755 matches
-
țară contribuind, probabil în mare măsură, la nerecuperarea acestora. Scrie în schimb elogios despre Elena Văcărescu. În paralel își încearcă el însuși condeiul, încredințând tiparului câteva epigrame corecte, dar banale. Ciclul de reportaje și cronici culturale Scrisori din Paris („Revista idealistă”, 1903) este apreciat în epocă de cititori. Mai închegate, notele de călătorie și în bună parte cronicile plastice (semnate Ion Măgură, Kean și Lorelino) relevă spirit de observație, o cultură deosebită, stăpânirea mijloacelor expresive. Memorialistica de călătorie se bazează în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290441_a_291770]
-
de a proceda că un purist, ca un abstractor adică. Cu alte cuvinte, momentul Edgar Poe este marcat de preocupări metodologice și de o nevoie de rigoare tehnică, profund diferite de această căutare modernă a unui "catharsis liric" [s.n.]. Soluția idealista pe care o dă Poe problemei spațiului poetic, într-un anume suflet total ne apare astăzi naivă și provizorie. [...] Poziția singulară a lui Edgar Poe printre poeți se datoreaza credem, tocmai acestei facultăți de a-si apropria o problemă născânda
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
termeni de prozodii și de-a o rezolvă în felul lui11. Deși comentariul barbian este cât se poate de elocvent și de clar, dorim să subliniem că respingerea conceptului poesc de poezie, al cărui domeniu ar fi Sufletul total, ca "idealista", reia, de fapt, critică bergsoniana 12, din "L'évolution créatrice", a conceptului kantian de unitate a cunoașterii și naturii, - căruia Poe îi datorează atât de mult - ipostaziată, în ceea ce filozoful francez numește "un Dumnezeu formal, ceva care nu este încă
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
i-au impresionat puternic pe contemporani și continuă să îi intrige pe analiștii actuali ai naționalismului, ca de pildă: concepția voluntaristă a națiunii ca "plebiscit zilnic" (Renan, 1990, p. 19), esențialitatea uitării istorice în crearea națiunii (p. 11) sau definiția idealistă a națiunii ca "principiu spiritual" (p. 19) și ca solidaritate colectivă fundamentată pe o formă specifică de "conștiință morală" (p. 20). Nesensibilizat de aceste reflecții profund novatoare, Delavrancea nu rezonează decât cu ideea importanței limbii în fenomenul național. Mi-aduc
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
organizațională presupune membri pasionați de ceea ce fac și de rolul lor în organizație, capabili să dezvolte un nivel ridicat de energie pe o perioadă lungă de timp. Persoanele care se potrivesc unei astfel de culturi se caracterizează prin: • sunt persoane idealiste, pregătite și capabile să facă sacrificii pentru realizarea obiectivelor organizației; • sunt persoane care se simt bine când lucrează în echipă, capabile să se identifice în (cea mai) mare măsură cu organizația din care fac parte; • sunt dispuse să pună problemele
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
a grupelor social-umane, distingem două clase de psihoze colective, și anume: I) Psihozele de sublimare, care își au originea în Supra-Eul colectiv, cu referință asupra trecutului istoric al grupului social și în care intră următoarele tipuri de psihoze colective: Psihozele idealiste în relație directă cu Supra-Eul colectiv, manifestate prin tendințele de afirmare, într-o manieră sublimată a idealurilor maselor sociale. Acestea sunt „psihozele utopice. Psihozele de refugiu sau psihozele regresive, caracterizate prin conduite de refugiu sau de retragere în trecut. Ele
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Vom încerca în continuare, să facem o descriere a formelor de psihoză colectivă. Așa cum am afirmat deja, se disting două grupe de psihoze colective, de sublimare și de descărcare, în cadrul cărora remarcăm existența unor forme de manifestări psihopatologice. 1) Psihozele idealiste Acest grup de psihoze colective sunt în relație directă cu Supra-Eul colectiv. Forma și conținutul lor tematic este o afirmare sublimată a idealurilor maselor. Aceste psihoze se pot prezenta sub diferite aspecte, și anume: idei reformatoare sociale, politice, religioase, economice
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
pot prezenta sub diferite aspecte, și anume: idei reformatoare sociale, politice, religioase, economice; ideologii social-politice, filozofice etc.; doctrine sau proiecte utopice de schimbare a lumii etc.; pseudoștiințe care cultivă miracolul, misterul, forțele supraumane (bioenergia, terapii nonconvenționale, meditația etc.). Tematica psihozelor idealiste are un caracter predominant ideativ. Ele, din punct de vedere funcțional, au în cadrul grupului social un rol compensator, oferind, în condițiile anomiei sociale, o soluție la criza socială a valorilor normative ale maselor. 2) Psihozele de refugiu Acest grup de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de psihoze colective sunt în relație cu tendința manifestă de „întoarcerea către trecut”. Ele sunt psihoze de natură regresivă, situații de închidere narcisică, colectivă, de izolare din fața realității prezente și „căutarea” unei alte realități prin „întoarcerea în trecut”. Spre deosebire de psihozele idealiste, care sunt psihoze utopice, psihozele de refugiu sunt psihoze schizoide, și ele se caracterizează, din punct de vedere psihopatologic, prin următoarele trăsături: conduite de refugiu, fenomene de regresiune, de regulă, de factură isterică, compensarea culpabilității colective prin auto-pedepsire, ritualuri cu
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
care îi fac să găsească similitudini cu alte realități sociale sau naturale, atunci cînd se situează pe poziții pozitiviste, ori să atribuie limbii și fenomenelor ei un statut total diferit în raport cu alte realități, atunci cînd aderă la o direcție consecvent idealistă. Situația este, de altfel, în concordanță cu precizarea lui Eugeniu Coșeriu potrivit căreia la baza oricărei lingvistici se află filozofia limbii (limbajului), fiindcă nu există știință fără o filozofie, chiar dacă aceasta este de cele mai multe ori numai implicită și cu posibilități
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
De asemenea, această structură a dominației normative și materiale încorporează schimbarea progresivă, făcând ca orice inversare generală a spiralei pozitive să fie extrem de dificilă. Prin tradiție, teoria liberală suferă din cauza unuia dintre punctele sale slabe faptul că oferă o perspectivă idealistă asupra politicii internaționale. Această critică era adusă mai ales liberalismului wilsonian din anii 1920, asociat cu ideea că un sistem general de securitate colectivă putea alcătui baza ordinii internaționale. E. H. Carr a evidențiat neajunsurile unor astfel de afirmații, ceea ce
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Ieșanu, Juvenal, Rocambole, Telegrafistul X.Y., Zed, Zefirina ș.a., la „Foaia pentru toți”, „Adevărul ilustrat”, „Povestea vorbei”, „Epoca”, „Convorbiri literare”, „Literatură și artă română”, „Pagini literare”, „Revista modernă”, „Noua revistă română”, „Arhiva”, „Pagini alese”, „Ovidiu”, „Cronica”, „Jurnalul”, „Românul literar”, „Revista idealistă”, „Convorbiri critice” ș.a. În 1901, pe când era considerat de unii o mare făgăduință, i se tipărește, prin subscripție publică, volumul de versuri Vise și lacrimi, căruia îi vor urma Spre ziuă (1906), Poveste grozavă (1909) și În valuri (1911). Domnișoara
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285674_a_287003]
-
apreciate, o dovadă fiind și elogiul pe care i-l aduce profesorul Raoul de la Grasserie în „Revue internationale de la sociologie”. Pentru o vreme este inspector domenial delegat în județele Buzău și Râmnicu Sărat. Colaborează la „Carmen Sylva”, „Convorbiri literare”, „Revista idealistă”, „Adevărul ilustrat”, „Universul literar”, „Rampa”, „Lumea nouă”, „Floare-albastră”, „Clipa”, „Dimineața copiilor”, „Ilustrațiunea română”, „Convorbiri critice” ș.a., semnează și numeroase cronici muzicale, cu precădere în „Aurora” și „Îndreptarea”. În publicistică se folosește de mai multe pseudonime, printre care Raoul de Mont-Doré
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288115_a_289444]
-
R.H. Sherand, Viața lui Oscar Wilde, București, f.a.; S. Theyre Smith, Care-i din amândouă, București, f.a.; Alfred Sutro, John Glayd, București, f.a.; K.P. Müller, Sistemul meu, București, f.a. Repere bibliografice: Mihai G. Holban, „Ce zice englezul despre români”, „Revista idealistă”, 1908, 4; Mihail Dragomirescu, „Londra” și „Constantinopol”, CVC, 1909, 2; Ioan Nădejde, „Beția morții”, ADV, 1912, 8 089; R. Soroveanu, Un compozitor necunoscut: Mihăescu-Nigrim, „Clipa”, 1927, 152; Predescu, Encicl., 545; Mircea Pavelescu, Yarodara Nigrim, O sută de ani de la nașterea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288115_a_289444]
-
neîntemeiată) de moralism, pentru că, în termenii lui Scheuerman, ei "au introdus prin contrabandă etica și moralitatea în chiar definiția politicii"34. În orice caz, mi se pare de netăgăduit că realismul recent din filosofia politică are la bază o concepție "idealistă" a politicii, una străină curentelor de opinie din teoria politică reunite de obicei sub cupola realismului 35. Poate că Freeden este mult prea dur atunci când declară că distincția realistă între politică și dominație nu este decât o "manevră verbală/definițională
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
cele trei tipuri de cultură, senzorială (ce privilegiază valorile materiale, empirice, senzoriale), ideatică (ce pleacă de la premiza că natura realității este spirituală, imaterială și se centrează pe valori ce pot fi întâlnite în diverse religii și filosofii spirituale) și cultura idealistă (care este intermediară între primele două și face tranziția între ele, și care vede realitatea ca fiind atât de natură spirituală, cât și materială) (Sztompka, 1994, Biesanz și Biesanz, 1978, Schaefer, Lamm, 1994) Teoriile modernizării pornesc de la ideea schimbării sociale
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
orice caz, de reflecție literară personală. Ea a fost pur și simplu desființată, putem spune chiar asasinată, de invazia și introducerea prin forță și dictat a esteticii literare marxist-leniniste. Ea arunca practic la coș întreaga gândire literară europeană declarată ca idealistă. Deci, peste lipsa de tradiție internă, s-a adăugat o a doua cauză: instaurarea dogmatismului feroce marxist-leninist impus prin traduceri de penibile, simpliste și primitive manuale sovietice. Totul pus sub semnul antologiei de tipul: Marx-Engels-Lenin despre literatură și artă 3
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
pentru o dramaturgie românească (1936). Dramaturgul este îndrumat spre modelul clasic, care e bine să-și tragă sevele din substanța legendelor, a credințelor populare; un alt izvor ar fi ortodoxia. În Limitele artei (1939), A. se aventurează pe tărâmul esteticii idealiste. E un pact febril cu iraționalismul, de unde și limbajul abscons. Dacă arta este „deformarea lumii fizice prin duh”, a plăsmui înseamnă a prilejui „o logodnă între natural și supranatural”. Studiul său Shakespeare (1938) este prima monografie consacrată, la noi, dramaturgului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285156_a_286485]
-
apoi pârghie către puterea politică: capitalul cultural era astfel pasibil de (re)convertire. De fapt, așa cum arată Sorin Antohi, "De la Republica lui Platon până la planurile din ziua de azi de a construi sau reconstrui societăți deschise, de la paideia elinilor până la idealista Bildung a germanilor, și de la declarațiile-program ale celor mai puțin filozofice proiecte educative contemporane, școala și cetatea, educația și puterea sunt inseparabile"8. Înregimentarea intelectualului în politică - cu sau fără deținerea efectivă a puterii - nu a avut de regulă consecințe
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
impus ca maestru neîntrecut al elocinței, blând, dar și vehement, caustic și necruțător în limbaj, politicos și protocolar, dar și comunicativ și familiar, cunoscător perfect a patru limbi străine, cu credință nestrămutată în monarhie, libertate și unitate națională, cu convingeri idealiste, dar și observator atent al proceselor din viața politică internă și internațională, admirator al Franței, dar și patriot de necontestat . După studii strălucite liceale și juridice (premiu de onoare la bacalaureat în capitala Olteniei și laureat al Facultății de Drept
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
sistemele mele nu interesau pe nimeni. B.C. Mi-ați spus că, în perioada ciberneticii, medicii din Statele Unite erau mai ales behaviouriști. J.S. Da, medicii, psihologii. B.C. Și în Franța? J.S. În Franța, nu, în general, aici domi-na o gîndire destul de idealistă. În toate cercetările se resimțea nevoia a ceva transmaterial. Nu poate fi acceptat faptul că nu există în om altceva în afara a ceea ce e material. B.C. Dar asta nu înseamnă, oare, și a-i asigura unei ființe umane o stare
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
de la baze solide, în prezența unor oameni considerați competenți: membrii Grupului celor Zece găsiseră ceea ce mulți caută. Jack Baillet vrea să creadă că cei cu care intră în contact cu ocazia acestor întîlniri sînt absolut dezinteresați și oferă o viziune idealistă asupra reuniunilor. Poate că așa stăteau într-adevăr lucrurile la început, însă anumite schimbări intervin după 1972, datorate pro-babil sosirii de noi membri și morții lui Robert Buron. Astfel, deși Jack Baillet afirmă că majoritatea participanților nu aveau nimic de
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
să uite neplăcutul fapt că există divergențe fundamentale de interese între națiunile care doresc să conserve starea existentă și națiunile care vor să o schimbe." (Carr 1946: 53) S-a considerat că al doilea război mondial a însemnat falimentul poziției idealiste. S-a creat un nou consens contra ideilor împăciuitoare. Dinamica relațiilor puterii în schimbare a fost acceptată, iar schimbarea pe cale pașnică - discreditată. Singura modalitate de a face față schimbării era de a o integra în politica puterii. Ca și odinioară
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
pentru înțelegerea războiului și a păcii. Așa cum se va arăta ulterior mai în detaliu, idealiștii au găsit cauzele conflictelor armate nu în înclinația inerentă către război a mediului internațional, ci în prăbușirea irațională a potențialei comunități mondiale a națiunilor. Perioada idealistă interbelică a relațiilor internaționale a fost marcată de emergența criticii realiste și a disciplinei relațiilor internaționale, așa cum o cunoaștem de astăzi. Dezbaterea între idealism și realism este considerată prima dezbatere din relațiile internaționale. Dar ea înseamnă mai mult decît atît
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
adesea idealizat. R.N. Berki (1981) și Martin Griffiths (1992: 159) merg chiar pînă la a susține că realismul constă pur și simplu în susțineri negative. Într-adevăr, filosofic vorbind, realismul nu poate fi conceput în afara raportului său cu o poziție idealistă anterioară, poziție profund îndatorată universalismului iluminist și teoriei politice a democrației (Walker 1993a: 22, 42, 77, 86). Totuși, această primă dezbatere este parte integrantă a gîndirii realiste și ca atare este relevantă pentru multe dintre dezvoltările ulterioare ale disciplinei. Pentru
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]