3,043 matches
-
influențe de limbă, literatură, folclor și miresme culinare care provin din conviețuirea adesea tumultuoasă româno-evreiască timp de câteva secole pe plaiurile țărilor românești. Aceste influențe rămân specifice, aplicându-se numai evreului originar din România și constituie ceea ce am numit "personalitatea identitară unică și exclusivă" a acestuia. Politica antievreiască promovată de regimul de dictatură comunistă a contribuit în mare măsură la transformarea marii majorități a comunității evreiești din România în evrei originari din România. Dintr-o populație de aproximativ 450 de mii
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
propriu. Trebuia să mă confrunt singur cu propria biografie, s-o recunosc imediat, reală sau trucată, corectă sau romanțată, indiferent câtă lume ar fi tropăit prin paginile ei. La urma-urmei, Ghiculeștii, Manoileștii și Robanii nu erau altceva decât niște fantome identitare, dispersate pe câteva secole de istorie și literatură prin care cine știe câte alte perechi de ochi forfoteau în același timp cu mine. Acțiunea păstra ritmul ei franjurat, leneș și alert, în funcție de epocă și priviri: fotografiile, documentele și fișierele computerului mă purtau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
lor, ar fi trântit lăzi de bere goale (sau poate pline?), legate între ele cu lanțurile multiculturale ale prieteniei româno-neerlandeze. Iritat, am lăsat „capra“ în locul ei istoric, grăbindu-mă spre Litere. Acolo trebuia să se dea ultima bătălie. O luptă identitară, contra alterității - cum ar fi spus colegii mei. Încă din ușă, mi-am dat seama că n-o să fie ușor. Portarul moțăia cu capul pe brațe. S-a trezit și, într-un acces de iritare și nedumerire lesne de înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
bătrân ranchiunos. "Cu o femeie nu poți face decât trei lucruri: s-o iubești, să suferi pentru ea sau să o transformi în literatură" Lawrence Durrell. 19 aprilie 2002 Am primit astăzi prin poștă revista Dilema, cu articolul meu "Scepticul identitar", referitor la integrarea în Europa și păstrarea identității naționale. Decid să-l disec pe îndelete acasă nu știu cum se face, dar îți dai de fiecare dată seama mai bine de imperfecțiunile scriiturii atunci când ceea ce ai vrut să publici a apărut deja
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de către ei!) de a acoperi crucifixul central cu o cortină grea de catifea. La ora la care scriu aceste rânduri, cererea lor nu a fost încă soluționată. Așa cum îi cunosc pe canadieni, vor ceda în numele "toleranței" și această ultimă redută identitară. 2 februarie 2005 Conferință tare despre muzica și dansul din Congo, prezentată de Leonard, cercetător la Universitatea Laval și profesor la cea din Nord-Bukavu, R.D. Congo, zona lacului Kivu. Malinga, adică dansul de sâmbătă seara, este întreținut de un soi
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
în RSSM, apoi a acesteia în Republica Moldova și a intrat în faza lui activă cu refacerea RASSM sub denumirea de Republica Moldovenească Nistreană. Acest proiect a devenit motivul esențial în perpetuarea "complexului sfâșierii", în adâncirea fisurii ce deteriorase serios conștiința identitară a basarabenilor, amplificând profunda contradicție dintre independența statală și dependența identică și culturală de neamul românesc, de acel spațiu spiritual și cultural din care fusese ruptă Basarabia. Unii exegeți în problema dată, în special Charles King, consideră că reunirea Basarabiei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
românii "de margine" sunt mai lucizi și mai morali decât cei de la centru". Iar dintre parlamentarii români care au votat la 27 august 1991 recunoașterea ca stat a Republicii Moldova doar unul, Claudiu Iordache, s-a dovedit a fi cu conștiința identitară integră, votând împotriva acestei gafe istorice. După cum precizează M. Druc, ceilalți au recunoscut prin votul lor unanim "raptul din 28 iunie 1940, preconizat de pactul Molotov-Ribbentrop". "De fapt, constată cu tristețe autorul, prin această recunoaștere, România și-a declinat oficial
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
prozatorul și eseistul Theodor Codreanu. Nu în zadar această carte a apărut în același an în două ediții: prima la editura "Flux" din Chișinău, a doua la editura "Scorpion" din Galați, din simplul motiv că pacienții cu aceeași diagnoză conștiința identitară afectată există cu prisosință pe ambele maluri ale Prutului. Volumul Basarabia sau drama sfâșierii e stringent necesar să ajungă în cât mai multe mâini, paginile să-i fie parcurse de cât mai mulți ochi, iar textul să-i fie sorbit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de B. Nicolescu. El "vede în logos, în întoarcerea la "sacru", șansa viitoare a umanității" (idem, p. 156). Transmodernitatea deschide o altă pârtie către globalizare, un climat fără hegemonisme ale forței brute, un climat natural și echitabil, în respectul pluralităților identitare ale popoarelor și indivizilor, în conformitate cu ritmurile arheale. El este recuperator deopotrivă al sacrului și originilor, definitorii pentru etnic, etnos și ethos. Nu înseamnă și nu trebuie să însemne renunțarea la identitate, ci sporirea acesteia ca eternă reîntoarcere. Autorul cărții specifică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cultural românesc (1996); Reflections on the Impact of the French Revolution. 1789, de Tocqueville, and Romanian Culture (2000); Basarabia. Dilemele identității (2001, împreună cu Flavius Solomon); Populism, demagogie sau realism politic (2001, împreună cu S. Habersack și C. Turliuc); Globalism și dileme identitare. Perspective românești (2002); Franța, model cultural și politic (2003, împreună cu D. Ivănescu). Din aceeași categorie, dar alcătuind o serie distinctă, Restitutio historiographica, îngrijită de Alexandru Zub, fac parte volumele: Ion Nistor (1876-1962), 1993; Victor Slăvescu (1891-1977), 1993; Ilie Minea (1881-1943
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
atenția, în subiecte de interes comun și de mare actualitate. După 1989, această deschidere s-a amplificat, cum era și de așteptat, considerabil, în același spirit al sincronismului cu noile tendințe ale istoriei post-comuniste. Volumul colectiv intitulat Globalism și dileme identitare. Perspective românești (2002) sau cel anterior, dedicat conduitelor temporale în spațiul românesc, Temps et changement dans l’espace roumain; fragments d’une histoire des conduites temporelles (1991), sunt elocvente pentru continuitatea care definește toate proiectele lui Alexandru Zub și pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Historische und philologische Untersuchungen zur Entstehung der europaeischen Nationen im Mittelalter 1. Istorici est-central-europeni sau orginari din acest spațiu care activau în Occident, J. Szűcs, B. Zientara, F. Graus, elaborau în anii 1970-1980 studii importante, revelatoare, altminteri, și în ceea ce privește căutările identitare din Polonia, Ungaria și Cehia după Primăvara de la Praga. Cercetări din ultimul deceniu semnate de istoricul maghiar G. Kristó2, cel polonez Sl. Gawlas 3, medievistul ceh D. Třeštík4, istoricii români Șerban Papacostea 5, Ioan-Aurel Pop6, Stelian Brezeanu 7 probează interesul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
mediu trăsăturile națiunii moderne, pentru că acolo nu vom putea găsi decât o națiune medievală. Cu toate acestea, națiunea medievală prezintă, după G. Kristó, anumite corespondențe cu cea modernă, cum ar fi: o legătură conștientă și emotivă între membrii comunității, căutări identitare, supralicitarea propriilor calități etnice, manifestări xenofobe, însușirea unui trecut glorios. Istoricul opinează că xenofobia este o atitudine psihică și o formă a egocentrismului întotdeauna prezentă în om, ea se observă în teama față de străini și în sentimentul distanței, dar nu
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
anul 1337 supremația regelui boem, solicita să trăiască în continuare după dreptul polon. • Fr. Prinz, Böhmen im mittelalterlichen Europa. Frühzeit, Hochmittelalter, Kolonisationsepoche, München, 1984, p. 71. • H. Fritze, op. cit., p. 273. S-a constatat că primii au dat expresie sentimentelor identitare slujitorii lăcașelor de cult, persoanele ecleziastice din preajma principelui, aceasta întâmplându-se din cel puțin două motive: în primul rând, clericii au fost un timp singurii cărturari din societate care au lăsat asemenea mărturii; în rândul al doilea, la scurt timp
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
în evul mediu. În realitate, contradicția este aparentă. Comunitatea ecleziastică a fost prima care a avut conștiință de sine, a meditat asupra propriei condiții, s-a simțit defavorizată în urma prezenței alogenilor în ierarhia Bisericii și a acționat în funcție de împrejurări. Conștiința identitară s-a manifestat pregnant în timpul luptelor pentru ocuparea scaunului episcopal din Boemia, atunci când principii au preferat să vadă în respectiva demnitate clerici germani. Cu toate acestea, realitatea este mult prea complexă pentru a putea fi explicată exclusiv prin prisma naționalului
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
erau armonioase, dimpotrivă, că existau rivalități ce degenerau uneori în brutale încăierări. Reveniți în patrie, aceștia aveau să ocupe înalte demnități în cancelariile regale și în structurile ecleziastice, prin urmare, să transmită, uneori, chiar suveranilor, experiențele trăite în străinătate. Conștiința identitară a unei comunități se cristalizează prin definirea propriilor caracteristici și concentrarea forțelor interne și, paralel, prin delimitarea de celălalt, deținătorul unor trăsături originale. Gestația conștiinței de sine și exteriorizarea ei are loc, în primul rând, în regiuni de graniță, acolo
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
rândul cehilor a unei pronunțate conștiințe de sine. La Cosma de Praga Sfântul Adalbert este noster episcopus, militarii sunt nostri, Boemia • nostra terra, boemii - nostra gens, normele de drept - ritus terre nostre și Vltava - noster iste fluvius Wltava. Teritorializarea conștiinței identitare s-a manifestat în utilizarea termenilor de terra și zemlja, cunoscuți încă din secolul X, care și-au aprofundat continuu înțelesul și au căpătat contururi clare către secolul XII. Noțiunile de terra Bohemiae și gens bohemica au fost dezvoltate în
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
dinastică, legată de Piaști, un sfânt patron - Sfântul Adalbert - calificat explicit în scrisoarea lui Bruno de Querfurt către împăratul Henric al II-lea din anul 1008 drept apărător al Poloniei și înlocuit mai târziu la Cracovia cu un alt simbol identitar - Sfântul Stanisław. Gallus Anonymus utiliza sintagmele honor patrie, amor patrie, defensor patrie, pater patrie, unde cuvântul patrie purta semnificație mai largă decât loc de origine și loc de trai. În perioada principatelor independente (secolele XII și XIII), Polonia a continuat
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
absolvenți, prin trei tineri din București, doi înscriși la medicină iar celălalt la teologie, transferat trei ani mai târziu la filosofie 81. • Ibidem, p. 126. • Florea Ioncioaia, op. cit., p. 558. • Vezi Leonidas Rados, Greci și români în secolul XIX. Aspecte identitare, în „Xenopoliana“, 8, 2000, nr. 1-4, p. 73-83. • Al. Duțu, „Translatio studii“ la cărturarii români, în vol. Cărțile de înțelepciune în cultura română, București, 1972, p. 127 și urm. • Ioan Heliade-Rădulescu, Despre învățătura publică. Domnului Marelui Ban. M. Ghica, în
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
analiză aparte și cuprinzătoare a limbajului jurnalistic. Explicația acestui gol teoretic este greu de dat, în el regăsindu-se elementele subiective ale unui vădit complex de superioritate (scriitorul conduce și deslușește lumea), dar și semnele vizibile ale unei grave crize identitare: vechile distincții între proză și poezie nu mai funcționează la fel de eficient ca altădată; selecția și gestionarea figurilor de stil și-au pierdut din relevanță; distincția subiectiv/obiectiv s-a opacizat în practica textuală modernă, pierzând din relevanță și claritate. Chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
pattern, de la propriile sale valori și mod de a fi. Deși, trebuie s-o spunem, nimeni nu poate garanta o asemenea finalitate. Tocmai în virtutea a ceea ce am subliniat, lumea occidentală a ultimelor câteva sute de ani, a adoptat o strategie identitară deschisă, de contact cu celelalte culturi și civilizații, aflate sau nu în vecinătatea noastră. Este un contact cu dublu avantaj dacă vom lua în considerare faptul cu occidentul aduce și resurse, dar și aer proaspăt de acolo, iar civilizațiile de
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
la începutul secolului XX nu mai este de actualitate. Ilie Bădescu, în lucrarea ,,Despre criză în lumina teoriei succesiunilor coexistente"14 arată (discutând pe baza lucrării Acad. Tudorel Postolache ,,Vers un ideal practicable"15) că: ,,Civilizațiile existente au așadar caracter identitar închis sau deschis. Altfel spus, o civilizație se poate închide sau deschide în fața expansiunii sistemului înglobant. În lumina teoriei succesiunii coexistente, trebuie să distingem între identitățile închise și identitățile deschise. Ipoteza de bază a teoriei este aceea că civilizațiile care
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
deschis. Altfel spus, o civilizație se poate închide sau deschide în fața expansiunii sistemului înglobant. În lumina teoriei succesiunii coexistente, trebuie să distingem între identitățile închise și identitățile deschise. Ipoteza de bază a teoriei este aceea că civilizațiile care practică strategii identitare închise se expun riscului dispariției, celelalte reprezentând șanse de expansiune. Șansa istorică a civilizației occidentale a fost procurată de strategia sa identitară deschisă, ne spune Acad. Tudorel Postolache"16. Iată că nu beneficiem de nici un cadou. Libertățile despre care discutăm
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
între identitățile închise și identitățile deschise. Ipoteza de bază a teoriei este aceea că civilizațiile care practică strategii identitare închise se expun riscului dispariției, celelalte reprezentând șanse de expansiune. Șansa istorică a civilizației occidentale a fost procurată de strategia sa identitară deschisă, ne spune Acad. Tudorel Postolache"16. Iată că nu beneficiem de nici un cadou. Libertățile despre care discutăm sunt fundamentale pentru dinamica, adaptarea și existența Occidentului. Azi, percepția despre imperii cu granițe clar trasate este veche și depășită. Comerțul și
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
succesiunii coexistente a deplasat accentul de pe înțelesul teritorialist al centrului mișcării civilizațiilor spre un înțeles spiritualist (...). Este prima eliberare majoră de modelul hegemonic al înțelegerii dinamicii civilizațiilor pe care l-a propus englezul Mackinder"18. După cum se poate intui, strategia identitară deschisă pe care o adoptă acum marile națiuni funcționează, în primul rând, ca o soluție pentru rezolvarea propriilor lor probleme economice, culturale și chiar de forță de muncă și populație. Altă dată aceste probleme erau rezolvate prin declanșarea directă de
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]