1,103 matches
-
spun, îmi ești ca un adevărat unchi, am slăbiciunea asta. Adineauri picai, dar tocmai adineauri, să văd ce mai faci, doar oameni suntem, nu sălbatici. Însă vezi, eu nu mă supăr, dimpotrivă. Vioiciunea dumitale e semn de sănătate. Jos doctorii idioți! Dă-te jos din pat mai bine, să mergem la plimbare, să-ți pui oasele-n mișcare, să bei un pahar de vin bun. Dar poate nu te înlesnești, n-ai bani în casă, se-ntîmplă, te-mprumut eu, cu toată
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
oricărui occidental, ci acelui tip de occidental care se înțelege pe sine în mod egoist, drept un model care trebuie acceptat și care reprezintă un mod de viață superior, ca de la sine înțeles. Este de altfel și ceea ce sugerează particula idioată „bineînțeles“ care caută să sublinieze propriul ei punct de vedere, să se aprobe pe sine, și căreia îi apare evident ceea ce ea deține fără să caute, întrucât nu există alt punct de vedere. Tot așa poate fi judecat și occidentalul
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
nici o importanță. Iar ceea ce este „urgent“ și important în tipul pe care noi l-am denumit „artistic“, în lipsa unui nume mai potrivit, nu poate fi niciodată înțeles de primul tip. Nu e vorba de „gusturi“ diferite, cum pretinde un dicton idiot, ci de „gustul“ vieții care nu e același când hrănește „guri“ cu metabolisme radical opuse. Marți 6 februarie 2007, înaintea dimineții. Am visat că zbor. Știam că am mai zburat, că nu era pentru prima oară. Dar știam că nu
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
grădina babei - și fiecare își plătește biletul oficial de intrare. Numai că, după ce ai plătit biletul, mai ai de făcut ceva, ca un fel de datină a locului, a cărei inițiativă a avut-o baba noastră. Fiul ei, înalt, puțin idiot și surâzând a om curat la suflet, îți întinde să bei câte un păhărel de uzo - e obligatoriu! Și fiecare păhărel are taxa lui, locală, impusă de babă. Și m-am gândit, dând babei dreptate, că, poate, mărețul trup culcat
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
și el așa, de conversație. — Katie, nu e vina ta. Îi strîng brațul. N-aveai de unde să știi. — Dar ce se Întîmplă cu mine ? Se oprește și rămîne Încremenită În mijlocul străzii. De ce oi atrage oare numai și numai nesimțiți și idioți ? — Nu-i adevărat ! — Ba da ! GÎndește-te și tu la tipii cu care am fost. Începe să numere pe degete. Daniel a Împrumutat banii ăia de la mine și a fugit În Mexic. Gary mi-a dat papucii imediat după ce i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
asupra biroului meu și se luminează brusc În clipa În care se oprește asupra paharului meu de polistiren. Ridică ochii și-mi Întîlnește privirea. Cum e cafeaua ? Întreabă amabil. Bună ? Îmi revine În minte, ca Înregistrat pe bandă, glasul meu idiot, Înșirînd toate prostiile din lume. „Cafeaua de la serviciu e cea mai oribilă chestie pe care am băut-o În viața mea, e curată otravă...“ — Foarte bună ! spun. E chiar... delicioasă ! — Îmi pare bine să aud asta. În ochii lui zăresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
oară. Am să rămîn fără serviciu. Am să devin șomeră din cauza unei prostii pe care am spus-o În timpul unui zbor stupid. De ce mi-o fi trebuit să mă urc la clasa business ? De ce mi-oi fi deschis gura asta idioată ? SÎnt o idioată cît casa, care turuie vrute și nevrute, fără să se gîndească nici măcar o clipă la consecințe. De ce te-a chemat Jack Harper ? spune Artemis, interzisă. — Nu știu, spun. — A mai chemat și pe altcineva ? — Nu știu ! spun absentă. Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Allen nu are cum să nu fie un loser. Simt că mă străbăte un val de mînie, În numele lui Connor. — Nu știi absolut nimic despre el ! exclam. Îmi doresc să nu fi stat niciodată lîngă tine atunci, În avionul ăla idiot ! Te Învîrți În jurul meu și-mi spui toate chestiile astea ca să mă stîrnești, purtîndu-te de parcă m-ai cunoaște mai bine ca oricine altcineva... — Poate chiar te cunosc, spune el, cu un licăr În ochi. — Poftim? — Poate chiar te cunosc mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Mă străbate un val de ușurare. Știam că nu e homo. Evident, știam că nu e homo. Pe bune acum, oamenii ăștia chiar nu au nimic mai bun de făcut decît să se apuce să facă tot felul de speculații idioate despre oameni pe care nu-i cunosc ? E cu vreo tipă la ora asta ? — Cine poate ști ? — E destul de sexi, nu vi se pare ? spune Caroline cu o grimasă plină de subînțelesuri. Eu una nu m-aș da În lături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
impacientă. Nu e Nick. Pe bune acum. Aventurile clandestine sînt și așa destul de dificile, și fără să fii interogată de fostul tău prieten, mai rău ca la poliție. A fost o mare greșeală să fiu de acord cu ideea asta idioată cu standul Pimm’s. — O, Doamne, spune Connor coborînd glasul. Ia uite. Ridic ochii și mai să-mi sară inima din piept. Jack tocmai traversează iarba În direcția noastră, Îmbrăcat În cowboy, cu pantaloni de piele, cămașă cu pătrățele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
ea. Sper că nu l-am ratat. — Nu... e nici un concurs, spun, regăsindu-mi glasul. — Serios ? Kerry arată de parcă i-a căzut cerul În cap. Nu-mi vine să cred. De asta a venit aici, nu ? Să cîștige un concurs idiot. — Ai bătut tot drumul ăsta doar pentru un concurs de costume ? nu mă pot abține să n-o Întreb. — Evident că nu ! Își regăsește expresia obișnuită, de om căruia Îi pute tot. Nev și cu mine tocmai Îi ducem pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
cînd m-am trezit, mă aștepta o cană de ceai. De cum a deschis laptopul special pentru mine, ca să-mi verific toate horoscoapele de pe internet și m-a ajutat să-l aleg pe cel mai bun. Știe toate amănuntele jenante și idioate despre mine, pe care de obicei fac tot posibilul să le ascund de orice tip atîta timp cît pot... și, cu toate astea, mă iubește. Da, OK, n-a spus că mă iubește. Dar a spus ceva și mai și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Dar adevărul e că nu l-a interesat niciodată persoana mea, nu ? Deloc. Tot ce voia era să afle cum e o fată obișnuită, de pe stradă. Pentru publicul țintă căruia voia să i se adreseze. Pentru noua gamă de produse idioate, destinate femeilor. În momentul În care mă lovește brusc revelația, pentru prima oară, o lacrimă Îmi șiroiește pe obraz, urmată la scurt timp de Încă una. Jack s-a folosit de mine. De asta m-a invitat În oraș. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
nici că tînjesc la tine. Nu Înseamnă absolut nimic. — A. Se lasă tăcerea. Lissy pare complet bulversată. Aha. Am crezut că e... o... Înțelegi. Își drege glasul. C-ai vrut să... — Nu ! A fost doar un vis. Un singur vis idiot. — A. Am Înțeles. Se lasă o tăcere lungă, În timpul căreia Lissy se uită atent la unghii, iar eu Îmi examinez atentă catarama de la ceas. — Și, chiar am... spune Lissy Într-un final. O, Doamne. Oarecum, recunosc. — Și... mă descurcam ? — Poftim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
efectiv cu ochii În soare. S-a răzgîndit cu doar trei săptămîni Înaintea nunții, dacă-ți vine să crezi așa ceva ! Așa că, Într-o noapte, mami s-a strecurat la el În laborator și a scos din priză toate aparatele alea idioate. Toată munca lui de cercetare a fost complet compromisă ! Vorba ei, „i-a ieșit pe nas lui Emerson !“ — Emerson ? spune Lissy, fixînd-o uluită. Te referi cumva la... Emerson Davies ? — Da, la el ! Davies. — La Emerson Davies, care a fost la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Ți-ai amintit ceva ? — Păi... Mă opresc, sfîșiată. I-am făcut o promisiune lui Jack. I-am promis. Și ce dacă ? Ce dacă i-am promis ? Mă trece iar un val de emoție puternică. De ce naiba Îmi țin promisiunea aia idioată ? Ce, el mi-a ținut mie secretele ? — A fost În Scoția ! zic cu un aer de triumf. Prima dată cînd ne-am Întîlnit, dupa ziua cu zborul, m-a rugat să păstrez secret faptul că a fost În Scoția. — De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Fiindcă... e chestie de principiu. Dacă le păstrez, Înseamnă că Îi transmit mesajul „Te iert“. — Nu neapărat, răspunde Jemima. Ar putea să Însemne și „Nu te iert“. Sau ar putea să Însemne „Nu mă obosesc să-ți trimit Înapoi florile idioate, atît de puțin Însemni pentru mine.“ CÎteva clipe, rămînem toate trei În tăcere, meditînd la spusele ei. Ideea e că, ăsta-i adevărul, sînt niște flori de vis. — Deci, le vreți sau nu ? spune curierul. — Păi... O, Doamne, acum chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
-o hoții. Dar, pe bune, ce hoți mai sînt și ăia care fură o husă croșetată pentru canapea ? — Katie, nu știu ce să zic... — Emma, de ce nu mi-ai spus mai demult ? Tot timpul ăsta pierdut. Timp În care am făcut cadouri idioate, pe care nu le voia nimeni. — O, Doamne, Katie, Îmi pare atît de rău ! zic, cuprinsă de remușcare. Îmi pare foarte rău. Doar că... nu voiam să te rănesc. — Știu că Încercai să te porți frumos cu mine. Dar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Da, spun, ridicînd din umeri. Mă rog... Da. Mă simt atît de bine, că prefer să mă ascund la budă decît să dau ochii cu colegii mei. — Ai vorbit cu Jack ? se aventurează ea. — Nu. Mi-a trimis niște flori idioate. Cum ar fi, hai să ne-mpăcăm, gata. Nici măcar nu cred că le-a comandat el, ci l-a pus pe Sven să le comande. Se aude zgomotul apei trase la toaletă și Wendy iese din compartimentul de wc În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
În acel moment, sănătatea mintală Își reia, brusc, locul din creierul meu. Să dăm iama prin tomberoane ? zic oripilată. Eu nu caut prin nici un tomberon ! De fapt, m-am răzgîndit. Nu mai vreau să fac asta. E o idee complet idioată. — Emma, nu te mai fițoși atîta ! spune Jemima ofuscată, dîndu-și părul spre spate. Cum altfel o să-i afli secretul ? Poate că nu vreau să-i aflu secretul, răspund, cu o tresărire de orgoliu. Poate că nu mă interesează. Mă Învelesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
spus totul despre mine, absolut totul. Și el nu vrea să-mi spună nici măcar un... Oricum. Nu contează. Nu-mi pasă. N-am să mă mai gîndesc deloc la el. Poate să facă tot ce vrea. Să-și păstreze secretele idioate pentru el. Mult noroc și cale bătută. Gata. Am Încheiat acest capitol. Definitiv și pentru totdeauna. Rămîn cîteva clipe cu ochii la tavanul Întunecat. Și, oricum, ce-a vrut să spună cu chestia aia ? Ce, e chiar așa o nenorocire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Asta era și ultima mea teorie, spune Lissy pe un ton de scuze. Altă femeie. — Deci amîndouă credeți că e vorba de altă femeie ? Mă uit de la una la alta. Dar... de ce ? Deodată, mă simt mică de tot. Și complet idioată. Oare Jack a jucat tot timpul ăsta pe două fronturi ? Oare am fost chiar mai naivă decît am crezut ? — Mi se pare o explicație destul de plauzibilă, spune Jemima ridicînd din umeri. Are vreo aventură clandestină cu o tipă din Scoția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
secret. Niciodată, În viața mea. Oricît de neimportant ar părea. Oricît de supărată aș fi. De fapt... n-am să mai vorbesc niciodată, punct. De fiecare dată cînd vorbesc, intru În belele. Dacă nu deschideam gura atunci, În avionul ăla idiot, acum nu m-aș afla În situația asta absolut cretină. Am să devin mută. O enigmă tăcută. Iar atunci cînd lumea Îmi va pune Întrebări, am să mă mulțumesc să dau doar din cap sau să mîzgălesc un mesaj criptic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
secretul ! Lacrimile Încep să-mi șiroiască pe obraji și mi le șterg dintr-un gest al mîinii. Nici măcar nu vreau să cunosc un secret atît de important ! Nu voiam decît să-ți aflu micile tale secrete, atît. Micile tale secrete idioate ! Voiam doar să te cunosc mai bine... așa cum mă cunoști tu pe mine. Dar el nu se Întoarce să mă privească. Portiera grea se Închide cu zgomot și mașina demarează. Iar eu rămîn singură pe trotuar. DOUĂZECI ȘI ȘASE O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
întărîtă pe Mihai la culme. Trece prin secție, să facă un control de rutină, apoi merge direct în biroul șefului de tură de la dispeceratul energetic. Nu pot! face Ion un gest larg, de neputință. Înțelege că-s într-o situație idioată. Nevastă-mea m-a lăsat cu doi copii, Săteanu nu mai e, să mă ajute la o adică iar de vine madam Barbu directoare, mă aruncă imediat pe post de inginer simplu și-mi ia o mie de lei din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]