815 matches
-
unul la altul, apoi s-au ridicat amândoi deodată. Noi mergem să căutăm crengi. Foarte bine, le-am zis. Să nu plecați fără noi. Nu plecăm nicăieri, ne găsiți tot aici, i-am asigurat eu și am privit întreaga poiană... Iasomia dispăruse deja printre pomi, uitându-se după acea plantă. Hamsterii au pornit și ei în altă direcție, adunând crengi. Portocala s-a întins în iarbă, părând să adoarmă nestingherită. Ghidușa a venit lângă mine, nehotărâtă, și m-a luat de
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
un adăpost. Îi ajutăm și noi. Ea n-a mai zis nimic. Începuse să se întunece și umbrele pomilor se întindeau peste pădure. Hamsterii au apărut aducând crengi frunzoase cu ei, abia se mai zăreau prin poiană, trebăluind de colo-colo. Iasomia încă nu se întorsese. Ghidușa se ținea în continuare de brațul meu, și privea în jur absentă, părea să nu se mai gândească la nimic, o ajunsese și pe ea oboseala. Aveți nevoie de ajutor? i-am întrebat pe Hamsterii
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
chiar așa e! Sigur. Și navele extraterestre, au râs Hamsterii mai departe. Acum se întunecase de-a binelea, dispăruseră și ultimele raze colorate, lumina difuză se topise în noapte. Portocala dormea în iarbă, iar Hamsterii puneau crengi pe acoperișul adăpostului. Iasomia nu se zărea nicăieri. M-am întrebat dacă nu cumva renunțase la expediție și ne lăsase acolo, însă aveam încredere, dincolo de orice motiv, că n-avea să procedeze așa, și că avea să se întoarcă. M-am așezat pe o
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
a părut că ar fi un solz de dinozaur... sau poate era doar un licurici. Oricum, a dispărut înainte să-mi pot da seama. Și pe cerul nopții, constelația dinozaurului se vedea parcă și mai bine. Tot atunci, a apărut Iasomia din noapte. Prezența ei părea să ilumineze întunericul, iradiind într-un fel neobișnuit, sau era doar impresia mea... Ce faceți, ne-a întrebat cu voce scăzută, ca să nu trezească Portocala, ați adormit?... Așa se pare, i-am răspuns eu la fel de
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
misterios chiar fusese acolo, pentru câteva clipe și Ghidușa îl văzuse și ea. Deși mi-ar fi fost ușor să presupun că ni se păruse astfel la amândoi, datorită efectelor întunericului sau oboselii, era mai mult decât atât. Și poate Iasomia m-ar fi crezut dacă i-aș fi spus... Nu m-am mai gândit însă la asta, pentru că îmi era somn. Iasomia a trezit-o pe Portocala ca să-i dea planta, iar eu am luat-o pe sus pe Ghidușa
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
ni se păruse astfel la amândoi, datorită efectelor întunericului sau oboselii, era mai mult decât atât. Și poate Iasomia m-ar fi crezut dacă i-aș fi spus... Nu m-am mai gândit însă la asta, pentru că îmi era somn. Iasomia a trezit-o pe Portocala ca să-i dea planta, iar eu am luat-o pe sus pe Ghidușa adormită și am dus-o în adăpostul din crengi, și ea nici măcar nu s-a trezit, a căscat doar, visând în continuare
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
adormită și am dus-o în adăpostul din crengi, și ea nici măcar nu s-a trezit, a căscat doar, visând în continuare, netulburată, cu acea uimitoare capacitate a copiilor de a face abstracție de orice. Am rămas apoi afară cu Iasomia, lângă adăpostul copiilor, privind la cerul nopții și povestind basme. Apoi Iasomia a plecat să mai caute niște plante și eu am rămas să păzesc adăpostul copiilor. Dimineața, m-am trezit acolo unde adormisem, lângă o grămadă de fân și
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
nu s-a trezit, a căscat doar, visând în continuare, netulburată, cu acea uimitoare capacitate a copiilor de a face abstracție de orice. Am rămas apoi afară cu Iasomia, lângă adăpostul copiilor, privind la cerul nopții și povestind basme. Apoi Iasomia a plecat să mai caute niște plante și eu am rămas să păzesc adăpostul copiilor. Dimineața, m-am trezit acolo unde adormisem, lângă o grămadă de fân și crengi... însă în locul crengilor, erau niște pietre. Iasomia se plimba undeva în
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
și povestind basme. Apoi Iasomia a plecat să mai caute niște plante și eu am rămas să păzesc adăpostul copiilor. Dimineața, m-am trezit acolo unde adormisem, lângă o grămadă de fân și crengi... însă în locul crengilor, erau niște pietre. Iasomia se plimba undeva în apropiere, privind în jur cercetătoare. Nici nu-mi mai aminteam dacă dormisem mult și bine până se luminase de ziuă, însă acum, privind în jur, am constatat că poiana nu mai era la fel. Ne aflam
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
nostru erau roci, pădurea se schimbase peste noapte și poienița dispăruse. Ne aflam undeva mai sus, deasupra dealurilor, ca pe un vârf. Soarele ajunsese exact deasupra, și avea o strălucire mai arzătoare ca în ziua trecută. Mam ridicat, venind lângă Iasomia care se oprise la marginea platoului și privea în depărtări, într-un fel gânditoare. S-a schimbat peisajul, am constatat eu. Da... Nu mi-aș fi dat seama la ce se gândea. Însă nu încercam nici să-mi explic schimbările
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
în mijloc, le-am văzut discutând. Erau acolo, cam nedumerite, și la vederea noastră, au rămas uimite total. Apa care se auzise era de la chiuvetă... care chiuvetă?! Voi de unde-ați apărut? Dar voi cum ați ajuns aici? le-a întrebat Iasomia amuzată, părând să nu se mire însă prea mult de faptul că le întâlnisem acolo. Dar unde ne aflăm? Și până să poată să-și dea seama că erau în grotă, imaginea lor a dispărut pe neașteptate, ca și cum fusese doar
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
reflexie într-un geam de sticlă... nu s-au mai văzut nici chiuveta, nici ceștile, bineînțeles. Ce-a fost asta? s-a mirat Ghidușa. Unde-au dispărut? Se pare că nici n-au fost aici de fapt, ne-a explicat Iasomia. Ele-s acum în Valea Verde, acolo au fost în tot acest timp, și probabil noi le-am apărut lor cum ne-au apărut ele nouă, adică ele ne-au văzut apărând în sala clădirii principale, iar noi le-am
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
Însă, în primul rând, unde erau solzii?... Parcă ar fi fost pretutindeni în jur, dar nu se lăsau găsiți prea curând... Am ajuns în vale, unde am găsit un lac. Era absolut limpede, strălucitor... aproape că-mi amintea de privirea Iasomiei... Am alegat spre apă cu toții, pentru că aveam sticle de umplut... În timp ce umpleam sticlele cu apa răcoroasă, a apărut o umbră pe deasupra lacului, niște aripi imense... era o pasăre uriașă, un dinozaur zburător, cu aripi de oțel lucind în lumina soarelui
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
pustiu. Dacă vine un animal din acela la mine, îi dau una peste bot!... S-ar putea să se întoarcă, am zis eu. Dar măcar am văzut unde-s solzii... Dacă au fost adevărați și nu doar o proiecție efemeră... Iasomia nu spunea nimic, privea gânditoare și absentă spre apă, cu aceeași expresie pe care o avusese dimineață, când cercetase marginea platoului. Nu aș fi ghicit ce era cu adevărat în mintea ei atunci, de ce se temea, sau la ce se
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
trecut prin zonă? Poate năpârlește? Cum să năpârlească dinozaurul auriu, s-a distrat Ghidușa iarăși, chicotind amuzată. Mai întâi trebuie să vedem dacă îi găsim cuibul și cum ne apropiem..., le-am zis eu devenind oarecum absent și gânditor ca Iasomia, care tăcea. Au dispărut dinozaurii... Dar unde? m-a întrebat Ghidușa, privindu-mă serioasă, cu ochii ei căprui de catifea sclipind vioi, ca și cum ar fi avut mereu aprinse flăcări de lumină intensă în adâncuri, fulgerând imprevizibil. Cum ajungem la vizuina
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
s-a amestecat Portocala în vorbă, ridicând din umeri, sfidătoare. Nu știu cum o să-i găsim, dar am impresia că ne vor găsi ei pe noi, le-am zis eu privind spre lacul care părea acum aproape ireal. Ai dreptate, a vorbit Iasomia intervenind în discuție, și ochii ei aveau acea perdea pe care o ascundea în privire, când se gândea la ceva ce nu reușeam să ghicesc. Haideți să nu stăm aici, ne-a avertizat și a luat-o înainte, fără grabă
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
pur și simplu ne transferaserăm în altă parte într un tărâm al miracolelor, al fantasticului, un tărâm care, poate, era paralel cu Valea Verde, atemporal și misterios, nedescoperit... Asta ar fi fost ceva extraordinar... M-am întrebat dacă nu cumva Iasomia venea chiar de aici, pentru că, în acel moment, mi se părea că devenise mai plauzibil ca ea să fi fost o ființă a acestor locuri aproape ireale... Aveam impresia că, din acest moment în care apăruseră dinozaurii, orice era posibil
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
ca ea să fi fost o ființă a acestor locuri aproape ireale... Aveam impresia că, din acest moment în care apăruseră dinozaurii, orice era posibil. Chiar și o urmare întocmai ca dintro poveste. Ceva fantastic. Orice. Și, la urma urmei, Iasomia se afla cu noi, acolo... nici nu era de mirare că totul devenise un basm adevărat. De fapt, adevăratul basm începuse cu mult înainte de a ajunge noi acolo... adevăratul basm începuse cu ea. Și, probabil, avea să se termine atunci când
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
deodată, Ghidușa a dispărut imediat, imaginea ei devenind transparentă și apoi invizibilă. Totul se petrecuse pe neașteptate, atât de repede, încât nici nu avusesem când să mă mir. Am rămas încremeniți, neștiind ce se întâmplase de fapt. Mam uitat spre Iasomia, crezând că ea avea o explicație, și dacă nu împiedicase dispariția Ghidușei, poate măcar știa unde se află. Însă Iasomia nu părea să aibă un răspuns, sau cel puțin, nu avea nimic de zis, care să mă lămurească. M-am
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
încât nici nu avusesem când să mă mir. Am rămas încremeniți, neștiind ce se întâmplase de fapt. Mam uitat spre Iasomia, crezând că ea avea o explicație, și dacă nu împiedicase dispariția Ghidușei, poate măcar știa unde se află. Însă Iasomia nu părea să aibă un răspuns, sau cel puțin, nu avea nimic de zis, care să mă lămurească. M-am întrebat dacă nu cumva supraestimasem capacitatea ei de a transforma lucrurile... dacă nu-i atribuisem mai multe miracole și minuni
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
spus eu, indiferent dacă a ajuns acasă sau e pe undeva pe-aici, o vom găsi până la urmă. Aveam încredere că Ghidușa se afla pe undeva prin apropiere și urma s-o găsim curând, trebuia să apară într-o clipă. Iasomia nu părea să aibă nicio idee ce să facem în continuare și nu părea nici să aibă chef să ne spună ce gânduri sau planuri avea. Am observat că, pentru a ajunge dincolo de lac, trebuia să trecem peste un pod
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
acest pod la care ajunsesem nu părea întocmai ceva obișnuit, era aproape imaterial, ireal, plutea pe deasupra apei sclipind ca un curcubeu de raze. Ne-am oprit în fața podului. Eu nu pot să merg mai departe cu tine, m-a anunțat Iasomia, privindu-mă ca de la cine știe ce distanță. Privirea ei nu-mi mai amintea acum de căldura verii, sau de infinitul senin, sau de lumina absolută a zorilor... era doar ceva indescifrabil, opac și îndepărtat, și fără vreun înțeles anume. Era ceva
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
nu mai avea atribute de zeiță a verii, dacă doar cu câteva momente înainte fusese altfel... nu mi am explicat această schimbare. Așa cum nu mi-am explicat nici de ce dispăruse Ghidușa. Sau ce era cu podul de raze, dincolo de care Iasomia nu mai voia să meargă. Era ca și cum strălucirea solzului și a dinozaurilor pe care i văzusem șterseseră ceva esențial din peisaj. Ca și cum fusese ceva atât de intens, încât totul se schimbase, nerămânând destul pentru a păstra valoarea lucrurilor... ca și cum acești
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
moment... mi-am amintit că și eu găsisem un solz, și era motivul pentru care venisem aici, dar solzul se destrămase... nu era ceva menit să dureze, ci ceva atemporal, o sclipire de o secundă... Am privit-o îngândurat pe Iasomia. Părea că acum, nici ea nu mai credea în acea expediție sau în valabilitatea prezenței noastre acolo, sau în valabilitatea mea, și nici eu nu mai credeam în capacitățile ei supranaturale, sau că i-ar fi păsat în vreun fel
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
am simțit la o distanță iremediabilă de ceea ce văzusem inițial în tot acel basm adevărat. Totul părea să-și fi pierdut ceva din înțelesul său esențial. Încrederea noastră se diminuase. Atunci, dacă nu poți veni mai departe, i-am spus Iasomiei, nu veni. Eu merg oricum mai departe. Și m-am întors spre pod, pășind prin razele ireale. Portocala m-a urmat, iar Hamsterii de asemenea. Rămăseserăm numai noi patru, acum. Nu mai știam care era rostul expediției, sau la ce
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]