770 matches
-
este ridicată, printr-un ingenios sistem de scripeți, Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, pe timpul oficierii serviciului religios. În afara acestui timp, icoana este coborâtă în fața sfintelor uși pentru a fi venerată și sărutată de pelerini” (Cobzaru, 2010 : 50). Acest iconostas aparte mi-a amintit de unul dintre acele relicvarii catolice, bogat și iscusit împodobite, cu vagi accente pie tiste, pe care le-am întâlnit de atâtea ori în Occident. Numai că în ochiul de cristal prin care arată de obicei
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
este statuia de lemn pe care omul de rînd o crede sfîntul în persoană. Iubirea rațională pentru imagini practică, și azi ca și ieri, translatio ad prototypum, transferul asupra arhetipului, prin deplasarea în sus a imaginii către sfînt sau a iconostasului către Dumnezeu. Dreptul la mijlocirea figurativă a făcut din Bizanț adevărata anticameră a picturii moderne primele "portrete" în ceară datează din secolele al VI-lea și al VII-lea chiar dacă Giotto și Piero della Francesca ne ascund Biserica Mănăstirii lui
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
palmele fața udă. În lumina oarbă a unui opaiț ce umple chilia cu umbre, dă roată cu privirea: chilia e o grotă cioplită în piatră; o gaură ține loc de fereastră; alta, mai mare, de ușă; câteva icoane închipuie un iconostas; un sfeșnic cu trei brațe; o vatră în care un foc mocnit de găteje țiuie ascuțit; alături, o lăicioară așternută cu o velință vărgată; pe sfoară la uscat, smocuri-smocuri de ierburi și rădăcini; ochii lui se opresc și adastă îndelung
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
În trecere, aruncă o privire cochetă într-o oglindă venețiană și iese plutind ușor pe ușa de taină. Maria, singură, cu privirile rătăcite în gol... Oblonul zgâlțâit de vânt se lovește de perete. Maria se ridică, îngenunchează pe pupitrul din fața iconostasului unde o candelă pâlpâie și răsfrânge o lumină palidă, tremurândă, dând viață, parcă, chipului blând al Maicii Domnului. E o icoană făcătoare de minuni, adusă de la Muntele Athos, și care, într-o noapte când se prăznuia răstignirea lui Iisus, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
te-nalță, acu' te coboară, acu' te cântă, acu' te scuipă! Le-a trăsnit unora să mă hirotonisească "Mucenic al Moldovei". Eu gândesc că vor să mă batjocorească. Cum mi-ar sta, "Sfântul Mare Mucenic Ștefan cel Năzdrăvan", cocoțat în iconostas cot la cot cu Sfântul Mucenic Pafmutie Izbăvitorul de sfrânție? râde el. Numa' să nu mă hâțânați cu racla pe la toate sărbătorile... Nu vedeți ce pățește bietul Sfântul Mucenic Ioan cel Nou al Mirăuților? surâde șăgalnic. În loc să-l lase să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pușcile cele mari. Când intră în biserică, îl izbește un pătrunzător miros de ulei, de vopselărie, amestecat cu iz de ceară de albine arsă în câteva sfeșnice ce pâlpâiau încă. Se strecoară pe sub schelăria ce nu fusese dată jos. La iconostas, Ștefan se închină cu evlavie, sărută icoanele împărătești și cere să cerceteze zugrăveala. Umbrele înserării, îndulcite prin galbenul, albul și roșul vitraliilor, începuseră să se lase și starețul Ioasif trebui să aprindă o lumânare din cele cu muc mare, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Era obișnuită să meargă, în duminici și sărbători, la biserică, să asiste la Sfânta Liturghie. Cea mai veche amintire din copilăria mea este imaginea cum în biserică, mămica mă ridica de sub brațe cu amândouă mâinile, ca să pot săruta icoana de pe iconostas. Mă învăța ca seara, înainte de a așeza capul pe pernă, s- o închin, ca să nu dorm cu frică, pentru ca să nu visez urât. În afară de rugăciunile obisnuite mă învăța să cer: „Dă-mi Doamne minte, sănătate și noroc”. Au trecut anii
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
să uiți necumpătarea ulterioară a lui Noe însuși și cunoscutele lui libații... Dar iată textul: Tânărul preot, cu privire aprinsă și bărbuță neagră, conturând fin un obraz palid, împinse aminul până la pierderea răsuflării și, cu un pas sprinten, dispăru în spatele iconostasului. Slujba se terminase. Îndreptându-și spatele cu un suspin de ușurare, elevele se puseră pe șușotit și chicotit. Directoarea se închină pioasă și trecu printre rânduri. Abia ieșise din capelă, că supraveghetoarele luară poziție ca să împiedice busculada și manifestările zgomotoase
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
sculptat în lemn de tei. Pictura, executată de un meșter necunoscut, de la începutul 240 secolului trecut, se subordonează bogatei decorații sculpturale ce împodobește registrele icoanelor dispuse în scară și bombate la mijloc. Executat în unul din centrele specializate ale Moldovei, iconostasul de la Mărăști are o valoare deosebită, mai alesă datorită abundenței motivelor florale sculptate, precum și a combinației acestora, formând compoziții originale, de mare efect artistic. Cap. VII Școala și învățământul în satele comunei Filipeni VII. 1 Caracteristici ale învățământului și școlii
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
4.Una cădelniță, nr. inv. 311. 5.Una dveră ctitoricească în serasir, nr. inv. 312. 6.Două dvere ctitoricești în serasir, nr. inv. 312. 7.Patru poale ctitoricești în serasir, nr. inv. 313. 8.Una poală ctoricească în serasir pentru iconostas, nr. inv. 314. 9.Un sacos arhieresc cu 18 clopoței argint aurit și o iconiță argint aurit, nr. inv. 278. 10.Un orar diaconesc, în fir, ctitoricesc, nr. inv. 280. 11.Un epitrahir, fir, cu 9 nasturi auriți, nr. inv
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
Ardeni la Marea Nordului, București, 1975; Orientul Occident, Cluj-Napoca, 1983; Din istoria vieții bisericești din Basarabia, cu un cuvânt înainte de Antonie Plămădeală, București-Chișinău, 1996; În prezența stăpânilor. Treizeci de ani de jurnal secret la „România liberă”, București, 1999. Traduceri: Pavel Florenski, Iconostasul, București, 1994; Aleksandr Soljenițân, Chestiunea rusă la sfârșit de secol XX, pref. Al. Paleologu, București, 1995; N. V. Gogol, Meditații la Dumnezeiasca Liturghie, București, 1996; Sfântul Ioan din Kronstadt, Liturghia, cerul pe pământ, Sibiu, 1996; Sfântul Ignatie Brianceaninov, Plângerile unui monah
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285974_a_287303]
-
Știu că rușii de pe-aici, oamenii simpli, slujbașii mărunți și conștiincioși, nu primesc salariu de câteva luni, exact ca la noi, în Basarabia. Catedrala e o bijuterie, contemplată și din interior: pictură excelentă, un triumf al spiritului religios, iar iconostasul mi se pare unul dintre cele mai impunătoare și mai frumoase din câte am văzut până acum. Câteva porți sculptate, din lemn și fontă, de dimensiuni impresionante. Mai cumpărăm un bilet (de data aceasta fără să mituim și să stăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
recepție a lucrărilor prin care constată că sculptorul Peer Merlöe, conform ofertei din 22.XI.1932, a executat în cele mai bune condițiuni atât din punct de vedere al materialului cât și al înfățișărei următoarele: 1) Capeteasma [sic], 2) Două iconostase, 3) Două anologhii, 4) Una strană arhierească, 5) Patrusprezece strane obișnuite, 6) O balustradă la loja corului. Pentru aceste lucrări s-a plătit domnului Peer Merloe suma de 80.000 lei (opt zeci mii)94. Iscălesc președintele, membrii și secretarul-casier
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
fost botezul, copilul va decoperi în incinta proprietății familiei de la Ipotești biserica-n ruină, pe care-o zugrăvește aproape fotografic: Stă cuvioasă, tristă, pustie și bătrână,/ Și prin ferestre sparte, prin uși țiue vântul -/ [...] Năuntrul ei pe stâlpi-i, păreți, iconostas,/ Abia conture triste și umbre au rămas 85. Bisericuța datează de pe la 1680 și, după multe schimbări și preschimbări, devenise o ruină, nelipsită însă de un farmec misterios: Drept preot toarce-un greer un gând fin și obscur,/ Drept dascăl toacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
și pare că vin din alte vremuri, din pustii, lucesc zidiri, ruine pe câmpul solitar, iar țintirimul singur (s.n.) cu strâmbe cruci veghiază 81. Interiorul îi declanșează poetului meditații existențiale; pornind de la realitatea concretă Năuntrul ei pe stâlpi-i, păreți, iconostas,/ [...] Abia conture triste și umbre-au mai rămas 82 -, trecând prin meditația de o adâncime rar întâlnită Credința zugrăvește icoanele-n biserici 83 și ajungând la propria-i superioară înstrăinare: Și când gândesc la vieața-mi, îmi pare că ea cură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
urma unui mormânt; în sfârșit: Mă usc ca crucea pusă-n câmpii 96. Aerul este argintat de cântarea clopotului care prin senina noapte trece 97. Visele de altă dată sunt vechi icoane din zilele bătrâne ce stau ca mumii în iconostasul lor98, iar disperarea se insinuează într-o imagine halucinant-cutremurătoare, demnă de Fellini: [...] Altarul de-o pală rază-ncins/ E inima mea tristă, încinsă de durere 99. Eu le-am pus cruci... și șir cu șir/ Viața mea e cimitir/ Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
biserica noastră, când dascălul murmura în strana lui rugăciuni într-o limbă veche și mai mult slavă, pe când preotul în altar își înalța slabele sale mâni spre ceruri, mie mi se părea că mohorâta roșie icoană a Maicei Domnului din iconostas lua conture din ce în ce mai albe, fața sa cea ștearsă și nențeleasă devenea ca suflată de-argint trandafiriu, părul său acoperit de maramă brodată cu aur părea că undoia în lungi și dezordinate bucle blonde ca aurul, ochii săi stinși de vreme
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
numai din biserică s-auzea un cântec încet, trist, mormântar, ca bocetul cel înădușit lângă patul murindului. Intrai, pin portalele de aur ale bisericei, înăuntru, Pe jos, marmură albă ca laptele, pe sus, arcadele nalte de aur, stâlpii de aur... iconostasul cu icoane nalte și palide de sânți și îngeri de-o frumusețe suprapământească, ce păreau suflate pe pânze de argint, în altar - o masă de marmură cu sfintele Taine... în biserică nu era nimeni jos, ci numai sus în cor
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
râd și șuieră? numai eu stau cu ochii țintiți asemenea unei statue, la acea stea polară, la acea față de sântă. Aș [vrea] să mă prefac și eu într-o stâncă de gheață, să privesc etern răsăritul stelei polare. {EminescuOpVII 238} ICONOSTAS ȘI FRAGMENTARIUM ["Pe podelele reci de cărămidă"] 2255 l. Pe podelele reci de cărămidă umedă a temniței se desemna în fâșii crucișate gratiile de fier din fereasta înaltă și boltită, luna-nota pe nouri fugitori cari purtau corpul ei de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
privesc drept în ochi. Mi-a simțit indignarea, a făcut o plecăciune și, cu un gest, în cele din urmă, smerit, m-a poftit să-l urmez. La picioarele scării care urcă spre absidă, întreruptă după câțiva pași de perdelele iconostasului, ce despart spațiul comun de cel rezervat pentru sancta sanctorum, se află intrarea în criptă. Un mod de a trata morții care nu-mi plăcea, menit să așeze bisericile pe un pântece putred. Cândva se credea că stârvurile ar contamina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
În anul 1405, s‑a impus Teofan împreună cu Andrei Rubliov 103, tânăr mo‑ nah din mănăstirea Mântuitorul, care va deveni cel mai de seamă reprezentant al școlii orientale din sec. al XV‑lea, prin executarea unor serii de icoane pentru iconostasul catedralei Bunei Vestiri din Moscova. Rubliov este poate cel mai expresiv autor al idealurilor estetice; nu este numai un pictor de icoane, dar un traducător în limbaj artistic al conceptelor dogmatice și al învățăturilor bisericii. Prin el, arta va lua
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
d’Olténie”Dacia, nr. IX-X (1941-1944) și XI-XII (1945-1947). Aceeași evoluție a avut-o și Scarlat Lambrino - directorul Școlii Române din Roma (1941-1947) și autorul volumului Săpăturile de la Histria, 1946. Studii și articole de istoria artei `n Analecta, 1943-1947 (despre iconostas, broderii și țesături liturgice, altare, expoziția de artă italiană veche, biserica din Lujeni, Arthur G. Verona, icoana Sf. Nicolae de la Vad); Buletinul Comisiei Monumentelor Istorice, 1943-1944 (despre biserica Doamnei din București și biserica din Bălinești) și Revista istorică română (despre
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
notă persană în acest tablou bizantin. Dincolo de pronaos, peristilul susținut de douăsprezece coloane cu nervuri verzi precede naosul somptuos, unde lumina strecurată prin vitralii, irizată, ca o pulbere, face să plutească în penumbră dungi de albastru, violet și auriu în fața iconostasului strălucitor și de-a lungul frescelor hieratice; iar ochiul caută locul blestemat unde Ana lui Manole își sugrumă tânguirea de soție și țipetele de mamă înspăimântată. Să constatăm, în trecere, că este vorba de o legendă, așa cum a arătat J.
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
În anul 1405, s‑a impus Teofan împreună cu Andrei Rubliov 103, tânăr mo‑ nah din mănăstirea Mântuitorul, care va deveni cel mai de seamă reprezentant al școlii orientale din sec. al XV‑lea, prin executarea unor serii de icoane pentru iconostasul catedralei Bunei Vestiri din Moscova. Rubliov este poate cel mai expresiv autor al idealurilor estetice; nu este numai un pictor de icoane, dar un traducător în limbaj artistic al conceptelor dogmatice și al învățăturilor bisericii. Prin el, arta va lua
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
din artist un slujitor necondiționat și din artă un rudimentar mijloc de propagandă. Ideologizată și indoctrinată pînă la golirea ei de orice sens interioar, creația a devenit un simplu instrument al unei noi mitologii. Iconarul, pictorul sau sculptorul, cioplitorul de iconostase și de portaluri, care altădată erau factori ai apropierii omului de Dumnezeu, au fost obligați să se închine terorismului organizat. Pseudoeroul s-a substituit sfîntului, imaginea musculoasă a oțelarului a luat locul personajului exemplar, și forma supradimensionată s-a înfîțișat
Memorie, artă, restaurație by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8824_a_10149]