744 matches
-
Olteniei”, „Arhiva românească”, „Buletinul «Mihai Eminescu»”, „Convorbiri critice”, „Convorbiri literare”, „Făt-Frumos”, „Flacăra”, „Gazeta săteanului”, „Graiul nostru”, „Izvorașul”, „Însemnări literare”, „Junimea literară”, „Literatură și artă română”, „Lumea”, „Lupta literară”, „Noua revistă română”, „Opinia”, „Pagini literare”, „Păstorul Tutovei”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Revista idealistă”, „Revista literară”, „Românul”, „Steaua Dunării”, „Viața românească” ș.a. I s-a acordat în 1938 Premiul Academiei Române. Prin „Șezătoarea” și prin corpusurile pe care le-a întocmit (cimilituri, descântece), prin declanșarea unei veritabile mișcări de strângere a tradițiilor populare, la care
GOROVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287318_a_288647]
-
A. Golopenția se îndepărtează de poziția parțial neohegeliană a lui Hans Freyer, punând sub semnul întrebării existența unor destine predictibile ale popoarelor și națiunilor. Ontologia dezvoltată în lucrările sale este una activist-indeterministă, opusă celor ce par să fie implicite rămășițe idealiste în sociologia savantului german. Din perspectiva viitorului geopolitician român, știința se transformă, în noua epocă, într-un instrument capabil să fie folosit în lupta continuă dintre state, luptă în care nimic nu este hotărât dinainte. Geografia, relațiile internaționale, minoritățile etnice
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
s-a scris despre autorul Expresivității limbii române componenta lingvistică „se află în continuare într-un con de umbră”, C. caută explicațiile acestei situații: una ar fi aceea că după 1913 învățatul a părăsit cercetările în domeniu, devenind adeptul școlii idealiste. Subliniind faptul că cercetările lui D. Caracostea au prefigurat domeniul stilisticii și al poeticii, C. pune în evidență concepția originală a acestuia, întemeiată pe „studiul fenomenelor limbajului, al literaturii populare și al celei culte, cu instrumentele performante ale lingvisticii”. Asociindu
CHISU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286214_a_287543]
-
raționamentele de cost-eficiență în activitatea lor, acestea pot fi atenuate dacă se ține cont de faptul că, pentru binele pacientului următor, asistența acordată pacientului actual trebuie să fie eficientă și din punct de vedere al costurilor (3). Din păcate, abordările idealiste ("hippocratice") ale acestei probleme se izbesc de o realitate axiomatică și anume că oricât de mari ar fi resursele financiare (individuale sau la nivel de grup), cheltuieli mai mari într-un anumit scop înseamnă reducerea cheltuielilor pentru alt scop. Modul
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
detaliu, și mai ales lecturând literatura engleză a Relațiilor Internaționale și a teoriei acestora, o astfel de ștergere a contururilor și a delimitărilor sărăcește prea mult diversitatea literaturii de specialitate, contopind totul în doar două tradiții: cea realistă și cea idealistă. O a doua precizare necesară pentru fixarea unor repere clare vizează distincția dintre raționalism ca teorie a relațiilor internaționale, specifică spațiului academic al Commonwealth-ului1 sinonim cu Școala engleză a Relațiilor Internaționale și raționalism ca denumire-etichetă dată de autorii contemporani unui
ŞCOALA ENGLEZĂ A RELAŢIILOR INTERNAŢIONALE. In: RELATII INTERNATIONALE by Olivia Toderean, Ionuț Apahideanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1511]
-
de critici. Încercarea de a le rezuma pe cele mai importante trebuie să-i cuprindă, în primul rând, pe cei care consideră că încercarea raționalismului de a oferi o a treia cale, o via media între tradiția realistă și cea idealistă, creează confuzie și exclude literatura raționalistă din toate curentele teoretice importante, marginalizând-o. Mai mult, identificarea celor trei abordări ale relațiilor internaționale (hobbesiană, lockeană și kantiană) nu-și găsește reflectarea adecvată în literatura Relațiilor Internaționale și în clasificările posibile ale
ŞCOALA ENGLEZĂ A RELAŢIILOR INTERNAŢIONALE. In: RELATII INTERNATIONALE by Olivia Toderean, Ionuț Apahideanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1511]
-
de Stat pentru Literatură și Artă și care are ca autori pe deja amintitul I. Vitner și pe O. Crohmălniceanu. în cel de-al doilea volum al lucrării (p. 19) se fac referiri la fondatorii „Junimii” („adepți înfocați ai filosofiei idealiste, reacționare, prusace”), la scopurile societății („Junimea urmărea eliminarea tradițiilor progresiste din cultura română”), la periodicul ei („prin revista Convorbiri literare [...] este răspândită teoria reacționară a artei pentru artă, care propovăduia izolarea artistului de popor, crearea unei arte senine, impersonale, menită
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
șovăială, L. Rusu aruncă peste bord întreaga gândire estetică cuprinsă în opera genială a lui Marx și Engels [...]. Autorul nu ezită să-l compare pe Maiorescu cu Engels [...]. L. Rusu practică metoda metafizică în istoria literară [...]. la Maiorescu domină ideile idealiste [...]. Maiorescu trebuie privit prin prisma epocii lui, caracterizată printr-o ascuțită luptă de clasă”. Replica lui L. Rusu la aceste acuzații puerile este refuzată de aceeași publicație și va vedea lumina tiparului doar peste 16 ani. Intervine și G. Călinescu
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
nu s-a lăsat influențată de aceste teorii reacționare, ci le-a dat o replică puternică”. Maiorescu este văzut ca „ideolog al unei pactizări între moșierime și burghezie” și ca un filosof care nu s-a „lepădat de tezele sale idealiste”, ci, „din tinerețe până la sfârșitul vieții, evoluția filosofică a lui Maiorescu reprezintă o lunecare din ce în ce mai spre dreapta”. Acest capitol nu putea să nu aibă și o frază comică: „Maiorescu a deschis seria reprezentanților ideologici ai regimului burghezo-moșieresc [...] care începeau campania
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
luăm. Adunarea Generală nu ar trebui să producă un volum de rezoluții care cu greu pot fi digerate, ci să se concentreze pe un număr restrâns de instrucțiuni de acțiune ce ar trebui să reflecte scopuri fezabile, nu simple gânduri idealiste. Promovarea democrației Adunarea Generală ar putea de asemenea să facă mai mult în calitate de susținătoare a proceselor de democratizare în diverse țări. Știm cât de timizi au fost cu utilizarea noțiunii de democrație cei care au schițat statutul. Ne amintim că
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
Paris, 1990), Jean-Michel Glicksohn observă că, din tendințele extrem de variate ale mișcării expresioniste, "două sînt esențiale, una care face din artă un instrument de critică a societății și culturii, cealaltă care face din aceasta suportul, adeseori emfatic, al unei viziuni idealiste a umanității viitoare". Viziunea lui Aron Cotruș e afină cu cea a unor Ernst Stadler și Georg Trakl, deopotrivă roade ale unui timp bolnav, ivite în Imperiul austriac cuprins de criza crepusculului încă înainte de 1914, o dovadă fiind, între altele
Metalirismul lui Aron Cotruș (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12535_a_13860]
-
căruia nu-i rămîne decît a sucomba de inaniție. N-avem a face mai curînd cu o strategie de cabinet decît cu o grilă funcțională ori cu o rețetă de producție viabilă? Constatînd că orice dat real e nesatisfăcător (judecată idealistă îndreptățită), nu cred că avem dreptul de-a sugruma eul liric, în frămîntarea de facto a căruia se conexează și vectorul emoțional și aspirația transcendență și ispita narativă și ,impuritatea" frapantă a cotidianului, eu care nu se poate asuma pe
O antologie a lui Marin Mincu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12581_a_13906]
-
sondajelor de opinie o vertiginoasa cădere a "democraților", în care ne-am investit toate nădejdile? Sînt convins că ea nu e fără legătură cu izgonirea postideologică a intelighenției ce i-a susținut cu o convingere și cu o ardoare pur idealiste... Dar să revenim la creația poetica a lui Dorin Tudoran. Normal, ea face corp comun cu personalitatea fugoasa a disidentului, care însă, după cum remarcă Ion Bogdan Lefter, în prefață volumului bilingv, Viitorul facultativ/ Opțional future, "ocolește capcană demascărilor reportericești", realizînd
Poezia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17623_a_18948]
-
finanțate în parteneriat public-privat, mass-media gay. În acest moment, tot ce mai are comunitatea gay sunt cateva acțiuni culturale cu tematică gay, realizate pe bază de voluntariat și cu finanțări minuscule, inițiate și organizate de o mână de persoane queer idealiste, care refuză să se dea bătute, găzduite de asociații non-guvernamentale, care și ele suferă, la rândul lor, de subfinanțare. Cum crezi că zona asta de activism politic și artistic gay poate să devină mai vizibilă? În primul rând printr-o
„A fi gay este un act politic, este o declarație de emancipare eminamente politică.” () [Corola-website/Science/295779_a_297108]
-
bucure cât mai mult și să se mâhnească cât mai puțin. Deși hedonist, hedonismul lui Democrit este departe de hedonismul lui Epicur, sau de egoismul reprezentat de către materialiștii sec. al XVIII-lea. Eticii lui Democrit îi lipsește numai criteriul moralei idealiste : un principiu al acțiunilor umane, care îți are originea numai în conștiință. Ce este bine și ce este rău, drept și ne-drept lui Democrit i se pare de la sine înțeles, fără de nici o considerație teoretica ; ca liniștea vesela a sufletului
Democrit () [Corola-website/Science/301007_a_302336]
-
() a fost o scriitoare italiană, laureată a Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1926. ""...pentru scrierile sale de inspirație idealistă în care, cu o plastică claritate, zugrăvește viața de pe insula ei natală și pentru profunzimea și simpatia cu care se ocupă de problemele omenești în general" ". s-a născut în localitatea Nuoro din Sardinia într-o familie de mici proprietari
Grazia Deledda () [Corola-website/Science/300110_a_301439]
-
nemijlocită a „voinței” în al său opus magnum „Lumea ca voință și reprezentare” din 1819) atunci când definește caracterul „dionisiac” al relației dintre muzică și filosofie. În „Nașterea tragediei din spiritul muzicii” din 1872 Nietzsche subsumează sub numele lui Orfeu curentele idealiste în filosofie, pe care le combate ca „apolinice”. Socrate își găsește sfârșitul ca un „nou Orfeu” datorită forțelor dionisiace cărora li se împotrivise. Aceste forțe au dat naștere în perioada de supremație a platonismului la diverse culte secrete, printre altele
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
citit aceste rânduri la spectacolul "О России" („Despre Rusia”), căutând, opunându-se indiferenței unora și rușinii altora față de situația de pe front, să insufle ascultătorilor un sentiment de speranță în izbăvirea care va urma ispășirii din prezent. Viziunea ei era probabil idealistă, având în vedere că, la doar câteva săptămâni de la citirea acestor versuri, începea revoluția rusă care nu era izbăvirea la care poeta se gândea. Dar sentimentele ei de dragoste față de pământul natal nu au fost zguduite de regimul sovietic, și
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
mystique indienne" publicată simultan în franceză și română în 1936. În 1940 apare cartea "Educație fizică hindusa", de Jatindra Chakraborti, cu prefață de Dr. Grigore Benetato. La începutul perioadei comuniste, yoga a fost interzisă în România, fiind considerată „mistica și idealista”, iar cartea lui Eliade, "Yoga. Nemurire și libertate" (1954) nu a putut fi publicată în limba română. În anii 1970, regimul a devenit mai permisiv, astfel că au fost publicate lucrările "Yoga", de Asen Milanov și Ivanka Borisova, "Yoga", de
Yoga () [Corola-website/Science/296757_a_298086]
-
Выготский ), a fost interzisă în 1932, deși Vîgotski era un marxist convins. În 1951, s-a făcut o tentativă de reformare a chimiei organice în spiritul Lîsenkoismului. Punctul de plecare a fost teoria rezonanței structurale a lui Linus Pauling, declarată "idealistă" (de vreme ce trata "rezonanța" unor structuri moleculare inexistente). Victima imediată a acestei campanii ar fi trebuit să fie catedra de chimie a Universității de stat din Moscova. În iunie 1951 s-a ținut "Conferința unională asupra statutului teoriei compoziției chimice în
Cercetarea științifică reprimată în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/299552_a_300881]
-
susținători și critici dintr-o arie largă de perspective. ul a fost descris de către un opozant declarat ca "cea mai periculoasă idee din lume", în timp ce un susținător contrează spunând că este "mișcarea ce esențializează cele mai îndrăznețe, curajoase, imaginative și idealiste aspirații ale umanității". În articolul său din 2005 "O istorie a gândirii transumaniste", filosoful transumanist Nick Bostrom localizează rădăcinile transumanismului în umanismul renascentist și Iluminism. De exemplu, Giovanni Pico della Mirandola chema oamenii să-și "sculpteze propria statuie", René Descartes
Transumanism () [Corola-website/Science/299200_a_300529]
-
viziunea acestuia asupra eternului feminin și înțelepciunii divine. Primul lui volum "Stikhi o prekrasnoi dame" (Versuri despre preafrumoasa doamnă) a fost publicat în 1904 inspirat de soția sa Liuba Dmitrievna Mendeleeva, fica lui Dmitri Mendeleev. Atât misticismul, cât și pasiunea idealistă sunt prezente în respectivul ciclu de poezie de dragoste. După 1905, viziunile exaltate ale lui Blok au început să facă loc ironiei și pesimismului. Poetul își pierde viziunea eterică și adoptă teme precum disperarea, degradarea și atracția răului. "Necunoscuta" (1906
Aleksandr Blok () [Corola-website/Science/298773_a_300102]
-
continuat linia empiric-materialistă a lui Bacon și Hobbes, fundamentând orientarea senzualistă în teoria cunoașterii. Opera celebră a lui J. Locke, care a exercitat foarte mari influențe, se intitulează: "An essay concerning human understanding" (Eseu asupra intelectului omenesc), 1689-1690. Combătând teoria idealistă a ideilor înnăscute, Locke afirmă în această operă că toate cunoștințele provin din experiența senzorială. După el, mintea omului este la naștere ca o foaie nescrisă ("white paper, void of all characters") ("tabula rasa"): "În intelect nu există nimic fără
John Locke () [Corola-website/Science/298807_a_300136]
-
în lucrarea lui fundamentală să dea o "cercetare asupra originii certitudinii și întinderii cunoștinței omenești, asupra temeiurilor și gradelor credinței, părerii și asentimentului". În legătură cu problema originilor cunoștinței, Locke ia o poziție contrară raționalismului. "Teoria ideilor înnăscute" este o teorie gnoseologică idealistă potrivit căreia în conștiința omului ar exista de la naștere, independent de experiență, anumite idei (ex. ideea de număr, de mișcare, de întindere). "Teoria ideilor înnăscute" a fost susținută sub diferite forme de Platon, Descartes, Leibniz și de alți filosofi. Ea
John Locke () [Corola-website/Science/298807_a_300136]
-
a intrat într-o uniune personală cu Norvegia și cu Suedia, unite sub domnia reginei Margaret I. Cele trei țări urmau să fie părți egale ale uniunii. Încă de la început, însă, Margaret se pare că nu a fost atât de idealistă—tratând Danemarca drept partea privilegiată a uniunii. De aceea, următorii 125 de ani de istorie scandinavă se centrează pe această uniune, de mai multe ori Suedia despărțindu-se și fiind recucerită. Problema a fost rezolvată practic la 17 iunie 1523
Danemarca () [Corola-website/Science/297801_a_299130]