131,805 matches
-
graba strică treaba". În zilele noastre în care motto-ul pare a fi "cu cît mai multe filme, cu atît mai mulți bani". În sfîrșit, în zilele noastre în care calitatea a ajuns sinonimă cu încasările. În această ordine de idei blamabilă nu este dorința de cîștig în sine, ci replicarea, clonarea obsesivă a uneia și aceleiași rețete pînă la abolirea oricărei urme de bun-simț. Într-un asemenea acultural context, Moulin Rouge este, indiferent de "calificativul" pe care i-l acordăm
SENTIMENTE VS. COMERȚ by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/15278_a_16603]
-
foarte, extrem de potrivite pentru a înfățișa publicului tînăr prototipul eroului pozitiv. Parcă spre a spori farmecul acestor eroi, s-a decis distribuirea în rolurile principale a celor mai șarmați actori ai momentului (v. George Clooney, Brad Pitt). Departe de noi ideea unei lecții de morală aplicată pe o cazuistică de mucava, însă recurența tematică ne pune un pic pe gînduri. Mai ales că o știm din experiență: cînd sistemul hollywoodian prinde drag de vreo rețetă cu priză la public nu mai
SENTIMENTE VS. COMERȚ by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/15278_a_16603]
-
pentru berea "Bucegi". Clipul este cam așa: pe ecranul unui tv., apare semnul de pe vremuri de începere a emisiunilor; curentul, tot ca pe vremuri, se întrerupe; o voce a unui telespectator nevăzut înjură neaoș; se deschide o sticlă de bere; ideea este că, și ieri, și azi, berea "Bucegi" i-a fost aproape românului. Este înduioșătoare preocuparea pentru puritatea limbii de care dă dovadă C.N.A. Ea îmi aduce aminte de un profesor de română care nu se împăca deloc cu limbajul
Trivialitate sau imoralitate? by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15308_a_16633]
-
neașteptate; cerînd o explicație, soțul încornorat află că ar fi fiind vorba de instalator; alți doi bărbați, aflați în ușa liftului, îl văd pe tip și declară, unul, că ar fi poștașul, celălalt că ar fi lăptarul (sau cam așa ceva). Ideea este, nu?, că soțiile care se bucuraseră de favorurile junelui nu căzuseră de acord asupra minciunii pe care trebuiau s-o spună bărbaților lor, deși mirosul deodorantului avusese asupra a cîteștrele același efect. Minciunile bărbaților sînt mai inocente în clipurile
Trivialitate sau imoralitate? by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15308_a_16633]
-
De la splendidele balade din anii '40, care renovau un gen vechi, tocmai cînd expansiunea modernistă păruse a-l da complet uitării, și pînă la poeziile recente în formă fixă, ecuatorul operei în versuri a lui Doinaș străbate deopotrivă emoția și ideea, viața și cartea. O demarcație este imposibilă. Cine ar încerca s-o facă, ar risca să știrbească atît din bogăția trăirii, cît și din frumusețea gîndului poetic. Scriind uneori arte poetice (ori, chiar, metapoeme curate, pe gustul generațiilor mai noi
Poetul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15285_a_16610]
-
o facă, ar risca să știrbească atît din bogăția trăirii, cît și din frumusețea gîndului poetic. Scriind uneori arte poetice (ori, chiar, metapoeme curate, pe gustul generațiilor mai noi), Doinaș a avut grijă să le umple în același timp cu idei și cu emoții, să ne determine să simțim că ideile cresc din biografie și din experiență nemijlocită, așa cum plantele cresc din pămînt și din apă. Artele lui poetice sînt la fel de "organice" precum îi este lirica de dragoste. Și este mai
Poetul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15285_a_16610]
-
cît și din frumusețea gîndului poetic. Scriind uneori arte poetice (ori, chiar, metapoeme curate, pe gustul generațiilor mai noi), Doinaș a avut grijă să le umple în același timp cu idei și cu emoții, să ne determine să simțim că ideile cresc din biografie și din experiență nemijlocită, așa cum plantele cresc din pămînt și din apă. Artele lui poetice sînt la fel de "organice" precum îi este lirica de dragoste. Și este mai totdeauna în lirica personală o sugestie intertextuală, o referință la
Poetul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15285_a_16610]
-
vorbă inspirată a lui E. Negrici "stilistică a eschivei". Lucrul care mai întîi irită pentru ca apoi să fascineze sînt amuțirile capricioase. Grandilocvența tăcerii umilește nu o dată cuvîntul, "alburile" capătă valoare și e interesant că tocmai gîtuirile, derobările și abdicarea de la ideea poetică fac obiectul mai tuturor judecăților critice, de la N. Manolescu la Valeriu Cristea și de la M. Iorgulescu la Gh. Grigurcu. Din acest creuzet de fine impresii livrești transpare diversitatea tehnicilor de compoziție: simbolismul bacovian de "galben incisiv", suprarealismul tîrziu al
Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/15299_a_16624]
-
practicată în numele libertății individuale se intersectează cu violența considerată legitimă: cea practicată de stat pentru a pedepsi excesele acestei libertăți. Prin etalarea consecințelor ireversibile în planul destinelor, Radu Macrinici exprimă, cu patimă și durere, deruta reprezentanților unei generații refuzate de idei și de istorie. Radu Afrim pornește de la grup spre individ: monstrul cu trei capete, atât de firesc în excesele sale, are toate atributele firescului și de aceea este și atât de înspăimântător. Cei trei tineri veniți la hotel ca să se
Un loc curat by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/15277_a_16602]
-
posturilor publice și private existente și trimiterile în lumea monstruoasă a SF-ului de duzină. însă de la un moment încolo, actorii care îi interpretează pe tinerii din hotel devin spectatori ca și noi, cei de pe băncile Teatrului Act, legătura de idei și de sentimente care ar putea întreține dialogul - fie că acesta se aude, fie că nu - se întrerupe. Lipsiți de a treia dimensiune, la propriu și la figurat, actorii emisiunii televizate obțin mai curând efecte, decât coerență. Este posibil ca
Un loc curat by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/15277_a_16602]
-
faraonic?... Nimic din toate acestea. Ca orice artă de a conduce - mai ales arta de a conduce arta - trebuie ridicată la un nivel de conștiință absolut lucidă... Fie ca această senină robustețe și limpezime, această forță a cuvântului perfect suprapus ideii, această justă administrare a logosului, cum admirabil spune Ștefan Augustin Doinaș, să cucerească și decada a noua precum și vârful înzăpezit al Veacului, întreg... În cinstea lui, doar ca o glumă întremătoare, încredințez prima dată tiparului o misivă însoțită de o
Administrarea Logosului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15297_a_16622]
-
printr-o strategie subtilă a acceptării, a supunerii, a resemnării. Din care pricină poate părea întrucîtva ridicol, reductibil la o mecanică gestuală, la o poză (anti)melodramatică ce s-a remarcat și la Bacovia (un enciclopedist, Quatre-mère de Quincy, afirma: Ideea de baroc atrage după sine pe aceea a ridicolului împins la exces"). Alurei trufașe, podoabelor, atitudinilor de singularizare dominatoare, euforiei luxului le răspund modestia, sobrietatea, decepția, abulia. Exuberanța personală se dizolvă în îndoială, slăbiciune, risipă, deplețiune, nu fără o notă
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]
-
reiau termenul din prezentarea Editurii Seuil, care nu se găseau în Figurile anterioare. Titlurile de capitole, de eseuri, în număr de numai cinci, sunt discrete, fără pagină albă care să le anunțe, fără spațiu alb între titlu și capitol. Această idee de tot, de ansamblu este cumva o impresie falsă? G.G.: Nu este deloc falsă. Nu, chiar aceasta a fost intenția mea. Vreau să spun că în interiorul fiecăruia dintre aceste capitole, pe care eu prefer să le numesc secvențe, există o
Cu Gérard Genette despre Figuri V by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15280_a_16605]
-
blancurile între secvențe pentru că mi se pare că între ele nu este un salt mai mare decît cel între fragmente, de unde acest joc între continuu și discontinuu, care este el însuși continuu de la început pînă la sfîrșit. M.C.: Am reținut ideea de bifurcație. G.G.: A, da. Cine spune bifurcație spune că va schimba subiectul sau doar că va bifurca cîtva timp, așa cum se întîmplă pe drumurile pe care se lucrează; există o deviație și nu știm întotdeauna cît ține și nici
Cu Gérard Genette despre Figuri V by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15280_a_16605]
-
artei. Dar cu toate acestea, în Figuri V e mai mare interesul pentru literatură, asta nu pentru că țin să revin la literatură ci pentru că lucrurile s-au prezentat astfel, ceea ce bineînțeles nu promite nimic pentru viitor. M.C.: Păreți ironic față de ideea de critică imanentă, structurală sau tematică, care a făcut carieră în anii '60. Această luare de poziție vine dintr-o nevoie de limpezire față de propria dumneavoastră poziție din epocă? G.G.: Nu, nu aș zice că sunt ironic, sunt ironic în
Cu Gérard Genette despre Figuri V by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15280_a_16605]
-
cea mai importantă, nici cea mai puțin importantă din volum, ci cu titlul cel mai atrăgător. M.C.: Proust pare în cărțile dumneavoastră un punct de reper esențial, inconturnabil. E o prezență familiară, întotdeauna gata să întărească sau să ilustreze cutare idee. Este așadar pentru dumneavoastră autorul cu adevărat inepuizabil? Cine ar urma după el pe locul doi și pe locul trei? G.G.: Proust? Da, bineînțeles că da, și aceasta dintotdeauna, de la Figuri I. Pentru mine n-aș spune că e un
Cu Gérard Genette despre Figuri V by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15280_a_16605]
-
s-a mai făcut atîta vîlvă în presă. O întîmplare cum e asta, cu un nimeni care a spionat o vedetă de televiziune, cu cît i se dă mai multă atenție, cu atît va deveni mai periculoasă. Fiindcă va da idei și altor băieți care au o cameră video și nimic de pierdut. Acesta e marele eveniment care s-a petrecut în Capitală în timp ce două cartiere ale orașului, fiecare din ele mare cît o capitală de județ sînt sugrumate de nesăbuința
Bucureștiul tăiat de tren by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15309_a_16634]
-
năpraznic, Deocamdată încă albește-a sărbătoare Vela pe catarg, și mă țin statornic, Falnic, neclintit. Sunt duh etern. Și lângă Axa lumii prinsă în rotire amplă Vă temeți de-a mă înfrunta nemernic, Crezându-vă în drept de-a-mi judeca Ideea. Chiar dacă nu sunt urlet spăimos, asurzitor, Ci doar o șoaptă sunt, un șuier slab ce-abia Se-aude-n miezul nopții. Un șuier slab, pe care, E drept, nu-l agreează timpanele cometei. (1921-1922) (Prin noapte, hăituit de stele) Pe-aici am
Velimir Hlebnikov (1885-1922) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/15306_a_16631]
-
anii '80, continuată în deceniul următor, apărută în 2002, într-o formulă care continuă proiectele anterioare ale profesorului timișorean din Imediata noastră apropiere I și II. Mitteleuropa e un concept astăzi contestat, întrucît ar trimite în prea mare măsură la ideea pangermanismului și la un Imperiu habsburgic gravitînd în jurul unei Viene atotputernice; în același timp însă, și termenul de Europa Centrală, care și-a trăit momentul de glorie o dată cu celebrul eseu al lui Milan Kundera (Tragedia Europei Centrale, 1983), este acum
Scurt popas în lumea de lîngă noi by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15314_a_16639]
-
în același timp însă, și termenul de Europa Centrală, care și-a trăit momentul de glorie o dată cu celebrul eseu al lui Milan Kundera (Tragedia Europei Centrale, 1983), este acum respins ca fiind prea izolaționist în această epocă a unității europene. Ideea unui spațiu de o natură specială, cu o evoluție proprie, în același timp în acord și în răspăr cu cea occidentală (căci Europa Occidentală nu și-a pierdut încă actualitatea, cel puțin nu în estul continentului), e totuși viabilă atunci
Scurt popas în lumea de lîngă noi by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15314_a_16639]
-
că esențial, în toate aparițiile modelului rămîne faptul că "labirintul e înțeles ca sistem uman, irațional, apropiindu-se astfel de construcția malefică; labirintul nu este rodul acțiunii legii naturale, ci o intervenție împotriva acesteia." Interesante sînt, în această ordine de idei și trimiterile intertextuale, foarte numeroase (sînt citate o mulțime de nume ilustre de la Aristotel, Juan de Mena și Comenius, la Cervantes și Kafka). Urmînd aceeași metodă comparatistă, autorul urmărește configurarea raporturilor cu literatura universală, în cazul cărților populare. Definiția pe
Farmecul discret al erudiției by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15316_a_16641]
-
sale. Atît și nimic mai mult. Ceea ce scrie acum d-sa, în replică la replică, este de necitat. Dl Popescu are lașitatea de a se ascunde în spatele unei trivialități care caută să jignească. N-are nici un argument, nici o umbră de idee. Ne împroașcă, pe mine și pe colegii mei, cu vorbe. Și ce vorbe! Articolul e delirant, o morișcă de încriminări, ofense și injurii. În ce mă privește, recunosc că el pune capăt unei iluzii și anume aceea că dl Popescu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15284_a_16609]
-
Frangoudis, 1825-1897, remarcat în România și ca elevat pedagog). Abia după constituirea Republicii Cipru în 1960, o pleiadă de prozatori, poeți și dramaturgi și-au legat numele exclusiv de istoria insulei (atât de frământată între 1955-1973). Cu atât mai binevenită ideea Editurii Meronia, care are în istoricul Horia C. Matei un avizat conducător, de a completa pata albă din peisajul literaturilor balcanice prin "Biblioteca de literatură cipriotă". Stylianou înseamnă în traducere Stâlpnicul - cel ce se supune unei asceze cățărat pe un
Istorie daneză by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15307_a_16632]
-
biletele cu chipul lui Eminescu, Iorga, Grigorescu sau Aurel Vlaicu. Pentru omul de rând, e pură iluzie să-ți imaginezi că dacă renunți la zerouri ai scăpat și de istoria nefastă care a condus la apariția lor. Iar pentru propovăduitorii ideii e crasă ticăloșie: deși s-au specializat în roluri care-i arată mai proști decât sunt (vezi cazul unui domn de la Banca Națională, împins să ne zâmbească la televizor ori de câte ori se profilează o catastrofă), ei știu foarte bine cum stau
Leul copt și paraiul bun by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15312_a_16637]
-
între identitatea lui stilistică din scris și identitatea imediată a vocii: poate că în stupefacția de a fi român - în exclamația lui "Comment peut-on être roumain?" - intra și un element de disperare.) Eliade a abandonat româna doar pe jumătate: pentru ideile sale de rezonanță universală, pentru studiile erudite a adoptat franceza și, mai tîrziu, incidental, engleza, dar a păstrat româna ca limba de expresie literară. Ionel Jianu a izbutit să emigreze într-un tîrziu și după aceea a scris în franceză
Matei Călinescu "În exil m-am simțit liber - într-o societate ale cărei reguli nu le cunoșteam" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15272_a_16597]