Zilele roadei sunt marcate în orasele și satele noastre prin iarmaroace tradiționale. În timpul acestor evenimente turiștii străini pot cunoaște îndeaproape folclorul, costumele tradiționale, piesele de artizanat, etc. Apar multe tradiții cu caracter familiar: cumetriile, nunțile, petrecerile etc., care în sate s-au transformat în adevărate spectacole cu mulți oaspeti și daruri
Republica Moldova () [Corola-website/Science/296551_a_297880]
-
orașului a fost distrusă de năvălitori. Turcii au cucerit orașul în mai multe rânduri, din anul 1687 intra în administrarea Imperiului Habsburgic, iar din anul 1867 intra în administrația austro-ungară până la sfârșitul Primului Război Mondial. Pâncota a fost renumită pentru târgurile și iarmaroacele sale încă din secolul al XVIII-lea. Recunoscut centru meșteșugăresc, breaslă apare că sistem de organizare la începutul secolului al XIX-lea. Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Pâncota se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior
Pâncota () [Corola-website/Science/297197_a_298526]
-
devenit un centru meșteșugăresc și de comerț, contribuind la dezvoltarea culturală și economică a târgului. Aici avea loc unul din cele mai mari iarmarocuri din Pricipatul Moldovei, la care veneau negustori din diverse țări aflate în vestul și estul Europei. Iarmarocul de la Hotin contribuia anul cu circa 10.000 monede din aur la Visteria Moldovei. În vara anului 1538, cetatea a fost capturată de către armatele Uniunii Polono-Lituaniene aflate sub conducerea Marelui Hatman Jan Tarnowski, după un asediu. Trupele poloneze au distrus
Cetatea Hotin () [Corola-website/Science/315855_a_317184]
-
sau spre Iași. Hanul se afla la marginea unui sat care s-a strămutat pe moșia boierilor de la Tupilați (astăzi în județul Neamț). În anul 1819, vornicul Ștefan Catargiu a obținut printr-un hrisov dreptul de a înființa târguri și iarmaroace, aici construindu-se un han nou, care va servi și ca stație de poștă. Lângă han, pe un teren plan aflat lângă apa Moldovei, se desfășura iarmarocul de la Tupilați. Într-un document din anul 1876, care cuprindea un inventar al
Hanul Ancuței () [Corola-website/Science/316298_a_317627]
-
Ștefan Catargiu a obținut printr-un hrisov dreptul de a înființa târguri și iarmaroace, aici construindu-se un han nou, care va servi și ca stație de poștă. Lângă han, pe un teren plan aflat lângă apa Moldovei, se desfășura iarmarocul de la Tupilați. Într-un document din anul 1876, care cuprindea un inventar al moșiei Tupilați, era trecut și "rateșu de la Ancuța". Hanul era zidit pe temelie de piatră, avea o lungime de 36, 20 metri și o lățime de 15
Hanul Ancuței () [Corola-website/Science/316298_a_317627]