956 matches
-
delimitările pre-lingvistice tradiționale ("expresii", "zicători", "proverbe" ș.a.m.d.), alții preiau tale quale categoriile frazeologiei structurale, în timp ce anumiți cercetători își mărturisesc deschis dezinteresul față de orice tip de clasificare "formală". Astfel procedează Raymond W. Gibbs, care, în preambulul analizei sale consacrate idiomurilor din perspectiva "poeticii minții", scrie următoarele: Discuția mea asupra argoului, expresiilor idiomatice și proverbelor nu încearcă să definească strict și formal ceea ce caracterizează fiecare dintre aceste tipuri ale limbajului convențional". (Raymond W. Gibbs, Jr., The Poetics of Mind, p. 268
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
oacheșă, ciuvași, și alte seminții ce locuiau între Nipru și Volga și chiar mai spre est care, au trecut după anul 780 la imozaism dar cu diferențe mari față de sefarzii păstrători ai tradițiilor Torei și, vorbind idiș care este un idiom germanic. Erau numiți în regiune jidovi sau jidani și așa îi menționează vechile hrisoave românești pînă la mijlocul secolului XlX, ei spunîndu-și jiddin și așchenazi sau cazari după neam, ca să se deosebească de sefarzi, adică iudeii de origine semită veniți din
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
luat o poziție fermă în privința limbii. S-a hotărât ca, din acel moment, să se facă o distincție clară între limba moldovenească și limba română. Acțiunea a rămas la un nivel teoretic, deși un mare număr de studii demonstrau specificitatea idiomului folosit între Prut și Nistru. În fapt, această separare artificială pare a fi avut un impact redus asupra limbii și a culturii românești din RSS Moldovenească. Politica lingvistică din URSS consta în două componente majore: rusificarea și politica cu privire
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
aici sentimentul românesc al ființei și distincția, din subtext, dintre ceea ce poate fi, kantian vorbind, forma și materia oricărui fenomen. Nu putem trece, deci, așa de ușor și nepedepsiți peste faptul că filosofarea lui Noica se petrecea nu doar în idiomul românesc, ci și, în egală măsură, într-un spațiu și într-un saeculum anume. Sentimentul românesc poate fi astfel o intuiție apriori în raport cu ființa, dar, prin aceasta, este o intuiție care supradetermină creația și cultura română (este aici, am spune
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
de "second persona", chiar dacă niciodată actualizată, rămâne, totuși, imaginea unei persoane și, în acest sens, încheie Black, poate fi evaluată din punct de vedere moral. Toate acestea, încă o dată, sunt demersuri critice facilitate de presupoziția potrivit căreia "asocierea dintre un idiom și o ideologie înseamnă mult mai mult decât o convenție arbitrară sau un accident inexplicabil"195. Reprezentarea discursivă a unei ideologii constituie, prin urmare, punctul de acces al criticului retoric la dimensiunea morală a discursului însuși, astfel criticismul retoric de
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
rolul fundamental al contextului în procesul de semnificare a antroponimului, relevanța numelui în funcție de semantismul/ etimologia sa, expresivitatea sonoră, frecvența, relația cu întregul sistem onomastic al operei (absența nominală poate avea frecvent o semnificație contextuală), posibilitatea de a vorbi de propriul idiom onomastic al fiecărui scriitor (marii scriitori au conștiința rolului jucat de onomastică și îi acordă o atenție specială)183. Raportând poetica onomasticii la intenționalitatea autorului sau a operei, Mihai Ignat impune o nouă distincție, între o poetică explicită a numelui
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
o perioadă de evoluție a societății la alta, în funcție de numeroși factori interni și externi. Capitolul VI Paradigme lingvistice și evoluții conceptual-semantice în limbajul panlatin Afixoidele. A compara sincroniile consecutive ale unei limbi înseamnă a identifica sistematicitatea diacronică, contrastivă a acelui idiom. Orice sistem terminologic repetă la o scară redusă condiția oricărei limbi naturale: este microsistem conceptual și semiotic, convențional și convenționalizat, cu paradigmă (parțial închisă, parțial deschisă), devenit instrument de comunicare (D. Butiurca, 2010, Barcelona). Majoritatea cercetărilor contemporane privind limbajul medical
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
cu etimologie multiplă" (I. Coteanu, 2007: 47), fundamentale în limbajul medical. Prefixarea dezvoltă două direcții: alături de (1) prefixele cu circulație generală există (2) prefixe neologice, de circulație internațională. Diferențele denominative pentru actualizarea elementelor conceptuale sunt puternic estompate / anulate de la un idiom la altul, sub influența acestei clase de prefixe, care depășesc foarte rar sfera domeniului științific. Prefixul negativ ne - de origine slavă (I. Coteanu, 2007: 52) are o mare productivitate în toate registrele limbii. În limbajul medical: neagă valoarea semantică, denominativă
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
r, a unei limbi sau a unui drept comun tuturor claselor societ??îi. Or acest fapt este dublă consecin?? inevitabil? a ac?iunii �ndelungate ?i continue a imita?iei. Cu c�ț ne �ntoarcem �n trecut, cu at�ț descoperim idiomuri distincte ?i cutume av�nd for?a legii, astfel �nc�ț, la origine presupunem tot at�tea limbi ?i at�tea feluri de drept c�te sate. �ns?, pe m?sur? ce rela?iile dintre oameni se multiplic?, majoritatea acestor
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
unele opinii exprimate de unii dintre învățații ardeleni din secolul al XIX-lea și este în acord cu opiniile susținute de unii dintre marii lingviști europeni. În mod independent, pe linia distincției dintre aspectul popular și aspectul literar al unui idiom, Lucian Blaga a făcut disocierea dintre aspectul popular (minor) și cel erudit (major) al culturii, susținînd că, de obicei, creația culturală a unei comunități se realizează la aceste două nivele, fără ca ele să reprezinte etape ale existenței aceleiași realități. Ulterior
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
absorbția unor curente de gîndire grecești și prin fixarea unor centre ecleziastice puternice pe pămîntul Europei, unde a devenit mijloc de răspîndire a limbilor greacă și latină, limbi care au devenit surse de îmbogățire și modele de structurare pentru toate idiomurile moderne ale continentului. În acest mod, creștinismul a însemnat nu numai o nouă religie, comună tuturor europenilor, ci și o platformă culturală și lingvistică unificatoare pentru ei. Din situația că valorile culturale și realizările omenești în general au un reflex
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
comunicării între grupurile etnice, cu domeniul limbii. De obicei, o limbă are un aspect popular care reprezintă perpetuarea, prin vorbirea vie, a unor graiuri marcate de viața istorică a vorbitorilor, și un aspect literar, reprezentat de situația în care un idiom este scris, normat și supus unor transformări concordante cu anumite idealuri culturale. Aspectul popular al limbii se caracterizează prin continuitate și prin evoluție, dar evoluția lui nu este sesizată în mod obișnuit de vorbitori, încît fiecare crede că în cursul
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
latura unificatoare se întemeiază îndeosebi din elementele care au putut circula pe spații extinse, fiind asimilate prin contactul dintre populații, dar, în epoca modernă, mai ales la nivel erudit, prin influențare datorată prestigiului deținut de unele culturi și de unele idiomuri. De obicei, realitatea nu prezintă însă aceste aspecte în mod distinct, deorece baza populară a putut deveni în unele cazuri punctul de pornire pentru cea erudită, iar alteori forma erudită s-a infiltrat în manifestările celei populare. Desigur, elementele care
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
statelor naționale. Ca atare, limbile literare care s-au format în perioada Renașterii, începînd cu limba literară italiană, au tins să se impună, chiar dacă aveau o bază dialectală, ca limbi unice de cultură pentru tot spațiul în care erau vorbite idiomurile, indiferent de fragmentarea lor dialectală, așa cum odinioară se manifestaseră limbile de cultură ale grecilor și romanilor în antichitatea pe care renascentiștii o redescoperiseră și doreau s-o valorifice. În epoca modernă însă, limba literară unică a fost puternic legată de
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
a numărului celor care folosesc limba literară și, în aceste condiții, limbile literare au început să influențeze limbile populare, caracterizate prin dialecte particularizate de trăsături diferențiatoare. Raportul dintre limba literară și dialecte nu a fost însă întotdeauna același în cazul idiomurilor europene, nu numai din punct de vedere lingvistic, ci și social. În epoca feudală, vorbirea populară caracteriza întreaga populație a unei regiuni, indiferent de statutul social al vorbitorilor. Limba literară, atît în forma vorbită, cît și în cea scrisă, corespundea
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
în timpul comunicării. Din acest motiv, în măsura în care această parte stabilă a vocabularului nu este afectată, elementele străine împrumutate de o limbă, oricît de numeroase ar fi, nu afectează limba respectivă, nu-i schimbă profilul astfel încît să se transforme în alt idiom. Comunicarea lingvistică, o consecință și o parte integrantă a comunicării culturale, se concretizează ca influențare, printr-o transmitere de elemente lexicale de la o limbă la alta, printr-o modificare a fondului lexical al limbii primitoare, ca reflex al modificării fondului
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
literară din epoca creștină de pînă la Marea Schismă, cînd o utiliza întreaga Europă și, după aceea, numai Vestul european, o asemenea problemă nu apărea, pentru că oamenii de cultură, indiferent de comunitatea căreia îi aparțineau, scriau și vorbeau folosind același idiom. De aceea, cunoașterea, în condițiile uzării de latină ca limbă de cultură supracomunitară, se putea realiza într-o manieră relativ unitară în cea mai mare parte a spațiului european. Situația s-a schimbat însă în mod radical atunci cînd fiecare
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
ceea ce este receptat prin actul de comunicare interlingvistică să fie modelat de factorul primitor după predispozițiile și după aptitudinile lui. Fenomenul este favorizat de faptul că arhitectura privește limba istorică, iar limba istorică este o însumare de aspecte ale aceluiași idiom: pe de o parte, un aspect popular și un aspect literar, din punctul de vedere al tipului de spiritualitate reprezentat și al tipului de cultură corespondent (minor sau major), și, pe de altă parte, un aspect dialectal sau general, din
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
învecinează și de la care primesc la rîndul lor influențe. Din acest motiv, spațiul european se caracterizează la nivel popular printr-o diversitate foarte mare, atît sub raport lingvistic, cît și sub raport cultural, deseori existînd zone de trecere de la un idiom la altul și de la o cultură la alta. Limbile și culturile de erudiție au preluat unele elemente de la nivelul popular, dar le-au dat deseori alt aspect, core-lîndu-le, selectîndu-le și dezvoltîndu-le din perspectiva unor scopuri determinate. La acest nivel al
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
limbile germanice vechi și moderne, astfel încît, acum, această limbă poate fi cunoscută în elementele ei principale, deși nu este atestată prin texte. Același procedeu s-a utilizat și la refacerea unor aspecte ale latinei populare, care este limba-bază pentru idiomurile romanice, dar care, fiind un aspect vorbit al latinei, nu a fost consemnată în scris și, de aceea, nu poate fi cunoscută în mod direct, așa cum, prin opera poeților, filozofilor, istoricilor etc. romani, este cunoscut aspectul ei literar sau clasic
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
britonica, într-o zonă franceză bretona), neerlandeza (deopotrivă în zonele flamandă și olandeză). Acțiunea substratului în particularizarea zonală a limbii-bază este un fenomen foarte complex și în același timp hotărî-tor, căci presupune nu numai o contribuție la formarea unor noi idiomuri, ci și realizarea unor profiluri culturale și etnice. Ca atare, în scindarea limbii-bază, factorul etnologic reprezentat de substrat are importanța cea mai mare, căci, fiind preluată de o altă populație (sau de un alt grup de populații), această limbă este
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
în mod deosebit schimbările fonetice și schimbările semantice produse atunci cînd o limbă este însușită de un alt popor decît cel care o vorbea inițial prin propria tradiție și cînd se produce un amestec de populații 34. După constituirea unor idiomuri noi din limbile-bază (uneori însă chiar și în timpul acestui proces de constituire), prin particularizarea lor accentuată datorată îndeosebi acțiunii substratului, s-au exercitat o serie de influențe, unele destul de intense, din partea unor limbi străine, fiecare limbă nouă receptînd elemente din
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
au exercitat o serie de influențe, unele destul de intense, din partea unor limbi străine, fiecare limbă nouă receptînd elemente din aceste limbi, mai ales lexicale (dar uneori și de altă natură), care alcătuiesc adstratul lor35. Aceste influențe sînt diferite de la un idiom la altul sub aspectul sursei, al intensității și al consecințelor și au un aspect foarte eterogen chiar în cazul aceleiași limbi. Ele rămîn însă și în aceste circumstanțe reprezentative și definitorii, imprimînd limbilor influențate anumite trăsături și orientări de evoluție
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
foarte eterogen chiar în cazul aceleiași limbi. Ele rămîn însă și în aceste circumstanțe reprezentative și definitorii, imprimînd limbilor influențate anumite trăsături și orientări de evoluție, unele continuate pe lungi perioade de timp. Influențarea limbilor romanice și germanice de către alte idiomuri s-a produs atît prin contactul nemijlocit dintre populații, la nivelul limbilor populare, cît și, după formarea limbilor literare, prin contact cultural, atunci cînd o limbă și o cultură au avut un ascendent asupra altora. Ca atare, în mod ideal
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
limbilor germanice asupra celor romanice s-a exercitat îndeosebi la nivel popular, în vreme ce adstratul romanic al limbilor germanice este unul preponderent cult. La nivelul limbilor literare, s-a exercitat și influența latinei clasice în perioadele medievală și modernă, atît în idiomurile romanice, cît și în cele germanice, ceea ce reprezintă un important element unificator pentru ele, dar, în unele cazuri, și influența vechii limbi grecești, care, deși a fost definitorie numai pentru unele limbi moderne (franceza, germana și, mai puțin, engleza), a
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]